| CATEGORII DOCUMENTE |
| Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
Propedeutica
Propedeutica deriva de la cuvantul frantuzesc propedeutique si inseamna a invata inainte si propedeutica farmaceutica cuprinde studiul elementelor de baza ale stiintei farmaceutice, iar propedeutica este disciplina care constituie o intorducere necesara in studiul unei discipline si cuprinde elemente de baza ale unei stiinte ( stiinta farmaceutica).
Tehnica sau tehnologia farmaceutica este stiinta care studiaza aspectele teoretice si practice cu privire la :
Tehnica
sau tehnologia farmaceutica cuprinde
Denumirea de TEHNOLOGIE FARMACEUTICA a fost adoptata recent in locul titulaturii traditionale de FARMACIE GALENICA.
Definitia clasica a farmaciei galenice este stiinta si arta prepararii, conservarii si prezentarii medicamentelor.
Termenul de farmacie vine de la cuvantul grecesc pharmakon care inseamna remediu, leac, medicament, dar si otrava.
Al doilea termen de de galenica s-a dat in cinstea lui CLAUDIUS GALENUS, medic si farmacist, considerat ca parintele farmaciei.
Tehnologia farmaceutica
in oficina studiaza prepararea
medicamentelot in farmacie, iar tehnologia
farmaceutica industriala prepararea medicamentelor in
Biotehnologia
este o stiinta moderna care a revolutionat
tehnologia
Evolutia medicamentului
si a actului farmaceutic
Este divizata in 4 parti :
I. Perioada empirica
II. Perioada filozofica
III. Perioada experimentala
IV. Perioada stiintifica
I. Perioada empirica.
Aparitia actului farmaceutic a fost facuta in istorie si este de natura empiric ( instinctiv ).
Primele utilizate au fost plantele folosite mai intai de animale si apoi de oameni, care au observat ca unele plante au insusiri tamaduitoare si le-au folosit, iar altele otravitoare.
Vracii au acumulat o experienta pe viata si in acelasi timp pe langa functiile administrative au avut si functii spirituale precum si cele de medic si farmacist.
Cele mai vechi remedii folosite erau :
Fierturile de buruieni ( infuzii si decocturi )
Ungerile
Spalarile
Prafurile
Uleiurile
Bauturi si sucuri fermentate in care se dizolvau prafuri
Inhalatii
Fumigatii
Lichide introduse in rect ( clisme ) care erau facute cu apa de mare, apa calda, fierturi de buruieni, introduse cu ajutorul unor tuburi de bambus si se sufla cu gura.
Aceasta farmacie empirica este dezvoltata in deosebi, cea egipteana, chineza si mesopotamica.
Ulterior elemente de civilizatie si activitate medicala si farmaceutica au aparut la greci, romani, arabi si nu se poate trasa o linie precisa intre aceste civilizatii cu toate ca au aparut la diferente de secole intre ele. Astfel intre mileniul al IV-lea si al II-lea i.Hr, aceste popoare aveau un fond farnacologic demult consacrat si folosit, astfel in textile egiptene, medical apare ca unic reprezentant al stiintelor medicale avand si atributiile de mai tarziu ale farmacistului.
Zeul medicinei si patronul medicilor era divinitatea numita THOTH.
In 1550 i.Hr. s-a descoperit un papirus care cuprindea 1.000 de retete pe baza de plante, minerale si organe animale, avand si indicatii de preparare si forma farmaceutica sub care s-au preparat.
Vechii egipteni foloseau :
In Orientul Mijlociu, cea mai veche carte ( Farmacopee ) in care erau trecute medicamentele este considerate cea din summer care cuprindea o serie de tablite din lut, datand de la sf. Mileniului III i. Hr., in ele erau inseminate 120 de chimicale peste 250 de plante medicinale si peste 180 de medicamente de origine animala, toate acestea in diverse forme farmaceutice.
In
Chinezii cunosteau acupunctura, ignipunctura si anestezia generala.
II. Perioada filozofica ( 1.000 i. Hr. - 900 d. Hr. )
Ea este dominate de personalitatea unor medici greci si romani.
La vechii greci, divinitatea care patrula medicina era
In alte gravure era insotit de PANACEEA, zeita care vindeca toate bolile.
Treptat medicina se laicizeaza si in sec.V i. Hr. o serie de filozofi si anume : SOCRATE, PLATON, si ARISTOTEL vorbeau despre medicina in pietile publice.
Medicii laici au fost numiti asclepiazi, in cinstea lui Asclepios care era patronul medicinei.
Parintele medicinei este considerat HYPOCRATE el s-a nascut in insula COS si a trait intre anii 450 - 377 i. Hr. Operele lui au o importanta deosebita si alaturi de cele ale elevilor sai au fost adunate intr-o colectie numita Corpus hippocraticum si care cuprindea peste 300 de medicamente.
In conceptia lui Hypocrate acelasi medicament poate avea efecte deosebite si se folosea dupa doua principii care stau si acum la baza terapiei cu medicamente :
1. Terapia alopata ( obisnuita )
2. Terapia homeopata ( pe baza de produse vegetale )
Hypocrate a avut preocupari importante din punct de vedere etic si deontologic, exprimate in Juramantul lui Hypocrate care cuprinde princiipile atat pentru medicina cat si pentru farmacie deoarece ele erau practicate de aceeasi persoana.
In aceea perioada medicii se numeau iatros ( medic
) si se desfasurau in locuinta lor numita iatreion
si care reprezinta oficina medicala, iar stocul de medicamente era pastrat
intr-un spatiu numit apothiki care
insemna camara sau depozit. Termen care sta la baza denumirii farmaciei in
limba germana apotheke, iar in limba
In limba greaca era folosit termenul de FARMACOM care a capatat sensul de medicament si care sta la baza multor cuvinte. Termenul de farmaco este introdus in foarte multi termeni medico-farmaceutici referitori la medicament.
MITRIDATE regale Pontului - 63 i.Hr. ) pentru a se ferii de otravire, ingera zilnic doze crescande de otravuri, de la numele lui deriva si termenul de mitridatism adica obisnuinta la otravuri.
La romani cel mai mare medic farmacist al antichitatii a fost CLAUDIUS GALENUS ( 130 - 210 i. Hr.), nascut in Asia Mica, dar care vine la Roma fiind medical lui MARCUS AURELIUS si SEPTIMIUS SEVERUS.
El a dezvoltat arta prepararii medicamentelor, a compus peste 500 de lucrari de medicina, ele cuprindeau si clasificarea medicamentelor, compozitia lor, prepararea formelor farmaceutice si conservarea lor. Paisprezece carti din aceste 500 sub denumirea arsmagna, au constituit un indrumar sute de ani dupa el.
De aceea este socotit parintele farmaciei, iar ca omagiu stiinta care transforma drogurile in medicamente s-a numit farmacie galenica, iar cei care aplicau aceste medicamente se numeau galenisti, iar medicina lor se numea galenica.
DIOS CORIDE - medic grec, refugiat la Roma este considerat parintele fito-terapiei ( terapie prin plante ). Atat in Roma Antica cat si in Grecia, medicamentele se vindeau in oficine care erau deschise direct pe strada. In laboratoare se preparau uleiuri si parfumuri, cosmetice, ungvente.
Din Italia medicina se raspandeste in Franta, iar dupa caderea Imperiului Roman, traditiile medicamentelor s-au conservat in manastiri.
III. Perioada experimentala
Tine de Evul Mediu pana in sex XVII, ea se bazeaza pe observare si experimentare
Alchimistii
Infulenta araba care inventeaza aparatul de distilat, antrenarea cu vapori din care s-au preparat apele aromatice, izoleaza alcool etilic, aldehidele, o serie de alcaloizi, zaharul din trestia de zahar.
Arabii infiinteaza prima farmacie publica la
Celebrii in aceasta perioada sunt avicena.
In Europa prima farmacie se deschide in 1140 la Naploe apoi :
Odata cu aparitia farmaciei in Franta deoarece profesia de medic se seapara de cea de farmacist printr-o lege data de FREDERIC AL II-LEA in anul 1240.
Personalitati marcante in farmacie au fost :
Termenul vine de la pharmakon -> medicament si poeina -> a face medicament ( Biblia farmaciei ).
Prima farmacopee numita compendiu aromatariorum a fost tiparita la Bolonia in anul 1488 urmata de cea de la Nủrnberg in anul 1548, iar prima farmacopee din lume realizata de un farmacist este cea de la Milano din anul 1512.
