Sensibilitatea

Sensibilitatea

Definitie

Sensibilitatea este proprietatea unor parti din sistemul nervos de a receptiona, transmite sau percepe excitatiile.

Dupa teritoriul de receptie se deosebesc: sensibilitatea superficiala sau exteroceptiva (excitantii provin din mediul extern si actioneaza la suprafata organismului), sensibilitatea profunda sau proprioceptiva( excitantii provin de la organele interne, muschi). dupa caracterul lor, se deosebesc: sensibilitatea elementara sau protopatica, tactila, termica, dureroasa, epicritica.

Tulburarile de sensibilitate sunt:

1. subiective

a) parestezii (senzatii anormale percepute ca furnicaturi, intepaturi etc. ), in nevrite, polinevrite si tabes;

b) durere, in tumori, hernie de disc etc. ;

2. obiective

a) tulburari de sensibilitate superficiala, in nevrite, polinevrite, leziuni medulare etc. sensibilitatea tactila (se cerceteaza cu ajutorul unei bucati de vata cu care se ating diferite regiuni ale pielei), termica (prin aplicarea pe piele a unei eprubete cu apa calda si a uneia cu apa rece) si dureroasa (se cerceteaza cu varful unui ac) ; tulburarile includ diminuarea (hipoestezie) sau abolirea (anestezie) sensibilitatii superficiale;

b) tulburari ale sensibilitat profunde (in tabes, polinevrite etc. ) - sensibilitatea profunda vibratorie se cerceteaza cu ajutorul diapazonului, care se aplica pe eminentele osoase, iar sensibilitatea mioartrokinetica (sensul atitudinii si al deplasarilor segmentelor), prin a cere bolnavului (care sta cu ochiiinchisi) sa recunoasca pozitia (imprimata de medic) unui segment de membru.

Principalele simptome ale aparatului respirator

Tusea

Este un act reflex fiziologic complex, care poate fi produs si voluntar si are ca rezultat expulzarea materiilor aflate in caile respiratorii superioare.

Tusea poate fi seaca, iritativa (fara secretii sau cu secretii reduse) caracteristica in principal infectilor acute ale cailor respiratorii superioare (ex. traheobronsita acuta, infectii virale acute), sau productiva (cu secretii) caracteristica mai ales infectiilor cronice (ex traheobronsita cronica, BPCO).

Tusea seaca este daunatoare mai ales cind este de intensiate mare deoarece solicita foarte mult aparatul respirator si cardiovascular, favorizind hemoptizia

Ttusea productiva este folositoare deorece ajuta la eliminarea din caile respiratorii a secretiilor si mucusului infectat.

Tusea nu trebuie eliminata in totalitate ci doar diminuata ca intensitate, atunci cind este suparatoare.

In tratamentul simptomatic al tusei se utilizeaza medicamente numite antitusive si expectorante.

Antitusivele actioneaza la nivel central inhibind centrul tusei, utilizate in tratamentul tusei seci, ritative. Expectorantele si mucoliticele actioneaza la nivel periferic fiind utile in tusea productiva ajutind la fluidificarea si eliminarea mucoasei infectate si la decongestionarea bronhiilor.

Tusea poate surveni si prin mecanism iritativ la nivelul faringelui sau al mucoasei nazale, asociera cu antisepticele locale, decongestionatele nazale fiind utila.

Tratamentul tusei este simptomatic si urmareste reducerea intesitaii acesteia si nu suprimarea totala.

Tusea seaca se trataeaza cu codeina eliberata numai pe baza de prescriptie medicala sau derivati de sinteza cu actiune asemanatoare cu cea a codeinei, dar cu efecte secundare mult diminuate (dextrometorfan, oxeladin).

Expectorantele (ex. ACC 200, bromhexin) se administreaza in cazul tusei cu secretie bronsica scazuta care nu poate fi eliminata usor in timpul tusei si care reprezinta un factor iritativ declansator al tusei. Expectorantele se asociaza in general cu antibiotice.

