Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Propedeutica

sanatate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Propedeutica



Propedeutica deriva de la cuvantul frantuzesc propedeutique si inseamna a invata inainte si propedeutica farmaceutica cuprinde studiul elementelor de baza ale stiintei farmaceutice, iar propedeutica este disciplina care constituie o intorducere necesara in studiul unei discipline si cuprinde elemente de baza ale unei stiinte ( stiinta farmaceutica).

Tehnica sau tehnologia farmaceutica este stiinta care studiaza aspectele teoretice si practice cu privire la :

  • Preparare ( in farmacii ), fabricare ( in industrii )
  • Formularea
  • Controlul
  • Conservarea ( depozitarea )
  • Eliberarea
  • Evaluarea biofarmaceutica a medicamentelor ca forme farmaceutice

Tehnica sau tehnologia farmaceutica cuprinde urmatoarele obiective :

    1. Transformarea substantelor medicamentoase de orice origine vegetala, animala, minerala, in forme farmaceutice gata de a fi administrate cu ajutorul operatiilor farmaceutice.
    2. Studiul ustensilelor si aparaturii folosite in acest scop.
    3. Controlul formelor farmaceutice numite si preparate medicamentoase.
    4. Studiul conservarii acestora.
    5. Eliberarea si evaluarea terapeutica a medicamentelor.

Denumirea de TEHNOLOGIE FARMACEUTICA a fost adoptata recent in locul titulaturii traditionale de FARMACIE GALENICA.

Definitia clasica a farmaciei galenice este stiinta si arta prepararii, conservarii si prezentarii medicamentelor.

Termenul de farmacie vine de la cuvantul grecesc pharmakon care inseamna remediu, leac, medicament, dar si otrava.

Al doilea termen de de galenica s-a dat in cinstea lui CLAUDIUS GALENUS, medic si farmacist, considerat ca parintele farmaciei.

Tehnologia farmaceutica in oficina studiaza prepararea medicamentelot in farmacie, iar tehnologia farmaceutica industriala prepararea medicamentelor in industrie.

Biotehnologia este o stiinta moderna care a revolutionat tehnologia industriala a medicamentelor si care foloseste ca metode de preparare industriala a medicamentelor, folosind derivate biologice. EXEMPLU :

  • Tehnologia genetica
  • Tehnologia hibrizilor
  • Cultura celulara

Evolutia medicamentului

si a actului farmaceutic

Este divizata in 4 parti :

I. Perioada empirica

II. Perioada filozofica

III. Perioada experimentala

IV. Perioada stiintifica

I.          Perioada empirica.

Aparitia actului farmaceutic a fost facuta in istorie si este de natura empiric ( instinctiv ).

Primele utilizate au fost plantele folosite mai intai de animale si apoi de oameni, care au observat ca unele plante au insusiri tamaduitoare si le-au folosit, iar altele otravitoare.

Vracii au acumulat o experienta pe viata si in acelasi timp pe langa functiile administrative au avut si functii spirituale precum si cele de medic si farmacist.

Cele mai vechi remedii folosite erau :

Fierturile de buruieni ( infuzii si decocturi )

Ungerile

Spalarile

Prafurile

Uleiurile

Bauturi si sucuri fermentate in care se dizolvau prafuri

Inhalatii

Fumigatii

Lichide introduse in rect ( clisme ) care erau facute cu apa de mare, apa calda, fierturi de buruieni, introduse cu ajutorul unor tuburi de bambus si se sufla cu gura.

Aceasta farmacie empirica este dezvoltata in deosebi, cea egipteana, chineza si mesopotamica.

Ulterior elemente de civilizatie si activitate medicala si farmaceutica au aparut la greci, romani, arabi si nu se poate trasa o linie precisa intre aceste civilizatii cu toate ca au aparut la diferente de secole intre ele. Astfel intre mileniul al IV-lea si al II-lea i.Hr, aceste popoare aveau un fond farnacologic demult consacrat si folosit, astfel in textile egiptene, medical apare ca unic reprezentant al stiintelor medicale avand si atributiile de mai tarziu ale farmacistului.

Zeul medicinei si patronul medicilor era divinitatea numita THOTH.

In 1550 i.Hr. s-a descoperit un papirus care cuprindea 1.000 de retete pe baza de plante, minerale si organe animale, avand si indicatii de preparare si forma farmaceutica sub care s-au preparat.

Vechii egipteni foloseau :

  • Prafuri
  • Pilule
  • Macerate
  • Decocturi
  • Cataplasme
  • Colire
  • Inhalatii
  • Ungvente
  • Supozitoare
  • Clisme
  • Solutii apoase
  • Solutii uleioase
  • Solutii alcoolice
  • Etc

In Orientul Mijlociu, cea mai veche carte ( Farmacopee ) in care erau trecute medicamentele este considerate cea din summer care cuprindea o serie de tablite din lut, datand de la sf. Mileniului III i. Hr., in ele erau inseminate 120 de chimicale peste 250 de plante medicinale si peste 180 de medicamente de origine animala, toate acestea in diverse forme farmaceutice.

In China, in cursul mileniului I (1.000 ani ), apar si lucrari de medicina si farmacie, cea mai cunoscuta fiind farmacopeea chineza denumita PEN - TSAO, in care sunt prezentate cum se aleg si recolteaza plantele, folosirea lor si un numar mare de medicamente si forme farmaceutice.

Chinezii cunosteau acupunctura, ignipunctura si anestezia generala.

II.       Perioada filozofica ( 1.000 i. Hr. - 900 d. Hr. )

Ea este dominate de personalitatea unor medici greci si romani.

La vechii greci, divinitatea care patrula medicina era APOLO ( Zeul Soarelui si al Medicinei ), mai tarziu fiul sau ASCLEPIOS a devenit ZEUL MEDICINEI, si era reprezentat in gravure sprijinindu-se intr-un baston pe care se incolacea sarpele, acesta fiind izvorul al legaturii cu pamantul, care dadea toate leacurile. Uneori era insotit de fiica sa HYGEIA care tinea in mana o cupa din care bea sarpele si care a devenit simbolul farmaciei.

In alte gravure era insotit de PANACEEA, zeita care vindeca toate bolile.

Treptat medicina se laicizeaza si in sec.V i. Hr. o serie de filozofi si anume : SOCRATE, PLATON, si ARISTOTEL vorbeau despre medicina in pietile publice.

Medicii laici au fost numiti asclepiazi, in cinstea lui Asclepios care era patronul medicinei.

Parintele medicinei este considerat HYPOCRATE el s-a nascut in insula COS si a trait intre anii 450 - 377 i. Hr. Operele lui au o importanta deosebita si alaturi de cele ale elevilor sai au fost adunate intr-o colectie numita Corpus hippocraticum si care cuprindea peste 300 de medicamente.

In conceptia lui Hypocrate acelasi medicament poate avea efecte deosebite si se folosea dupa doua principii care stau si acum la baza terapiei cu medicamente :

1. Terapia alopata ( obisnuita )

2. Terapia homeopata ( pe baza de produse vegetale )

Hypocrate a avut preocupari importante din punct de vedere etic si deontologic, exprimate in Juramantul lui Hypocrate care cuprinde princiipile atat pentru medicina cat si pentru farmacie deoarece ele erau practicate de aceeasi persoana.

In aceea perioada medicii se numeau iatros ( medic ) si se desfasurau in locuinta lor numita iatreion si care reprezinta oficina medicala, iar stocul de medicamente era pastrat intr-un spatiu numit apothiki care insemna camara sau depozit. Termen care sta la baza denumirii farmaciei in limba germana apotheke, iar in limba franceza apothicaire -> apotec (a) -> farmacie.

In limba greaca era folosit termenul de FARMACOM care a capatat sensul de medicament si care sta la baza multor cuvinte. Termenul de farmaco este introdus in foarte multi termeni medico-farmaceutici referitori la medicament.

MITRIDATE regale Pontului - 63 i.Hr. ) pentru a se ferii de otravire, ingera zilnic doze crescande de otravuri, de la numele lui deriva si termenul de mitridatism adica obisnuinta la otravuri.

La romani cel mai mare medic farmacist al antichitatii a fost CLAUDIUS GALENUS ( 130 - 210 i. Hr.), nascut in Asia Mica, dar care vine la Roma fiind medical lui MARCUS AURELIUS si SEPTIMIUS SEVERUS.

El a dezvoltat arta prepararii medicamentelor, a compus peste 500 de lucrari de medicina, ele cuprindeau si clasificarea medicamentelor, compozitia lor, prepararea formelor farmaceutice si conservarea lor. Paisprezece carti din aceste 500 sub denumirea arsmagna, au constituit un indrumar sute de ani dupa el.

De aceea este socotit parintele farmaciei, iar ca omagiu stiinta care transforma drogurile in medicamente s-a numit farmacie galenica, iar cei care aplicau aceste medicamente se numeau galenisti, iar medicina lor se numea galenica.

DIOS CORIDE - medic grec, refugiat la Roma este considerat parintele fito-terapiei ( terapie prin plante ). Atat in Roma Antica cat si in Grecia, medicamentele se vindeau in oficine care erau deschise direct pe strada. In laboratoare se preparau uleiuri si parfumuri, cosmetice, ungvente.

Din Italia medicina se raspandeste in Franta, iar dupa caderea Imperiului Roman, traditiile medicamentelor s-au conservat in manastiri.

III.           Perioada experimentala

Tine de Evul Mediu pana in sex XVII, ea se bazeaza pe observare si experimentare

Alchimistii

Infulenta araba care inventeaza aparatul de distilat, antrenarea cu vapori din care s-au preparat apele aromatice, izoleaza alcool etilic, aldehidele, o serie de alcaloizi, zaharul din trestia de zahar.

Arabii infiinteaza prima farmacie publica la Bagdad in 754 cu specialisti in prepararea medicamentelor, in aceasta perioada in Europa nu existau farmacii publice.

Celebrii in aceasta perioada sunt avicena.

In Europa prima farmacie se deschide in 1140 la Naploe apoi :

  • La Paris - 1180
  • La Kỏln - 1248
  • La Basel - 1250
  • La Trogir - 1271
  • La Praga - 1278

Odata cu aparitia farmaciei in Franta deoarece profesia de medic se seapara de cea de farmacist printr-o lege data de FREDERIC AL II-LEA in anul 1240.

Personalitati marcante in farmacie au fost :

  • Paracelsus care pune bazele extractiei vegetale si propune tehnici de preparare a tincturilor si introduce pentru prima data ideea de principiu activ din plante.
  • In secolul al XV-lea odata cu cresterea populatiei, bolilor, farmaciilor, medicamentelor, etc ( dezvoltarea societatii ) determina aparitia unor norme care sa indice prepararea, manipularea, controlul si eliberarea medicamentelor si aparitia primelor farmacopei.

Termenul vine de la pharmakon -> medicament si poeina -> a face medicament ( Biblia farmaciei ).