IV. Perioada stiintifica ( sec XVII -pana in prezent )
In aceasta perioada sunt descoperite numeroase remedii medicale :
Actul farmaceutic pe teritoriul
tarilor romane
Pana in sec al XVIII-lea in cele trei provincii romanesti nu avem date cu privire la existenta unei farmacii propriu zise.
Ingrijirea bolnavilor
era realizata de medicii
In manastiri exista o medicina practicata de calugari care practicau medicina in asa numitele bolnite destinate clerului bolnav si care se baza tot pe medicina populara si anume in Tismana, la Bistrita, Neamt, Crislop.
Prima farmacie publica s-a infiintat in
Transilvania la
In Transilvania era oficinala
farmacopeea din
In documentele vechi din Transilvania farmacistul era denumit cu termneul latin apoticarius, iar medicamentele -> medicamentum.
In provinciile romane se folosea in sec. XVII, termenul de spiciar pentru farmacist de unde deriva si termenul de spițer si spițerie ( farmacie ).
Pentru medicamente se utilizeaza termenul de vracevanie( de la cuvantul slav vraci -> medic )
In alte lucrari apare si termenul de doftorie, care astazi a ajuns sub forma de doctorie.
La Bucuresti prima farmacie publica a fost infiintata
in 1740 de un farmacist sas ( Seuller ), iar in
Termenii de farmacie si farmacist sub influenta franceza apar mentionati pentru prima data in 1819 in opera " O randuirea pentru farmacisti ", in Muntenia.
Infiintarea invatamantului medical si farmaceutic superior se datoreaza medicului military francez CAROL DAVILLA.
In 1857 se infiinteaza Scoala Nationala de Medicina si Farmacie, iar Scoala Superioara de Farmacie cu durata de 5 ani se infiinteaza la Bucuresti in 1862, iar la Iasi in 1879.
Dupa realizarea statutului militar, a fost
editata prima farmacopee nationala numita FARMACOPEEA ROMANA in limba romana si
Rolul factorilor in elaborarea
unui nou medicament
Factorii care intervin in elaborarea unui nou medicament:
Remedii :
Reprezinta totalitatea metodelor si mijloacelor folosite pentru prevenirea si tratamentul bolilor.
Remediile pot fi clasificate in 3 mari grupe, ele sunt mijloacele capabile sa actioneze favorabil asupra organismului, pot fi de :
Natura fizica : razele solare, caldura, ultravioletele, ultrasunetele, razele X, curentul electric de diferite intensitati, tratamentele balneoterapeutice,
Natura psihica : sugestia, antrenamentul, hipnotismul.
Natura chimica : medicamente
Medicament si componentele
acestuia
MEDICAMENTUM
( in lb
Medicamentele sunt alcatuite din substante, ingrediente sau componente, ele se numesc materii prime farmaceutice sau substante farmaceutice. Au origini diferite : minerala, vegetala, animala ( naturale ), pot fi de semisinteza sau sinteza. Aceste substante cu ajutorul diferitelor operatii farmaceutice sunt transformate intr-o forma farmaceutica care se administreaza bolnavului.
Materiile prime se impart in trei categorii :
Operatia farmaceutica este o etapa, o activitate desfasurata pentru prepararea unui medicament. Exemplu : masurarea, cantarirea, filtrarea etc.
Forma farmaceutica este sinonim cu forma galenica si este starea fizica si anume : lichida, solida sau semisolida, sub care una sau mai multe substante medicamentoase si cele auxiliare sunt supuse unor operatii farmaceutice si sunt transformate in medicament. Exemplu : fiole, ungvente, drajeuri, injectabile. Etc
Produs semifinit numi si semifabricat este acela care a fost obtinut prin aplicarea unor tehnici partiale de fabricatie ( preparare ). El apoi trebuie supus unor operatii pentru a devenii un medicament.
PLACEBO este un produs lipsit de efecte farmacologice, dar care uneori poate avea eficacitate terapeutica datorita sugestiei.
Efectul terapeutic este sinonim cu actiune terapeutica, eficacitate, efect farmaco-dinamic.
Este defapt raspunsul organismului la actiunea medicamentului ( sau efectul terapeutic mai poate fi si consecinta interactiunii dintre medicament si materia vie ).
DOZA
Doza este cantitatea de medicament administrate unui bolnav, odata sau de mai multe ori pe zi pentru a produce un efect terapeutic, ea deriva de la cuvantul latinesc " dosis " care inseamna portie.
Doza de medicament necesara pentru tratamentul unei afectiuni se stabileste prin posologie, cuvantul deriva de la grecescul " pos" si inseamna " cum " si " logos " care inseamna stiinta. Ea arata ( determina ) cantitatea totala dintr-un medicament administrate in functie de varsta si de greutate, administrate odata sau de mai multe ori pe zi pentru tratarea afectiunii respective.
CANTITATE A MINIMA de medicament la care apare efectul farmaco-dinamic, se numeste doza utila minima sau doza minima ( utila ) terapeutica.
CANTITATEA MAXIMA de medicament la care exista efect terapeutic, se numeste doza maxima terapeutica.
Intre doza minima terapeutica sic ea maxima cantitatea cuprinsa se numeste doza terapeutica uzuala sau curative.
Cantitatea de medicament care produce in organism fenomene secundare nedorite toxice este doza toxica, iar cea care produce moartea pacientului se numeste doza letala.
DOZA MAXIMA este cea mai mare doza terapeutica suportata de bolnav.
Farmacopeea a X -a, la cpitolul tabele inscrie dozele terapeutice uzuale si dozele terapeutice maxime pentru o data sau pentru 24 de ore pentru adulti, atat pentru substantele farmaceutice, pentru produsele vegetale cat si pentru unele forme farmaceutice.
Uneori se administeaza o
doza de atac, apoi o doza de intretinere pentru unele medicamente
Deasemenea un medicament se poate
administra o singura data ( doza unica ) in limba
FR X :
TITLUL MONOGRAFIILOR :
Pentru substantele farmaceutice preparate si produse vegetale au ca titlu principal denumirea in limba altina, iar ca titlu secundar in limba romana. In unele cazuri sunt mentionate si sinonimele cele mai cunoscute.
Pentru substantele organice farmacologic
active este folosita in general D.C.I. = denumirea comuna internationala,
indicate in listele
Pentru substantele anorganice la denumirea
Pentru produsele vegetale la denumirea
La preparatele farmaceutice denumirea formei farmaceutice precede pe cea a substantei sau a produsului vegetal. Exemplu : ( tinctura de valeriana )
Medicamentul
Este un produs finit realizat printr-un process yehnologic format dintr-o succesiune de operatii farmaceutice numit flux tehnologic de fabricatie.
Medicamentul este definit si ca un sistem dispers ( deriva de la cuvantul " sistema " = impreuna ) si este definit ca un sistem de natura fizico - dinamica format din 2 faze care pot fi :
Se pot clasifica in sisteme omogene si eterogene dupa gradul de dispersie sau grad de diviziune.
Prin realizarea unor forme noi de medicament cu ajutorul unor tehnologii inalte si dispozitive sofisticate si care au rol de a elibera substanta active din medicament mai repede sau mai lent decat medicamentele conventionale ( obisnuite ) sau chiar in organul sau tesutul bolnav, medicamentul este denumit sistem terapeutic de eliberare ( cedare ) sau sistem terapeutic de eliberare controlata sau forma farmaceutica de eliberare.
Medicament cu eliberare la :
ținta
eliberare controlata ( un anumit interval de timp astfel incat nu mai trebuie administrat o perioada de timp )
Criterii de clasificare
a medicamentelor
Dupa conceptia terapeutica
Tratamentul medicamentos are la baza doua conceptii terapeutice si anume : alopatia si homeopatia.
Medicamentele alopate deriva de la cuvintele " allos " = altul / diferit si " pathos " = boala. Pe acest principiu se bazeaza medicina clasica si se folosesc majoritatea formelor farmaceutice existente in terapeutica. Folosirea lor are la baza principiul lui Hypocrate si anume contraria contraiis curantur = principiul contrariilor ceea ce inseamna ca ce este contrar vindeca. Conform acestui principiu medicamentul actioneaza asupra bolii ca un antidot. Mai intai se descopera boala si apoi se administreaza medicamentul care o vindeca. Ele se administreaza in cantitati de la miligram pana la zeci de grame, medicamentul nu se experimenteaza pe om.
Alaturi de aceste medicamente se mai folosesc in tratamentul bolilor si alte metode :
Fitoterapia ( terapia prin plante )
Aromoterapia ( tratamentul cu ajutorul uleiurilor volatile )
Opoterapia ( produse din animale )
Medicamente homeopate deriva de la cuvintele " homoios " = la fel / egal / asemanator si
" patos " = boala.
