Patologia ochiului uman

Patologia ochiului uman

Elementele refringente ale globului oculsr sunt urmatorele: corneea, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Toate acestea formeaza dioptrul ocular.

Sistemul de dioptri sferici centrati ai ochiului este alcatuit din 4 suprafete dioptrice principale:

1. Fata anterioara a corneei, care separa aerul (n=1) de parenchimul corneean (n=1,377), cu o raza de curbura medie r =7,8mm si o valoare dioptrica D = +48.

2. Fata posteriara a corneei, care separa parenchimul corneean de umoarea apoasa (n =1,337), cu o raza medie r =6,5 mm si o valoare dioptrica D = -6.

3. Fata anterioara a cristalinului, care separa umoarea apoasa de substanta cristalina.

Datorita modului de formare si evolutie a cristalinului, indicele de refractie al fibrelor cristaliniene nu este omogen, fiind cu atat mai mare cu cat contingentul de fibre dintr-un anumit strat este mai vechi.

Pentru optica fiziologica se admite pentru ansamblul cristalinului o valoare medie n = 1,415. In repaus acomodativ r = 10,5 si D = +7,4.

4. Fata posterioara a cristalinului, care separa fibrele cristalinului ( n =1,415), de vitros (n = 1,337), cu raza de curbura ( in repaus acomodativ) r = 6mm si D = +13.

Valoarea dioptrica totala a corneei este de aproximativ D = +42,1 dioptrii (grosime medie g =0,5mm).

Valoarea dioptrica totala a cristalinului ( pentru o grosime medie de g = 5mm ) este

D = +20,06 dioptrii.

Valoarea dioptrica totala a sistemului de dioptri oculari este de +60D, cu o abatere de 3,5D, ceea ce situeaza centrul optic la 17mm de retina.

Pentru facilitarea studiului opticii fiziologice se obisnuieste sa se asimileze sistemul de dioptri centrati oculari cu un dioptru echivalent (ochiul redus Donders) cu urmatoarele caracteristici: r = 6mm, n = 1,337, D = +60, F = 23mm, C situat la 17mm de retina.

In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicol incident de raze patralele - venite de la infinit - intr-un focar punctiform situat la nivelul posterior al ochiului pe retina, situatie in care vorbim de emetropie.

In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina, vorbim de ametropii.

Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie, iar daca se formeaza inaintea retinei, ochiul este miop.

Daca nu este un focar unic, punctiform, ci doua sau mai multe focare liniare, ochiul este astigmat.

Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice (ale refractiei ochiului in stare de repaus). Clinic, un ochi este in stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de 5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic).

Indiferent de felul ametropiilor , in determinarea lor sunt incriminate trei evantualitati:

a)      lungimea axului antero-posterior, care este prea scurt (hiperop) sau prea lung (miop) = ametropii axiale.

b)      dimensiunile razelor de curbura corneeana sau cristaliniana sunt anormale in raport cu celelalte structuri (mica in hiperopie, mare in miopie) = ametropii de curbura.

c)      valoarea indicelui de refractie al unuia din mediile refringente (prea puternica sau prea slaba) = ametropii de indice.

Ametropiile pot fi accidentale, ca urmare a deplasarii cristalinului intr-un ochi normal

(emetrop), ceea ce impune un alt tip de atitudine terapeutica.

Hipermetropia

La nastere copii sunt hipermetropi de 2 - 3 dioptrii; o data cu dezvoltarea copilului, hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop.

Hipermetropiile se impart in:

mici: pana la 3 dioptrii

medii: intre 3 si 6 dioptrii

mari: mai mari de 6 dioptrii.

Corectarea hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente (notate cu +), convexe. Se prescrie lentila cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5m.

Miopia

Cele mai frecvente sunt cele axiale. Se intalnesc diferite grade de miopie:

mica: pana la 3 dioptrii

medie: pana la 6 dioptrii

mare: peste 6 dioptrii

forte: peste 8 dioptrii.

Miopia benigna

Apare in jurul varstei de 6 - 7 ani (miopia scolarilor). Are o evolutie progresiva pana

in jurul varstei de 20 de ani, cand se stabilizeaza, nedepasind -6 -7 dioptrii. Nu se insoteste

de leziuni semnificative ale fundului de ochi si complicatii oculare.

Miopia maligna

Este prezenta de cele mai multe ori de la nastere; este congenitala, transmisibila

genetic. Evolueaza progresiv, atingand valori de -20 -40 de dioptrii.

