PATOLOGIA TUMORALA A GLANDEI SUPRARENALE - Tumori benigne

PATOLOGIA TUMORALA A GLANDEI SUPRARENALE

Tumori benigne

Hiperplazia corticala a suprarenalei

Definitie - hiperplazia corticala a suprarenalei reprezinta o crestere a numarului celulelor corticale; aceasta poate fi difuza sau nodulara. De obicei este o crestere a marimii, sau a granulatiei glandelor adrenale care poate fi simetrica sau asimetrica. Hiperplazia nodulara cu unul sau mai multi noduli dominanti poate simula un neoplasm cortical adrenal.

Hiperplazia corticosuprarenalei poate fi difuza, sau localizata cu formarea unui sau mai multor noduli, sau o combinatie a acestor doua cazuri. Este aproape intotdeauna bilaterala, desi au fost semnalate cazuri rare de hiperplazie unilaterala.

Hiperplazia difuza apare ca o ingrosare generalizata a corticosuprarenalei, de obicei fara vreo nodularitate bine definita, desi noduli mici pot fi detectati ocazional cu ajutorul lupei sau a microscopului.

Hiperplazia nodulara se clasifica in doua tipuri: micronodular si macronodular, in functie de marimea nodulilor. Dupa unele clasificari, micronodulii prezinta un diametru mai mic de 0,5cm, in timp ce potrivit altor clasificari, macronodulii sunt acei noduli de 1cm.

Formele difuze, micronodulare si macronodulare de hiperplazie corticosuprarenala apar ca un sir de aberatii morfologice, facand ca deosebirea dintre ele sa fie in unele cazuri arbitrara.

Nodulii corticosuprarenali mai mici de 1cm pot fi detectati cu ajutorul tomografiei computerizate (CT) si a rezonantei magnetice nucleare (RMN).

Identificarea patologica corecta a hiperplaziei corticosuprarenale poate fi dificila, mai ales daca aspectul morfologic macroscopic si microscopic arata doar modificari subtile. Din acest motiv disectia atenta a glandelor suprarenale, cu indepartarea in imtregime a tesutului periglandular, este necesara pentru determinarea exacta a marimii si a greutatii.

Unii noduli mai mici pot sa nu fie observati la exminarea macroscopica a glandei intacte - de aceea se recomanda sectionarea transversala la intervale de 3 mm.

Consideratii functionale si clasificare

Un macronodul dominant ar putea fi considerat drept adenom chiar daca nu exista nici o dovada de hiperfunctie autonoma, sau chiar daca inspectarea amanuntita a glandei ipsilaterale sau contralaterale evidentiaza hiperplazie difuza sau macronodulara coexistenta.

Poate fi extrem de dificil, sau imposibil de dovedit ca macronodulul este intr-adevar un neoplasm (adenom), iar clasificarea finala poate fi arbitrara.

O leziune solitara ce a dovedit o crestere autonoma favorizeaza diagnosticul de neoplazie. Intrucat unii dintre acesti noduli corticali ar putea avea legatura cu scleroza vasculara si imbatranirea, nu este intotdeauna de preferat sa se foloseasca denumirea de "adenom" care inseamna un adevarat neoplasm; mai mult, intrucat aceste leziuni sunt non-functionale (sau non-hiperfunctionale), folosirea termenului de nodul suprarenalian pare preferabila hiperplaziei in ciuda cresterii evidente a masei celulare corticale.

Prin definitie, hiperplazia denota o crestere a numarului de celule intr-un tesut sau organ si este de obicei asociata cu hipertrofia. Atunci cand corticala suprarenalei devine hiperplazica (hiperplazie difuza sau nodulara), aceasta poate cauza hiperfunctie adrenala sau hipercorticism.

In cazul in care glada prezinta noduli localizati, mari, examinarea atenta a ambelor glande suprarenale evidentiaza faptul ca acesti noduli nu sunt singulari. In majoritatea cazurilor au fost identificati si alti micronoduli atat in glanda suprarenala ipsilaterala, cat si in cea contralaterala, sugerand ca maconodulii reprezinta practic o extindere a procesului hiperplazic.

Trebuie subliniat deci, faptul ca nodulii sunt in mod frecvent multipli si bilaterali.