Prima farmacopee numita compendiu aromatariorum a fost tiparita la Bolonia in anul 1488 urmata de cea de la Nủrnberg in anul 1548, iar prima farmacopee din lume realizata de un farmacist este cea de la Milano din anul 1512.

IV.           Perioada stiintifica ( sec XVII -pana in prezent )

In aceasta perioada sunt descoperite numeroase remedii medicale :

  • Sulfatul de sodiu ( purgativ 1658 )
  • Glucoza
  • Tarrtratul de sodiu si potasiu ( numit sarea Piere Seignette )
  • 1691 apare prima editie a farmacopeei universale
  • In sec XVI dupa descoperirea Americii in farmacii apar o serie de produse vegetale numite droguri : cafea, ceai, ciocolata, tutunul, scoarta de chimina
  • Se introduce in terapeutica tincture de opiu numita laudamu ( Thomas Sidemeru )
  • Potiunea limonada numita riviere ( antiemetica - antivomitiva )
  • Se descopera un numar mare de acizi organici : citric, tartaric, malic, lactic, benzoic, galic, ceanhidric ( Shell ), glicerina, acidul fosforic, calomerul, elemnte cum sunt oxigenul, clorulul. Se prepara  pulberea numita Dovner care contine opiu si ipeca cu rol expectorant.
  • In 1667 Christopher Wern
  • Se publica in sec XVII numirea farmacopeei, Viena, Paris
  • Sec XVIII dominat de numeroase descoperiri in botanica, fizica, chimie, se descopera legea conservarii maselor
  • Se izoleaza o serie intreaga de principii vegetale : morfina, brucina, strigmina, cofeina ( alcaloizi )
  • Samuel Hahnemann introduce homeopatia ca metoda terapeutica, iar Luis PAstorpune baza bacteriologiei ( creeaza antirabicul ) si infiinteaza un institute
  • Clod Bernard pune bazele fiziologiei moderne
  • 1777 ia fiinta la Paris Colegiul de Farmacie
  • 1796 creeaza Societatea de Farmacie din Paris, astfel se infiinteaza Scoala de Farmacie.

Actul farmaceutic pe teritoriul

tarilor romane

Pana in sec al XVIII-lea in cele trei provincii romanesti nu avem date cu privire la existenta unei farmacii propriu zise.

Ingrijirea bolnavilor era realizata de medicii Curtilor Domnesti, iar populatia la ingrijirea empirica. Existau culegatori si vanzatori populari de leacuri vegetale empirice la care recurgea populatia.

In manastiri exista o medicina practicata de calugari care practicau medicina in asa numitele bolnite destinate clerului bolnav si care se baza tot pe medicina populara si anume in Tismana, la Bistrita, Neamt, Crislop.

Prima farmacie publica s-a infiintat in Transilvania la Sibiu in sec XV ( infulenta Austriei ) atestata de un document din 1494, apoi s-a infiintat la Bistrita in 1516, la Brasov in 1520, Fagaras 1546 si la Cluj 1573.

In Transilvania era oficinala farmacopeea din Austria.

In documentele vechi din Transilvania farmacistul era denumit cu termneul latin apoticarius, iar medicamentele -> medicamentum.

In provinciile romane se folosea in sec. XVII, termenul de spiciar pentru farmacist de unde deriva si termenul de spițer si spițerie ( farmacie ).

Pentru medicamente se utilizeaza termenul de vracevanie( de la cuvantul slav vraci -> medic )

In alte lucrari apare si termenul de doftorie, care astazi a ajuns sub forma de doctorie.

La Bucuresti prima farmacie publica a fost infiintata in 1740 de un farmacist sas ( Seuller ), iar in Moldova 1757 la Iasi.

Termenii de farmacie si farmacist sub influenta franceza apar mentionati pentru prima data in 1819 in opera " O randuirea pentru farmacisti ", in Muntenia.

Infiintarea invatamantului medical si farmaceutic superior se datoreaza medicului military francez CAROL DAVILLA.

In 1857 se infiinteaza Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, iar Scoala Superioara de Farmacie cu durata de 5 ani se infiinteaza la Bucuresti in 1862, iar la Iasi in 1879.

Dupa realizarea statutului militar, a fost editata prima farmacopee nationala numita FARMACOPEEA ROMANA in limba romana si latina, in 1862 sub redactia lui HEPITES, farmacist din Braila.

Rolul factorilor in elaborarea

unui nou medicament

Factorii care intervin in elaborarea unui nou medicament:

  • Substanta medicamentoasa ( proprietati fizico-chimice )
  • Forma farmaceutica ( factori : calea de administrare, substanta )
  • Substantele auxiliare ( ajutatoare )
  • Conditionarea si ambalarea
  • Stabilitatea
  • Controlul calitatii
  • Calea de administrare
  • Viteza de actiune
  • Tehnicile de preparare

Remedii :

Reprezinta totalitatea metodelor si mijloacelor folosite pentru prevenirea si tratamentul bolilor.

Remediile pot fi clasificate in 3 mari grupe, ele sunt mijloacele capabile sa actioneze favorabil asupra organismului, pot fi de :

Natura fizica : razele solare, caldura, ultravioletele, ultrasunetele, razele X, curentul electric de diferite intensitati, tratamentele balneoterapeutice,

Natura psihica : sugestia, antrenamentul, hipnotismul.

Natura chimica : medicamente

Medicament si componentele

acestuia

MEDICAMENTUM ( in lb latina ) = sinonim cu agent therapeutic, conform definitiei OMS este o substanta sau o asociere de substante, utilizate pentru tratarea, amelioralea sau prevenirea unei boli sau orice substanta sau combinatie de substante care poate fi administrate la om sau animale in vederea stabiliroii unui diagnostic sau a restaurarii, corectarii sau modificarii functiilor fiziologice.

Medicamentele sunt alcatuite din substante, ingrediente sau componente, ele se numesc materii prime farmaceutice sau substante farmaceutice. Au origini diferite : minerala, vegetala, animala ( naturale ), pot fi de semisinteza sau sinteza. Aceste substante cu ajutorul diferitelor operatii farmaceutice sunt transformate intr-o forma farmaceutica care se administreaza bolnavului.

Materiile prime se impart in trei categorii :

  1. Substantele medicamentoase care au o actiune determinata asupra organismului numit efect terapeutic sau actiune farmacologica.
  2. Substantele auxiliare care cu ajutorul carora substanta medicamentoasa este transformata intr-o forma farmaceutica si care ajuta la transportarea acesteia la locul de actiune. Ele trebuie sa fie inerte din punct de vedere farmacologic.
  3. Materialele si recipientele de conditionare, ambalare, care ajuta la inchiderea formei farmaceutice intr-un recipient asigurand si protectia, stabilitatea produsului si facilitatea de informare asupra medicamentului.

Operatia farmaceutica este o etapa, o activitate desfasurata pentru prepararea unui medicament. Exemplu : masurarea, cantarirea, filtrarea etc.

Forma farmaceutica este sinonim cu forma galenica si este starea fizica si anume : lichida, solida sau semisolida, sub care una sau mai multe substante medicamentoase si cele auxiliare sunt supuse unor operatii farmaceutice si sunt transformate in medicament. Exemplu : fiole, ungvente, drajeuri, injectabile. Etc

Produs semifinit numi si semifabricat este acela care a fost obtinut prin aplicarea unor tehnici partiale de fabricatie ( preparare ). El apoi trebuie supus unor operatii pentru a devenii un medicament.

PLACEBO este un produs lipsit de efecte farmacologice, dar care uneori poate avea eficacitate terapeutica datorita sugestiei.

Efectul terapeutic este sinonim cu actiune terapeutica, eficacitate, efect farmaco-dinamic.

Este defapt raspunsul organismului la actiunea medicamentului ( sau efectul terapeutic mai poate fi si consecinta interactiunii dintre medicament si materia vie ).

DOZA

Doza este cantitatea de medicament administrate unui bolnav, odata sau de mai multe ori pe zi pentru a produce un efect terapeutic, ea deriva de la cuvantul latinesc " dosis " care inseamna portie.

Doza de medicament necesara pentru tratamentul unei afectiuni se stabileste prin posologie, cuvantul deriva de la grecescul " pos" si inseamna " cum " si " logos " care inseamna stiinta. Ea arata ( determina ) cantitatea totala dintr-un medicament administrate in functie de varsta si de greutate, administrate odata sau de mai multe ori pe zi pentru tratarea afectiunii respective.

CANTITATE A MINIMA de medicament la care apare efectul farmaco-dinamic, se numeste doza utila minima sau doza minima ( utila ) terapeutica.

CANTITATEA MAXIMA de medicament la care exista efect terapeutic, se numeste doza maxima terapeutica.

Intre doza minima terapeutica sic ea maxima cantitatea cuprinsa se numeste doza terapeutica uzuala sau curative.

Cantitatea de medicament care produce in organism fenomene secundare nedorite toxice este doza toxica, iar cea care produce moartea pacientului se numeste doza letala.

DOZA MAXIMA este cea mai mare doza terapeutica suportata de bolnav.

Farmacopeea a X -a, la cpitolul tabele inscrie dozele terapeutice uzuale si dozele terapeutice maxime pentru o data sau pentru 24 de ore pentru adulti, atat pentru substantele farmaceutice, pentru produsele vegetale cat si pentru unele forme farmaceutice.

Uneori se administeaza o doza de atac, apoi o doza de intretinere pentru unele medicamente indeosebi pentru antibiotice. Deasemenea pentru copii, dozele terapeutice maxime se calculeaza in functie de doza adultului cu ajutorul unor formule. Dozele maxime nu trebuiesc depasite.

Deasemenea un medicament se poate administra o singura data ( doza unica ) in limba latina " dozis splena " sau cand se administreaza in doze multiple.

FR X :

TITLUL MONOGRAFIILOR :

Pentru substantele farmaceutice preparate si produse vegetale au ca titlu principal denumirea in limba altina, iar ca titlu secundar in limba romana. In unele cazuri sunt mentionate si sinonimele cele mai cunoscute.

Pentru substantele organice farmacologic active este folosita in general D.C.I. = denumirea comuna internationala, indicate in listele Organizatiei Mondiale a Sanatatii ( OMS ).

Pentru substantele anorganice la denumirea latina este prevazut intai cationul apoi anionul. Exemplu : clorura de sodiu - natrii cloridum ).

Pentru produsele vegetale la denumirea latina numele plantei precede partea din planta folosita.

La preparatele farmaceutice denumirea formei farmaceutice precede pe cea a substantei sau a produsului vegetal. Exemplu : ( tinctura de valeriana )

Medicamentul

Este un produs finit realizat printr-un process yehnologic format dintr-o succesiune de operatii farmaceutice numit flux tehnologic de fabricatie.

