Patologia uveei

Patologia uveei

Din punct de vedere al localizarii proceselor patologice, putem imparti uveea in doua portiuni:

Portiunea anterioara, irigata de arterele ciliare anterioare si arterele ciliare lungi posterioare,

Portiunea posterioara, irigata de arterele ciliare scurte posterioare.

Dispozitia vasculara explica limitarea unor procese inflamatorii la unul din cele

doua teritorii vasculare.

Anomalii congenitale

Colobomul irian = lipsa unei portiuni din iris, de obicei in sectorul inferior.

Aniridia = lipsa totala a irisului.

Persistenta membranei pupilare = se prezinta sub forma de filamente subtiri care pleaca de pe fata anterioara a irisului si traverseaza pupila.

Plicoria = existenta mai multor pupile.

Heterocromia iriana = irisul unui ochi este de alta culoare decat congenerul sau.

Colombomul coroidian = la examenul oftalmoscopic teritoriul colobomului apare ca o zona alb-sidefie alungita, larga, care se intinde de la nervul optic la ora serrata si peste care vasele retiniene trec nemodificate.

Inflamatiile uveei

Uveitele anterioare (iridociclitele)

Indociclitele acute si subcutanate

Subiectiv - debutul este brusc, cu durere oculara si perioculara, intermitenta, fotofobie, lacrimare, scaderea acuitatii vizuale.

Obiectiv - congestie conjunctivala superficiala si profunda. Pe fata posterioara a corneei se depun inferior exudate, sub forma triunghiulara, cu varful spre centru si marginea la limb. Umoarea apoasa este tulbure. Desenul irian este sters. Apare mioza, prin spasmul sfincterului pupilar.

Datorita exudatelor se formeaza aderenta intre fata anterioara a cristalinului si marginile pupilei, numite sinechii. Cand sinechiile sunt izolate, pupila devine neregulata.

Dupa dilatarea medicamentoasa a pupilei, sinechiile se rup lasand pe fata anterioara a cristalinului mici gramezi de pigment, dispuse in "trifoi".

Iridociclitele cronice se caracterizeaza prin urmatoarele: injectie perikeratica discreta sau absenta, tulburare usoara a umorii apoase, precipitate pigmentate pe fata posterioara a corneei, sinechii iriene, flacoane in vitros, modificari ale tensiunii intraoculare (mai frecvent hipotonie). Durerea, fotofobia, lacrimarea si blefarospasmul sunt atenuate, iar scaderea acuitatii vizuale e variabila.

Procesul inflamator se poate extinde la coroida; in uveitele cronice vechi se produc alterari corneene, cataracte, etc. Exudatele se pot organiza in bloc si inglobeaza irisul, corpul ciliar si cristalinul, ducand in timp la atrofia globului ocular.

Uveitele posterioare (coroiditele)

Ele pot evolua fara afectarea celorlalte portiuni ale uveei, aceasta independenta datorandu-se dispozitiei teritoriului sau vascular. Din cauza raporturilor stranse cu retina, majoritatea afectiunilor inflamatorii ale coroidei se extind si la aceasta membrana (corioretinite). Clinic apar tulburari de vedere (prin suferinta retinei, ale carei straturi externe sunt deservite de corocapilare).

Obiectiv apar noduli sau placi exudative de dimensiuni variabile, cu localizari diferite.

De la culoarea galbena-cenusie, cu marginile slab conturate, solitare sau multiple, circumscrise sau diseminate, nodulii sau petele exudative evolueaza diferit, dupa caz, in functie de etiologie.

In cazurile benigne ele se pot resorbi fara urme, dar de cele mai multe ori procesul inflamator duce la atrofia corioretinei. Evolutia coroiditelor este in general cronica.

Tumorile uveei

Tumorile iriene sunt rare si de obicei benigne. Intre acestea intalnim chisturile, (traumatice, parazitare) si tumorile pigmentare: nervul pigmentar si melonomul irian; irisul poate fi invadat de tumori maligne pornite din corpul ciliar.

Tumorile corpului ciliar sunt rare. Cele benigne sunt chisturile, adenoamele, mioamele, iar maligne sunt epiteliomul si sarcomul, cu tendinta de dezvoltare spre camera posterioara.

Tumorile coroidei pot fi primitive (angiomul, melanomul malign) sau secundare (metastatice, mai ales din cancerul de san si stomac).