Obisnuit nodulii prezinta maroscopic o forma emisferica sau de clepsidra, frecvent cu extindere continua spre capsula gladei suprarenale. Uneori nodulii pot aparea pe suprafata glandei cu incorporarea completa a capsulei, sau cu adeziunea intima de capsula glandei suprarenale, realizand un aspect de ciuperca sau de clanta de usa.

Uneori celulele corticale sunt incapsulate si se scurg in grasimea periglandulara, sau formeaza un nodul cortical discret pe suprafata glandei sau in tesutrul conector adiacent, fara vreo legatura cu glanda suprarenala.

Nodulii pot fi localizati in orice zona a cortexului, iar gradul nodularitatii poate varia in mare masura de la o glanda la alta.

Nodulii mari pot avea un diametru peste 2 cm si pot prezenta zone de mielolipomatoza, sau chiar de metaplazie osoasa. O asociere intre nodularitatea corticala si modificarea degenerativa in arterele si arteriolele capsulare (arteriopatie capsulara) a fost semnalata, sugerand ca hiperplazia focala poate fi o reactie la ischemia localizata.

Pot exista numeroase aspecte arhitectonice asociate cu hiperplazia cortexului suprarenalian: alveolara, trabeculara, sub forma de panglica in spirala si pseudo-glandulara.

Hiperplazia difuza si micronodulara

Patologul rareori are ocazia de a examina cazurile de adrenalectomie la pacientii cu boala Cushing. Datorita faptului ca in prezent secretia corticosteroida in exces poate fi detectata intr-o faza mai putin avansata, unele dintre glandele adrenale excizate pot fi doar usor stimulate, cu modificari foarte mici, astfel, glanda poate fi considerate drept "normala". Extrem de importanta este corelarea atenta a morfologiei cu datele clinice si hormonale. De obicei, glanda prezinta hiperplazie difuza (fig. 3-16) sau difuza si micronodulara. De obicei, cresterea glandei este minima, avand o masa individuala de 6 pana la 12 g. Pe sectiuni transversale glanda poate aparea extinsa, cu margini rotunjite, iar o investigare atenta ar putea evidentia o imbinare usoara, usor neregulata intre latura exterioara, de un galben deschis, a cortexului si treimea pana la jumatatea interioara ; aceasta portiune este mai intunecata, avand adesea o culoare cafenie, din cauza transformarii celulelor care contin vacuole, bogate in lipide, in celule sarace in lipide ("lipid-depeleted cells"), cu citoplasma mai compacta, eozinofila. (fig.3-17). Hiperplazia micronodulara poate fi prezenta sub forma unor structuri neregulate, asemanatoare unor cuiburi de pasare de celule corticale cu margini care se extind , ocazional o data cu compresia cortexului adiacent. Gradul in care celulele bogate in lipide din zona fasciculata sunt transformate in celule compacte sarace in lipide este variabil si factorii fiziologici ar putea influenta morfologia generala.(67). Ar putea avea loc o extindere a celulelor din zona fasciculata in grasimea periadrenala si un cortex vizibil de celule corticale ar putea fi prezenta in jurul ramurilor venoase ale venei suprarenale centrale. Substanta medulara a glandei suprarenale apare ca fiind normala, desi pot fi prezente amestecuri de celule corticale si cromafine. Au fost semnalate modificari ultra-microscopice la celulele corticale, insa pot exista, de asemenea, modificari endocrino-logice si fiziologice dinamice in aceeasi masura.

Hiperplazia macronodulara cu pronuntata extindere adrenala

Definitie. Hiperplazia macronodulara a cortexului adrenal cu pronuntata extindere adrenala , asa cum este ea definita cu ajutorul studiului endocrinologic si a vizualizarii exacte este o prezumtiva cauza adrenala primara (autonoma) a sindromului Cushing. Poate simula un neoplasm cortical adrenal.