Medicamentul este definit si ca un sistem dispers ( deriva de la cuvantul " sistema " = impreuna ) si este definit ca un sistem de natura fizico - dinamica format din 2 faze care pot fi :

  • In aceeasi stare de agregare
  • Sau diferite dintre care una este divizata foarte fin in particule mai mici sau mai mari, numita faza dispersata sau dispersa si care este repartizata adica dispersata in cealalta faza, numita dispersanta sau mediul de dispersie si care poate fi solvent, vehicul sau excipient.

Se pot clasifica in sisteme omogene si eterogene dupa gradul de dispersie sau grad de diviziune.

Prin realizarea unor forme noi de medicament cu ajutorul unor tehnologii inalte si dispozitive sofisticate si care au rol de a elibera substanta active din medicament mai repede sau mai lent decat medicamentele conventionale ( obisnuite ) sau chiar in organul sau tesutul bolnav, medicamentul este denumit sistem terapeutic de eliberare ( cedare ) sau sistem terapeutic de eliberare controlata sau forma farmaceutica de eliberare.

Medicament cu eliberare la :

ținta

eliberare controlata ( un anumit interval de timp astfel incat nu mai trebuie administrat o perioada de timp )

Criterii de clasificare

a medicamentelor

Dupa conceptia terapeutica

Tratamentul medicamentos are la baza doua conceptii terapeutice si anume : alopatia si homeopatia.

Medicamentele alopate deriva de la cuvintele " allos " = altul / diferit si " pathos " = boala. Pe acest principiu se bazeaza medicina clasica si se folosesc majoritatea formelor farmaceutice existente in terapeutica. Folosirea lor are la baza principiul lui Hypocrate si anume contraria contraiis curantur = principiul contrariilor ceea ce inseamna ca ce este contrar vindeca. Conform acestui principiu medicamentul actioneaza asupra bolii ca un antidot. Mai intai se descopera boala si apoi se administreaza medicamentul care o vindeca. Ele se administreaza in cantitati de la miligram pana la zeci de grame, medicamentul nu se experimenteaza pe om.

Alaturi de aceste medicamente se mai folosesc in tratamentul bolilor si alte metode :

Fitoterapia ( terapia prin plante )

Aromoterapia ( tratamentul cu ajutorul uleiurilor volatile )

Opoterapia ( produse din animale )

Medicamente homeopate deriva de la cuvintele " homoios " = la fel / egal / asemanator si

" patos " = boala.

Aceste medicamente au la baza principiul similitudinii = ce este asemanator vindeca

( similia similius curantur ). Se bazeaza pe faptul ca medicamentele provoaca la omul

sanatos aceleasi simptome ca boala respectiva. Ele se administreaza in doze extrem de

mici si au la baza experimentarea pe om si medicamentul este individualizat. Cele mai

utilizate materii prime sunt cele de origine vegetala prin care se prepara tincturi si prin

operatia de agitare numita dinamizare, actiunea medicamentului creste foarte mult. Se

folosesc solutii buvabile, pulberi, comprimate, granule, supozitoare.

Urmatoarele clasificari se refera doar la medicamentele alopate (obisnuite ) :

2. Dupa toxicitate : medicamentele + substantele farmaceutice se clasifica in 3 mari categorii:

a.       Medicamente si substante anodine ( obisnuite ) se folosesc in cantitati de grame; doza daca este depasita insa, pot sa produca si ele anumite tulburari in organism. Substantele se pastreaza in recipiente cu dop rodat ( bine inchis ) albe sau brune in functie de stabilitatea la lumina cu eticheta cu find alb si inscriptie neagra. Medicamentele anodiene se pasteraza in mod obisnuit pe rafturi sau in depozit si se elibereaza cu sau fara reteta.

b. Medicamente si substante puternic active, foarte active, numite si eroice si se pastreaza la Separanda. Se administreaza in cantitati de ordinul centigramelor, depasirea dozei maxime produce accidente grave. Substantele se pastreaza in recipiente bine inchise incolore sau colorate, eticheta are fondul alb cu inscriptie rosie. In FR X exista un tabel cu Separanda in care sunt trecute dozele maxime ale substantelor cuprinse in acest tabel. Substantele nu se pot elibera din farmacie decat sub forma preparata si cu prescriptie medicala ca si medicamentele, iar dozele maxime nu pot fi depasite.

c.       Substantele toxice si stupefiante. Se pastreaza la Venena; substantele toxice au actiune energica asupra organismului, recipientele au eticheta cu fondul negru si inscriptie alba precum si etichete cu un cap de mort si Atentie Otrava !!! Medicamentele contin doze mici de ordinul miligramelor sau zecimi de miligrame. Se numesc si otravuri puternice deoarece daca se depasesc dozele maxime produc fenomene toxice. Substantele se elibereaza numai sub forma prelucrata pe baza de reteta + medicamente.

STUPEFIANTE : Sunt cunoscute si sub forma de droguri deriva de la cuvantul "stupor " = amorteala. Tot in categoria stupefiantelor si narcoticele; ele pot fi naturale de semisinteza sau sinteza si care pot produce asupra organismului daca se folosesc, nu in scop medicamentos depasindu-se doza :

TOXICOMANIA - dorinta de a consuma substanta ( drogul ) in continuare pentru a obtine anumite efecte secundare.

OBISNUINTA - care inseamna o tendinta de a creste doza pentru a obtine acelasi efecte si poate sa determine o tendinta la crima. Ele sunt inscrise in tabelul numit Venena din FR X se elibereaza pe baza de reteta cu timbru sec ( o stampila pusa in relief ).

Dupa modul de formulare se impart in 3 categorii :

a.       MAGISTRALE : se prepara in farmacie pe baza de reteta destinat unui singur bolnav, au o durata scurta de pastrare, trebuiesc administrate imediat si contin cantitati mici de medicamente. Deriva de la cuvantul " magister " = profesor, magistru, conducatorul unitatii. Deoarece se prepara pe loc poarta denumirea de extempore

b. OFICINALE : sunt medicamentele inscrise in farmacopeei au o formula bine stabilita se prepara in cantitati mai mari din ele se fac diviziuni si se elibereaza la cerere, au o valabilitate mai mare. Ele pot sa intre si in constitutia unor preparate magistrale. Termenul de oficinal vine de la faptul ca farmacistul oficina ( prepara ) si sunt inscrise in farmacopee. Ex: tinctura de iod, glicerina boraxata, albastru de metil, apa oxigenata, etc.

c.       MEDICAMENTELE INDUSTRIALE (produse farmaceutice, specialitati farmaceutice) : ele se prepara numai in industrie, laborator si fabrica pe baza unei formule inscrisa intr-o fisa de fabricatie si aprobata de Ministerul Sanatatii sau este importat. El este prezentat sub o conditionare particulara, preparat de o unitate autorizata in acest sens si care poate fi pusa pe piata dupa ce a obtinut autorizatia de punere pe piata ( APP ) are un nume special. Alte caracteristici :

Are o compozitie fixa

Are o actiune bine determinata

O valabilitate mare ( 1 - 5 ani )

Se produce in cantitati mari numite lot de fabrica sau sarja

Are o denumire conventionala inregistrata sau nu.

NOMENCLATURA MEDICAMENTELOR :

Denumire chimica care reda structura chimica a substantei active medicamentoase, se foloseste rar fiind greoaie.

Denumirea Comuna Internationala este propusa de OMS si generalizeaza denumirea substantei medicamentoase.

Denumirea oficinala conform farmacopeei din tara respectiva si cea care se foloseste cel mai des este denumirea comerciala. Ea poate fi inregistrata si apare cu " R " sau poate sa lipseasca. Se stabileste de producator si este usor de memorat. Fiecare ambalaj / recipient au inscrise urmatoarele elemente :

  • Denumirea produsului
  • Forma farmaceutica
  • Compozitia
  • Numarul de unitati ( continutul )
  • Concentratia substantelor active
  • Modul de pastrare si de intrebuintare
  • Numele firmei producatoare
  • Seria ( sarja ) si termenul de valabilitate.

Dozajul poate fi diferit pentru aceeasi forma farmaceutica sau poate sa fie sub diferite forme farmaceutice.

MEDICAMENTELE GENERICE :

Este un medicament industrial, dar copiat dupa formula unui medicament original si care era existent in circulatie. Trebuie sa corespunda urmatoarelor conditii :

  • Sa aiba aceeasi compozitie atat cantitativa cat si calitativa si aceeasi forma farmaceutica
  • Sa aiba acelasi indicatii, aceeasi activitate si sa aiba studii de biodisponibilitate care sa dovedeasca bioechivalenta cu produsul natural
  • Nu poate fi inregistrat si nu i se poate aduce ameliorari terapeutice
  • Se comercializeaza de o alta firma decat cea producatoare a medicamentului original sub numele generic sau un nume propriu si are un pret de vanzare mai mic
  • Poate fi reprodus / copiat numai daca cel original este brevetat

Dupa gradul de dispersie :

In functie de gradul de dispersie adica in functie de marimea fazei dispersate se clasifica in :

a.       sisteme omogene - ex : dispersiile moleculare

b. sisteme eterogene - cand particulele dispersate sunt mai mari decat molecula

Dispersarea depinde atat de marimea particulelor fazelor cat si de afinitatea fazelor.

Sistemele omogene :

sunt formate din molecule care se interpatrund si formeaza o singura faza ( fie solid, lichid, gazoasa ) cu mai multe specii de molecule care au dimensiuni aproape egale

diametrul particulelor este mai mic de un nanometru ( nm )

ele se absorb usor in organism, au o mare biodisponibilitate. Ex : solutiile medicamentoase, injectabile, perfuzabile, oftalmice

Sistemele eterogene :

sunt formate din 2 sau mai multe faze, se caracterizeaza prin prezenta suprafetelor de separatie datorata atat diferentelor dintre marimea particulelor fazelor cat si neafinitatii fazelor

marimea particulelor ajunge la un milimetru

se clasifica in 3 grupe :

sisteme disperse ultramicroeterogene ( sisteme disperse coloidale )

sisteme disperse microeterogene ( numite semicoloidale ). Ex : muciilagii, aerosol, unele suspensii oftalmice, injectabile, microgranule.

sisteme disperse macroeterogene ( numite si grosiere ). Ex : pulberi, suspensii, comprimate, granule.

5. Dupa repartizarea dozelor de substanta activa ( medicamentoasa ) in forma farmaceutica :

a. Forme farmaceutice unitare :

se prepara atat in industrie cat si in farmacie ( mai putin in farmacie )

au o mare precizie de dozare

usor de adiministrat

usor de identificat

EXEMPLE : supozitoare, injenctabile, comprimate, capsule.

b. Forme farmaceutice unitare fractionabile ( concentratie mare, dar pot fi divizate ) :

prin fragmentare putem ajusta administrarea concentratiei dorite. EX : comprimate care se pot fractiona

c. Forme farmaceutice multidoze :

produsul trebuie masurat, aproximativ cu lingura / lingurita. EX : siropurile

Dupa originea si compozitia materiilor prime :

Medicamente definite chimic

Medicamente nedefinite chimic care au o compozitie complexa formata din amestecuri de compusi. Ex : preparatele prin extractie din plante atunci cand se extrag asa numitii fitocomplexi sau prin extractie din animale.