Aceste medicamente au la baza principiul similitudinii = ce este asemanator vindeca
( similia similius curantur ). Se bazeaza pe faptul ca medicamentele
mici si au
la baza experimentarea pe om si medicamentul este
utilizate materii prime sunt cele de origine vegetala prin care se prepara tincturi si prin
operatia de agitare numita dinamizare, actiunea medicamentului creste foarte mult. Se
folosesc solutii buvabile, pulberi, comprimate, granule, supozitoare.
2. Dupa toxicitate : medicamentele + substantele farmaceutice se clasifica in 3 mari categorii:
a. Medicamente si substante anodine ( obisnuite ) se folosesc in cantitati de grame; doza daca este depasita insa, pot sa produca si ele anumite tulburari in organism. Substantele se pastreaza in recipiente cu dop rodat ( bine inchis ) albe sau brune in functie de stabilitatea la lumina cu eticheta cu find alb si inscriptie neagra. Medicamentele anodiene se pasteraza in mod obisnuit pe rafturi sau in depozit si se elibereaza cu sau fara reteta.
b. Medicamente si substante puternic active, foarte active, numite si eroice si se pastreaza la Separanda. Se administreaza in cantitati de ordinul centigramelor, depasirea dozei maxime produce accidente grave. Substantele se pastreaza in recipiente bine inchise incolore sau colorate, eticheta are fondul alb cu inscriptie rosie. In FR X exista un tabel cu Separanda in care sunt trecute dozele maxime ale substantelor cuprinse in acest tabel. Substantele nu se pot elibera din farmacie decat sub forma preparata si cu prescriptie medicala ca si medicamentele, iar dozele maxime nu pot fi depasite.
c. Substantele toxice si stupefiante. Se pastreaza la Venena; substantele toxice au actiune energica asupra organismului, recipientele au eticheta cu fondul negru si inscriptie alba precum si etichete cu un cap de mort si Atentie Otrava !!! Medicamentele contin doze mici de ordinul miligramelor sau zecimi de miligrame. Se numesc si otravuri puternice deoarece daca se depasesc dozele maxime produc fenomene toxice. Substantele se elibereaza numai sub forma prelucrata pe baza de reteta + medicamente.
STUPEFIANTE : Sunt cunoscute si sub forma de droguri deriva de la cuvantul "stupor " = amorteala. Tot in categoria stupefiantelor si narcoticele; ele pot fi naturale de semisinteza sau sinteza si care pot produce asupra organismului daca se folosesc, nu in scop medicamentos depasindu-se doza :
TOXICOMANIA - dorinta de a consuma substanta ( drogul ) in continuare pentru a obtine anumite efecte secundare.
Dupa modul de formulare se impart in 3 categorii :
a. MAGISTRALE : se prepara in farmacie pe baza de reteta destinat unui singur bolnav, au o durata scurta de pastrare, trebuiesc administrate imediat si contin cantitati mici de medicamente. Deriva de la cuvantul " magister " = profesor, magistru, conducatorul unitatii. Deoarece se prepara pe loc poarta denumirea de extempore
b. OFICINALE : sunt medicamentele inscrise in farmacopeei au o formula bine stabilita se prepara in cantitati mai mari din ele se fac diviziuni si se elibereaza la cerere, au o valabilitate mai mare. Ele pot sa intre si in constitutia unor preparate magistrale. Termenul de oficinal vine de la faptul ca farmacistul oficina ( prepara ) si sunt inscrise in farmacopee. Ex: tinctura de iod, glicerina boraxata, albastru de metil, apa oxigenata, etc.
c.
MEDICAMENTELE
Are o compozitie fixa
Are o actiune bine determinata
O valabilitate mare ( 1 - 5 ani )
Se produce in cantitati mari numite lot de fabrica sau sarja
Are o denumire conventionala inregistrata sau nu.
Denumire chimica care reda structura chimica a substantei active medicamentoase, se foloseste rar fiind greoaie.
Denumirea Comuna Internationala este propusa de
Denumirea oficinala conform farmacopeei
din
Dozajul poate fi diferit pentru aceeasi forma farmaceutica sau poate sa fie sub diferite forme farmaceutice.
MEDICAMENTELE GENERICE :
Este un medicament
Dupa gradul de dispersie :
In functie de gradul de dispersie adica in functie de marimea fazei dispersate se clasifica in :
a. sisteme omogene - ex : dispersiile moleculare
b. sisteme eterogene - cand particulele dispersate sunt mai mari decat molecula
Dispersarea depinde atat de marimea particulelor fazelor cat si de afinitatea fazelor.
Sistemele omogene :
sunt formate din molecule care se interpatrund si formeaza o singura faza ( fie solid, lichid, gazoasa ) cu mai multe specii de molecule care au dimensiuni aproape egale
diametrul particulelor este mai mic de un nanometru ( nm )
ele se absorb usor in organism, au o mare biodisponibilitate. Ex : solutiile medicamentoase, injectabile, perfuzabile, oftalmice
Sistemele eterogene :
sunt formate din 2 sau mai multe faze, se caracterizeaza prin prezenta suprafetelor de separatie datorata atat diferentelor dintre marimea particulelor fazelor cat si neafinitatii fazelor
marimea particulelor ajunge la un milimetru
se clasifica in 3 grupe :
sisteme disperse ultramicroeterogene ( sisteme disperse coloidale )
sisteme disperse microeterogene ( numite semicoloidale ). Ex : muciilagii, aerosol, unele suspensii oftalmice, injectabile, microgranule.
sisteme disperse macroeterogene ( numite si grosiere ). Ex : pulberi, suspensii, comprimate, granule.
5. Dupa repartizarea dozelor de substanta activa ( medicamentoasa ) in forma farmaceutica :
a. Forme farmaceutice unitare :
se prepara atat in industrie cat si in farmacie ( mai putin in farmacie )
au o mare precizie de dozare
usor de adiministrat
usor de identificat
EXEMPLE : supozitoare, injenctabile, comprimate, capsule.
b. Forme farmaceutice unitare fractionabile ( concentratie mare, dar pot fi divizate ) :
prin fragmentare putem ajusta administrarea concentratiei dorite. EX : comprimate care se pot fractiona
c. Forme farmaceutice multidoze :
produsul trebuie masurat, aproximativ cu lingura / lingurita. EX : siropurile
Dupa originea si compozitia materiilor prime :
Medicamente definite chimic
Medicamente nedefinite chimic care au o compozitie complexa formata din amestecuri de compusi. Ex : preparatele prin extractie din plante atunci cand se extrag asa numitii fitocomplexi sau prin extractie din animale.
Medicamente obtinute din tesuturi animale sau vegetale. Ex : animale sau plante intregi.
Dupa operatii farmaceutice aplicate la obtinerea medicamentului
Are la baza dispersarea substantei medicamentoase si
care poate fi
O dizolvare coloidala : solutii coloidale si muciilagii
Emulsionare sau suspendare : emulsii, suspensii, ungvente.
Prin dispersare, modelare : granule, supozitoare.
Dispersare, aglutinare, compactare : comprimate, drajeuri
Incapsulare : capsule, microcapsule
Medicamente etice (
medicale ) : medicamentele
se elibereaza numai pe abza de reteta si se folosesc numai in functie de
Sunt specialitati pentru marele public numite familiare si O.T.C : sunt folosite pentru automedicatie si se pot elibera si fara prescriptie medicala. Exemplu : siropuri, comprimate, etc.
Medicamente esentiale
: sunt medicamente
stabilite de catre
Medicamente specifice : care se adreseaza unui anumit fenimen cu actiune specifica. Exemplu : cardiotonice, antitusive, bronhodilatoare.
Medicamente nespecifice : se adreseaza unor mecanisme generale de actiune si pot fi utile in mai multe afectiuni. Exemplu : spastice.
Acest sistem este Anatomic Terapeutic Chimic si este recomandat de nomenclatorul de medicamente si produse biologice de uz uman.
Principiul de ordonare a medicamentelor in acest sistem are in vedere urmatoarele criterii :
Locul de actiune a medicamentelor ( A )
Timpul de actiune a medicamentelor ( T )
Identitatea chimica a medicamentelor ( C )
In functie de aceste 3 categorii ele sunt repartizate in 5 nivele :
a) Formatiunea anatomica : codificate cu majuscule latine si repartizate in 14 grupe: A, B, C,.
b) Reprezinta grupa terapeutica inscrise cu cifre arabe.
c) Sub grupa terapeutica codificate cu majuscule latine.
d) Clasa chimica cu majuscule latine.
e) Sub clasa chimica cu cifre arabe.