Expectoratia si hemoptizia

Expulzie prin tuse a secretiilor provenind din caile aeriene inferioare (trahee, bronhii, alveole pulmonare).

Expectoratia, numita in mod obisnuit scuipat sau sputa, este provocata de o acumulare de secretii, survenita mai ales in cursul afectiunilor bronhopulmonare: bronsita acuta, bronsita cronica, bronsiectazie, astm, infectie pulmonara (pneumonie, abces al plamanului, tuberculoza), modificari bronsice consecutive fumatului.

Expectoratia de sange, sau hemoptizia, este un caz particular; aceasta poate fi consecutiva unei afectiuni bronhopulmonare (cancer bronsic, embolie pulmonara, tuberculoza) sau unei afectiuni cardiace acute.

Dispneea de cauza respiratorie

Jena respiratorie resimtita de catre un bolnav, si descrisa ca senzatie de "sete de aer", constatata sau nu de catre medic. O dispnee poate fi de origine bronhopulmonara, otorinolaringologica, neurologica, metabolica sau cardiaca.

Printre cauzele bronhopulmonare se gasesc:

afectiunile bronsice (astm, bronsita cronica, prezenta unui corp strain sau a unei tumori pe bronhii),

tulburarile pulmonare (edem acut, infectie sau tumora a plamanului, embolie pulmonara),

anomalii ale pleurei (pleurezie, pneumotorax) sau ale custii toracice (scolioza grava) jenand miscarile plamanului.

Evolutia dispneei depinde de cauza sa, atat in ce priveste gravitatea sa (mergand de la o simpla jena la practicarea unor sporturi, pentru subiectii astmatici, pana la o amenintare vitala imediata, in anumite cazuri de embolie pulmonara), cit si durata sa (cateva ore pentru laringitele infantile, uneori zeci de ani pentru o bronsita cronica).

Tratamentul este, de asemenea, foarte variabil: antibiotice pentru o infectie pulmonara bacteriana, bronhodilatatoare pentru astm, incetarea fumatului pentru bronsita cronica etc.

Durere toracica

Durerea de cauza respiratorie este de mai multe tipuri: junghi toracic, durere data de inflamarea cailor respiratorii mari, durere produsa de distensia arterelor pulmonare. Mai exista si dureri legate de mediastin, de peretele toracic, durere la nivelul toracelui si in vecinatatea sa (coloana vertebrala, regiune cervicala, regiune abdominala) .

Junghiul toracic

Este o durere de cauza pleurala dar apare si in suferinta parenchimului pulmonar, prin interesarea pleurei

Originea durerii este la nivelul terminatiilor algogene din pleura parietala (pleura viscerala nu are sensibilitate)

Acest junghi apare prin inflamarea sau iritarea pleurei, in contextul unei dureri corelabile cu miscarile respiratorii

Aceasta durere este localizata pe suprafete mici, este unilaterala, poate avea intensitate mare sau foarte mare, are debut acut sau supraacut. Junghiul are ca si caracter important, agravarea odata cu miscarile respiratorii (bolnavii au tendinta micsorarii respiratiei pe partea durerii). Tusea, sughitul, miscarea sau apasarea agraveaza deasemenea durerea, fiind in corelatie cu o hiperestezie.

Durerea datorata inflamarii mucoasei bronsice

In aceasta situatie exista 2 faze de evolutie:

-faza de bronsita uscata, in care se manifesta o durere retrosternala (ca o arsura severa), si care se agraveaza la respiratie rapida sau adanca si la tuse, care la inceput este uscata. Aceasta faza tine cateva zile si se amelioreaza treptat.

-faza de bronsita cu tuse productiva

Durere produsa de distensia arterei pulmonare pincipale

Este o durere toracica cu instalare acuta, resimtita retrosternal, cu durata variabila (ore), pusa pe seama distensiei peretilor arterei pulmonare datorita hipertensiunii acute pulmonare.