Medicamente obtinute din tesuturi animale sau vegetale. Ex : animale sau plante intregi.

Dupa operatii farmaceutice aplicate la obtinerea medicamentului

Are la baza dispersarea substantei medicamentoase si care poate fi urmata si de alte operatii :

  1. MEDICAMENTE OBTINUTE PRIN DISPERSARE OMOGENA  :
  • Prin dizolvare simpla ( solutii medicamentoase, siropuri )
  • Dizolvare + intermediari : colirele oftalmice, solutii injectabile, perfuzii
  • Dizolvare partiala ( sau extractiva ) : solutiile extractive
  1. MEDICAMENTE OBTINUTE PRIN DISPERSARE ETEROGENA SI ALTE OPERATII :

O dizolvare coloidala : solutii coloidale si muciilagii

Emulsionare sau suspendare : emulsii, suspensii, ungvente.

Prin dispersare, modelare : granule, supozitoare.

Dispersare, aglutinare, compactare : comprimate, drajeuri

Incapsulare : capsule, microcapsule

  1. DUPA MODUL DE PRESCRIERE SI DE ELIBERARE :

Medicamente etice ( medicale ) : medicamentele se elibereaza numai pe abza de reteta si se folosesc numai in functie de indicatiile date de medic.

Sunt specialitati pentru marele public numite familiare si O.T.C : sunt folosite pentru automedicatie si se pot elibera si fara prescriptie medicala. Exemplu : siropuri, comprimate, etc.

Medicamente esentiale : sunt medicamente stabilite de catre OMS in scopul constituirii arsenalului terapeutic al unei tari fiind abosult necesare.

  1. DUPA SPECIFICITATEA ACTIUNII TERAPEUTICE :

Medicamente specifice : care se adreseaza unui anumit fenimen cu actiune specifica. Exemplu : cardiotonice, antitusive, bronhodilatoare.

Medicamente nespecifice : se adreseaza unor mecanisme generale de actiune si pot fi utile in mai multe afectiuni. Exemplu : spastice.

  1. DUPA SISTEMUL A.T.C :

Acest sistem este Anatomic Terapeutic Chimic si este recomandat de nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman.

Principiul de ordonare a medicamentelor in acest sistem are in vedere urmatoarele criterii :

Locul de actiune a medicamentelor ( A )

Timpul de actiune a medicamentelor ( T )

Identitatea chimica a medicamentelor ( C )

In functie de aceste 3 categorii ele sunt repartizate in 5 nivele :

a)      Formatiunea anatomica : codificate cu majuscule latine si repartizate in 14 grupe: A, B, C,.

b)      Reprezinta grupa terapeutica inscrise cu cifre arabe.

c)      Sub grupa terapeutica codificate cu majuscule latine.

d)      Clasa chimica cu majuscule latine.

e)      Sub clasa chimica cu cifre arabe.

  1. Dupa locul de actiune si de eliberare a substantei medicamentoase :

I.           Medicamente cu actiune locala ( ea se numeste si topica ) - sunt forme farmaceutice care elibereaza substanta activa in mod conventional adica obisnuit sau clasic; ele se caracterizeaza prin continutul in substanta activa si sunt astfel concepute ca sa actioneze la locul de apilcare. Exemplu : piele, mucoase. Din aceasta categorie fac parte :

Solutii

Emulsii

Suspensii externe/interne ( antiacidele )

Supozitoare

Ungvente

Unele comprimate

Etc

II.        Medicamente cu actiune generala ( numite si sistematica ) - iar acestea se clasifica in 3 mari grupe :

    1. Medicamente cu eliberare conventionala
    2. Medicamente cu eliberare modificata
    3. Medicamente la tinta

Medicamente cu eliberare conventionala :

Sunt forme farmaceutice a caror eliberare a substantelor medicamentoase, nu este modificata voit si se efectueaza conform functiilor fiziologice ale organismului. Ea depinde de forma farmaceutica care are o cinetica speciala.

Efectul terapeutic al acestor forme farmaceutice nu este constant si el este variabil in functie de nivelul in sange al acestuia. Exemplu : medicamente administrate intravenos au o eliberare a substantei active foarte repede, intramuscular, destul de repede, iar formele solide in cateva minute. Exemplu de medicamente : solutii de uz intern, suspensii si emulsii orale, comprimate, solutii injectabile, pulberi, drajeuri, capsule, etc.

Medicamente cu eliberare modificata :

Viteza de eliberare a substantelor active este modificata voit si depinde de continutul in substanta activa si de substante auxiliare. Ele se clasifica in 3 categorii :

a)      medicamente cu eliberare accelerata

b)      medicamente cu eliberare incetinita

c)      medicamente cu eliberare amanata

a)      Medicamente cu eliberare accelerata :

Viteza de eliberare a acestora este mai rapida decat a unei forme farmaceutice conventionale care este destinata administrarii pe aceeasi cale. Ca obiectiv este sa aiba o biodisponibilitate mai mare decat a formei farmaceutice conventionale.

In general sunt forme farmaceutice solide, comprimate si granule efervescente, comprimate liofilizate ( dyoc-uri ). Ele se admin dupa ce se dizolva in apa ( solutie ) prepararea lor se face cu ajutorul unor substante auxiliare.

b)      Medicamente cu eliberare incetinita :

Sunt forme farmaceutice a caror eliberare a substantei active se face cu o viteza mai mica decat cea cu eliberare conventionala destinata aceleasi cai de administrare.

Obiective : prelungirea duratei de absortie si de actiune si se reduc efectele secundare nedorite. Ele contin o cantitate de substanta medicamentoasa mai mare decat din formele conventionale si mai includ si 3 forme :

Medicamente cu eliberare repetata ( sustinuta )

Medicamente cu eliberare controlata

Medicamente dept ( depozit )

Medicamente cu eliberare repetata :

o        Ele se folosesc pentru calea orala sub forme de comprimate sau capsule

o        Contin mai multe doze : una de atac care se elibereaza prima si alta de intretinere care se elibereaza treptat

o        Se obtin prin 3 procedee:

v Primul consta in aceea ca doza terapeutica se imparte in fractiuni si se elibereaza la diferite intervale de timp. Exemplu : comprimatele care au nuclee duble sau capsule cu microgranule

v Al doilea consta in doza terapeutica necesara care se introduce intr-un sistem cu eliberare controlata care elibereaza substanta activa cu o anumita viteza. Exemplu : comprimatele cu matrita

v Al treilea consta in combinarea celor 2

Eliberarea substantelor active din formele cu eliberare repetata se face cu ajutorul unor substante auxiliare sau mijloace tehnologice moderne.

Medicamente cu eliberare controlata :

  • Se mai numesc si : sisteme terapeutice cu eliberare controlata sau dispozitiv de medicamente cu eliberare controlata.
  • Eliberarea substantelot medicamentoase din aceasta forma farmaceutica se face pe baza unor fenomene fizice, ea este calculata anterior si este constanta in timp astfel ca se realizeaza o concentratie constanta a substantei medicamentoase in organism.
  • Sistemul terapeutic cu cedare controlata este un dispozitiv care contine substanta activa si care controleaza precis eliberarea substantelor active, viteza de eliberare, durata si locul din organism unde se elibereaza si cantitatea. In acest fel substanta activa este eliberata programat fara intrerupere ( si in timpul noptii ) reduc interventia pacientului la minim. Medicamentele actioneaza continuu spre deosebire de cele clasice la care eliberarea se face repede si actiunea este in salturi. Aceste sisteme terapeutice sunt altfel concepute decat formele farmaceutice clasice. Un sistem terapeutic de cedare control este alcatuit din urmatoarele elemente :

Un invelis exterior care este elemntul de suport al sistemului si care leaga sistemul terapeutic de locul de aplicare, el cuprinde un element care controleaza eliberarea substantelor medicamentoase

Orificiul de eliberare a substantelor medicamentoase. Acest sistem asigura eliberarea continua a substantelor medicamentoase in cantitate determinata anterior cu o viteza stabilita intr-un interval de timp prestabilit. Eliberarea substantelor din sistem este un fenomen complex si depinde atat de substanta de factorii biologici de natura suportului si de sursa de enrgie necesara pentru eliberare. Natura suportului poate fi : polimerihidrofoli; polimerihidrofobi, polimerihidrofili, biodegradabili sau bioerodabili. Iar ca sursa de energie necesara pentru eliberarea substantelor active din sistem se foloseste :

v Difuziunea. Exemplu : sisteme terapeutice oculare ( ST ); sistem terapeutic intrauterin sau sistem terapeutic transdermic ( STT )

v Prin osmoza - trece de la concentratia unica la una mare. Exemplu : minipompe oftalmice

v Energie magnetica

v Dizolvarea

v Etc

Medicamente cu eliberare dept :

Sunt forme farmaceutice cu eliberare incetinita concepute pentru medicamentele administrate pe cai parenterale : intramuscular, intravenos, intraarticular sau subcutant.

Scopul acestor form farmaceutice este sa creeze un depozit de medicamente in : muschi, articulatii, subcutanat din care absortia se face in timp. Astfel de forme farmaceutice sunt solutii injectabile apoase, vascoase emulsii injectabile, solutii injectabile, uleioase, suspensii uleioase. Se deosebesc 2 tipuri :

v Sunt forme dept cu timp indelungat cand substanta medicamentoasa are o structura chimica adecvata si permite ca ea sa se dizolve incet sau sa se elimine lent.

v Sunt forme dept cu eliberare controlata cand se folosesc la prepararea sistemelor cu cedare controlata

Medicamente cu eliberare amanata :

Mai poarta numele si de retard

Ele sunt destinate indeosebi administrarii pe cale orala si contin doza de substanta medicamentoasa intr-o forma farmaceutica rezistenta la actiunea sucului gastric

Ele sub actiunea pH-ului din tubul digestiv se transforma la o forma farmaceutica cu eliberare conventionala.

Scopul este ca substanta medicamentoasa sa fie eliberata la un anumit nivel in organism si sa se evite interactiunea dintre substanta si tesuturile cu care vine in contact.

Aceste forme se realizeaza datorita unei acoperiri speciale care nu permit decat dizolvarea la un anumit nivel al organismului. Exemplu : comprimatele enterosolubile ( solubile in intestin ) sau solubile la nivelul colonului.

3. Medicamente cu eliberare la tinta :

Sunt forme farmaceutice ultramicroeterogene realizate prin asocierea substantelor medicamentoase cu substanta auxiliara, numite si vectori, carausi, transportori si care au o particularitate si anume de a transporta in organism substantele medicamentoase sau chiar enzime spre tesuturi sau celule tinta, ele realizand si absortia. Acesti vectori se clasifica in 3 grupe :

v Vectori din prima generatie - au marimi realtiv mari sub 1mm si anume intre 100 - 800 micron metrii in functie de structura lor acesti vectori pot sa fie :

microsfere de forma sferica, pline la interior cu pori foarte multi, iar in acesti pori ( MATRIȚA ) sunt substante medicamentoase si cele auxiliare fie sub forma dizolvata, fie dispersate ( forma solida ). Ele sunt destinate administrarii intravenoase fie in scop de diagnostic sau cu actiune antitumorala.