I. Medicamente cu actiune locala ( ea se numeste si topica ) - sunt forme farmaceutice care elibereaza substanta activa in mod conventional adica obisnuit sau clasic; ele se caracterizeaza prin continutul in substanta activa si sunt astfel concepute ca sa actioneze la locul de apilcare. Exemplu : piele, mucoase. Din aceasta categorie fac parte :
Solutii
Emulsii
Suspensii externe/interne ( antiacidele )
Supozitoare
Ungvente
Unele comprimate
Etc
II. Medicamente cu actiune generala ( numite si sistematica ) - iar acestea se clasifica in 3 mari grupe :
Medicamente cu eliberare conventionala :
Sunt forme farmaceutice a caror eliberare a substantelor medicamentoase, nu este modificata voit si se efectueaza conform functiilor fiziologice ale organismului. Ea depinde de forma farmaceutica care are o cinetica speciala.
Efectul terapeutic al acestor forme farmaceutice nu este constant si el este variabil in functie de nivelul in sange al acestuia. Exemplu : medicamente administrate intravenos au o eliberare a substantei active foarte repede, intramuscular, destul de repede, iar formele solide in cateva minute. Exemplu de medicamente : solutii de uz intern, suspensii si emulsii orale, comprimate, solutii injectabile, pulberi, drajeuri, capsule, etc.
Medicamente cu eliberare modificata :
Viteza de eliberare a substantelor active este modificata voit si depinde de continutul in substanta activa si de substante auxiliare. Ele se clasifica in 3 categorii :
a) medicamente cu eliberare accelerata
b) medicamente cu eliberare incetinita
c) medicamente cu eliberare amanata
a) Medicamente cu eliberare accelerata :
Viteza de eliberare a acestora este mai rapida decat a unei forme farmaceutice conventionale care este destinata administrarii pe aceeasi cale. Ca obiectiv este sa aiba o biodisponibilitate mai mare decat a formei farmaceutice conventionale.
In general sunt forme farmaceutice solide, comprimate si granule efervescente, comprimate liofilizate ( dyoc-uri ). Ele se admin dupa ce se dizolva in apa ( solutie ) prepararea lor se face cu ajutorul unor substante auxiliare.
b) Medicamente cu eliberare incetinita :
Sunt forme farmaceutice a caror eliberare a substantei active se face cu o viteza mai mica decat cea cu eliberare conventionala destinata aceleasi cai de administrare.
Obiective : prelungirea duratei de absortie si de actiune si se reduc efectele secundare nedorite. Ele contin o cantitate de substanta medicamentoasa mai mare decat din formele conventionale si mai includ si 3 forme :
Medicamente cu eliberare repetata ( sustinuta )
Medicamente cu eliberare controlata
Medicamente dept ( depozit )
Medicamente cu eliberare repetata :
o Ele se folosesc pentru calea orala sub forme de comprimate sau capsule
o Contin mai multe doze : una de atac care se elibereaza prima si alta de intretinere care se elibereaza treptat
o Se obtin prin 3 procedee:
v Primul consta in aceea ca doza terapeutica se imparte in fractiuni si se elibereaza la diferite intervale de timp. Exemplu : comprimatele care au nuclee duble sau capsule cu microgranule
v Al doilea consta in doza terapeutica necesara care se introduce intr-un sistem cu eliberare controlata care elibereaza substanta activa cu o anumita viteza. Exemplu : comprimatele cu matrita
v Al treilea consta in combinarea celor 2
Eliberarea substantelor active din formele cu eliberare repetata se face cu ajutorul unor substante auxiliare sau mijloace tehnologice moderne.
Medicamente cu eliberare controlata :
Un invelis exterior care este elemntul de suport al sistemului si care leaga sistemul terapeutic de locul de aplicare, el cuprinde un element care controleaza eliberarea substantelor medicamentoase
Orificiul de eliberare a substantelor medicamentoase. Acest sistem asigura eliberarea continua a substantelor medicamentoase in cantitate determinata anterior cu o viteza stabilita intr-un interval de timp prestabilit. Eliberarea substantelor din sistem este un fenomen complex si depinde atat de substanta de factorii biologici de natura suportului si de sursa de enrgie necesara pentru eliberare. Natura suportului poate fi : polimerihidrofoli; polimerihidrofobi, polimerihidrofili, biodegradabili sau bioerodabili. Iar ca sursa de energie necesara pentru eliberarea substantelor active din sistem se foloseste :
v Difuziunea. Exemplu : sisteme terapeutice oculare ( ST ); sistem terapeutic intrauterin sau sistem terapeutic transdermic ( STT )
v Prin osmoza - trece de la concentratia unica la una mare. Exemplu : minipompe oftalmice
v Energie magnetica
v Dizolvarea
v Etc
Medicamente cu eliberare dept :
Sunt forme farmaceutice cu eliberare incetinita concepute pentru medicamentele administrate pe cai parenterale : intramuscular, intravenos, intraarticular sau subcutant.
Scopul acestor form farmaceutice este sa creeze un depozit de medicamente in : muschi, articulatii, subcutanat din care absortia se face in timp. Astfel de forme farmaceutice sunt solutii injectabile apoase, vascoase emulsii injectabile, solutii injectabile, uleioase, suspensii uleioase. Se deosebesc 2 tipuri :
v Sunt forme dept cu timp indelungat cand substanta medicamentoasa are o structura chimica adecvata si permite ca ea sa se dizolve incet sau sa se elimine lent.
v Sunt forme dept cu eliberare controlata cand se folosesc la prepararea sistemelor cu cedare controlata
Medicamente cu eliberare amanata :
Mai poarta numele si de retard
Ele sunt destinate indeosebi administrarii pe cale orala si contin doza de substanta medicamentoasa intr-o forma farmaceutica rezistenta la actiunea sucului gastric
Ele sub actiunea pH-ului din tubul digestiv se transforma la o forma farmaceutica cu eliberare conventionala.
Scopul este ca substanta medicamentoasa sa fie eliberata la un anumit nivel in organism si sa se evite interactiunea dintre substanta si tesuturile cu care vine in contact.
Aceste forme se realizeaza datorita unei acoperiri speciale care nu permit decat dizolvarea la un anumit nivel al organismului. Exemplu : comprimatele enterosolubile ( solubile in intestin ) sau solubile la nivelul colonului.
3. Medicamente cu eliberare la tinta :
Sunt forme farmaceutice ultramicroeterogene realizate prin asocierea substantelor medicamentoase cu substanta auxiliara, numite si vectori, carausi, transportori si care au o particularitate si anume de a transporta in organism substantele medicamentoase sau chiar enzime spre tesuturi sau celule tinta, ele realizand si absortia. Acesti vectori se clasifica in 3 grupe :
v Vectori din prima generatie - au marimi realtiv mari sub 1mm si anume intre 100 - 800 micron metrii in functie de structura lor acesti vectori pot sa fie :
microsfere de forma sferica, pline la interior cu
Microcapsule - sunt sferice, dar goale in interior; invelisul este format din polimer cu grosime variabila, continutul este format din una sau mai multe substante active cu sau fara substanta auxiliara si poate sa fie solid sau semisolid. Ele elibereaza treptat substanta activa direct in tumora vizata.
v Vectori medicamentosi de a doua generatie - au o marime inferioara decat un micronmetru si sunt in jur de 50 pana la 3.500 de nanometrii. Ei se impart in :
Nanosfere
Nanocapsule
Lipozomi
Nanocapsulele sunt
Lipozomii au un diametru foarte mic, sub un micronmetru, au forma sferica, centrul lor este o cavitate apoasa, iar invelisul este de natura lipidica si anume fosfolipidele asemanatoare cu membranele biologice. Substanta solida in apa se dizolva in cavitatea apoasa, iar cele lipofile in straturile lipofile din exterior. Ele se folosesc pentru a transporta substante diferite macromoleculare ( ex :acizi meleici ) si ei pot sa elibereze treptat substanta direct in celula.
v Vectori din a treia generatie - sunt vectori din a doua generatie, dar care sunt pilotati de anticorpi capabili sa recunoasca tinta vizata.
PRODUSE
Acestea sunt nemedicamente si se clasifica in 4 grupe :
Produse de parfumerie, infrumusetare si igiena corporala : lapte demachiant, sampoane, produse solare.
Produse dietetice si produse alimentare pentru copii si batrani : cereale, lapte praf, ceaiuri.
Articole utilizate in tratamentul medical sau pentru administrare de medicamente, articole si aparate tehnico-medicale : ortopedice, de gimnastica, acustice, seringi pentru tehnica dentara.
