Pedicuta - tratament naturist

PEDICUTA - TRATAMENT NATURIST (Lycopodium clavatum)

Pedicuta este numita în limbajul popular bradisor, brânca-ur-sului, brâui-vântului, bunceag, chindicuta, coada-alor-de-vânt, cornatel, cornisor, crucea-pamântului, netota, pceleca, piciorul­lupului, praful-strigoilor, talpa-ursului. Aceasta planta, asema­natoare muschiului si vesnic verde, se târaste pe solul padurii cu niste vrejuri lungi de 1 -2 metri, având radacini micute, fine si subtiri. Din vrejuri cresc niste tulpinile lungi de 7-10 centimetri, moi la pipait si ramificate, care seamana cu iarba-neagra, dar au frunzele mai moi si mai dese. Când planta are patru ani, formeaza vara pistiluri galbui care contin polen, numit si faina-vrajitoarei. Aceasta faina se întrebuinteaza homeopatic, în cazul portiunilor de piele roase si ranite.

Pedicuta este o planta de leac continând radiu. Ea poate fi deosebita usor de celelalte soiuri de muschi datorita vrejurilor lungi, asemanatoare unor sfori si a polenului galben al pistilu­rilor ei. Creste numai în lizierele padurilor si în padurile înalte dinspre nord, de la o altitudine de 600 metri în sus. Dupa taierea copacilor (defrisari), planta se usuca si dispare în cele din urma de tot, caci îsi pierde puterea de viata sub actiunea di­recta a soarelui.

în Austria si Germania, pedicuta este strict ocrotita de lege. Recomand de aceea ca necesarul de plante sa fie procurat din farmacii si magazine specializate în plante medicinale. Comertul cu plante medicinale aduce pedicuta din tarile nordice, asa încât este garantata o calitate buna.

Pentru reumatici si bolnavii de artrita, chiar si atunci când prezinta deja modi­ficari ale formelor articulatiilor (încheieturilor), precum si în caz de conspiratie cronica si hemoroizi, recomand cu cea mai mare caldura ceaiul de pedicuta. Per­soanele care sufera de diaree trebuie sa întrebuinteze însa ceaiul cu multa precautie, ca sa nu le provoace spasme intestinale. Pedicuta n-are voie sa fie fiarta, ci doar oparita cu apa în clocot. Ceaiul se întrebuinteaza si în toate bolile cailor urinare si ale organelor genitale, la dureri si tumefieri ale testiculelor, la formarea nisipului la rinichi si la colicile renale, în hepatite, la tumori ale tesutului conjunctiv al ficatu­lui, chiar daca sunt deja maligne, pedicuta este indispensabila. Ea-l ajuta pe convales­cent sa se puna repede pe picioare cu forte depline.

Sotul unei femei mai în vârsta pe care o cunosc a suferit ani de zile de o grea in­suficienta respiratorie în timpul noptii, tratata ca astm cardiac, îi era tot mai rau, pâna ce s-a dus într-o zi iar la doctor. „Daca nu încetati lucrul imediat, în opt zile sunteti un om mort!' Medicul l-a trimis sa se interneze la spitalul Grieskirchen. Am aflat de la sotia bolnavului ca avea ciroza hepatica în ultimul stadiu. Cu ciroza hepatica merge mâna în mâna o insuficienta respiratorie nocturna. Dupa câtva timp, omul a fost trimis acasa ca fiind pe moarte. La sfatul meu, sotia sa a facut rost de pedicuta, care si-a facut rapid efectul. Nu considerati si dumneavoastra o minune daca va spun ca dupa prima ceasca cu ceai de pedicuta omul a scapat de sufocatii cumplite din timpul noptii cu care se chinuise ani de-a rândul?

Daca stiti în cercul dumneavoastra de cunostinte un caz de ciroza hepatica, chiar de este fara speranta, dati curaj acelui om si îndreptati-l spre pedicuta noastra atât de importanta în fitoterapie. Chiar si oamenii care au boli grave de ficat pot fi redati vietii datorita pedicutei.