Microcapsule - sunt sferice, dar goale in interior; invelisul este format din polimer cu grosime variabila, continutul este format din una sau mai multe substante active cu sau fara substanta auxiliara si poate sa fie solid sau semisolid. Ele elibereaza treptat substanta activa direct in tumora vizata.

v Vectori medicamentosi de a doua generatie - au o marime inferioara decat un micronmetru si sunt in jur de 50 pana la 3.500 de nanometrii. Ei se impart in :

Nanosfere

Nanocapsule

Lipozomi

Nanosferele sunt sisteme sferice pline, solide cu matrita in care se disperseaza substanta activa, se administreaza intravenos, intracavitar sau interstitiar.

Nanocapsulele sunt niste vezicule sferice in care sunt introduse substante active. Invelisul este de natura lipofila, de obicei se administreaza pe cale parenterala (injectabil) si indeosebi pentru citostatice.

Lipozomii au un diametru foarte mic, sub un micronmetru, au forma sferica, centrul lor este o cavitate apoasa, iar invelisul este de natura lipidica si anume fosfolipidele asemanatoare cu membranele biologice. Substanta solida in apa se dizolva in cavitatea apoasa, iar cele lipofile in straturile lipofile din exterior. Ele se folosesc pentru a transporta substante diferite macromoleculare ( ex :acizi meleici ) si ei pot sa elibereze treptat substanta direct in celula.

v Vectori din a treia generatie - sunt vectori din a doua generatie, dar care sunt pilotati de anticorpi capabili sa recunoasca tinta vizata.

PRODUSE PARAFARMACEUTICE

Acestea sunt nemedicamente si se clasifica in 4 grupe :

Produse de parfumerie, infrumusetare si igiena corporala : lapte demachiant, sampoane, produse solare.

Produse dietetice si produse alimentare pentru copii si batrani : cereale, lapte praf, ceaiuri.

Articole utilizate in tratamentul medical sau pentru administrare de medicamente, articole si aparate tehnico-medicale : ortopedice, de gimnastica, acustice, seringi pentru tehnica dentara.

Produse de uz domestic si rural : pentru combaterea daunatorilor plantelor, de uz veterinar, pentru dezinfectie.

MATERII PRIME FARMACEUTICE

Sunt substante de origine naturala de sinteza sau semisinteza utilizate pentru prepararea de medicamente. In functie de rolul pe care-l au in realizarea formei farmaceutice se clasifica in 3 grupe :

Substante medicamentoase ele sunt sinonim cu substante active, principii active si sunt materii farmaceutice dotate cu proprietati de prevenire, de diagnostic sau curative fata de bolile omului sau animalelor. Ele sunt folosite la prepararea de medicamente cu sau fara substantele auxiliare. Notiunea de principiu activ se refera ca substanta este responsabila de o actiune terapeutica. El se poate referii la o substanta oarecare care este bine definita chimic sau la un grup de substante active existent intr-un produs vegetal si care are actiune specifica denumit fitocomplex. Cand se extrage din planta alaturi de substanta activa se gasesc si substante balast. Referitor la termenul de drog in acceptiunea veche, droguri erau considerate toate produsele naturale brute sau prelucrate in deosebi de provinienta vegetala, dar si animala si minerala. In prezent termenul de drog in limbaj farmaceutic este rezervat pentru stupefiante. Prodrog sau prodrug inseamna premedicament, el este o substanta inactiva, dar care introdusa in organism isi modifica structura chimica si devine activa adica medicament. Exemplu : provitamina A ( A -carotenii ), in organism devine vitamina A. Pentru prepararea medicamentelor in afara de substante unitare ( clorura de sodiu, carbonat de calciu ) de fitocomplexi se folosesc si amestecuri de substante medicamentoase. Exemplu : cofeina natriu benzoica este un amestec echimolecular dintre cofeina si benzoat de natriu. Cantitatea de substanta activa care intra intr-o forma farmaceutica se numeste concentratie terapeutica.

CLASIFICAREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE :

I. Dupa toxicitate :

a)      Anodine : aspirina

b)      Substante puternic active ( SEPARANDA ) : cofeina

c)      Substante toxice ( VENENA ) : morfina

II. Dupa natura materiilor prime :

a)      Substante definite chimic si fizic

b)      Substante nedefinite obtinute prin extractie de plante, animale sau microorganisme.

c)      Tesuturi animale, vegetale sau plante intregi.

III. Dupa originea materiilor prime :

a)      Materii prime de origine biologica pornind de la produse vegetale, animale sau microorganisme.

b)      Materii prime de origine minerala care pot fi naturale sau obtinute prin reactii chimice.

c)      Materii prime de sinteza sau semisinteza ele se obtin pornindu-se de la o molecula naturala la care se adauga prin sinteza o parte din molecula respectiva, iar cele de sinteza cand intreaga molecula se obtine prin reactii chimice.

IV. Dupa actiunea farmacologica : ele se diferentiaza pe clase terapeutice, iar in interiorul fiecarei clase se clasifica in functie de tipul de activitate. Exemplu : substante care actioneaza asupra sistemului nervos central, iar in functie de actiunea care o exercita se clasifica:

o        in functie de tipul de actiune :

Hipnotice ( tranchilizante )

Anestezice generale

Analgezice

Anticovulsibile

o        substante cu actiune asupra aparatului cardio-vascular :

cardio - tonice

vasoconstrictoare

hipotensoare

vasodilatatoare

o        substante care actioneaza asupra tubului digestiv :

pansamente gastrice ( antiacide )

purgative

laxative

antidiareeice

colagoge

o        substante antiinfectioase :

antibiotice

antiseptice

o        substante cu actiune asupra sangelui :

anticoagulante

antianemice

Substantele auxiliare - sunt materii prime farmaceutice inerte din punct de vedere farmacologic si care intra in compozitia unui medicament in general in proportie mai mare decat substanta activa. Sunt de origine : naturala, de sinteza sau semisinteza si sunt destinate sa aduca substanta medicamentoasa intr-o forma farmaceutica gata sa fie administrata bolnavului si sa transporte substanta activa pana la locul de actiune.

Substantele auxiliare pot fi :

Fie substante cu structura chimica bine definita. Exemplu : apa, alcool, glicerina, amidon, etc.

Formate dintr-un amestec de substante. Exemplu : lanolina, vaselina, ceara.

Ele trebuie sa indeplineasca anumite exigente sporite in conformitate cu normele de calitate in vigoare, cu farmacopeei sau standarde cu privire la :

I. Puritate chimica

II. Inocuitate

lipsa de toxicitate in organism, adica trebuie sa fie inerte fata de substanta medicamentoasa, ele nu trebuie sa inhibe sau sa amplifice activitatea acesteia decat in cazurile in care se urmareste acest scop ).

Reglementarile actuale prevad inscrierea si a exicpientilor pe eticheta medicamentelor.

Trebuie sa fie inerte fata de organism

Sa fie inerte fata de recipientul de conditionare primara.

III. Stabilitate - pentru substantele auxiliare folosite la fabricarea medicamentelor se utilizeaza urmatorii termeni:

Solvent

Vehicul

Excipient

<Acestia constituie din punct de vedere cantitativ masa principala a unui medicament si fara ei nu se poate obtine o forma farmaceutica.>

Adjuvant

Aditiv

< Ei se folosesc in cantitati mai mici si ajuta la realizarea unor calitati ale formelor farmaceutice.>

SOLVENTUL : deriva de la latinescul " solvo / solvere " si inseamna "a desface", alte denumiri: solvent, dizolvant, faza dispersanta, mediu de dispersie. Se foloseste la prepararea formelor lichide cand substanta medicamentoasa se disperseaza molecular deci se dizolva si formeaza o singura faza omogena numita solutie. Exemplu : apa, alcool, glicerina, uleiuri vegetale de floarea soarelui, propilenglicoli lichizi.

El are proprietatea de a transporta substanta medicamentoasa la locul de absortie in organism. Exemplu : solutii medicamentoase, siropurile, colire, solutii injectabile, ape aromatice, muciilagii, solutii coloidale.

VEHICUL : deriva de la latinescul "vehiculum" si inseamna "mijloc de transport". Sinonime: mediu de dispersie, dizolvant, etc. Este o substanta auxiliara lichida in care substanta medicamentoasa este dispersata omogen sau eterogen. Se foloseste la prepararea unor forme farmaceutice lichide prin dizolvare ( totala, coloidala, extractiva ), emulsionare, suspendare si formeaza fie un sistem dispers omogen sau eterogen.

Vehiculii includ pe langa solventi precum si siropuri; ape aromatice; solutii uleioase; solutii medicamentoase; extractive apoase. Exemplu : siropuri, emulsii, suspensii, colire apoase, vascoase, uleioase, picaturi pentru nas.

EXICIPIENTII : deriva de la cuvantul latinesc " excipo / excipere " care inseamna "a primii". Sunt substante auxiliare care se folosesc la prepararea formelor farmaceutice semisolide si solide. Se utilizeaza in cantitati mari si se obtine un sistem dispers eterogen. Exicipientii folositi se afla in toate cele trei stari de agregare :

Lichizi : apa, glicerina, uleiul de parafina, P.E.G.-urile.

Semisolizi : vaselina, lanolina precuim si P.E.G.-urile semisolizi.

Solizi : ceara, cetacen, P.G.E.-urile solizi, gelatina, amidonul, lactoza, carboximetilceluloza ( C.M.C ).

Exemplu de forme farmaceutice solide si semisolide : ungvente, capsule, drajeuri, comprimate.

ADJUVANTUL : deriva din latinescul " adjuvo / adjuvare " si inseamna "a da ajutor". Este o substanta auxiliara care se adauga la un amestec de substanta medicamentoase si se adauga pentru a ajuta procesul tehnologic, administrarea medicamentoasa si pentru ca medicamentul sa-si exercite actiunea la locul de aplicare. El nu se gaseste intr-o cantitate la fel de mare ca primii trei, dar o cantitate suficient de mare. Acestia sunt :

  • Agenti de solubilitate
  • Agenti dispersanti
  • Agenti diluanti
  • Agenti lubrifianti

ADITIVI: deriva de la frantuzescul "aditif" si inseamna "a adauga". Este o substanta auxiliara care se foloseste in cantitati extrem de mici la prepararea medicamentelor pentru :

  • Sa asigure o stabilitate fizica chimica sau microbiologica
  • Sa amelioreze anumite proprietati organoleptice ( gust, miros, culoare ), stabilizanti, coloranti naturali, edulcolanti ( indulcitori )

PRINCIPALELE FUNCTII ALE SUBSTANTELOR AUXILIARE :

A.     Realizarea formei farmaceutice.

B.     Asigurarea stabilitatii medicamentului pe perioada fixata pe termenul de valabilitate.

C.     Eliberarea medicamentului in forma controlata.

D.     Ameliorarea inocuitatii substantelor cu indice terapeutic unic.

E.     Reducerea numarului de doze si facilitatea administrarii tratamentului.

F. Divizarea dozei de substanta medicamentoasa.

G.    Ameliorarea biodisponibilitatii substantei medicamentoase.

H.    Reducerea efectelor secundare.

Materialele si recipientele de conditionare si ambalare : sunt materii prime folosite pentru ambalarea primara si secundara a formelor farmaceutice. Ambalarea primara asigura protectia, stabilitatea si eficacitatea medicamentului pana in momentul utilizarii si alaturi de ambalare ajuta la identificarea si informarea asupra medicamentului. Ca recipiente se folosesc : tuburi, sticle, cutii precum si unele accesorii : lingurite, pipete si ambalaje.