Produse de uz domestic si rural : pentru combaterea daunatorilor plantelor, de uz veterinar, pentru dezinfectie.
MATERII PRIME FARMACEUTICE
Sunt substante de origine naturala de sinteza sau semisinteza utilizate pentru prepararea de medicamente. In functie de rolul pe care-l au in realizarea formei farmaceutice se clasifica in 3 grupe :
Substante
medicamentoase ele sunt
sinonim cu substante active, principii active si sunt materii farmaceutice
dotate cu proprietati de prevenire, de diagnostic sau curative fata de bolile
omului sau animalelor. Ele sunt folosite la prepararea de medicamente cu sau
fara substantele auxiliare. Notiunea de principiu activ se refera ca substanta este responsabila de o actiune terapeutica. El se poate
referii la o substanta oarecare care este bine
definita chimic sau la un grup de substante active existent intr-un produs
vegetal si care are actiune specifica denumit fitocomplex. Cand se extrage din planta alaturi de substanta activa
se gasesc si substante balast. Referitor
la termenul de drog in acceptiunea veche, droguri erau considerate toate
produsele naturale brute sau prelucrate in deosebi de provinienta vegetala, dar
si animala si minerala. In prezent termenul de drog in limbaj farmaceutic este rezervat pentru stupefiante. Prodrog sau prodrug inseamna premedicament, el este
o substanta inactiva, dar care introdusa in organism isi modifica structura
chimica si devine activa adica medicament. Exemplu :
provitamina A ( A -carotenii ), in organism devine vitamina A. Pentru
prepararea medicamentelor in afara de substante unitare ( clorura de sodiu,
carbonat de calciu ) de fitocomplexi se folosesc si
CLASIFICAREA SUBSTANTELOR MEDICAMENTOASE :
I. Dupa toxicitate :
a) Anodine : aspirina
b) Substante puternic active ( SEPARANDA ) : cofeina
c) Substante toxice ( VENENA ) : morfina
II. Dupa natura materiilor prime :
a) Substante definite chimic si fizic
b) Substante nedefinite obtinute prin extractie de plante, animale sau microorganisme.
c) Tesuturi animale, vegetale sau plante intregi.
III. Dupa originea materiilor prime :
a) Materii prime de origine biologica pornind de la produse vegetale, animale sau microorganisme.
b) Materii prime de origine minerala care pot fi naturale sau obtinute prin reactii chimice.
c) Materii prime de sinteza sau semisinteza ele se obtin pornindu-se de la o molecula naturala la care se adauga prin sinteza o parte din molecula respectiva, iar cele de sinteza cand intreaga molecula se obtine prin reactii chimice.
IV. Dupa actiunea farmacologica : ele se diferentiaza pe clase terapeutice, iar in interiorul fiecarei clase se clasifica in functie de tipul de activitate. Exemplu : substante care actioneaza asupra sistemului nervos central, iar in functie de actiunea care o exercita se clasifica:
o in functie de tipul de actiune :
Hipnotice ( tranchilizante )
Anestezice generale
Analgezice
Anticovulsibile
o substante cu actiune asupra aparatului cardio-vascular :
cardio - tonice
vasoconstrictoare
hipotensoare
vasodilatatoare
o substante care actioneaza asupra tubului digestiv :
pansamente gastrice ( antiacide )
purgative
laxative
antidiareeice
colagoge
o substante antiinfectioase :
antibiotice
antiseptice
o substante cu actiune asupra sangelui :
anticoagulante
antianemice
Substantele auxiliare - sunt materii prime farmaceutice inerte din punct de vedere farmacologic si care intra in compozitia unui medicament in general in proportie mai mare decat substanta activa. Sunt de origine : naturala, de sinteza sau semisinteza si sunt destinate sa aduca substanta medicamentoasa intr-o forma farmaceutica gata sa fie administrata bolnavului si sa transporte substanta activa pana la locul de actiune.
Substantele auxiliare pot fi :
Fie substante cu structura chimica bine definita. Exemplu : apa, alcool, glicerina, amidon, etc.
Formate
dintr-un
Ele trebuie sa
I. Puritate chimica
II. Inocuitate
lipsa de toxicitate in organism, adica trebuie sa fie inerte fata de substanta medicamentoasa, ele nu trebuie sa inhibe sau sa amplifice activitatea acesteia decat in cazurile in care se urmareste acest scop ).
Reglementarile actuale prevad inscrierea si a exicpientilor pe eticheta medicamentelor.
Trebuie sa fie inerte fata de organism
Sa fie inerte fata de recipientul de conditionare primara.
III. Stabilitate - pentru substantele auxiliare folosite la fabricarea
medicamentelor se utilizeaza
Solvent
Vehicul
Excipient
<Acestia constituie din punct de vedere cantitativ masa principala a unui medicament si fara ei nu se poate obtine o forma farmaceutica.>
Adjuvant
Aditiv
< Ei se folosesc in cantitati mai mici si ajuta la
realizarea unor
SOLVENTUL : deriva de la latinescul " solvo / solvere " si inseamna "a desface", alte denumiri: solvent, dizolvant, faza dispersanta, mediu de dispersie. Se foloseste la prepararea formelor lichide cand substanta medicamentoasa se disperseaza molecular deci se dizolva si formeaza o singura faza omogena numita solutie. Exemplu : apa, alcool, glicerina, uleiuri vegetale de floarea soarelui, propilenglicoli lichizi.
El are proprietatea de a transporta substanta medicamentoasa la locul de absortie in organism. Exemplu : solutii medicamentoase, siropurile, colire, solutii injectabile, ape aromatice, muciilagii, solutii coloidale.
VEHICUL : deriva de la latinescul "vehiculum" si inseamna "mijloc de transport". Sinonime: mediu de dispersie, dizolvant, etc. Este o substanta auxiliara lichida in care substanta medicamentoasa este dispersata omogen sau eterogen. Se foloseste la prepararea unor forme farmaceutice lichide prin dizolvare ( totala, coloidala, extractiva ), emulsionare, suspendare si formeaza fie un sistem dispers omogen sau eterogen.
Vehiculii includ pe langa solventi precum si siropuri; ape aromatice; solutii uleioase; solutii medicamentoase; extractive apoase. Exemplu : siropuri, emulsii, suspensii, colire apoase, vascoase, uleioase, picaturi pentru nas.
EXICIPIENTII : deriva de la cuvantul latinesc " excipo / excipere " care inseamna "a primii". Sunt substante auxiliare care se folosesc la prepararea formelor farmaceutice semisolide si solide. Se utilizeaza in cantitati mari si se obtine un sistem dispers eterogen. Exicipientii folositi se afla in toate cele trei stari de agregare :
Lichizi : apa, glicerina, uleiul de parafina, P.E.G.-urile.
Semisolizi : vaselina, lanolina precuim si P.E.G.-urile semisolizi.
Solizi : ceara, cetacen, P.G.E.-urile solizi,
Exemplu de forme farmaceutice solide si semisolide : ungvente, capsule, drajeuri, comprimate.
ADJUVANTUL : deriva din latinescul " adjuvo / adjuvare " si
inseamna "a da ajutor". Este o substanta auxiliara care se adauga la un
ADITIVI: deriva de la frantuzescul "aditif" si inseamna "a adauga". Este o substanta auxiliara care se foloseste in cantitati extrem de mici la prepararea medicamentelor pentru :
PRINCIPALELE FUNCTII ALE SUBSTANTELOR AUXILIARE :
A. Realizarea formei farmaceutice.
B. Asigurarea stabilitatii medicamentului pe perioada fixata pe termenul de valabilitate.
C. Eliberarea medicamentului in forma controlata.
D. Ameliorarea inocuitatii substantelor cu indice terapeutic unic.
E. Reducerea numarului de doze si facilitatea administrarii tratamentului.
F. Divizarea dozei de substanta medicamentoasa.
G. Ameliorarea biodisponibilitatii substantei medicamentoase.
H. Reducerea efectelor secundare.
Materialele si recipientele de conditionare si ambalare : sunt materii prime folosite pentru ambalarea primara si secundara a formelor farmaceutice. Ambalarea primara asigura protectia, stabilitatea si eficacitatea medicamentului pana in momentul utilizarii si alaturi de ambalare ajuta la identificarea si informarea asupra medicamentului. Ca recipiente se folosesc : tuburi, sticle, cutii precum si unele accesorii : lingurite, pipete si ambalaje.
CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
Ele se pot administra atat local adica la locul de actiune sau in adiministrare generala numita sistemica.
Principalele cai de administratie sunt :
Calea orala
Caile parenterale
Caile transmucozale
Calea cutanta
Eficacitatea unei cai de administrare se evalueaza in raport cu administrarea intravenoasa care se ia ca referinta deoarece asigura o biodisponibilitate totala.
CALEA ORALA : se mai numeste si calea bucala, enterala sau gastro - intestinala. Ea consta in administrarea medicamentelor pe gura adica per os.
Se inghite, ajunge in stomac, in intestinul subtire, se absoarbe trece in sange si se distribuie in tot organismul, iar apoi isi face efectul.
Zonele in care are loc absortia substantei medicamentoase : in primul rand intestinul si intr-o oare care masura stomacul. Amandoua se preteaza la un eventual efect al primului pasaj cand substanta medicamentoasa inainte sa ajunga in circulatia sangvina trece in ficat unde poate suferii transformari.
Avantaje :
Dezavantaje :
CAILE PARENTERALE : deriva de la cuvantul latinesc " para " care inseamna pe langa si " entero " care inseamna intestin.
Se realizeaza prin injectare adica prin efractia pielii cu ajutorul unui ac de injectie si a unei seringi deoarece se pot administra in diferite locuri ale organismului se deosebesc urmatoarele cai parenterale :
Calea intravasculara : intravenoasa (i.v), intraarteriala (i.a) cand absortia se realizeaza imediat.
Calea intramusculara (i.m) : absortia este relativ imediata.
Caiile subcutanate :
Calea intradermica (i.d) cand se administreaza imediat sub suprafata pielii, la limita dintre epiderm si derm. Se administreaza cantitati de lichid mici de 0,10 pana la 0,20nm, absortia este redusa de obicei are o actiune locala folosita mai ales pnetru diagnostic. Exemplu : tuberculoza
Calea subcutanata (s.c) : numita si calea hipodermica cand se administreaza in tesutul conjunctiv. Este calea cea mai folosita si este mai profunda decat i.d. Se administreaza solutii in cantitati mici 1 - 2 mml - insulina sau in cantitati mai mari unele seruri sau implanturi, absortia este lenta.
Caile intraspinale si intratecala : cand actioneaza la nivelul meningelui sau axului cerebro - spinal. Dupa nivelul de injectare se disting urmatoarele cai :
a) intrarahidiana (i.r)
b) epiturala
c) subarahnoidiana
Calea intracardiaca (i.c)
Calea intraventriculara
Caile intraarticulara si intrasinoviala ( direct in articulatii )
Calea intramadulara.
Caile i.c,
i.a si epiturala se folosesc doar in cazuri de
CAILE TRANSMUCOZALE :
a) Caile mucoasei bucofaringiene :
Calea sublinguala numita si perlinguala se foloseste pentru administarea unor medicamente direct sub limba. Absortia este rapida datorita unei circulatii ale acestei mucoase si substanta ajunge direct in circulatia generala si se evita efectul primului pasaj. Pe aceasta cale se administreaza unele solutii ( picaturi ) comprimate ( nitroglicerina ) homeopate.
b) Calea rectala : este folosita atat pentru actiunea locala cat si pentru cea generala deoarece este puternic vascularizata si cu ajutorul celor 3 grupe de vene hemoroidale. Ea se foloseste in cazul in care medicamentele nu pot fi administrate pe calea orala sau unele medicamente au miros si gust neplacut sau pentru ca sa evitam intoleranta gastrica a unelor medicamente. Exemplu : medicamente antiinflamatoare
Administrarea insa pentru a se putea absorbii substanta trebuie sa se faca atunci cand rectul este total vid.
Forme farmaceutice : ungvente, supozitoare, clisme.
c) Mucoasa vaginala : se foloseste in general pentru o actiune locala. Trebuie avut in vedere insa existenta unor leziuni care ar determina o absortie prin mucoasa si actiunea este sistemica putand chiar avea doze toxice. Forme farmaceutice : spalaturi, ovule, comprimate, ungvente, sisteme terapeutice.
d)
e)
f)
g)
h)
Se foloseste de obicei pentru actiune
topica este
Prin piele pot sa treaca o serie de substante prin intermediul foliculi pilosi cand substanta se dizolva in sebum si difuzeaza prin vasele capilare.
Avantaje :
medicamentele sunt aplicate la locul de actiune
pentru o actiune locala sau pentru o actiune generala intr-o zona unde
absortia este buna ( in spatele
Dezavantaje :
pielea sanatoasa permite o absortie selectiva a substantelor
cea
lezata permite trecerea unor susbatnte si poate
Forme farmaceutice : solutii, suspensii, emulsii, pudre, aerosoli, STT.
CRITERII DE CLASIFICARE A FORMELOR FARMACEUTICE
Biofarmacie si biodisponibilitate
BIOFARMACIA este ramura stiintelor farmaceutice care se ocupa cu stabilirea relatiilor dintre proprietatile fizico - chimice ale substantelor medicamentoase si ale formelor farmaceutice si efectul terapeutic. Precum si studiul factoriilor fiziologici care pot sa modifice efectul terapeutic.
Viata unui medicament este formata din 2 etape :
Oricare ar fi calea de administrare a unui medicament intre momentul administrarii si al efectului terapeutic medicamentul strabate 2 faze distincte :
FAZA FARMACEUTICA ( biofarmaceutica ) care consta in :
eliberarea ( cedarea substantei farmaceutice din forma farmaceutica ), in lb franceza "eliberation"
dizolvarea substantei farmaceutice in lichidele biologice la locul de administrare
FAZA FARMACOCONETICA care cuprinde :
absortia substantei active prin membranele biologice (absortion)
distributia substantei medicamentoase cu ajutorul circulatiei sangelui sau a limfei pana la locul de actiune (distribution)
metabolizarea substantei medicamentoase (metabolition)
eliminarea metabolitilor (elimination)
3) FAZA FARMACODINAMICA ( farmacologica) consta in efectul terapeutic
Pentru a putea caracteriza si compara 2 sau mai multe forme farmaceutice ale unei substante care se adiministreaza pe aceeasi cale sau cai diferite, s-a introdus notiunea de biodisponibilitate. Ea se caracterizeaza prin 2 variante :
1. Cantitatea de substanta
medicamentoasa absorbita in sange sau care apare la locul de actiune.
2. Viteza cu care se produce aceasta
absortie.
Ca termen de comparatie se ia adiministrarea substantei pe cale intravenoasa care are o biodisponibilitate maxima.
Biodisponibilitatea poate fi :
ABSOLUTA
RELATIVA
BIODISPONIBILITATEA ABSOLUTA este
egala cu raportul dintre :
- cantitatea de substanta medicamentoasa
ajunsa in sange printr-o forma farmaceutica pe care o studiem.
cantitatea din aceeasi substanta absorbita prin administrare intravenoasa (i.v). Pentru substantele medicamentoase care nu pot fi administrate pe cale i.v se foloseste termenul de BIODISPONIBILITATE RELATIVA care este :
egala cu raportul dintre cantitatea de substanta medicamentoasa ajunsa in circulatie dintr-o forma farmaceutica pe care o studiem
cantitatea de substanta absorbita dintr-o forma farmaceutica cu biodisponibilitate cunoscuta.
FACTORII CARE INFLUENTEAZA BIODISPONIBILITATEA
Sunt factorii fizico - chimici ai substantei medicamentoase:
solubilitate
marimea si forma particulelor
starea amorfa : cristalina, polimorfa
lipofilia coeficinetului de distributie intre apa si lipide
Sunt factorii fiziologici si patologici :
cantitatea si compozitia sucurilor digestive, enzimele, pH-ul, peristaltismul intestinal ( motilitatea )
interactiunea dintre medicamente
prezenta hranei
efectul primului pasaj
unele stari patologice ale : rinichiului, ficatului, inimii, vaselor.
Sunt factorii specifici formei farmaceutice :
tipul formei farmaceutice
tipul substantei auxiliare
conditii de preparare si de depozitare.
ECHIVALENTA MEDICAMENTELOR
Cele mai importante tipuri de echivalenta sunt :
Echivalenta farmaceutica : sunt doua forme farmaceutice identice cu doze doze identice din aceeasi substanta activa si care difera prin substante auxiliare.
Echivalenta chimica : sunt doua forme diferite, dar care contin aceeasi substanta medicamentoasa si sunt administrate pe aceeasi cale (comprimate, capsule, etc)
Echivalenta farmacologica : doua forme farmaceutice care contin substante medicamentoase diferite din punct de vedere chimic, dar conduc la aceeasi activitate farmacologica ( ex : codeina clorhidrica, codeina fosforica )
Echivalenta chimica sau terapeutica : sunt doua medicamente echivalente din punct de vedere farmacologic, chimic sau farmaceutic care conduc la aceeasi eficacitate terapeutica.