într-o excursie cu scop didactic pe care am facut-o prin padure în Austria supe­rioara cu un mic grup, i-am atras atentia însotitorului meu, botanistul dr. Bruno Wein-meister, asupra tamaduitoarei pedicute în materie de ciroza hepatica si cancer la ficat. Drept care mi-a povestit urmatoarea întâmplare: Student fiind, a facut cu câtiva prieteni o excursie în munti, în drumul spre cabana a gasit printre jnepeni un vrej de pedicuta, pe care si l-a înfasurat amuzat în jurul palariei. Când au ajuns sus la cabana, unul dintre prieteni â facut un cârcel la picior, atât de dureros si de puternic, încât piciorul i s-a sucit din încheietura genunchiului. Degeaba au încercat ceilalti sa-l ajute. Cabanierul a adus rachiu de drojdie si piciorul a fost masat cu el fara nici un succes. Deodata, tânarul Weinmeister a avut inspiratia sa-si ia vrejul de pedicuta de pe palarie si sa înfasoare cu el piciorul, de jos pâna sus. Piciorul si-a revenit pe loc la pozitia normala. Dr. Weinmeister s-a gândit ca ar fi vorba de o coincidenta. Poate cercelul ar fi trecut si fara pedicuta. în drum spre casa a cules pentru gazda lui, care avea des cercei la gamba, un pumn de pedicuta. Aceasta a scapat-o imediat de cârcei. Dupa ani de zile, dr. Weinmeister i-a relatat unui medic specialist aceasta întâmplare. De la el a aflat ca pedicuta este o planta care contine radiu. De atunci au fost vindecati multi oameni de astfel de crampe musculare cu ajutorul unor perne umplute cu pedicuta.

O cunostinta de-a mea a fost internata la spital, nemaiputând urina. Bratul era deja puternic umflat de la umar la cot. Când a iesit din spital, starea ei era aceeasi ca înainte. Din fericire, tocmai aveam niste pedicuta în casa, caci soacra mea de 86 de ani suferea deseori de cârcei la gamba. Supozitia mea ca ar putea fi vorba la acea cunostinta de un spasm vezical s-a confirmat în momentul în care i-am pus un saculet cu pedicuta uscata în regiunea vezicii urinare si dupa doua minute a putut urina iarasi normal. A mai purtat acest saculet cu pedicuta câteva zile în regiunea vezicii; edemele de pe brate s-au retras treptat.

Eu însami am suferit ani de zile de hipertensiune arteriala. În cele mai multe cazuri ea provine dintr-o hiperfunctie renala. Deci mi-am pus la un moment dat peste noapte un saculet umplut cu pedicuta în regiunea rinichilor. A doua zi, tensiunea mea arteriala scazuse de la 200 la 165. De atunci, îmi aplic din când în când în zona rinichi­lor un saculet umplut cu pedicuta proaspata.

în cazul cârceilor la gamba, pedicuta se pune într-o bucata de pânza care se leaga în jurul gambei. Se pot face însa si bai la picioare, iar pentru spasmele vezicale bai de sezut, folosind pedicuta (a se vedea „Bai de sezut', la „Partea generala', pag. 8).

Dupa leziuni de pe urma razboiului sau a accidentelor ramân adesea cicatrice care provoaca spasme. Un invalid de razboi avea pe spate o cicatrice în care puteai sa bagi mâna de adânca ce era. Aceasta cicatrice îi provoca tot mereu spasme dureroase, care aveau drept consecinta valuri de transpiratie pe întreg corpul. Durerile se întindeau pâna la pielea capului. Dupa 30 de ani de grea suferinta, I-am putut elibera pe acest om de chin prin perne umplute cu pedicuta si bai cu pedicuta.

Faina-vrajitoarei (polenul de pedicuta) îi ajuta pe cei grav bolnavi care au facut es-care sa li se închida leziunile în timpul cel mai scurt. Faina-vrajitoarei se presara, distribuind-o cât se poate de fin si cu multa grija pe locurile cu rani deschise. De obicei apare o usurare simtitoare chiar dupa prima utilizare. (Alte vindecari reusite cu ajutorul pedicutei pot fi citite în brosura „Maria Treben's Heilerfolge', aparuta la editura Wilhelm Ennsthaler, A-4400 Steyr, Austria.)

Daca cineva este atât de strâns legat cum sunt eu de plantele de leac si obtine prin ele succese tot mai multe ce ating aproape miracolul, nu poate sa nu se gândeasca la Creatorul universului, care ne asterne toate aceste minuni la picioare. Din pacate, multi oameni se împiedica de ele fara a le acorda nici o atentie si nu simt niciodata atotputernicia Cerului.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: 1 lingurita rasa de pedicuta se opareste cu 1/4 litru de apa în clocot, apoi se lasa sa stea putin. Se bea numai 1 ceasca pe zi, si anume dimineata pe stomacul gol, 1/2 ora înainte de micul dejun, înghititura cu înghititura, în caz de ciroza hepatica sau de cancer hepatic, se beau zilnic câte 2 cesti.

Perna cu pedicuta: Cu pedicuta uscata (în functie de dimensiunea locului cu spasme sau cârcei se iau 100, 200 sau 300 grame) se umple o perna care se pune noaptea peste respectivele portiuni dureroase. Aceasta perna îsi mentine eficacitatea timp de cel mult un an.

Baie de sezut: A se vedea „Partea generala', pag. 8.