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Ele se pot administra atat local adica la locul de actiune sau in adiministrare generala numita sistemica.

Principalele cai de administratie sunt :

Calea orala

Caile parenterale

Caile transmucozale

Calea cutanta

Eficacitatea unei cai de administrare se evalueaza in raport cu administrarea intravenoasa care se ia ca referinta deoarece asigura o biodisponibilitate totala.

CALEA ORALA : se mai numeste si calea bucala, enterala sau gastro - intestinala. Ea consta in administrarea medicamentelor pe gura adica per os.

Se inghite, ajunge in stomac, in intestinul subtire, se absoarbe trece in sange si se distribuie in tot organismul, iar apoi isi face efectul.

Zonele in care are loc absortia substantei medicamentoase : in primul rand intestinul si intr-o oare care masura stomacul. Amandoua se preteaza la un eventual efect al primului pasaj cand substanta medicamentoasa inainte sa ajunga in circulatia sangvina trece in ficat unde poate suferii transformari.

Avantaje :

  • adiministrare usoara
  • doze crescande

Dezavantaje :

  • substanta poate sa fie alterata de secretiile tubului digestiv la pH-ul intre 1,5 si 1,7 sau de prezenta enzimelor eliberate de bila
  • unele substante pot irita mucoasa gastro - intestinala si este nevoie sa se foloseasca alte cai de administrare sau prepararea de forme gastro - rezistente adica eneterosolubile. ( aspirina, antituberculoze, A.I.N.S. - ibuprofenul )
  • datorita gustului si mirosului neplacut, ele trebuiesc corectate
  • probleme in absortia substantei medicamentoase
  • datorita unor afectiuni ale mucoaselor unele substante nu se absorb la nivelul intestinului
  • ora de administrare
  • prezenta alimentelor sau nu

CAILE PARENTERALE : deriva de la cuvantul latinesc " para " care inseamna pe langa si " entero " care inseamna intestin.

Se realizeaza prin injectare adica prin efractia pielii cu ajutorul unui ac de injectie si a unei seringi deoarece se pot administra in diferite locuri ale organismului se deosebesc urmatoarele cai parenterale :

Calea intravasculara : intravenoasa (i.v), intraarteriala (i.a) cand absortia se realizeaza imediat.

Calea intramusculara (i.m) : absortia este relativ imediata.

Caiile subcutanate :

Calea intradermica (i.d) cand se administreaza imediat sub suprafata pielii, la limita dintre epiderm si derm. Se administreaza cantitati de lichid mici de 0,10 pana la 0,20nm, absortia este redusa de obicei are o actiune locala folosita mai ales pnetru diagnostic. Exemplu : tuberculoza

Calea subcutanata (s.c) : numita si calea hipodermica cand se administreaza in tesutul conjunctiv. Este calea cea mai folosita si este mai profunda decat i.d. Se administreaza solutii in cantitati mici 1 - 2 mml - insulina sau in cantitati mai mari unele seruri sau implanturi, absortia este lenta.

Caile intraspinale si intratecala : cand actioneaza la nivelul meningelui sau axului cerebro - spinal. Dupa nivelul de injectare se disting urmatoarele cai :

a)      intrarahidiana (i.r)

b)      epiturala

c)      subarahnoidiana

Calea intracardiaca (i.c)

Calea intraventriculara

Caile intraarticulara si intrasinoviala ( direct in articulatii )

Calea intramadulara.

Caile i.c, i.a si epiturala se folosesc doar in cazuri de urgente.

CAILE TRANSMUCOZALE :

a)      Caile mucoasei bucofaringiene :

Calea sublinguala numita si perlinguala se foloseste pentru administarea unor medicamente direct sub limba. Absortia este rapida datorita unei circulatii ale acestei mucoase si substanta ajunge direct in circulatia generala si se evita efectul primului pasaj. Pe aceasta cale se administreaza unele solutii ( picaturi ) comprimate ( nitroglicerina ) homeopate.

Calea bucofariniana se foloseste numai pentru actiunea locala fie numai pentru badijonaj sau spalare. Se folosesc gargarismele unele solutii mai ales vascoase sau unele comprimate.

Calea gingivala pentru actiune locala de obicei solutii.

Calea bucodentara folosita atat pentru actiune locala cat si pentru cea sistemica, folosita pentru infectii ( cand se introduce direct in alveola ). Forme farmaceutice: solutii, geluri, ungvente, microcomprimate.

b) Calea rectala : este folosita atat pentru actiunea locala cat si pentru cea generala deoarece este puternic vascularizata si cu ajutorul celor 3 grupe de vene hemoroidale. Ea se foloseste in cazul in care medicamentele nu pot fi administrate pe calea orala sau unele medicamente au miros si gust neplacut sau pentru ca sa evitam intoleranta gastrica a unelor medicamente. Exemplu : medicamente antiinflamatoare

Administrarea insa pentru a se putea absorbii substanta trebuie sa se faca atunci cand rectul este total vid.

Forme farmaceutice : ungvente, supozitoare, clisme.

Calea rectala + Calea gastrointestinala + Caile mucoaselor bucofaringiene = Calea Digestiva

c)      Mucoasa vaginala : se foloseste in general pentru o actiune locala. Trebuie avut in vedere insa existenta unor leziuni care ar determina o absortie prin mucoasa si actiunea este sistemica putand chiar avea doze toxice. Forme farmaceutice : spalaturi, ovule, comprimate, ungvente, sisteme terapeutice.

d)      Calea uretrala : de obicei nu se foloseste decat in cazuri deosebite, iar pentru infectiile urinare se folosesc alte cai ( orala/ parenterala )

e)      Calea oftalmica : se foloseste de obicei pentru actiunea locala, administrarea facandu-se in sacul conjunctival. Se tine cont de urmatoarele leziuni/ iritatii cand actiunea ar putea devenii generala. Se administreaza medicamente sterile.

f)       Calea auriculara : se administreaza medicamente pentru actiune locala, se folosesc de obicei solutii vascoase, sau unele pudre sau otoconuri.

g)      Calea nazala : se foloseste pentru actiune locala, dar datorita utilizarii medicamentului destul de frecvent, exista pericolul iritarii si sa aiba loc o absortie destul de mare pentru o actiune generala. Calea se foloseste in prezent si pentru absortia hormonilor hipofizari, antidiuretic, deci pentru o actiune generala. Ca forme farmaceutice sunt : picatrurile pentru nas care se numesc : erine, ungvente, pudre, aerosoli.

h)      Calea pulmonara : administrarea medicamentelor se face prin cavitatea nazala trecand prin fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole pana la alveolele pulmonare. Este considerata pentru uzul extern, dar ea permite absortia substantelor prin alveolele pulmonare. Se foloseste pentru tratamentul astmului bronhic, medicamente cu actiune bronhodilatatoare. Ele au un timp foarte scurt de actiune si in doze reduse administrarea se face cu dispozitive speciale ( aerosoli ). Forme farmaceutice : aerosoli, spary-uri, inhalatii.

CALEA CUTANATA :

Se foloseste de obicei pentru actiune topica este indicata pentru actiune de suprafata sau o actiune la nivelul dermului dupa penetrare. Exista si posibilitatea de penetrare a medicamentului, dar fara efractie pentru o actiune generala astfel se evita efectul primului pasaj, in acest scop se folosesc sistemele terapeutice transdermice.

Prin piele pot sa treaca o serie de substante prin intermediul foliculi pilosi cand substanta se dizolva in sebum si difuzeaza prin vasele capilare.

Avantaje :

medicamentele sunt aplicate la locul de actiune

pentru o actiune locala sau pentru o actiune generala intr-o zona unde absortia este buna ( in spatele urechii ).

Dezavantaje :

pielea sanatoasa permite o absortie selectiva a substantelor

cea lezata permite trecerea unor susbatnte si poate provoca unele reactii secundare, toxice.

Forme farmaceutice : solutii, suspensii, emulsii, pudre, aerosoli, STT.

CRITERII DE CLASIFICARE A FORMELOR FARMACEUTICE

Biofarmacie si biodisponibilitate

BIOFARMACIA este ramura stiintelor farmaceutice care se ocupa cu stabilirea relatiilor dintre proprietatile fizico - chimice ale substantelor medicamentoase si ale formelor farmaceutice si efectul terapeutic. Precum si studiul factoriilor fiziologici care pot sa modifice efectul terapeutic.

Viata unui medicament este formata din 2 etape :

  1. Este cea din afara organismului ( in vitro ) si anume formularea si prepararea lui.
  2. De la administrare pana la eliminare.

Oricare ar fi calea de administrare a unui medicament intre momentul administrarii si al efectului terapeutic medicamentul strabate 2 faze distincte :

FAZA FARMACEUTICA ( biofarmaceutica ) care consta in :

eliberarea ( cedarea substantei farmaceutice din forma farmaceutica ), in lb franceza "eliberation"

dizolvarea substantei farmaceutice in lichidele biologice la locul de administrare

FAZA FARMACOCONETICA care cuprinde :

absortia substantei active prin membranele biologice (absortion)

distributia substantei medicamentoase cu ajutorul circulatiei sangelui sau a limfei pana la locul de actiune (distribution)

metabolizarea substantei medicamentoase (metabolition)

eliminarea metabolitilor (elimination)

3) FAZA FARMACODINAMICA ( farmacologica) consta in efectul terapeutic

L.A.D.M.E.R

Pentru a putea caracteriza si compara 2 sau mai multe forme farmaceutice ale unei substante care se adiministreaza pe aceeasi cale sau cai diferite, s-a introdus notiunea de biodisponibilitate. Ea se caracterizeaza prin 2 variante :


1. Cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita in sange sau care apare la locul de actiune.
2. Viteza cu care se produce aceasta absortie.

Ca termen de comparatie se ia adiministrarea substantei pe cale intravenoasa care are o biodisponibilitate maxima.