Echivalenta biologica ( bioechivalenta ) :
sunt doua medicamente care contin aceeasi substanta medicamentoasa
acelasi dozaj
adiministrate pe aceeasi cale fiind in forme farmaceutice aceleasi sau diferite si care prezinta biodisponibilitati identice.
Prescrierea, prepararea si eliberarea medicamentelor in farmacie
Prescrierea medicamentelor se face de catre medic care trebuie sa respecte anumite reguli conform dizpozitiei MSP.
In farmacie prepararea si eliberarea medicamentelor se fac conform unor reguli :
Reguli de buna practica farmaceutica
Reguli de buna practica de preparare
Reguli de buna practica de distributie
In farmaciile de
circuit deschis medicamentele se realizeaza pe baza de prescriptie medicala in
care sunt trecute cele oficinale, magistrale si
In farmaciile de circuit inchis ( de spitale ), medicamentele se elibereaza pe baza de condici. Acest mod de prescriptie se numeste formula nosocomialis.
RETETA
Vine de la cuvantul latin "recipio,-ere" care inseamna "a lua, a primii". Sinonim cu prescriptie medicala, ordonanta medicala. E un document redactat de medic prin care se adreseaza farmacistului sa elibereze produsele continute in acest document. Este un mijloc de corespondenta intre medic si farmacist fiind si un act legat de justificare in contabilitate a produselor eliberate in regim gratuit, compensat precum si a unor medicamente cu regim special, toxice si stupefiante.
Reteta este alcatuita din 7 parti succesive :
m.f.sol = misca fiat solutio = amesteca si fa solutie
m.f.sol
pulvis =
m.f.ungvent
=
m.f.suppa
=
detur tales dozes (D.t.v) = da asemenea doze
D.s.int. = detur signietusgtt = da intern si semneaza
D.s.ext = da exterior si semneaza
Data
Stampila unitatii
Numarul din registru in cazul celor magistrale
Pretul
Prepararea si eliberarea medicamentelor in farmacii
Etapele pe care trebuie sa le realizeze o unitate farmaceutica cuprind :
Preluarea materiilor prime : substante medicamentoase, auxiliare, recipiente de conditionare si ambalare
Aprovizionarea cu medicamente industrial de la fabric sau depozite de medicamente
Prepararea prescriptiilor medicale
Eliberarea
Pentru a putea prepara si elibera unitatea trebuie sa dispuna de :
Spatii destinate in acest scop
Materii prime
Materiale corespunzatoare
Adica dotare cu medicamente, aparatura, personal.
Oficina : compartimentul in care se elibereaza medicamentele si unde intra pacientii
Receptura : incaperea in care se prepara medicamentele magistrale
Laborator : incaperea in care se prepara cele oficinale.
Rp. Rivanol 1,00g
Apa distilata q.s.ad.1000g
Boxa de sterile
Depozitul : se depoziteaza:
Medicamentele
Substantele medicamentoase
Tehnico - medicale
Ambalajele
Medicamentele trebuiesc aranjate pe grupe:
Forme farmaceutice in ordine alfabetica
Si in ordinea valabilitatii :
Mic in fata, mare in spate ( valabilitatea )
In functie de utilizare ( intern, extern )
Toxice, stupefiantele se pastreaza la Venena sau in incaperi separate.
Dotarea trebuie sa fie corespunzatoare cu aparatura, vesela, ustensile necesare pentru preparare. Si trebuie sa corespunza unor prevederi :
Apa
Canalizare
Incalzire
Biroul farmacistului sef
Etc
Grup social : vestiar, toaleta, spalator
Personalul calificat alcatuit din farmacisti, asistenti, programatori.
Prepararea medicamentelor
Proceduri :
Citirea prescriptiei medicale
Prepararea si eliberarea medicamentelor
Acordarea sfaturilor necesare catre pacient
Inregistrarea retetei
Aplicarea stampilei
Dispozitii privind la reteta
Etapele prepararii unui medicament in farmacii :
Se alege recipientul de conditionare si ambalare
Se prepara medicamentul : magistral, oficinale.
Conditionarea si ambalarea medicamentelor
Eliberarea catre bolnav
OPERATII FARMACEUTICE
Operatia farmaceutica e o etapa, o faza, o activitate efectuata pentru prepararea unui medicament.
Ele pot fi cu caracter:
general (cantarirea, dizolvarea, pulverizarea, distilarea)
specific farmaceutic (comprimarea, modelarea, turnarea in forme)
Medicamentele se prepara folosindu-se o serie de operatii farmaceutice care se desfasoara succesiv si care constituie fluxul tehnologic de preparare.
Dintre masurarile fizice cele mai utilizate in practica farmaceutica sunt: determinarea greutatii si a volumului: CGS = Centimetru, Gram, Secunda.
Masurarea este operatia fizica prin care determinam o marime necunoscuta in raport de o marime luata ca unitate ambele fiind de aceeasi natura.
In farmacie se folosesc masuri si greutati ale sistemului CGS cu multiplii si submultiplii acestora.
CANTARIREA = operatia prin care se determina greutatea unui corp (masa cu ajutorul balantei si a greutatilor corespunzatoare sistemului CGS
Balantele se folosesc in farmacie pentru cantarirea diverselor substante in functie de cantitatea de substante care trebuie cantarite:
balante de mana (cumpana de mana);
balante cu coloana (balante de receptura);
balante cu terezii
balante automate
balante semiautomate
In laboratoare se folosesc balantele analitice.
CUMPANA DE MANA se intrebuinteaza pentru cantarirea medicamentelor in cantitati mici:
0 - 1 g
0 - 5 g
0 - 10 g
Ele sunt alcatuite dintr-o parghie suspendata metalica, se suspenda cu ajutorul unui cutit cu o furca metalica, aceasta furca se termina cu un inel.
De capetele parghiei se atarna cu ajutorul unor ate 2 platane.
BALANTA DE RECEPTURA pentru cantariri intre 10 - 100g. Este formata dintr-o coloana metalica fixata pe o placa, pe coloana este asezata o parghie oriziontala cu ajutorul unui cutit. Aceasta parghie are la ambele capete cu ajutorul unor cutite 2 platane egale ca greutate.
BALANTA CU TEREZII : 100g - 5.000g
BALANTELE ANALITICE: exactitate la a 4 zecimala
Conditiile necesare pentru o balanta buna
stabila
fidela
dreapta, justa sau exacta
sensibila
Greutatile sunt marcate de Directia Generala de Metrologie; ele sunt alcatuite pe baza unui etalon:
se gasesc in cutii speciale;
sunt de la 1 - 500g;
Balanta 1 - 1000g;
inainte de a fi folosita ea se verifica de cel care lucreaza
se respecta limita de incarcare
balanta trebuie sa fie cu talerele in echilibru
acele sa culiseze usor fara sa se frece in aceeasi masura si in dreapta si in stanga punctului zero;
apoi se verifica justetea balantei si stabilitatea ei.
JUSTETEA se verifica astfel:
se determina echilibrul balantei neincarcate apoi se incarca fiecare platan cu 100g, apoi 1000g si se verifica acul indicator;
nu trebuie sa aiba o abatere mai mare decat un sfert dintr-o gradatie.
SENSIBILITATEA
se determina pentru balanta de receptura si anume cand balanta este la echilibru se adauga maxim 50mg pe un platan, iar
acul indicator se poate inclina cel mult o diviziune a scarii.
Conditiile de pastrare a balantelor
1) Sa fie ferite de variatii mari de temperatura si umiditate;
2) Cutitele trebuiesc protejate prin blocarea balantei;
3) Sa nu se depaseasca greutatea maxima;
4) Parghiile trebuiesc sterse de praf;
5) Cutitele se sterg cu o carpa/pensula foarte moale;
6) Cumpenele de mana se tin in cutie ori suspendate.
Reguli practice pentru cantarire
se folosesc numai balante verificate de metrologie
se foloseste cea mai mica balanta care suporta greutatea care trebuie cantarita, altfel vor fi erori foarte mari
inainte de cantarire se verifica echilibrul balantei, daca nu este in echilibru ne putem ajuta de piulițele de la capetele balantei
cantarirea substantelor solide se face pe hartie cerata cu ajutorul linguritelor
lichidele se cantaresc in
Masurarea medicamentelor
Masurarea unui medicament inseamna a-i dteremina volumul in raport cu unitatea de masura adoptata (litru cu multiplii si submultiplii sai).
