SISTEMUL DIGESTIV

SISTEMUL DIGESTIV

Sistemul digestiv este format din tub digestiv si glande anexe.

Tubul digestiv este format din: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire si intestin gros.

Cavitatea bucala este acoperita de epiteliu pavimentos stratificat fara keratinizare si contine, in principal, limba si dintii.

Limba este inconjurata de epiteliu pavimentos stratificat fara keratinizare. Sub epiteliu exista acini serosi, tesut conjunctiv lax si celule musculare striate scheletice. Limba realizeaza deplasarea alimentelor in cavitatea bucala in timpul masticatiei, precum si impingerea alimentelor spre faringe in timpul deglutitiei, de aceea contine foarte numeroase celule musculare striate scheletice dispuse longitudinal, transversal, oblic. Epiteliul stratificat ofera rezistenta limbii in acest proces de deplasare a alimentelor in cavitatea bucala.

Pe fata superioara a limbii, epiteliul stratificat pavimentos fara keratinizare formeaza papile linguale, de patru tipuri: filiforme, fungiforme, foliate, circumvalate. Papilele filiforme au forma de fir, sau de cioc de pasare; papilele fungiforme au forma de ciupercuta. Acestea sunt cele mai numeroase papile. Papilele foliate se observa numai la nou-nascut, pe fata laterala a limbii, si au forma dreptunghiulara. Papilele circumvalate sunt cele mai mari, formate dintr-o proeminenta inconjurata de un sant; sunt in numar de 7-11, dispuse in forma de V spre baza limbii. