Pielea

Vǎ puteti imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acoperǎ corpul de la cap panǎ la picioare, apǎrǎ de vant, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totusi elasticǎ, iar pe deasupra se reinnoieste mereu? Nu? O purtati in fiecare zi: e pielea!

Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafatǎ de circa 2 metri pǎtrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamnǎ cam a douǎzecea parte din greutatea intregului corp.

Grosimea pielii varieazǎ intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzurǎ sau presiune, si mai groasǎ pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.

La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 - 30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurintǎ in timpul miscǎrii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeazǎ, fiindcǎ celulele moarte sunt inlocuite in permanentǎ cu altele noi.

Reinnoirea pielii

Sub epidermǎ, in stratul germinativ, celulele se aflǎ intr-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incǎrcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsurǎ ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. O celulǎ ajunge in stratul extern in trei - patru sǎptǎmani, aceasta fiind durata ei de viatǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.

Sub epidermǎ se gǎsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele dǎunǎtoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la soare. Mai tarziu, melanina migreazǎ spre suprafata pielii si se desprinde impreunǎ cu celulele moarte - pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai inchisǎ, melanina este produsǎ in cantitǎti mai mari.

Rolul pielii

Apǎrǎ interiorul organismului de loviri, tǎieri, ploaie si vant, radiatii, luminǎ solarǎ puternicǎ si bacterii.

Dacǎ tǎiem sau julim epiderma, pielea se vindecǎ fǎrǎ cicatrice.

Terminatiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii usoare, a presiunii puternice, sau a durerii. In varful degetelor existǎ deosebit de multe terminatiuni de acest gen.

In epidermǎ, sub influenta razelor solare se formeazǎ vitamina D.

Transpiratia joacǎ un rol important in eliminarea excesului de sare precum si a altor substante.

Supraincǎlzire si rǎcire

Sub epidermǎ se intinde derma, mai groasǎ decat precedenta. . Portiunea superioarǎ a acesteia este intesatǎ de o retea de colagen si elastinǎ, care sunt niste proteine deosebite. Acestea asigurǎ elasticitatea si flexibilitatea pielii.

In dermǎ se gǎsesc numeroase vase sangvine. Atunci cand ne este cald, capilarele se dilatǎ, si se umplu de sange. Dacǎ suprafata pielii este strǎbǎtutǎ de mai mult sange, organismul pierde o cantitate mai mare de cǎldurǎ, adicǎ se rǎceste. Din acest motiv ne inrosim in cǎldurǎ mare. Dacǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se ingusteazǎ, pentru a pierde mai putinǎ cǎldurǎ, iar pielea devine palidǎ.

Sangele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subtiri transportǎ substantele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produsii de catabolism. Dacǎ pielea este traumatizatǎ, in locul rǎnii sangele se coaguleazǎ si inchide plaga. Cicatricea formatǎ protejeazǎ impotriva agentilor patogeni si a pierderii exagerate de sange.

In dermǎ se gǎsesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoacǎ simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase (receptorii) care se ramificǎ in epidermǎ. In portiunea superioarǎ a dermei se gǎsesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare. Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep cǎldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioarǎ a dermei se gǎsesc corpusculii Vater - Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Dacǎ aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie cǎtre creier, sub efectul unor excitatii dureroase, presiune, sau cǎldurǎ, acesta va actiona muschii corespunzǎtori, de exemplu pentru a retrage mana de pe o canǎ fierbinte.

In adancul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubulente intortocheate; au un rol indispensabil in reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, putin sǎrat - transpiratia, care se infiltreazǎ prin pori la suprafata pielii, dacǎ ne este foarte cald. Transpiratia, in timp ce se evaporǎ, ne rǎceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 - 500 de ml de transpiratie. In zilele foarte cǎlduroase insǎ, putem evapora chiar si 2 l de sudoare.

Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totalǎ atingand 100 de grame. Existǎ deosebit de multe glande sudoripare pe fatǎ, la subrat, in palmǎ si in talpǎ. In palmǎ de exemplu, gǎsim 350 de glande sudoripare pe centrimetru pǎtrat, in timp ce in dosul palmei doar 200.

Transpiratia ne ajutǎ si la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperǎ in strat subtire brazdele degetelor noastre, usurand prinderea unor obiecte cu suprafata netedǎ.

Raia

Este o boalǎ de piele foarte neplǎcutǎ. Este produsǎ de un arachnid mǎrunt - raia. Trǎieste la suprafata pielii, sau imediat sub ea, hrǎnindu-se cu celulele moarte, descuamate.

Raia femelǎ sapǎ galerii in piele, unde isi depune ouǎle. Larvele eclozionate isi sapǎ drumul spre suprafata pielii, unde devin adulte. Simptomele raii apar in momentul in care femelele pǎtrund in piele. Deseori apar linii subtiri rosii intre degete. Dupǎ o vreme apar eruptii de culoare rosie, iritate pe corp. Cu exceptia capului, acestea pot atinge intregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, tǎlpilor, gleznelor.

Eruptiile provoacǎ mancǎrime puternicǎ, bolnavul se scarpinǎ des, mai ales atunci cand se incǎlzeste pielea. Raia poate fi tratatǎ usor cu unele unguente, dar fiind o boalǎ transmisibilǎ, se vor trata toate persoanele care au venit in contact cu bolnavul.