Lichidele se masoara cu ajutorul unor vase gradate. Gradatiile corespund unui anumit volum.
In practica farmaceutica pentru masurarea volumelor se folosesc:
menzurile
cilindrii gradati
baloanele cotate
pipete
biurete
Reguli practice pentru masurarea volumelor
intotdeauna se vor folosi vase corespunzatoare volmului de lichid ce urmeaza a fi masurat, adica se foloseste vasul cel mai mic pentru cantitatea corespunzatoare;
citirea se face la meniscul inferior al solutiei incolore;
pentru lichidele colorate linia care uneste cele doua laterale ale meniscului
masuratorile
se fac numai la
atunci cand prepararea unui medicament se face la volum, aducerea la semn se face intr-un vas gradat, de obicei in balon cotat.
Masurarea in picaturi
Unele medicamente lichide care contin o substanta puternic activa, se administreaza in doze mici, adica in picaturi.
Masurarea se face cu picatorul numit si instilator de la cuvantul "in stilla". Este confectionat din sticla incolora cu o extremitate inferioara care are un orificiu circular de scurgere.
Are diametrul interior de 0,6mm, iar cel exterior de 3mm.
Inaltimea de umplere a lichidului trebuie sa fie de 2 pana la 4 cm, cand se foloseste trebuie sa fie in pozitie drept verticala.
Formarea picaturii depinde de o serie de factori:
tensiunea superficiala a lichidului;
marimea suprafetei de picurare (diametrul interior si exterior al picatorului);
viteza de picurare;
vascozitatea lichidului.
Tensiunea superficiala: cu cat este mai mare cu atat greutatea picaturii este mai mare.
Viteza de picurare: picatura trebuie sa fie lasata sa curga singura fara interventia altei forte (cadere libera).
Apa distilata are la
Masurile aproximative folosite pentru masurarea medicamentelor sunt:
lingura = 20g apa;
lingurita = 5g apa;
varful de cutit pentru pulberi.
DISTILAREA
Operatia prin care un lichid, prin fierbere se transforma in stare de vapori si vaporii rezultati sunt condesanti cu ajutorul unui refrigerent. Operatia se aplica la:
obtinerea sau purificarea unor lichide care pot fi incalzite la fierbere fara sa se descompuna;
la seprarea unui lichid de alte lichide sau de substante dizolvate in el.
Operatia se efectueaza cu o anumita aparatura numita distilatoare. Au diferite forme si diferite constructii.
Un aparat de distilare e format din:
cazan de distilare;
refrigerent;
vas colector.
In functie de modul de functionare el poate fi cu functionare continua sau discontinua.
Aparatele de distilare folosite in farmacii sunt de diferite tipuri dupa pozitia pe care o ocupa refrigerentul fata de cazanul de distilare:
cand este alaturi = per latus;
cand este deasupra = per ascensum;
cand este dedesubt = per descensum.
In farmacie se foloseste de obicei distilatorul tip cipuerca care are o constitutie per descensum. Este confectionat dintr-un metal ( fonta smaltuita sau alama cositorita), incalzirea se face electric si ca sursa de apa se foloseste apa potabila si are capacitate mica de 1-2 L pe ora.
Inainte de a
incepe distilarea propriu zisa se
Incaperea in care este instalat distilatorul trebuie sa fie separata de locul unde se executa diferite operatii care pot impurifica atmosfera sau sa fie introduse intr-o boxa, ea mai trebuie sa fie foarte curata, fara praf, gaze.
In
In
Exista si distilatoare asa numite cu termocompresie si distilarea se face la o presiune mai mica decat cea atmosferica.
DIZOLVAREA
Operatia fizica prin care substanta este dizolvata la stare moleculara si difuzeaza intr-un solvent conducand la o faza mica omogena numita solutie.
Dizolvarea depinde de o carcateristica a substantei adica solubilitatea.
SOLUBILITATEA
= proprietatea unei substante de a se dizolva intr-un solvent sau intr-un
In FR. X solubilitatea se exprima in 2 moduri:
1) solubilitate in parti = cantitatea de vehicul in care se dizolva o parte (1g de substanta la 20grade C, pentru a se obtine o solutie saturata)
2) cu ajutorul unor expresii prin care se
Exemplu:
foarte usot solubil (cel mult 1ml);
usor solubil (1 pana la 10 ml);
solubil;
putin solubil;
foarte putin solubil;
greu solubil;
foarte greu solubil;
practic insolubil (10.000 ml solvent pentru 1 g substanta)
Factorii care intervin in dizolvarea unei substante
I. Factori care depind si intervin asupra solubilitatii substantei
II. Factori care intervin asupra vitezei de dizolvare.
Dizolvarea este infulentata de fortele de interactiune care se stabilesc intre substanta si solvent si se produce prin ionizare si polaritate.
Ionizarea se realizeaza in cazul substantei ionice (anorganice) cand acestea in solvent disociaza in ion pozitiv si negativ si sunt atrasi de moleculele de solvent.
Dizolvarea prin polaritate este specifica pentru substantele polare ( substanta medicamentoasa de natura organica ), astfel substantele care au in structura mai multe grupari hidrofile se dizolva in solventi polari, iar cele care au mai mult grupari lipofile se dizolva in solventi nepolari.
2) Marimea si forma particulelor substantelor medicamentoase
Solubilitatea este mai mare atunci cand particulele sunt de dimensiuni mai mici si se realizeaza o suprafata de contact mai mare cu solventul.
Particulele asimetrice sunt mai solubile decat cele simetrice.
Polimorfismul
O substanta solida se poate afla in stare cristalina, amorfa, polimorfa poate sa fie anhidra sau hidratata.
Forma amorfa este mai solubila decat cea cristalina.
Cea anhidra este mai solubila decat hidratata
Iar cans substanta este polimorfa, forma stabila este mai putin solubila in apa.
Temperatura
Majoritatea substantelor solide se
dizolva mai repede la
Alte substante au
caldura de dizolvare negativa, deci proces exoterm => solubilitatea scade cu
cresterea
EXEMPLU: citratul de Ca, hidroxidul de Ca.
Celelalte substante
solubile nu sunt infulentate de
Multe substante au caracter acid slab sau baze slabe si se numesc electroliți, solubilitatea lor este infulentata de pH.
Substantele cu caracter slab acid se dizolva in mediu alacalin, iar cele cu caracter slab bazic se dizolva in mediu acid.
A + B = > AB
(Acid) (baza) (Sare)
Luminal-> alcaloizii
Aspirina->
Pentru neelectroliți solubilitatea nu este infulentata de pH.
Adaos de aditivi se realizeaza in cazul substantelor medicamentoase greu solubile.
EXEMPLU: folosim amestec de solventi (cosolventi) complexi
II. Factori care intervin asupra vitezei de dizolvare
Viteza de dizolvare este variatia concentratiei in unitate de timp si este direct proportionala cu suprafata de contact dintre substanta si solvent, cu difuziunea (stratul de difuziune) si cu diferenta dintre concentratia solutiei la saturare si concentratia solutiei la timpul t.
Pentru a marii viteza, trebuie sa marim suprfata de contact dintre solid si lichid (pulverizarea).
Procesul de difuziune poate avea loc in 2 moduri:
1) Prin convecție libera cand curgerea lichidului din jurul substantei se face datorita greutații soluției saturate ca urmare a diferenței de densitate dintre stratul de difuziune si lichidul pur.
2) Prin convecție forțata.
Ea se poate realiza prin agitare mecanica, prin incalzire si prin scaderea vascozitatii lichidului.
PRIN AGITARE MECANICA: scade grosiumea stratului de difuziune si se reinnoieste lichidul de la suprafața particulelor solide determinand desprinderea de noi molecule din substanta.
AGITAREA: se poate realiza manual prin clatinarea flaconului sau cu ajutorul baghetei de sticla sau cu ajutorul unor aparte numite agitatoare. Acestea sunt de diferite tipuri:
mecanice: cu palete, cu turbina, cu elice sau cu placi perforate;
nemecanice: electromagnetice, cu ultrasunete, pneumatice)
Tipul forma si dimensiunile agitatorului se aleg in functie de:
cantitatea de lichid si substanta de dizolvat;
de vascozitatea amestecului;
de gradul de diviziune a substantei.
PRIN INCALZIRE: scade forta de coeziune (legatura) dintre molecule, scade si vascozitatea si creste viteza de dizolvare. Uneori chiar se fierbe lichidul realizand o agitare puternica.
Scaderea vascozitatii lichidului este utila indeosebi in cazul solventilor vascosi: uleiuri, glicerina, P.E.G.-urile lichizi, etc.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 9569
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
