PRIVIRE GENERALA ASUPRA COMPONENTELOR CIF

Acesti termeni sunt prezentati in general in Tabelul 1 si in termeni operationali in sectiunea 5.1. Dupa cum este ilustrat in tabel 1:

CIF are doua parti, fiecare cu doua componente:

Partea 1. Functionare si Dizabilitate

(a)    Functiile si Structurile Corpului

(b)   Activitati si participare

Partea 2. Factori contextuali

(c)    Factori ambientali (de mediu)

(d)   Factori personali

Fiecare componenta poate fi exprimata atat in termeni pozitivi,   cat si in termeni negativi.

Fiecare componenta consta din diverse domenii si, in cadrul fiecarui domeniu, din categorii care sunt unitatile de clasificare. Sanatatea si starile adiacente sanatatii unui individ pot fi evidentiate prin alegerea corespunzatoare a codului sau codurilor categoriei, la care apoi se adauga calificativele, care sunt niste coduri numerice ce specifica amplitudinea sau dimensiunile functionarii sau dizabilitatii din respectiva categorie, sau masura in care un factor ambiental este un element facilitant sau o bariera in calea functionarii.

TABEL 1. Prezentare generala a CIF

1. Functiile si structurile corpului si afectarile

Definitii: Functiile corpului sunt functiile fiziologice ale sistemelor corpului (inclusiv functiile psihologice)

Structurile corpului sunt partile anatomice ale corpului, ca organele, membrele si componentele acestora.

Afectarile sunt probleme ale functiilor sau structurilor corpului, ca pierderi si deviatii semnificative.

Functiile si structurile corpului sunt clasificate in doua sectiuni diferite. Aceste doua incadrari sunt gandite pentru a fi folosite in paralel. De exemplu, functiile corpului cuprind simturile de baza, cum ar fi 'functii ale vederii', corelate la nivel structural sub forma 'ochiului si a structurilor asociate acestuia'.

'Corp' se  refera la organismul uman ca intreg; cuprinde, deci, si creierul si functiile acestuia, ca de exemplu mintea. Ca urmare, functiile mentale (sau psihice) sunt subsumate functiunilor corpului.

Functiile si structurile corpului sunt clasificate dupa sistemele corpului; de aceea, structurile corpului nu sunt considerate ca fiind organe .

Afectarile structurii implica o anormalitate, un defect, o pierdere sau alta deviatie semnificativa a structurilor corpului. Afectarile au fost conceptualizate in legatura cu ceea ce se cunoaste din punct de vedere biologic la nivelul tesuturilor si la nivel subcelular si molecular. Cu toate acestea, din motive practice, aceste nivele nu apar pe lista . Fundamentarile biologice ale afectarilor au orientat clasificarea si este posibil sa mai existe posibilitati de extindere a acesteia la nivel celular si molecular. Pentru utilizatorii medicali, trebuie mentionat ca afectarile nu se identifica cu patologia care sta la baza lor, ci sunt manifestari ale acestei patologii.

Afectarile reprezinta o deviere de la anumite standarde umane general acceptate in ceea ce priveste statutul biomedical al corpului si functiunilor sale, iar definirea constituentilor este abordata in primul rand de personale in masura (calificate) sa judece functionarea fizica si psihica in conformitate cu aceste standarde.

Afectarile pot fi temporare sau permanente; evolutive, regresive sau stationare; intermitente sau continue. Deviatia de la normele umane obisnuite poate fi usoara sau severa si poate fluctua in timp. In descrierile urmatoare se vor prezenta aceste caracteristici, mai ales in forma lor codificata, cu ajutorul calificativelor corespunzatoare punctului respectiv.

Afectarile nu sunt contingente etiologiei si nici modului in care acestea se dezvolta; de exemplu, pierderea vederii sau a unui membru poate fi consecinta unei anomalii genetice sau a unui accident. Dar faptul ca o afectare exista se datoreaza neaparat unei cauze; cu toate acestea, pentru a explica afectarea aparuta, cauza poate sa nu fie suficienta. De asemeni, acolo unde exista o afectare, exista si o disfunctie a functiunilor sau structurilor corpului, dar aceasta disfunctie poate fi legata de o serie de alte boli, tulburari sau stari fiziologice.

Afectarile pot fi o parte sau o forma de expresie a unei stari de sanatate dar nu indica in mod necesar ca boala exista sau ca respectivul pacient trebuie considerat bolnav.

Afectarile sunt, din punct de vedere al sferei de aplicare, mult mai largi si mult mai incluzive decat tulburarile si bolile; de exemplu, pierderea unui picior este o afectare care tine de anatomia corpului, fara a fi o tulburare sau o boala.

Afectarile pot atrage dupa sine alte afectari; de exemplu, atrofierea unui muschi poate afecta functionarea care tine de miscare, functionarea inimii sau poate avea consecinte respiratorii iar afectarile perceptiei pot fi legate de functionarea gandirii.

Unele din categoriile incluse in componenta functii si structuri ale corpului par sa se suprapuna cu unele din categoriile incluse in CIB (rev. 10), mai ales in ceea ce priveste semnalmentele si simptoamele. Cu toate acestea, cele doua clasificari au scopuri diferite. Prin CIB (rev.10) sunt clasificate simptoamele, in capitole speciale pentru a documenta rata de mortalitate si utilizarea serviciilor, in timp ce CIF prezinta aceste simptoame ca si parte componenta a functiunilor corpului, care pot fi utilizate pentru a preveni sau pentru a veni in intampinarea nevoilor pacientului. Dar, ceea ce este cel mai important, clasificarea functiunilor si structurilor corpului are ca scop utilizarea ei impreuna cu si alaturi de categoriile din componenta Activitati si Participare.

Afectarile sunt clasificate in categorii adecvate pe baza utilizarii unor criterii de identificare bine definite (de exemplu, prezenta sau absenta conform unui nivel limita). Aceste criterii sunt aceleasi si pentru componenta Functii si structuri ale corpului. Acestea sunt: (a) pierderea sau lipsa; (b) reducerea; (c) adaugare sau exces; (d) deviere. Daca exista o afectare, aceasta poate fi incadrata pe o scala in functie de severitatea acesteia, folosind calificativele generice indicate in CIF.

Factorii de mediu interactioneaza cu functiile corpului, cum ar fi interactiunea dintre calitate aerului si respiratie, lumina si vedere, sunete si auz, stimul de distragere si atentie, structura terenului si echilibru, temperatura mediului si reglarea temperaturii corpului.

2. Activitati si Participare / limitarea activitatii si restrictiile de participare

Definitii: Activitatea este executarea unei sarcini sau a unei actiuni de catre un individ.

Participarea este implicarea intr-o situatie de viata.

Limitare activitatii reprezinta dificultatile uni individ in a executa activitati.

Restrictii de participare sunt problemele pe care le poate intampina un individ prin implicarea in anumite situatii de viata.

Domeniile componentei Activitati si Participare sunt indicate intr-o singura lista care acopera intreaga gama a ariilor vietii (de la invatarea de baza sau observarea unor arii alcatuite din mai multe elemente, cum ar fi relatii interpersonale sau relatiile de munca). Componenta poate fi utilizata pentru a desemna activitati (a) sau participare (b) sau ambele. Domeniile acestei componente sunt caracterizate prin doua calificative: performanta si capacitate. De aceea, informatiile colectate din lista rezulta intr-o matrice de date in care nu apar suprapuneri sau redundante (vezi Tabel 2 de mai jos).

Tabel 2 - Activitati si participare: matrice informationala

Calificativul performanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. Dar, pentru ca mediul obisnuit cuprinde si o relationare sociala, prin performanta se poate intelege si 'implicarea intr-o situatie de viata' sau 'experienta traita' de oameni in contextul real in care acestia traiesb1 Acest context include factorii de mediu - toate aspectele care tin de realitatea fizica, sociala si atitudinala care pot fi codificate utilizand componenta Factori de mediu.

Calificativul capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune. Aceasta construct urmareste sa indice cel mai inalt nivel posibil de functionare pe care-l poate atinge o persoana intr-un anume domeniu, la un anumit moment dat. Pentru a evalua capacitatea deplina a unui individ, trebuie sa se creeze un mediu 'standardizat' care sa neutralizeze diversele impacturi ale unor medii asupra capacitatii individului. Acest mediu standardizat poate fi: (a) un mediu real utilizat in general pentru evaluarea capacitatii in conditii de testare; sau (b) in cazul in care acesta nu este posibil, un mediu creat in care se considera ca impactul este uniform. Acest din urma mediu creat se poate numi mediu 'uniform' sau 'standard'. Astfel, capacitatea va reflecta abilitatea individului adaptata la mediu. Aceasta adaptare trebuie sa fie la fel pentru toti oamenii din orice tara pentru a se putea realiza o comparatie intre tari. Caracteristicile unui mediu uniform sau standard pot fi codificate folosind clasificarea componentei Factori de mediu. Diferenta dintre capacitate si performanta reflecta diferenta dintre diversele impacturi ale mediilor obisnuite sau uniforme, oferind astfel o orientare utila privind interventia asupra mediului respectiv pentru a imbunatati performantele individului.

Atat calificativele de capacitate si cat si cele de performanta pot fi utilizate ulterior, cu sau fara mijloace ajutatoare sau asistenta personala. Avand in vedere ca nici mijloacele ajutatoare, nici asistenta personala nu elimina afectarile, acestea pot in schimb sa elimine limitarile functionarii in anumite domenii. Acest tip de codificare este util mai ales pentru a identifica cat de mult este limitata functionarea individului in lipsa utilizarii respectivelor mijloace ajutatoare (vezi instructiunile de codificare din Anexa 2).

Dificultatile sau problemele in aceste domenii pot sa apara atunci cand exista modificari calitative sau cantitative in modul in care un individ realizeaza functionarea in domeniul respectiv. Limitarile sau restrictiile sunt evaluate pe baza unui standard uman general acceptat. Standardul sau norma pe baza carora se realizeaza comparatia dintre capacitatea si performanta unui individ este aceea a unui individ care nu are aceeasi stare de sanatate (aceeasi boala, tulburare, vatamare, etc.). Limitarile sau restrictiile indica discordanta dintre performanta observata si cea asteptata. Performanta asteptata este aceea in conformitate cu norma umana, care reprezinta experienta oamenilor ce nu au o stare de sanatate similara. Aceeasi norma este aplicata si in cazul calificativelor de capacitate astfel incat sa se poate interveni asupra mediului in care traieste un individ in sensul cresterii performantei.

Problemele legate de performanta pot sa decurga direct din mediul social, chiar si in cazul unui individ fara afectari. De exemplu, o persoana sero-pozitiva  HIV, fara nici un alt simptom sau boala, sau o persoana cu predispozitie genetica fata de anumite boli, pot sa nu aiba nici o afectare sau pot dispune de capacitate de munca, dar sa nu poata realiza acest lucru datorita faptului ca li se refuza accesul la servicii, datorita discriminarii sau stigmatizarii.

Pe baza domeniilor din componenta Activitati si Participare este foarte dificil sa se faca o distinctie foarte clara intre 'Activitati' si 'Participare'. Situatia este similara si in cazul diferentierii clare intre perspectiva 'individuala' si cea 'sociala', pe baza domeniilor diferentierea nefiind posibila datorita diversitatii internationale si diferentelor de abordare a profesionistilor si a structurilor teoretice. De aceea, CIF ofera o singura lista care poate fi utilizata, daca utilizatorii doresc acest lucru. Explicatii suplimentare sunt oferite in Anexa 3. Exista patru posibile modalitati de utilizare a listei:

(a)    desemnarea unor domenii ca fiind activitati si a altor domenii ca fiind participare, fara suprapuneri;

(b)   similar cu punctul (a) de mai sus dar cu suprapuneri partiale ;

(c)    desemnarea tuturor domeniilor detaliate ca activitati si a categoriilor mai largi ca participare;

(d)   utilizarea tuturor domeniilor si ca activitati si ca participare.

3. Factori contextuali

Factorii reprezinta contextul general de viata si de conditii de viata ale unui individ. Factorii contextuali au doua componente: Factori ambientali si Factori personali - care pot avea un impact asupra unui individ care are o anumita stare de sanatate sau asupra starii de sanatate si a starilor adiacente de sanatate ale acestuia.

Factorii ambientali (de mediu) alcatuiesc mediul fizic, social si atitudinal in care traiesc oamenii. Acesti factori se afla in afara individului si pot influenta, negativ sau pozitiv, performantele unui individ ca membru al societatii, capacitatea individului de a executa actiuni sau sarcini, sau functiile si structura corpului.

Factorii ambientali (de mediu) sunt structurati in categorii de clasificare care se concentreaza pe diverse nivele:

(a)    Individual - mediul din imediata apropiere a individului, inclusiv locuri ca: locuinta, locul de munca sau scoala. Din acest nivel fac parte acele caracteristici fizice si materiale ale mediului cu care individul se confrunta direct, precum si contactul direct cu alte elemente cum sunt: familia, cunostintele, colegii si persoanele necunoscute.

(b)    Social - structuri sociale, formale sau informale, servicii si abordari si sisteme generale din comunitate sau societate care pot avea un impact asupra individului. Din acest nivel fac parte organizatiile si serviciile aferente locului de munca, activitatilor comunitare, agentiilor guvernamentale, serviciilor de comunicatie si transport, precum si retelelor informale cu caracter social, inclusiv legislatia, reglementarile, regulamentele, oficiale sau neoficiale, atitudinile si ideologiile.

Factorii de mediu interactioneaza cu componenta Functii si Structuri ale corpului si cu componenta Activitati si Participare. Pentru fiecare componenta, se poate stabili natura si masura acestei interactiuni prin activitati stiintifice ulterioare. Dizabilitatea este caracterizata ca fiind rezultat sau efect al unor relatii complexe dintre starea de sanatate a individului, factorii personali si factorii externi care reprezinta circumstantele de viata ale acelui individ. Datorita acestei relatii, impactul diverselor medii asupra aceluiasi individ, cu o stare de sanatate data, poate fi extrem de diferit. Astfel, un mediu care are bariere sau care nu ofera elemente de facilitare va restrictiona performanta individului; iar alte medii care ofera elemente de facilitare pot duce la cresterea performantei individului. Societatea poate obstructiona performanta unui individ fie pentru ca, pe de o parte creeaza bariere (de exemplu, cladiri inaccesibile), fie ca nu ofera acele elemente de facilitare (de exemplu, lipsa de dispozitivelor tehnice  de sprijin).

Factorii personali reprezinta acel context particular al vietii si conditiilor de viata ale unui individ si cuprinde caracteristicile individului care nu fac parte din starea sa de sanatate sau din starile adiacente acesteia. Acesti factori pot fi: sexul, rasa, varsta, alte stari de sanatate, forma fizica, stilul de viata, obiceiuri, modul in care a fost crescut, modul de adaptare, mediul social din care provine, educatia, profesia, experienta prezenta sau anterioara (evenimente din viata actuala sau din trecut), modelul general de comportament si caracterul, valori psihice individuale si alte caracteristici,  care, partial sau total, pot juca un rol, la orice nivel, in ceea ce priveste dizabilitatea. Factorii personali nu sunt detaliati in CIF. Cu toate acestea contributia acestora poate avea un impact asupra a ceea ce rezulta din diversele interventii.