Romanul modern de tip obiectiv - ENIGMA OTILIEI

Romanul modern de tip obiectiv

ENIGMA OTILIEI

George Calinescu

Aparut in anul 1938 "Enigma Otilei" este un roman citadin,realist,obiectiv de tip balzacian a carui tema o constituie viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX.

Romanul se naste ca o materializare a modelului balzacian si ca o pledoarie pentru programul clasicizant.Acesta ilustreaza conceptia despre creatia autentica oferita doar de orientarea spre o psihologie a caracterelor si spre o umanitate canonica.

Tiparul balzacian devine transparent inca din titlul originar "Parintii originali" care introduce principala linie directoare in configurarea structurii acestui roman: complexul orfanului/motivul paternitatii.Modalitatile de realizare a frescei sociale,tipologia clasicizanta si arta portretului sunt trei dintre trasaturile care fac posibila o comparatie intre romanul lui Calinescu si cele ale lui Balzac.

In romanul calinescian constructia tipologica este de factura clasicizanta ca si cea balzaciana.Romancierul particularizeaza personajul printr-o trasatura dominanta,de regula caricaturizata;Aglae Tulea,sora lui Costache,este "baba absoluta",Simion Tulea intruchipeaza decreptitudinea,Costache este avarul,Stanica Ratiu este arivistul,etc.

Arta portretului se aseamana cu cea balzaciana,in special prin asezarea chiar la inceputul operei a unui portret demonstrativ,realizat in tuse groase,insistand pe defecte sau trasaturi fizionomice pregnante.Urmarindu-si cu perseverenta personajele,prozatorul si le defineste prin imprejurari care le introduc intr-un tipic.Se acumuleaza detalii plastice,se redau fidel detaliile exterioare (infatisare,vestimentatie,mediu,limbaj) pentru a justifica in profunzime structura interioara a personajului (portretul moral).

Romanul incepe cu fixarea actiunii in spatiu si timp: intr-o seara la inceputul lui iulie 1909,un tanar de 18 ani,Felix Sima,soseste in Bucuresti la tutorele sau,Costache Giurgiuveanu.Autorul prezinta casa acestuia din strada Antim,intr-o maniera balzaciana,detaliile prezentate de autor fiind tipice atat pentru locuitorii din aceasta zona a capitalei,cat si pentru epoca in care se desfasoara actiunea romanului.Ne sunt prezentate apoi,personajele:Otilia,Costache Giurgiuveanu,Aglae Tulea,Simion Tulea barbatul ei,Aurica fiica ei si mosierul Pascalopol.

Autorul inregistreaza detaliat infatisarea fiecaruia,descriind coafura,imbracamintea,gesturile,fizionomia si comportamentul lor.

In ziua urmatoare Felix face o vizita la familia Tulea,prilej cu care sunt prezentate case,preocuparile si obiceiurile locatarilor.Astfel aflam ca Simion Tulea este senile,Titi este retardat,iar Aurica,sora lui Titi incearca sa-l ademeneasca pe Felix,iar cand afla ca acesta n-are de gand sa se casatoreasca,raspandeste zvon ul despre neseriozitatea lui.

Incet,incet Felix incepe sa se simta bine in casa lui Mos Costache.Se contureaza tot acum dragostea pentru Otilia si gelozia acestuia fata de Pascalopol.

O data cu capitolul v intra in scena Olimpia,cealalta fata a Aglaei si Stanica Ratiu un avocat fara procese si un intrigant fara cusur.

Pascalopol ii invita la mosie in Baragan pe Felix si pe Otilia.Aici Felix ii face Otiliei,primele declaratii de dragoste.

Reveniti in Bucuresti,tinerii sunt priviti tot mai rau de clanul Tulea.Otilia este barfita,jignita,considerate o orfana marcata de interese materiale.

Mos Costache are un prim accident cerebral si din acest moment familia Tulea si Stanica se instaleaza in casa acestuia gandindu-se la averea celui pe care il doreau mort.

Desi scapat,barbatul recidiveaza cazand la pat,iar Stanica il deposedeaza de banii lichizi aflati in pat si indirect ii produce moartea barbatului.

Otilia pleaca cu Pascalopol in strainatate dupa ce incercase sa I se ofere lui Felix,iar acesta o refuzase din considerente etice.

Romanul se incheie cu intalnirea dintre Felix si Pascalopol,moment in care isi reamintesc de fata pe care au iubit-o amandoi.

Cel care a contribuit la destramarea acestei iubiri curate a fost avarul Costache.

Costache Giurgiuveanu reprezinta tipul avarului,dar unul jovial si cu porniri de generozitate.Nici unul dintre cei aflati in preajma lui nu-I acuza viciul.Pentru ceilalti,el este doar "cam avar"(Otilia) dar,in fond "om de treaba"(Pascalopol);pezevenghi(Stanica Ratiu),insa avaritia lui e mai mult o manie (Felix).

G. Calinescu isi portretizeaza personajul prin detalii numeroase care ii motiveaza avaritia.Astfel Costache este un insingurat constrans la prudenta din cauza existentei lui lipsita de evenimente.Radacinile zgarceniei sale vin din neamul sau.Costache are un adevart cult al caselor solide,fara moarte.Copilaria ii este dominata de imaginea unui dulap de chei,semn al bunastarii,convertit mai tarziu in sentimental de siguranta pe care I-l confera propria sa legatura de chei,ceruta cu insistenta pe patul mortii.