Durerea mediastinala

Durerea mediastinala poate fi datorita continutului sau (componente cardio-vasculare, digestive si respiratorii) sau datorita afectarii globale a mediastinului (in emfizemul mediastinal sau in mediastinita).

Simptomele aparatului cardio-vascular

Palpitatiile

Reprezinta constientizarea activitatii cardiace, cu nuanta interpretativa de suferinta, anormalitate,. Au la baza o modificare importanta, fiziologica sau patologica a activitatii cardiace. Nu sunt direct proportionale cu anormalitatea activitatii cardiace, pentru ca au mereu o componenta afectiva, de semnificatie de 'rau'.

Palpitatiile fiziologice

Sunt palpitatiile care apar la efort fizic mare, stres psihic mare, cu stimulare simpatoadrenergica importanta. Mecanismul de producere este reprezentat de cresterea fortei si a frecventei, ceea ce e inregistrata ca o schimbare in activitatea cordului.

Palpitatiile patologice

Sunt descrise de pacienti ca:

-batai puternice in piept

-rostogolire a inimii

-pauza in activitatea inimii

-'fluturare'

-palpitatii inregistrate ca si contractii dureroase

Localizarea poate fi precordial sau in regiunea cervicala.

Dispneea

Dispneea reprezinta senzatia de respiratie dificila, definita subiectiv prin senzatia de 'lipsa de aer', iar obiectiv, prin tulburarea frecventei, amplitudinii sau/si a ritmului miscarilor respiratorii. Dispneea pare sa ocupe primul loc in simptomele cardiace care atreage atentia de la inceput asupra unei boli cardiovasculare.

Dispneea de cauza cardiaca poate imbraca mai multe forme:

-dispneea de efort

-dispneea permanenta, de repaus, cu ortopnee

-dispneea paroxistica din astmul cardiac si edemul pulmonar acut

Dispneea cardiaca este aproape exclusiv o polipnee. Este o dispnee inspiratorie si expiratorie in care, in functie de diverse situatii subiective si obiective, poate domina aspectul inspirator sau expirator. Ca si dispneea pulmonara, prezinta manifestari asociate insuficientei cardiace (exemplu: edemul) si semne prezente ce evidentiaza leziunea cardiaca (sufluri etc.), necesare pentru diagnosticul diferential.

Durerea precordiala

Durerea localizata in regiunea precordiala constituie un motiv foarte frecvent de prezentare la medic.

Durerea din suferintele cardiovasculare poate fi schematizata astfel:

-durerea din boala coronariana

-durerea din pericardita acuta

-durerea din bolile aortei

-durerea necaracteristica de origine cardiaca

-durerea vegetativa sau functionala

In functie de mecanismul patogenic, durerea poate fi:

-ischemica

-durerea din angorul stabil / de efort

-durerea din infarctul miocardic acut

-sindromul de angor instabil

-inflamatorie.

Simptomele aparatului digestiv

Greata

Greata este o senzatie neplacuta care precede in general voma si poate fi acuta, de scurta durata sau persistenta. Greata este de origine digestiva (cauzata de afectiuni ale organelor tubului digestiv: esofag, stomac, intestin subtire, ficat, pancreas, vezicula biliara) sau poate fi determinata de o boala a sistemului nervos central. Greata mai poate avea drept cauze durerea, raul de masina, etc. Din acest motiv, identificarea cauzei unei stari de greata persistenta este uneori dificil de facut.

Cauzele starilor de greata: Abuzul de alcool si alcoolismul, Apendicita, Tumori craniene Depresie, Diabet, Gripa, Intoxicatie alimentara, Gastroenterita, Reflux gastroesofagian,

Ulcer peptic, Ocluzie intestinala,Chimioterapie, Unele medicamente, Sarcina, Radioterapie

Anorexie 

Prin anorexie se intelege lipsa poftei de mancare.

Dintre bolile stomacului, gastritele si cancerul gastric evolueaza frecvent cu anorexie.. In cancerul gastric se manifesta uneori ceea ce se numeste anorexie selectiva in cadrul careia bolnavul pierde complet pofta de mancare pentru anumite alimente (carne, grasimi, uneori paine), in timp ce pentru restul alimentelor apetitul este pastrat. In fazele avansate ale bolii anorexia este simptom permanent si progresiv.

Varsaturile

Prin varsatura se intelege expulzarea fortata, brusca a continutului gastro-intestinal prin gura. Varsatura, precedata adesea de greata si hipersalivatie, este un act reflex in cadrul caruia stomacul este principalul organ efector. In timpul varsaturii se realizeaza o contractie a pilorului care impiedica trecerea continutului gastric spre duoden si in acelasi timp o relaxare a zonei fundice si a cardiei care permite eliminarea lui fortata spre esofag, faringe si cavitatea bucala. Valul palatin este ridicat, iar glota inchisa impiedicand trecerea continutului varsaturii spre caile respiratorii.

Miscarile antiperistaltice ale esofagului si jocul functional al jonctiunii eso-gastrice au fost banuite a avea un rol in exteriorizarea varsaturii, dar forta operativa principala ramane cu singuranta cresterea presiunii intraabdominale ca urmare a constractiei simultane si deosebit de puternice a diafragmului si muschilor peretelui abdominal.

Durerea abdominala

Durerea abdominala poate fi cauzata de boli ce afecteaza diverse organe. Abdomenul este o regiune anatomica situata in partea inferioara a trunchiului, ce contine cea mai mare parte a organelor aparatului digestiv si urinar: stomacul, intestinul subtire, intestinul gros, ficatul, vezicula biliara si pancreasul. Mai rar, durerea poate fi resimtita la nivelul abdomenului, fiind insa provocata de organe situate in apropierea cavitatii abdominale: partea inferioara a plamanilor, rinichii, uterul si ovarele.

Durerea abdominala poate fi acuta, instalandu-se subit sau cronica -de lunga durata. De asemenea, ea poate fi minora sau poate indica o afectiune grava a unui organ situat in cavitatea abdominala. Caracteristicele durerii -localizarea, durata, momentul instalarii, etc. -joaca un rol important in diagnosticarea afectiunii. Durerea abdominala persistenta trebuie sa fie examinata de un medic.

Cauzele durerii abdominale:

-Apendicita

-Colici la copii

-Cancer de colon

-Sarcina ectopica

-Litiaza biliara

-Gastroenterita

-Gaze intestinale

-Sindromul colonului iritabil

-Litiaza renala

-Cancer hepatic

-Ulcer gastroduodenal

-Cancer gastric

Diaree

Definitie: stare patologica manifestata prin eliminarea frecventa de materii fecale cu consistenta moale sau apoasa. Poate fi insotita de colici abdominale, greturi si varsaturi, febra si chiar scaune cu sange.

Diareea acuta este cauzata de un agent bacterian, viral sau parazitar, iar cea cronica este cel mai frecvent determinata de o afectiune inflamatorie a intestinului.

Cauzele bolii sunt: stresul social si psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de baut poluata, alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afectiunile renale si intestinale.

Simptome

Diareea poate fi insoita de colici abdominale uneori chiar intense, distensie abdominala, greturi si chiar varsaturi, febra si chiar scaune cu sange in functie si de agentul cauzator.

Consultul de specialitate este indicat in urmatoarele situtii:

- cand este prezenta 3 zile consecutive

- cand asociaza dureri intense abdominale si rectale, numite colici respectiv tenesme

- cand febra atinge valori de peste 38C

- cand in scaun sunt elemente patologice precum: sange, puroi, mucus,etc

- cand apar semnele de deshidratare, semne prezentate mai sus.