Constatari in urma unei examinari in ansamblu

Glandele suprarenale in cazul hiperplaziei macronodulare cu pronuntata extindere adrenala se pot dezvolta considerabil - de la 60 pana la 80g. Exista hiperplazie corticala nodulara extrem de pronuntata, care este de natura macronodulara, iar deformarea in ansamblu a glandelor poate fi observata printr-o examinare externa. Intr-un studiu nodulii variau ca marime de la 0.2 la 3.8 cm. La o examinare in ansamblu, aspectul general al glandei adrenale interne intacte este adesea mamelonat, cu noduli discreti sau strans grupati, fie rotunzi, fie deformati datorita apozitiei in sectiune transversala, nodulii au o tenta galbena, spre galben-auriu, uneori prezentand mici focare neregulate de culoare maro deschis.Nodulii sunt neincapsulati si pot da impresia de coalescenta sau fuziune.Compartimentul medular poate fi distorsionat si dificil de recunoscut, iar prin sectiuni ale glandei facute la intamplare pot da gres in reperarea acestuia. Este dificil de orientat in sectiuni transversale corespunzatoare o glanda distorsionata de noduli. De aceea, este clar de ce hiperplazia macronodulara cu pronuntata extindere adrenala poate simula o tumora.

Constatari microscopice

Celulele corticale prezinta o cantitate variabila de citoplasma bogata in lipide, vacuolara, de un galben pal si pot exista unele celule, distribuite la intamplare, cu citoplasma compacta, eosinofilica. Rareori sunt prezente celule cu citoplasma vacuolara "balonata". Pleomorfismul nuclear este, de cele mai multe ori, inconcludent, iar aspectele mitotice sunt rare. O caracteristica neobisnuita este prezenta focarelor pseudoglandulare cu elemente fibrilare, usor bazofile, insa colorarea pentru obtinerea mucinei sau glicogenului s-a dovedit a fi negative. Poate fi dificil sau imposibil de identificat un cortex un normal sau hiperplazic neclar dispersat. Intr-un studio, cortexul non-nodular aparea ca fiind atrofic in unele portiuni. Extensiile capsulare neregulate ale celulelor corticale sunt comune pe sectiuni de la periferia glandei hiperplazice, iar extruziunile capsulare circumscrise pot aparea mai proeminente decat de obicei. Ocazional, pot exista focare lipomatoase sau mielolipomatoase, cu rare metaplazii osoase. Autorul s-a confruntat cu un caz de necroza ischemica locala cu calcificare distrofica. Slaba reactivitate pentru dehidrogenaza 3-beta- hidroxisteroizi si alte enzime implicate in steroidogeneza a fost semnalata cazul hiperplaziei nodulare cu dilatare adrenala pronuntata, in comparatie cu colorarea mai puternica in cazul adenomului adrenal cortical comun. Studiul ultramicroscopic a aratat un reticul endoplasmatic neted, slab dezvoltat. In situ, hibridizarea P-450c 17 a fost de asemenea utilizata pentru localizarea steroidogenezei. Aceste studii sugereaza ca corticosteroidogeneza efectuata de catre celule corticale individuale este limitata si ca o crestere semnificativa a numarului de celule (hiperplazia) este necesara inainte ca producerea excesiva de cortizol sa aiba loc, rezultand sindromul Cushing. S-a aratat ca celulele corticale din nodulii bolii adrenocorticale nodulare primar pigmentate au o activitate intensa pentru enzimele steroidogenice; nodulii constau in mare masura in celule cu citoplasma compacta, eosinofilica si au un reticul endoplasmatic neted, dezvoltat semnificativ. O relatie posibila intre hiperplazia macronodulara cu dilatare adrenala pronuntata si boala Cushing nu poate fi stabilita cu certitudine in marea majoritate a cazurilor.

Adenomul adrenal cortical

Definitie. Adenomul adrenal cortical este o tumora benigna ce ia nastere din celulele corticale adrenale, ce pot sau nu sa aiba activitate functionala evidentiata de un sindrom ce poate fi recunoscut, sau de o dovada biochimica a hipercorticismului.

Trasaturi generale Adenoamele adrenale corticale sunt neoplasme unilaterale, benigne, solitare ce sunt adesea asociate cu un sindrom endocrin din cauza secretiei excesive a unuia, sau mai multora dintre cele trei categorii de steroizi adrenali. Incidenta adenoamelor adrenale corticale este relativ scazuta, daca excludem nodulul (sau adenomul) adrenal descoperit intamplator, ce este tipic nonhiperfunctional. Cea mai frecventa anomalie endocrina asociata cu adenomul adrenal cortical este hiper-aldosteronismul primar, urmat de sindromul Cushing, virilizarea si ocazional feminizarea.

