Pneumonia cu Pneumocystis

Pneumonia cu Pneumocystis

Sinonime: Pneumocistoza, pneumonia pneumocistica, pneumonia interstitiala cu plasmocite.

Etiologia: Agentul cauzal al pneumocistozei este Pneumocystis carinii, a carui pozitie taxonomica este foarte incerta, majoritatea cercetatorilor considerandu-l un sporozoar, multiplicandu-se prin schizogonie si reproducandu-se prin sporogenie, iar altii apreciaza ca este vorba de o levura din clasa Ascomycetes. P. carinii este un parazit extracelular care se intalneste in alveolele pulmonare si in bronhiole. Chisturile acestui parazit adapostesc opt sporozoizi si sunt colorabile prin PAS (reactia Schiff), Gomori sau metoda cu azotat de argint - methenamina.

Repartitia geografica: Pneumocistoza este cunoscuta in lumea intreaga. La om, este descrisa in foarte numeroase tari din Europa si in multe regiuni din Asia, Africa, America si Australia.

Frecventa la om: Boala se manifesta la doua categorii de indivizi: la copiii slabiti (pneumocistoza infantila endemica) si la indivizi adulti imunoincompetenti sau tratati cu medicamente imunosupresoare. Boala se constata la copii in varsta de mai putin de sase luni, prematuri sau carentati. In timpul celui de al doilea razboi mondial si in anii care au urmat, au fost semnalate mai multe mii de cazuri de pneumocistoza care a cauzat o mortalitate inalta in cresele din mai multe tari europene. In Cehoslovacia, intr-o ancheta epidemiologica publicata in 1964, din 364 de cazuri de pneumonie 216 erau datorate infectiei cu P. carinii. In afara formei infantile, boala afecteaza adulti si copii cu stari de imunodeficienta congenitala sau dobandita, cu forme de imunosupresie, la bolnavi de cancer sau care au suportat grefe. In SUA 50% din bolnavii de SIDA contracteaza o pneumocistoza foarte frecvent mortala.

Infectia latenta este comuna la persoanele imunocompetente. In Tarile de Jos aproape 100% din copiii in varsta de doi ani prezinta anticorpi activi fata de P. carinii, iar in SUA 75% din copiii mai mici de 4 ani prezinta anticorpi anti P. carinii.

Frecventa la animale: Infectia este foarte raspandita si afecteaza sub o forma latenta rozatoarele si lagomorfele. P. carinii a fost, de asemenea, izolata de la diverse specii de mamifere domestice si salbatice.

Boala la om: La copii, perioada de incubatie este de la una la doua luni. Simptomele bolii infantile endemice se instaleaza insiduos la varste cuprinse intre doua si patru luni. Anorexia si diareea sunt manifestari obisnuite in perioada prodromala. Infectia, apiretica se caracterizeaza printr-o pneumonie interstitiala, cu evolutie progresiva, cu cianoza, hipoxie si tahipnee. In formele hipoergice care se manifesta la persoanele imunoincompetente de orice varsta, boala se declanseaza brusc, cu febra, tahipnee si tuse. Examenul radiologic evidentiaza o densitate pulmonara foarte intinsa si zone de emfizem. Boala este in general mortala. La autopsie se observa pulmoni hipertrofiati, destinsi si densificati. Alveolele sunt pline cu un produs edematos si spumos, in care sunt foarte multi paraziti. Infiltratul interstitial este format, in principal, din plasmocite, in formele observate la copii si din limfocite si histiocite, in cazurile de boala datorate hipoergiei.

Boala la animale Infectia latenta a fost descrisa la sobolani, soarecii domestici si salbatici, lagomorfe, pisici si alte specii de animale. Din latenta, infectia devine clinica, cu semne de pneumonie, daca rezistenta animalului diminueaza. Au fost raportate mai multe cazuri spontane de pneumonie interstitiala cu Pneumocystis la caine, manz, purcel, ied si pui de maimuta.

Surse de infectie si moduri de transmitere: Epidemiologia pneumocistozei nu este bine cunoscuta. Infectia latenta este comuna atat la om, cat si la animale. Unele epidemii aparute in crese, la bolnavii de cancer sau la cei care au suportat grefe de origine sugereaza mai repede posibilitatea unei infectii primare sau a unei infectii de la persoane bolnave de pneumonie cu Pneumocystis decat activarea unei infectii latente. In cazul bolnavilor de S.I.D.A, boala poate fi rezultatul reactivarii unei infectii latente. Unele observatii sugereaza ca infectia poate fi transmisa de la om la om si de la rozatoare la om.

Rolul animalelor in epidemiologia bolii: Infectia la om si animale poate avea o origine necunoscuta, dar comuna prin aerul respirat sau prin sol.

Diagnosticul se stabileste prin punerea in evidenta a parazitului in expectoratii, exudate traheale aspirate, spalaturi bronhiolare sau in sectiunile histologice preparate din pulmon de la indivizi suspecti. Agentul etiologic poate fi colorat prin metodele PAS, Gomori si Giemsa.

Frecventa formelor subclinice ale infectiei cu P. carinii face dificila interpretarea rezultatelor la testele serologice.

Profilaxia se realizeaza in spitale prin separarea bolnavilor de pneumocistoza de cei cu stari de imunosupresie. Bolnavii cu risc inalt de difuzare sau de imbolnavire trebuie tratati preventiv cu trimetoprim si sulfamethoxazol, asociatie medicamentoasa care s-a dovedit foart eficace pentru tratament. Avand in vedere importanta rozatoarelor in difuzarea infectiei, se impune, de asemenea, combaterea acestora.