Tratament:

- diareea este o problema frecventa si se poate rezolva si de la sine in multe cazuri

- diareea devine periculoasa cand se complica cu diferite grade de deshidratare

- tratamentul suficient in multe situatii este cel de acoperire a pierderilor lichidiene. In functie de cauza vor fi utilizate medicamente antidiareice sau chiar antibiotice, avand rolul de a opri diareea si respectiv de a trata cauza.

-va fi aleasa o alimentatie fara grasimi, cu continut crescut de fibre vegetale si vor fi evitate excesele de dulciuri. Abaterile de la aceste principii pot agrava diareea.

-urmatoarele alimente sunt: orezul, morcovii, cartofii fierti, bananele, carnea de pui fiarta, etc. Acestea pot avea chiar un usor efect terapeutic.

-alimentele, in special legumele si fructele, vor trebui spalate cu grija inainte de a fi consumate.

- nu va fi consumata apa din sursa nesigura (nici macar pentru spalatul dintilor) si nici gheata provenita din acelasi tip de sursa

- trebuie evitat laptele nepasteurizat

- fructele si legumele, inclusiv cele din salate, trebuiesc preparate si spalate cu atentie

- nu trebuie consumata carnea si pestele incomplet preparate sau crude

- nu este recomandabil consumul alimentelor cumparate de la vanzatori ambulanti

- este permis doar consumul de sucuri sau apa imbuteliate de firme autorizate

Constipatia

In mod normal, evacuarea resturilor alimentare are loc la aproximativ 24 de ore dupa consumarea pranzului. Constipatia este boala caracterizata prin eliminarea scaunului dupa mai mult de 48 de ore, pacientul avand maxim 2-3 scaune pe saptamana.

Factori de risc:

-obiceiul prost de a amana prezentarea la toaleta atunci cand este prezenta nevoia de a evacua scaunul;

-alimentatia saraca in legume si fructe;

-obezitatea;

-slabiri masive intr-un scurt interval scurt de timp.

Simptome: Dupa cum reiese si din definitie, simptomul de baza este lipsa evacuarii scaunului dupa mai mult de 2 zile. Nefiind eliminate, resturile alimentare se acumuleaza in intestinul gros si dau nastere la complicatii, care pot merge pana la obstructie intestinala.

Tratament: In marea majoritate a cazurilor constipatia poate fi tratata printr-o dieta potrivita, care sa furnizeze intestinului suficiente resturi alimentare si sa favorizeze astfel evacuarea regulata si usoara. Micul dejun este obligatoriu, pentru ca exista un reflex care face ca contractiile intestinului gros sa devina mai active imediat dupa masa. Regimul va trebui sa cuprinda o cantitate mai mare de lichide reci care excita contractiile intestinale, alimente bogate in celuloza, care maresc bolul fecal si usureaza fermentatia.

Preventie: Dimineata se va lua, pe stomacul gol (daca bolnavul nu este obez), o lingurita de miere si un pahar de apa. Bauturile indicate in constipatie sint cele reci si indulcite, in special baute dimineata pe stomacul gol. Sunt bune sucurile de fructe, de zarzavat, citronadele, oranjadele, ceaiul de macese, sifonul si laptele (daca este tolerat): laptele batut si iaurtul cu zahar.

Se recomanda carnea si mancarurile de carne de orice fel, grasa, gatita cu legume si sosuri, snitel. Painea cea mai utila este cea de tarite, precum si painea neagra (cel putin 200 grame pe zi). Zarzavaturile si legumele recomandate(de orice fel ) sunt consumate in special ca salate de cruditati, rase pe razatoare), fierte in ciorbe, borsuri sau sub forma de legume asortate, legume pane sau in mancaruri cu sos. Cartofii pot fi consumati sub orice forma; legumele uscate (linte, mazare, fasole) se consuma ca si garnitura pe langa carne. Se recomanda sa se manance fructe crude de orice fel; in special cele cu coaja, dulci, bogate in zahar, rase pe razatoare (mai ales fructe cu simburi, cirese, corcoduse, caise, prune, piersici, zmeura, fragi (se vor consuma la mese si intre mese, pe stomacul gol).