Globul ocular are dimensiuni mari cu leziuni intraoculare, vederea este alterata.

Axul antero-posterior este alungit, sclerotica se subtiaza neuniform (mai ales in vecinatatea papilei nervului optic). Apar zone denudate de sclera, prin retractia coroidei (conus miopic). La aceste modificari se adauga o vizibilitate crescuta a vaselor coroidiene, degenerari corio-retiniene si ale vitrosului, hemoragii la nivelul maculei (pata lui Fuchs).

Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi progreseaza, acuitatea vizuala scade. Cu timpul apar complicatii: cataracta, hemoragii retiniene, dezlipire de retina, etc.

Corectarea miopiei

Miopia se corecteaza cu lentila cea mai slaba divergenta, concava, sferica (pe -), care

da cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5m.

Lentilele de contact sunt de preferat, mai ales in cazul miopiilor mari si maligne, deoarece diminueaza efectul de micsorare excesiva a dimensiunii imaginii corectate pe retina, ameliorand astfel acuitatea vizuala.

Astigmatismul

Este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct, ci dintr-o serie de puncte (devine liniar); fiecare meridian al mediilor optice avand punctul sau, focarul propriu.

Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceeasi refractie in orice punct al sau, iar trecerea de la refractia unui meridian la refractia meridianului vecin se face treptat.

Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt perpendiculare unul pe celalalt si se numesc meridiane principale. In conditii normale, meridianul vertical este usor mai bombat, ca urmare a turtirii ochiului de catre pleoapa superioara. Acest meriadian are o refractie miopica de -0,5 dioptrii, determinand astigmatismul fiziologic, compatibil cu vederea.

Dupa refractia meridianelor principale, intalnim:

astigmatism simplu: un meridian principal este emetrop, iar celalalt hipermetrop sau miop.

astigmatism compus: ambele meridiane principale sunt mioape sau hipermetroape, dar de grad diferit.

Astigmatism mixt: unul din meridianele principale este miop, iar celalalt hipermetrop.

Daca meridianul principal vertical este mai refringent, iar cel orizontal este mai putin

refringent, vorbim de astigmatism conform regulei sau direct (conform astigmatismul fiziologic), iar daca cel orizontal este mai refringent, vorbim de astigmatism contrar regulei sau indirect. Prin corectie se suprima diferenta de refractie intre cele doua meridiane.

Astigmatismul neregulat se datoreaza unor afectiuni corneene (infiltrate, cicatrici, degenerescente). In acest tip de astigmatism exista diferenta de refractie, nu numai intre meridiane diferite, ci si intre diferite puncte ale aceluiasi meridan.

Corectia este chirurgicala sau cu lentile de contact.

Refractia dinamica

Acomodatia (refractia dinamica) asigura vederea clara a obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin contractia si relaxarea muschiului ciliar (element activ) si modificarea curburii cristalinului, favorizata de elasticitatea acestuia (elementul pasiv).

Astenopia acomodativa consta in oboseala muschiului ciliar, care in unele cazuri apare dupa cateva minute de la inceputul acomodarii pentru vederea de aproape.

Se manifesta prin incetosarea vederii, lacrimare, cefalee frontala, greturi. Apare in hipermetropiile de grad mic si astigmatismele necorectate. Tratamentul consta in corectie optica corespunzatoare ametropiei.

Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar, determinand instalarea unei miopii spasmodice.

Se manifesta prin vedere clara de aproape, cu imposibilitatea de a vedea clar la distanta. Este favorizat de efortul vizual prelungit de aproape (filaterie, ceasornicarie, microscopie) sau de intoxicatii cu diferite substante (parasimpaticomimetice).

Tratamentul consta in corectia ametropiei (dupa cicloplegie) sau indepartare substantelor toxice.

Paralizia acomodatiei consta in paralizia muschiului ciliar, ceea ce face ca ochiul sa ajunga in stare de refractie statica.

Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape; hipermetropul vede rau la distanta si aproape; miopul este mai putin afectat, ajungand sa vada bine de aproape (dioptrii mai mari de -3D).

Tratamentul consta, pe langa tratamentul etiologic, in prescriptia de pilocarpina si prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 +4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata de corectia pentru distanta).

Paralizia poate aparea in intoxicatii, dupa medicatie cicloplegica, traumatisme, etc.