Mostenirea morala a familiei sale la atat se reduce si de aceea in conceptia sa important este "sa-sa-sa muncesti,sa strangi.A-a-a-sta-I toata filozofia".Casatorit la 20 de ani,printr-un aranjament de familie,ramane vaduv la 28 de ani si traieste in singuratate 20 de ani.Recasatorit cu mama Otiliei,ramane iarasi vaduv putin dupa aceea.Singuratatea,tutela agresiva a sorei sale,Aglae,si educatia sumara genereaza zgarcenia personajului.

Proprietar de immobile,Costache duce o viata austere,cu teama permanenta de risipa.Inclinatiile avare sunt caricaturizate.Personajul are iluzia muncii cinstite,de aceea cand il fura pe Felix recurge la justificari minutioase.Noteaza si in amanunt cheltuieli inventate,il face partas la o casa care nu exista decat in imaginatia sa,ii imprumuta bani din propriul capital.Cu toate acestea Mos Costache este un avar profound uman,iubind-o cu adevarat pe fe-fetita lui.Sentimentele sale declarate fata de Otilia,increderea pe care I-o arata lui Felix,atitudinea critica fata de cei din jur il umanizeaza.Ca tutore insa,el le acordsa libertati totale celor doi tineri,dar nu pentru ca ar fi lipsit de prejudecati,ci pentru ca e lipsit de simt familial,cum remarca Felix.

Costache Giurgiuveanu se teme de Aglae pentru ca ea reprezinta unica autoritate cunoscuta,o autoritate represiva,dar stimulativa in acelasi timp.Cand Aglae se opune intentiei lui de a-si transforma averea in bani,Costache se simte impulsionat sa vanda.Personajul cedeaza in fata Aglaei din lasitate.

Lasitatea sa este insa una omeneasca,e ca un mod de viata provenit din educatie care exprima respaectarea unor valori perpetuate,uneori ridicole,valori ce reprezinta raiul finite mediocre.Starea jalnica a hainelor sale dezvaluie decreptitudinea personajului.

Otilia Marculescu,fiica celei de-a doua sotii a lui Costache, a ramas orfana in copilarie si este crescuta de batranul avar,care rareori este capabil sa-I refuse capriciile.Clanul Tulea ii inoculeaza de mica ideea ca un orfan este doar un tolerat.Datorita Aglaei,invata de mica ce e umilinta si se maturizeaza inainte de vreme.

Otilia are o viziune formata asupra lumii si cu toate ca de-abia a iesit din adolescenta intelege ca mos Costache este incapabil s-o protejeze.Ea dovedeste intelegere fata de toti.Pe Felix il paraseste ca sa-I protejeze cariera,pe Costache il incurajeaza sa n-o adopte linistindu-I constiinta.Auricai ii daruieste pianul,adica singura ei avere si obiectul unei pasiuni,numai pentru a-I diminua lacomia.Autorul ii sugereaza firea boema si sensibilitatea artistica.Otilia citeste proza romantica si poezie oarecum simbolista,canta la pian si iubeste vestimentatia eleganta.Ea analizeaza cu luciditate,anticipa evenimentele,cunoaste foarte bine personajele si intervine in momente decisive.Otilia este eliberata de prejudecati si iesita de sub imperiul canoanelor.Are o sensibilitate nativa si o luciditate castigata prin experienta directa.Ea penduleaza intre iubirea profunda pentru Felix si securitatea unei casatorii cu Pascalopol.

In timp ce Felix de-abia descopera lumea,Otilia are deja o conceptie bine definite despre viata.

Stanica Ratiu,sotul Olimpiei si ginerele Aglaei Tulea,reprezinta tipul arivistului.Intrigant,farsor,gata sa profite de pe urma oricui,el este criminalul moral al lui Costache,caruia ii fura banii,provocandu-I astfel un atac cerebral.

Ca si Costache,si el este macedonean,credcut in spiritul consolidarii sangelui prin casatorii profitabile economic.In numeroasa familie de arnauti din care provine Stanica se pastreaza inca spiritul tribal,legaturile economice nefiind prioritare.Biografia lui este reconstituita din perspectiva propriilor sale relatari orgolioase.Scriitorul ii face lui Stanica o caracterizare analitica radiografiind cu obiectivitate critica nota dominanta a acestuia,aceea de arivist.

Toate personajele il caracterizeaza negativ.Pentru Pascalopol,Stanica este un escroc,Otiliei ii provoaca repulsie chiar de la inceput.Il crede capabil de orice si se teme de el.El isi construieste parvenirea pe insistenta.Desi lipsit de scrupule si pornit pe drumul parvenirii,Stanica are totusi un fond de onestitate de cele mai multe ori reprimat.Abilitatea lui sta mai ales in stiinta de a manui vaslele.Stilul bombastic,discursul demagogic il pun in atentia celorlalti caci pe unii ii convinge,iar pe altii ii agaseaza.Stanica este un colportor fantast,el stie totdeauna toate secretele celorlalti.Ca orice arivist,Stanica este fara clasa sociala si gata de orice aliante.

Aproape lipsit de instructie intelectuala,siret,ubicuu si persuasive prin demagogia unor valori aproximative Stanica inmulteste banii furati de la Costache si urca lejer in ierarhia sociala ajungand prefect intr-o scurta guvernare.

Aglae este definite intr-o convorbire dintre Felix si Weissmann,student si el in medicina ".asa o femeie rea ca matusa dumitale,sa nu te superi,n-am vazut.Este baba absoluta,fara cusur in rau,pot sa jur.Barbatul ei si fara infectie".