ASPECTE GENERALE DE ETIO- PATOGENIE A INFECTIILOR SNC

ASPECTE GENERALE DE ETIO- PATOGENIE A INFECTIILOR SNC

Cele mai multe infectii se propaga pe cale hematogena de la focare extracraniene sau de la tromboze ale venelor intrcraniene. Caile posibile de acces sunt plexurile coro-ide, vasele care iriga meningele si parenchimul cerebral. Meningita tuberculoasa are la origine un granulom subependimar sau submeningeal. Infectiile epidurale sau subdurale sunt secundare raspandirii venoase sau, mai rar, ostemielitelor de vecinatate. Abcesele cerebrale pot fi de origine arteriala sau venoasa.

Limfaticele din interiorul spatiului epidural vertebral formeaza o cale pe care infectiile retrofaringiene, ale mediastinului posterior, sau spatiului retroperitoneal pot produce abcese epidurale spinale.

Exista microorganisme cu o capacitate crescuta de a produce infectii ale SNC. In cazul unora ( streptococii din grupulB, meningococii), acest lucru se datoreste adezinelor, proteazelor IgA si capsulei polizaharidice, care favorizeaza colonizarea mucoasa initiala si confera rezistenta la fagocitoza.

Virusurile se pot multiplica in celulele Schwann din jurul nervilor sau pot ascensiona in interiorul nervilor. In clinica astfel de situatii se intalnesc in infectiile cu virus herpes zoster si in rabie.

Infectiile pot interesa structuri ale SNC cu functii diferite. Specificitatea aceasta poate fi vazuta in poliomielita, unde infectia neuronilor motori din maduva produce paralizie flasca, in rabie, unde infectia este initial la nivelul nervilor sau in encefalita cu virus herpetic, care intereseaza lobii temporali.

Infectii focalizate se prezinta ca abcese cerebrale sau infectii granulomatoase, cum sunt tuberculoza, infectiile fungice s.a.

Infectiile acute ale SNC, induc un raspuns inflamator cu polimorfonucleare. Infectiile subacute sau cronice cum sunt cele provocate de M.tuberculosis, fungi sau virusuri induc un infiltrat dominat de limfocite, desi in tesuturile distruse sunt prezente polimorfonucleare. In aceste infectii se intalnesc si plasmocite responsabile de raspunsul umoral local. Raspunsul inflamator in interiorul creierului sau maduvei difera de alte organe in sensul ca este mai putin intens si include infiltrat cu celule microgliale si proliferarea astrocitelor. Desi abcesul cerebral se produce asemanator cu cel din alte organe, incapsularea nu se produce prin fibroza ci printr-un proces lent de glioza.

Vindecarea dupa infectiile SNC se produce prin interventia anticorpilor, imunitatii celulare si a complementului.

Prezenta anticorpilor in SNC sau LCR indica difuziunea lor prin bariera hemato-cerebrala patologica sau sinteza lor de celulele imunocompetente migrate in parenchim sau LCR. Anticorpii produsi in interiorul SNC sunt oligoclonali sugerand ca limfocitele B responsabile de sinteza lor sunt in numar mic . Originea anticorpilor, locala sau prin difuziune, poate fi dedusa prin compararea raportului lcr:sange a acestora cu acelasi raport a unor anticorpi improbabil implicati in infectia acuta a SNC (indexul anticorpilor). Daca valoarea indexului >2, se poate afirma ca este vorba de o productie locala.

Detectarea anticorpilor intratecal poate fi folosita in diagnosticul unor boli (boala Lyme, encefalita rubeolica) . Anticorpii sistemici si locali protejeaza fata de infectiile bacteriene.

In unele cazuri se pot dezvolta anticorpi nu numai impotriva microorganismelor, dar si impotriva proteinelor mielinei periferice ducand la demielinizare cu paralizii ascendente (sindromul Guillain-Barre). Reactiile fata de mielina centrala induc o reactie inflamatorie perivasculara si demielinizari multifocale ale creierului, maduvei, nervilor. In cazuri grave se produc necroza si demielinizari ale substantei albe.

Imunitatea mediata celular este mijlocul major de aparare fata de infectiile cu fungi sau cu germeni intracelulari, cum sunt virusurile, M. tuberculosis, Listeria, Toxoplasma. Cand imunitatea celulara este deficitara, aceste microorganisme pot invada SNC si induc infectii grave in pofida unui raspuns umoral energic.

Complementul are multiple functii in aparare, printre care liza microorganismelor sau a celulelor care exprima pe suprafata lor antigene microbiene. Deficitul, congenital sau dobandit, de C5-C8 predispune la infectii repetate cu meningococ.

Unele microorganisme au predilectie de a produce infectii ale SNC la gazdele cu aparare compromisa (L.monocytogenes, Cryptococcus neoformans).