Nu se recomanda pentru consum:

-cas si urda nesarata, precum si branza de vaci proaspata;

-paine alba, prajita;

-sunt contraindicate pireurile de morcovi, sufleul de morcovi cu branza;

-pireul de gutui, gutuile coapte, sucurile de afine sau compotul strecurat de afine. 

- bauturile calde, ciocolata cu apa, ceaiul veritabil, ceaiul de menta, vinul rosu, sucul de afine.

Simptomele aparatului renal

Oliguria si anuria

Oliguria reprezinta orice scadere a diurezei sub 1000 ml/24 h.

Anuria reprezinta scaderea diurezei sub 100ml/24 h

Cauzele oligoanuriei:

-intoxicatie cu metale grele: plumb, mercur

-situatiile care se insotesc de soc

-intoxicatii cu insecticide folosite in agricultura

-cancerul de prostata

-cancerul de co uterin.

Hematuria

Reprezinta eliminarea de urina amestecata cu sange, care provine din rinichi si caile urinare.

Hematuria poate fi macroscopica, vizibila cu ochiul liber sau microscopica, evidentiabila prin probe de laborator.

Poate apare in litiaza renala, litiaza vezicala, glomerulonefrita acuta,

Disuria

Reprezinta eliminarea cu dificultate a urinii, asociata sau nu cu durere. Mictiunea este prelungita, cu scurgere lenta, prelungita.

Cauze:

-litiaza renala

-adenom de prostata

-modificari patologice ale uretrei.

Nicturia

In mod normal raportul nictemeral este de 1/3 sau ¼ (nix =noapte, hemera = zi , gr.)

Nicturia reprezinta schimbarea raportului nictemeral.

Cauze:

insuficienta renala

adenom de prostata.

Poliuria

Reprezinta cresterea volumului de urina peste 2 litri/24h.

Cauze:

diabet zaharat

sindromul nefrotic

insuficienta renala.

Sistemul ganglionar: adenopatiile

Adenopatia reprezinta o afectiune a ganglionilor limfatici, de origine inflamatorie, infectioasa sau tumorala, ce se caracterizeaza orintr-o crestere in volum a aganglionilor.

Caracterele adenopatiei:

1. Localizarea adenopatiei se poate limita la unul sau la mai multi ganglioni dintr-o grupa ganglionara (regiune) sau la mai multe grupe ganglionare superficiale si profunde (adenopatie generalizata, poliadenopatie).

2. Marimea ganglionilor variaza (de la dimensiunea unei alune, la cea a unei portocale) ; in general, se poate deosebi o adenopatie mica sau moderata (microadenopatie, intalnita in mielom multiplu, reticuloze etc. ) si una marcata sau extrema (macroadenopatie, boala Hodgkin).

3. Forma: regulata (rotunda, ovalara) sau neregulata.

4. Consistenta: moale (inflamatii acute), ferma (inflamatii cronice), dura (proces tumoral sau metastaze).

5. Sensibilitatea: ganglioni nedurerosi (metastaze, boala Hodgkin etc. ) sau durerosi (inflamatii acute).

6. Mobilitatea pe planurile profunde: mobili sau nemobili (adenopatii tumorale).

7. Tendinta la fistulizare: in adenopatia TBC.

8. Tendinta la confluare: in adenopatiile inflamatorii acute si cronice si in cele proliferativ-tumorale.

9. Caracterul uni - sau bilateral, simetric (leucemia limfatica cronica) sau asimetric.

10. Semne asociate: febra, splenomegalie etc.