Biodisponibilitatea poate fi :

ABSOLUTA
RELATIVA

BIODISPONIBILITATEA ABSOLUTA este egala cu raportul dintre :
- cantitatea de substanta medicamentoasa ajunsa in sange printr-o forma farmaceutica pe care o studiem.

cantitatea din aceeasi substanta absorbita prin administrare intravenoasa (i.v). Pentru substantele medicamentoase care nu pot fi administrate pe cale i.v se foloseste termenul de BIODISPONIBILITATE RELATIVA care este :

egala cu raportul dintre cantitatea de substanta medicamentoasa ajunsa in circulatie dintr-o forma farmaceutica pe care o studiem

cantitatea de substanta absorbita dintr-o forma farmaceutica cu biodisponibilitate cunoscuta.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA BIODISPONIBILITATEA

Sunt factorii fizico - chimici ai substantei medicamentoase:

solubilitate

marimea si forma particulelor

starea amorfa : cristalina, polimorfa

lipofilia coeficinetului de distributie intre apa si lipide

Sunt factorii fiziologici si patologici :

cantitatea si compozitia sucurilor digestive, enzimele, pH-ul, peristaltismul intestinal ( motilitatea )

interactiunea dintre medicamente

prezenta hranei

efectul primului pasaj

unele stari patologice ale : rinichiului, ficatului, inimii, vaselor.

Sunt factorii specifici formei farmaceutice :

tipul formei farmaceutice

tipul substantei auxiliare

conditii de preparare si de depozitare.

ECHIVALENTA MEDICAMENTELOR

Cele mai importante tipuri de echivalenta sunt :

Echivalenta farmaceutica : sunt doua forme farmaceutice identice cu doze doze identice din aceeasi substanta activa si care difera prin substante auxiliare.

Echivalenta chimica : sunt doua forme diferite, dar care contin aceeasi substanta medicamentoasa si sunt administrate pe aceeasi cale (comprimate, capsule, etc)

Echivalenta farmacologica : doua forme farmaceutice care contin substante medicamentoase diferite din punct de vedere chimic, dar conduc la aceeasi activitate farmacologica ( ex : codeina clorhidrica, codeina fosforica )

Echivalenta chimica sau terapeutica : sunt doua medicamente echivalente din punct de vedere farmacologic, chimic sau farmaceutic care conduc la aceeasi eficacitate terapeutica.

Echivalenta biologica ( bioechivalenta ) :

sunt doua medicamente care contin aceeasi substanta medicamentoasa

acelasi dozaj

adiministrate pe aceeasi cale fiind in forme farmaceutice aceleasi sau diferite si care prezinta biodisponibilitati identice.

Prescrierea, prepararea si eliberarea medicamentelor in farmacie

Prescrierea medicamentelor se face de catre medic care trebuie sa respecte anumite reguli conform dizpozitiei MSP.

In farmacie prepararea si eliberarea medicamentelor se fac conform unor reguli :

Reguli de buna practica farmaceutica

Reguli de buna practica de preparare

Reguli de buna practica de distributie

In farmaciile de circuit deschis medicamentele se realizeaza pe baza de prescriptie medicala in care sunt trecute cele oficinale, magistrale si industriale sau cele tehnice.

In farmaciile de circuit inchis ( de spitale ), medicamentele se elibereaza pe baza de condici. Acest mod de prescriptie se numeste formula nosocomialis.

RETETA

Vine de la cuvantul latin "recipio,-ere" care inseamna "a lua, a primii". Sinonim cu prescriptie medicala, ordonanta medicala. E un document redactat de medic prin care se adreseaza farmacistului sa elibereze produsele continute in acest document. Este un mijloc de corespondenta intre medic si farmacist fiind si un act legat de justificare in contabilitate a produselor eliberate in regim gratuit, compensat precum si a unor medicamente cu regim special, toxice si stupefiante.

Reteta este alcatuita din 7 parti succesive :

  1. Superscriptio = antet - date cu privire la datele unitatii care elibereaza reteta
  2. Inscriptio = curpinde - datele pacientului, numarul fisei respective si diagnosticul
  3. Invocatio = Rp (recipe ) = primeste ( ia ) - medicul catre farmacist
  4. Prescriptio = medicul prescrie 1 sau mai multe medicamente care se elibereaza de catre farmacist. Exemplu : Rp Clorura de Sodiu 1,00g , apa distilata aa m.f.sol. q.s.ad 100g / aa = ana partis sau din fiecare la fel. In cazul in care in reteta se folosesc cantitati foarte mici ele se inscriu in picaturi. gutta,- ae (gtt) = picaturi (gttus); ol. Lavande V gttis. quantum satis ad = q.s.ad = atat cat trebuie pana la
  5. Instructio = partea care se adreseaza farmacistului si care indica modul de preparare (steril) sau cantitatea de medicament care se prepara si modul de eliberare. Ele sunt sate sub forma unor abrevieri in lb. lat.:

m.f.sol = misca fiat solutio = amesteca si fa solutie

m.f.sol pulvis = amesteca si fa pulbere

m.f.ungvent = amesteca si fa ungvent

m.f.suppa = amesteca si fa supozitor

detur tales dozes (D.t.v) = da asemenea doze

D.s.int. = detur signietusgtt = da intern si semneaza

D.s.ext = da exterior si semneaza

  1. Subscriptio = ultima parte a retetei scrisa de catre medic si contine : parafa, semnatura, data, stampila unitatii.
  2. Adnotativo = se completeaza de catre farmacist

Data

Stampila unitatii

Numarul din registru in cazul celor magistrale

Pretul

Prepararea si eliberarea medicamentelor in farmacii

Etapele pe care trebuie sa le realizeze o unitate farmaceutica cuprind :

Preluarea materiilor prime : substante medicamentoase, auxiliare, recipiente de conditionare si ambalare

Aprovizionarea cu medicamente industrial de la fabric sau depozite de medicamente

Prepararea prescriptiilor medicale

Eliberarea

Pentru a putea prepara si elibera unitatea trebuie sa dispuna de :

Spatii destinate in acest scop

Materii prime

Materiale corespunzatoare

Adica dotare cu medicamente, aparatura, personal.

Oficina : compartimentul in care se elibereaza medicamentele si unde intra pacientii

Receptura : incaperea in care se prepara medicamentele magistrale

Laborator : incaperea in care se prepara cele oficinale.

Rp. Rivanol 1,00g

Apa distilata q.s.ad.1000g

Boxa de sterile

Depozitul : se depoziteaza:

Medicamentele

Substantele medicamentoase

Tehnico - medicale

Ambalajele

Medicamentele trebuiesc aranjate pe grupe:

Forme farmaceutice in ordine alfabetica

Si in ordinea valabilitatii :

Mic in fata, mare in spate ( valabilitatea )

In functie de utilizare ( intern, extern )

Toxice, stupefiantele se pastreaza la Venena sau in incaperi separate.

Dotarea trebuie sa fie corespunzatoare cu aparatura, vesela, ustensile necesare pentru preparare. Si trebuie sa corespunza unor prevederi :

Apa

Canalizare

Incalzire

Biroul farmacistului sef

Etc

Grup social : vestiar, toaleta, spalator

Personalul calificat alcatuit din farmacisti, asistenti, programatori.

Prepararea medicamentelor

Proceduri :

Citirea prescriptiei medicale

Prepararea si eliberarea medicamentelor

Acordarea sfaturilor necesare catre pacient

Inregistrarea retetei

Aplicarea stampilei

Dispozitii privind la reteta

Etapele prepararii unui medicament in farmacii :

Se alege recipientul de conditionare si ambalare

Se prepara medicamentul : magistral, oficinale.

Conditionarea si ambalarea medicamentelor

Eliberarea catre bolnav

OPERATII FARMACEUTICE

Operatia farmaceutica e o etapa, o faza, o activitate efectuata pentru prepararea unui medicament.

Ele pot fi cu caracter:

general (cantarirea, dizolvarea, pulverizarea, distilarea)

specific farmaceutic (comprimarea, modelarea, turnarea in forme)

Medicamentele se prepara folosindu-se o serie de operatii farmaceutice care se desfasoara succesiv si care constituie fluxul tehnologic de preparare.

Dintre masurarile fizice cele mai utilizate in practica farmaceutica sunt: determinarea greutatii si a volumului: CGS = Centimetru, Gram, Secunda.

Masurarea este operatia fizica prin care determinam o marime necunoscuta in raport de o marime luata ca unitate ambele fiind de aceeasi natura.

In farmacie se folosesc masuri si greutati ale sistemului CGS cu multiplii si submultiplii acestora.

CANTARIREA = operatia prin care se determina greutatea unui corp (masa cu ajutorul balantei si a greutatilor corespunzatoare sistemului CGS

Balantele se folosesc in farmacie pentru cantarirea diverselor substante in functie de cantitatea de substante care trebuie cantarite:

balante de mana (cumpana de mana);

balante cu coloana (balante de receptura);

balante cu terezii

balante automate

balante semiautomate

In laboratoare se folosesc balantele analitice.

CUMPANA DE MANA se intrebuinteaza pentru cantarirea medicamentelor in cantitati mici:

0 - 1 g

0 - 5 g

0 - 10 g

Ele sunt alcatuite dintr-o parghie suspendata metalica, se suspenda cu ajutorul unui cutit cu o furca metalica, aceasta furca se termina cu un inel.

De capetele parghiei se atarna cu ajutorul unor ate 2 platane.

BALANTA DE RECEPTURA pentru cantariri intre 10 - 100g. Este formata dintr-o coloana metalica fixata pe o placa, pe coloana este asezata o parghie oriziontala cu ajutorul unui cutit. Aceasta parghie are la ambele capete cu ajutorul unor cutite 2 platane egale ca greutate.

BALANTA CU TEREZII : 100g - 5.000g

BALANTELE ANALITICE: exactitate la a 4 zecimala

Conditiile necesare pentru o balanta buna

stabila

fidela

dreapta, justa sau exacta

sensibila

Greutatile sunt marcate de Directia Generala de Metrologie; ele sunt alcatuite pe baza unui etalon:

se gasesc in cutii speciale;

sunt de la 1 - 500g;

Balanta 1 - 1000g;

inainte de a fi folosita ea se verifica de cel care lucreaza

se respecta limita de incarcare

balanta trebuie sa fie cu talerele in echilibru

acele sa culiseze usor fara sa se frece in aceeasi masura si in dreapta si in stanga punctului zero;

apoi se verifica justetea balantei si stabilitatea ei.

JUSTETEA se verifica astfel:

se determina echilibrul balantei neincarcate apoi se incarca fiecare platan cu 100g, apoi 1000g si se verifica acul indicator;

nu trebuie sa aiba o abatere mai mare decat un sfert dintr-o gradatie.

SENSIBILITATEA se determina pentru balanta de receptura si anume cand balanta este la echilibru se adauga maxim 50mg pe un platan, iar acul indicator se poate inclina cel mult o diviziune a scarii. Apoi se incarca ambele platane cu cate 100g, pe un platan se adauga cel mult 100mg, acul trebuie sa se deplaseze cu o singura diviziune. Se incarca cu cate 1000g ambele platane, pe un platan se adauga max 300mg acul indicator trebuie sa se deplaseze cu o singura diviziune.