Dupa cum am mentionat anterior, numeroase tumori nonfunctionale sunt capabile de a primi un precursor steroid marcat cu izotop radioactiv, insa sunt incapabile sa secrete suficienti steroizi pentru producerea simptomelor de hipercorticism de aici si termenul de nonhiperfunctional.

Hipersecretia de steroizi adrenali se poate manifesta ca un sindrom endocrin deplin dezvoltat ce este adesea "pur", de exemplu, hiperaldosteronismul sau sindromul Cushing; prin rezultate de laborator anormale, sau prin atrofierea corticala a cortexului ipsilateral sau adrenal contralateral. Prezenta virilizarii, fie ca parte a unui sindrom endocrin pur fie a unui sindrom amestecat (sindrom Cushing si virilizare), poate indica malignitatea, in special in cazul neoplasmelor ce cantaresc mai mult de 100 g. Prezenta feminizarii este o caracteristica endocrina extrem de nefavorabila: in studiul semnat Gavrilove si altii majoritatea tumorilor ce cauzeaza feminizare sunt maligne. In general, adenoamele adrenale corticale sunt intalnite indeosebi la pacientii de sex feminin. Desi exista unele caracteristici micriscopice care sunt mai degraba asociate cu tumorile ce produc un anumit sindrom endocrin, poate fi dificil (sau imposibil) de prevazut sindromul endocrin asociat, bazat doar pe caracteristicile morfologice fara corelare cu datele clinice sau endocrinologice. Acest capitol trateaza adenomul adrenal cortical asociat cu un anumit sindrom endocrin. In unele cazuri, poate exista o suprapunere semnificativa in ce priveste morfologia; intr-adevar, variatia morfologica a unui macronodul dominant (nodul non-hiperfunctional sau adenom) poate imita aproape orice adenom adrenal cortical asociat cu sindroame endocrine cunoscute de diferite tipuri.

Pe imaginile obtinute cu ajutorul tomografiei computerizate, adenomul cortical adrenal (si adenomul sau nodulul non-hiperfunctional) este de obicei bine definit, are un contur regulat si este omogen, cu valori mai mici decat acelea ale tesutului adrenal normal depinzand de cantitatea de lipide prezenta. Tumora se poate identifica usor dupa administrarea de contrast. Pe reprezentarea cu rezonanta magnetica, adenomul adrenal cortical tinde sa fie omogen, cu intensitate de semnal mai mica decat grasimea insa mai mare decat muschii pe toate secventele pulsului; intensitatea este similara cu cea a ficatului pe secventele T1 si T2 . Tumora se poate identifica usor; de asemenea, poate fi mai intunecata decat restul glandei, atunci cand se foloseste vizualizarea "out- of -phase", care este sensibila la prezenta lipidelor si cantitatea acestora.

ADENOMUL ADRENAL CORTICAL CU SINDROM CUSHING

Constatari in urma unor examinari in ansamblu

Adenoamele adrenale corticale asociate cu sindrom Cushing sunt de obicei neoplasme solitare, unilaterale si unicentrice care cantaresc adesea mai putin de 50g. Numai rareori au fost semnalate cazuri de adenom adrenal cortical in asociatie cu sindrom Cushing. (5). Ocazional, cazuri foarte neobisnuite de hiperplazie macronodulara cu dilatare adrenala pronuntata pot parea a fi o cauza primara autonoma a sindromului Cushing si pot simula un neoplasm. In sectiune transversala, adenoamele adrenale corticale apar clar circumscrise sau chiar incapsulate (fig.4-1). Intr-un studiu, diametrul mediu al adenomului adrenal cortical ce cauzeaza sindromul Cushing era de 3.6 cm (variatia fiind de 1.5 pana la 6 cm). Multe tumori cantaresc intre 10 si 40 g. Cel mai mare adenom adrenal cortical semnalat de catre Bertagna si Orth cantarea 126 g; ocazional, tumora poate cantari cateva sute de grame. Adenomul contralateral este uneori non-hiperfunctional. Exista sugestii in literatua de specialitate potrivit carora un neoplasm adrenal cortical ce cantareste peste 100g (de fapt 95 g in studiul lui Tang si Gray) este probabil un carcinom pana la proba contrarie. Totusi, tumora cantarita singura, este insuficienta pentru a categorisi tumora corticala suprarenala drept benigna sau maligna. Daca este adevarat ca carcinoamele adrenale corticale tind sa fie relativ mari, cantarind adesea 400 g sau mai mult, unele tumori foarte dezvoltate asociate cu sindrom Cushing nu produc metastaze, in timp ce tumori ce nu cantaresc nici 50 g se dovedesc a fi maligne. Este cat se poate de clar ca alte criterii decat masa prevad comportamentul biologic.

In sectiune transversala, adenomul adrenal cortical poate fi de culoare galbena, omogen, sau galben-auriu, sau pot exista focare neregulate cafenii. Acestea din urma pot fi atribuite unei hemoragii mai vechi sau mai recente, zone de reducere a lipidelor in tumora sau prezenta crescuta a lipofucsinei. In studiul semnat o'Leary si altii, examinarea microscopica a evidentiat prezenta lipofucsinei in fiecare leziune adrenala corticala (inclusiv in adenomul adrenal cortical) asociat cu sindromul Cushing. Atunci cand tumora este de culoare cafeniu-inchis sau neagra, este folosit termenul de "adenom negru". Ocazional, se observa zone de degenerare cu fibroza si modificari cistice, insa zonele de necroza tumorala confluenta sau geografica nu apar in mod obisnuit. Unele tumori prezinta o nodularitate vaga pe sectiunea transversala, dar in mod tipic fara structurile lobate cu benzi fibroase late asociate cu carcinomul adrenal cortical. Daca aceste caracteristici sunt prezente la tumorile mai dezvoltate, atunci acestea pot fi suspectate ca sunt maligne. Folosirea tuturor parametrilor histologici si nehistologici disponibili poate fi necesara pentru un diagnostic corect.

Constatari microscopice

In timp ce un adenom adrenal cortical poate aparea incapsulat la o examinare in ansamblu, la un studiu histologic tumora poate avea o margine relativ regulata fara o capsula fibroasa bine definita. La unele tumori tesutul conector fibros comprimat la periferie este, in esenta, o pseudocapsula fibroasa, in timp ce unele tumori pot dobandi o capsula fibroasa chiar de la capsula adrenala. Un adenom adrenal cortical "clasic" este usor de definit in multe cazuri, in special la adulti, insa tumora poate consta intr-un cortex nodular care face ca definirea clara a acestuia sa fie dificila.

Majoritatea tumorilor prezinta zone intinse de culoare galbuie, celule bogate in lipide cu nuclei relativ uniformi si citoplasma care apare ca fiind clara la o amplificare scazuta. Cele mai obisnuite configuratii arhitecturale sunt celulele dintr-un aranjament alveolar sau sub forma de cuib, structuri anatomice avand forma unei corzi scurte, trabeculi stramti, sau un amestec din aceste structuri in aceeasi tumora. Ocazional, celulele tumorale sunt aliniate focal in structuri sub forma de corzi subtiri, reminiscente ale zonei fasciculare normale. In cazuri rare, se observa o suprafata mica cu configuratii de celule fusiforme, dar aceasta nu pune probleme de diagnostic din moment ce histologia tipica este intotdeauna evidenta in alta zona a tumorii. In comparatie cu celulele corticale normale, celulele adenomului adrenal cortical sunt de obicei mai mari, cu o calitate diferita a citoplasmei si o variatie a marimii si configuratiei nucleare. Majoritatea tumorilor prezinta o abundenta de celule cu citoplasma bogata in lipide si margini celulare distincte similare celulelor din zona fasciculara. Putine tumori au o compozitie pura de celule bogate in lipde, care da tumorii o nuanta vie de galben sau o tenta de galben-portocaliu. Multe alte tumori prezinta o componenta variabila de celule compacte sarace in lipide cu citoplasma eosinofilica, uneori cu pigment lipocrom evident. In cazul unor tumori exista celule cu caracteristici citologice variate, reamintind de diversitatea tipurilor de celule din cortexul adrenal normal, desi celulele neoplazice sunt de obicei mai mari. Pot exista celule care au caracteristici citologice de tranzitie, uneori in acelasi camp histologic sau aceeasi arie histologica. Aglomerarile de celule tumorale cu citoplasma marita, bogata in lipide, asa-numitele celule-balon, sunt intr-un evident contrast cu celulele cu citoplasma compacta, eosinofilica. S-a mentionat ca citoplasma colorata in galben deschis este "limpede", insa la o examinare mai atenta a unor mostre bine determinate s-a stabilit ca citoplasma nu este limpede sau goala, ca la carcinomul celulei renale, ci este vacuolata datorita picaturilor mici si dispersate de lipide intra-citoplasmice, picaturi de diferite marimi. Colorarea tumorii proaspete inghetate in rosu uleios demonstreaza cantitatea abundenta de lipide intracitoplasmice.

Nucleii celulei tumorale sunt de obicei singulari, de forma rotunda sau ovala; acumularea de cromatina de-a lungul membranei nucleare produce un aspect vezicular. Majoritatea nucleilor contin un singur nucleol sub forma de punct care este situat central sau periferic. Ar putea exista o dilatare nucleara si o hipercromazie, dar acestea sunt de obicei distribuite focal si moderate. Este posibil sa existe cateva "pseudoincluziuni" nucleare. Aceste pseudoincluziuni au aceeasi calitate si intensitate a colorarii citoplasmice ca si restul celulei sau celulele alaturate, sau pot fi galbene sau vacuolate. Ar putea exista portiuni de metaplazie lipomatoasa sau mielolipomatoasa. Rareori pot fi observate agregatele monomorfe de limfocite mature si poate fi dificila distingerea intre un proces metaplazic si o reactie inflamatorie. Aspectele mitotice sunt destul de rare, cel putin in cazul adenomului cortical adrenal ce apare la adulti, iar aspectele mitotice atipice sunt exceptionale. Daca sunt prezente cateva mitoze, sau mitoze atipice in campurile consecutive ale unui neoplasm cortical la un adult, aceste descoperiri trebuie corelate cu alte caracteristici patologice care indica caracterul malign. O descoperire neobisnuita in cazul adenomului adrenal cortical este proeminenta tumorii in ramurile venoase ale venei centrale. Un strat intact de endoteliu deasupra tumorii se datoreaza de obicei extensiei care se afla in lumen prin discontinuitatile peretelui muscular al vasului si invazia vasculara falsa. Acest fenomen poate sau nu sa fie vizibil in planul sectiunii aflate sub observatie. Ca si in cazul nodulilor adrenali descoperiti intamplator, unele adenoame adrenale corticale prezinta caracteristici degenerative cum ar fi fibroza, thrombi ( bogati in fibrina din interiorul sinusoidelor), calcifiere distrofica, sau chiar formare osoasa metaplazica.

Daca aceste aspecte arhitecturale si citologice caracterizeaza adenomul adrenal cortical cu sindrom Cushing, ele nu sunt patognomice si este necesara corelarea clinica si endocrinologica pentru a stabili sindromul endocrin asociat. Fara o corelare adecvata este imposibila distingerea unui adenom adrenal cortical de un macronodul dominant incident sau de un adenom nonhiperfunctional. Indicii importante pot fi furnizate prin examinarea atenta a resturilor adrenale atasate (sau glanda contralaterala, dupa caz), intrucat exista, aproape invariabil, un grad de atrofiere adrenala corticala in asociere cu sindromul Cushing.

Rezultate obtinute cu ajutorul microscopului electronic

Majoritatea celulelor tumorale se remarca prin cantitatea abundenta de picaturi mici de lipide intracitoplasmice, care variaza ca marime si intensitate de la celula la celula. Dupa cum se poate presupune datorita prezentei usoarei eterogenitati microscopice a catorva dintre aceste tumori, unele celule contin putine lipide sau nu contin deloc. Ca si in cazul glandei adrenale normale, pot exista proiectii microviloase de-a lungul marginilor celulei. Reticulul endoplasmatic neted poate fi abundent si pot fi observate legaturile ocazionale rudimentare intercelulare. "Pseudoincluziunea" nucleara se datoreaza unei neregularitati a membranei nucleare, cu cavitati si cute ale citoplasmei celulei, adesea cu aceeasi densitate a organitelor celulare. Mitocondriile pot fi proeminente si sunt de obicei rotunde sau ovale desi unele pot fi alungite sau distorsionate. Cutele mitocondriale prezinta adesea un profil tubular sau vesicular similar cu celulele zonei fasciculare, sau pot fi cute lamelare ce se aseamana din punct de vedere morfologic cu celulele zonei reticulare.

Adenomul functional pigmentat ("negru")

Caracteristici clinice

Adenomul pigmentat difuz ("negru") este destul de rar, mai ales atunci cand micii noduli incidentali pigmentati, dintre care multi nu sunt de natura neoplazica in acceptiunea clasica, sunt exclusi. Peste 20 de cazuri de adenoame negre au fost raportate in literature de specialitate, majoritatea fiind raportari ale unor cazuri individuale si cele mai multe au fost asociate cu sindromul Cushing. Ocazional, aceste adenoame au avut drept rezultat hiperaldosteronismul primar. Exista o predilectie pentru pacientii de sex feminin si majoritatea tumorilor sunt diagnosticate in cel de-al treilea pana la al cincilea deceniu de viata. Tumorile cantaresc de obicei mai putin de 35 g si masoara 2 pana la 3 cm in diametru. S-a semnalat ca adenoamele negre au o densitate radiologica mai mare cu CT; aceasta se datoreaza, probabil, faptului ca predomina celulele cu citoplasma compacta, golita de lipide si lipofucsina abundenta. S-a propus termenul de " adenom cortical adrenal cu depunere de pigment in exces", intrucat nu se justifica separarea acestor tumori de adenoamele "galbene" mai obisnuite.

Rezultate patologice

Adenomul adenal cortical negru poate avea un aspect exterior general frapant. Cafeniul inchis pana la cafeniul galbui (deschis) sunt culorile caracteristice unora dintre tumori. Atunci cand masa adenala pigmentata are culoarea cafeniu inchis pana la negru, alte leziuni adrenale intra in diagnosticul diferential, cum ar fi adenomul adrenal si metastatic sau melanomul malign primar. Din punct de vedere microscopic, structurile arhitecturale de adenom adrenal cortical negru sunt comparabile cu cele ale altor adenoame adrenale corticale fara pigment lipocrom in exces: majoritatea tumorilor sunt compuse din celule cu citoplasma compacta, eosinofilica care sunt similare, dar mai mari decat celulele din zona reticulara. Exista o cantitate variabila de pigment maro sau galben in citoplasma, ce poate indica o stabilizare a celulelor din zona perinucleara imediata. Pot fi semnalate aglomerari de celule bogate in lipide si ocazional exista focare de metaplazie lipomatoasa sau mielolipomatoasa in interiorul tumorii. Coloratiile speciale pot dovedi capacitatea de colorare a lipofucsinei: o reactie pozitiva argentofila cu colorare Fontana-Masson, sensibila la decolorare, o tenta portocalie-rosiatica la colorarea cu acid periodic Schiff, precum si o reactie negativa la colorarea cu fier. Intr-un studiu recent despre "nodulii adrenali pigmentati negri" s-a sugerat posibilitatea prezentei neuromelaninei, similara pigmentului raportat in sindromul tiroidal negru.

Rezultate obtinute cu ajutorul microscopului electronic

La un studiu ultramicroscopic, celulele tumorale contin o cantitate variabila de citoplasma; aceasta este relativ saraca in picaturi de lipide, iar picaturile de lipide prezente pot fi mici si putine. Unele celule prezinta o citoplasma atat de densa in electroni incat evaluarea organitelor celulare cum ar fi mitocondriile reprezinta un proces dificil. Celulele tumorale sunt poligonale sau rotunjite cu atasamente intercelulare ocazionale simple; pot fi proiectii microviloase de-a lungul marginilor celulei. Majoritatea celulelor contin un numar variabil de granule bogate in electroni, adesea cu o mica componenta de lipide, tipica pentru lipofucsina. Tipic, nu exista granule de pigment cu caracteristici ultrastructurale de melasonomi sau promelasonomi. Pot exista mitocondrii proeminente, care sunt rotunde sau alungite, cu creste tubulare (sau lamelare). Profiluri de reticul endoplasmatic neted si rugos pot fi gasite impreuna cu ribozomi liberi.