Conditiile de pastrare a balantelor

1) Sa fie ferite de variatii mari de temperatura si umiditate;

2) Cutitele trebuiesc protejate prin blocarea balantei;

3) Sa nu se depaseasca greutatea maxima;

4) Parghiile trebuiesc sterse de praf;

5) Cutitele se sterg cu o carpa/pensula foarte moale;

6) Cumpenele de mana se tin in cutie ori suspendate.

Reguli practice pentru cantarire

se folosesc numai balante verificate de metrologie

se foloseste cea mai mica balanta care suporta greutatea care trebuie cantarita, altfel vor fi erori foarte mari

inainte de cantarire se verifica echilibrul balantei, daca nu este in echilibru ne putem ajuta de piulițele de la capetele balantei

cantarirea substantelor solide se face pe hartie cerata cu ajutorul linguritelor

lichidele se cantaresc in flacoane de sticla caruia i se face tara mai intai.

Masurarea medicamentelor

Masurarea unui medicament inseamna a-i dteremina volumul in raport cu unitatea de masura adoptata (litru cu multiplii si submultiplii sai).

Lichidele se masoara cu ajutorul unor vase gradate. Gradatiile corespund unui anumit volum.

In practica farmaceutica pentru masurarea volumelor se folosesc:

menzurile

cilindrii gradati

baloanele cotate

pipete

biurete

Reguli practice pentru masurarea volumelor

intotdeauna se vor folosi vase corespunzatoare volmului de lichid ce urmeaza a fi masurat, adica se foloseste vasul cel mai mic pentru cantitatea corespunzatoare;

citirea se face la meniscul inferior al solutiei incolore;

pentru lichidele colorate linia care uneste cele doua laterale ale meniscului

masuratorile se fac numai la temperatura la care au fost gradate vasele sau la temperatura camerei dupa care se face corectia cu ajutorul unor tabele

atunci cand prepararea unui medicament se face la volum, aducerea la semn se face intr-un vas gradat, de obicei in balon cotat.

Masurarea in picaturi

Unele medicamente lichide care contin o substanta puternic activa, se administreaza in doze mici, adica in picaturi.

Masurarea se face cu picatorul numit si instilator de la cuvantul "in stilla". Este confectionat din sticla incolora cu o extremitate inferioara care are un orificiu circular de scurgere.

Are diametrul interior de 0,6mm, iar cel exterior de 3mm.

Inaltimea de umplere a lichidului trebuie sa fie de 2 pana la 4 cm, cand se foloseste trebuie sa fie in pozitie drept verticala.

Formarea picaturii depinde de o serie de factori:

tensiunea superficiala a lichidului;

marimea suprafetei de picurare (diametrul interior si exterior al picatorului);

viteza de picurare;

temperatura lichidului;

vascozitatea lichidului.

Tensiunea superficiala: cu cat este mai mare cu atat greutatea picaturii este mai mare.

Viteza de picurare: picatura trebuie sa fie lasata sa curga singura fara interventia altei forte (cadere libera).

Temperatura lichidului: la temperatura mai inalta scade vascozitatea, iar picatura este mai usoara, temperatura infulenteaza greutatea picaturii.

Apa distilata are la temperatura de 2o de grade, 20 de picaturi pentru 1g, lichidele cu tensiune superficiala scazuta (densitate mai mica), au picaturi la 1g.

Masurile aproximative folosite pentru masurarea medicamentelor sunt:

lingura = 20g apa;

lingurita = 5g apa;

varful de cutit pentru pulberi.

DISTILAREA

Operatia prin care un lichid, prin fierbere se transforma in stare de vapori si vaporii rezultati sunt condesanti cu ajutorul unui refrigerent. Operatia se aplica la:

obtinerea sau purificarea unor lichide care pot fi incalzite la fierbere fara sa se descompuna;

la seprarea unui lichid de alte lichide sau de substante dizolvate in el.

Operatia se efectueaza cu o anumita aparatura numita distilatoare. Au diferite forme si diferite constructii.

Un aparat de distilare e format din:

cazan de distilare;

refrigerent;

vas colector.

In functie de modul de functionare el poate fi cu functionare continua sau discontinua.

Aparatele de distilare folosite in farmacii sunt de diferite tipuri dupa pozitia pe care o ocupa refrigerentul fata de cazanul de distilare:

cand este alaturi = per latus;

cand este deasupra = per ascensum;

cand este dedesubt = per descensum.

In farmacie se foloseste de obicei distilatorul tip cipuerca care are o constitutie per descensum. Este confectionat dintr-un metal ( fonta smaltuita sau alama cositorita), incalzirea se face electric si ca sursa de apa se foloseste apa potabila si are capacitate mica de 1-2 L pe ora.

Inainte de a incepe distilarea propriu zisa se indeparteaza prima portiune de distilat pentru a curata pe interior distilatorul.

Incaperea in care este instalat distilatorul trebuie sa fie separata de locul unde se executa diferite operatii care pot impurifica atmosfera sau sa fie introduse intr-o boxa, ea mai trebuie sa fie foarte curata, fara praf, gaze.

Colectarea apei distilate nu se face peste o apa distilata veche, se face in recipiente cu gatul flaconului colector cat mai mic si legatura sa fie perfect etanse.

In industrie se folosesc cele mai bune aparate de distilat adica cele din sticla neutra.

In industrie se folosesc distilatoare, cu capacitate mare din oțel inoxidabil, cu efect simplu sau dublu.

Exista si distilatoare asa numite cu termocompresie si distilarea se face la o presiune mai mica decat cea atmosferica.

DIZOLVAREA

Operatia fizica prin care substanta este dizolvata la stare moleculara si difuzeaza intr-un solvent conducand la o faza mica omogena numita solutie.

Dizolvarea depinde de o carcateristica a substantei adica solubilitatea.

SOLUBILITATEA = proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un solvent sau intr-un amestec de solventi.

In FR. X solubilitatea se exprima in 2 moduri:

1) solubilitate in parti = cantitatea de vehicul in care se dizolva o parte (1g de substanta la 20grade C, pentru a se obtine o solutie saturata)

2) cu ajutorul unor expresii prin care se indica volumul de solvent exprimat in mililitrii necesar pentru a dizolva 1g de substanta solida sau 1 ml de substanta lichida la 20grade C.

Exemplu:

foarte usot solubil (cel mult 1ml);

usor solubil (1 pana la 10 ml);

solubil;

putin solubil;

foarte putin solubil;

greu solubil;

foarte greu solubil;

practic insolubil (10.000 ml solvent pentru 1 g substanta)

Factorii care intervin in dizolvarea unei substante

I. Factori care depind si intervin asupra solubilitatii substantei

II.       Factori care intervin asupra vitezei de dizolvare.

I. 1) Constitutia chimica a substantei si a solventului

Dizolvarea este infulentata de fortele de interactiune care se stabilesc intre substanta si solvent si se produce prin ionizare si polaritate.

Ionizarea se realizeaza in cazul substantei ionice (anorganice) cand acestea in solvent disociaza in ion pozitiv si negativ si sunt atrasi de moleculele de solvent.

Dizolvarea prin polaritate este specifica pentru substantele polare ( substanta medicamentoasa de natura organica ), astfel substantele care au in structura mai multe grupari hidrofile se dizolva in solventi polari, iar cele care au mai mult grupari lipofile se dizolva in solventi nepolari.

2) Marimea si forma particulelor substantelor medicamentoase

Solubilitatea este mai mare atunci cand particulele sunt de dimensiuni mai mici si se realizeaza o suprafata de contact mai mare cu solventul.

Particulele asimetrice sunt mai solubile decat cele simetrice.

Polimorfismul

O substanta solida se poate afla in stare cristalina, amorfa, polimorfa poate sa fie anhidra sau hidratata.

Forma amorfa este mai solubila decat cea cristalina.

Cea anhidra este mai solubila decat hidratata

Iar cans substanta este polimorfa, forma stabila este mai putin solubila in apa.

Temperatura

Majoritatea substantelor solide se dizolva mai repede la temperaturi ridicate deoarece procesul de dizolvare este endoterm.

Alte substante au caldura de dizolvare negativa, deci proces exoterm => solubilitatea scade cu cresterea temperaturii.

EXEMPLU: citratul de Ca, hidroxidul de Ca.

Celelalte substante solubile nu sunt infulentate de temperatura.

Multe substante au caracter acid slab sau baze slabe si se numesc electroliți, solubilitatea lor este infulentata de pH.

Substantele cu caracter slab acid se dizolva in mediu alacalin, iar cele cu caracter slab bazic se dizolva in mediu acid.

A + B = > AB

(Acid)  (baza) (Sare)

Luminal->  alcaloizii

Aspirina->

Pentru neelectroliți solubilitatea nu este infulentata de pH.

Adaos de aditivi se realizeaza in cazul substantelor medicamentoase greu solubile.

EXEMPLU: folosim amestec de solventi (cosolventi) complexi

II. Factori care intervin asupra vitezei de dizolvare

Viteza de dizolvare este variatia concentratiei in unitate de timp si este direct proportionala cu suprafata de contact dintre substanta si solvent, cu difuziunea (stratul de difuziune) si cu diferenta dintre concentratia solutiei la saturare si concentratia solutiei la timpul t.

Pentru a marii viteza, trebuie sa marim suprfata de contact dintre solid si lichid (pulverizarea).

Procesul de difuziune poate avea loc in 2 moduri:

1) Prin convecție libera cand curgerea lichidului din jurul substantei se face datorita greutații soluției saturate ca urmare a diferenței de densitate dintre stratul de difuziune si lichidul pur.

2) Prin convecție forțata.

Ea se poate realiza prin agitare mecanica, prin incalzire si prin scaderea vascozitatii lichidului.

PRIN AGITARE MECANICA: scade grosiumea stratului de difuziune si se reinnoieste lichidul de la suprafața particulelor solide determinand desprinderea de noi molecule din substanta.

AGITAREA: se poate realiza manual prin clatinarea flaconului sau cu ajutorul baghetei de sticla sau cu ajutorul unor aparte numite agitatoare. Acestea sunt de diferite tipuri:

mecanice: cu palete, cu turbina, cu elice sau cu placi perforate;

nemecanice: electromagnetice, cu ultrasunete, pneumatice)

Tipul forma si dimensiunile agitatorului se aleg in functie de:

cantitatea de lichid si substanta de dizolvat;

de vascozitatea amestecului;

de gradul de diviziune a substantei.

PRIN INCALZIRE: scade forta de coeziune (legatura) dintre molecule, scade si vascozitatea si creste viteza de dizolvare. Uneori chiar se fierbe lichidul realizand o agitare puternica.

Scaderea vascozitatii lichidului este utila indeosebi in cazul solventilor vascosi: uleiuri, glicerina, P.E.G.-urile lichizi, etc.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 9584
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved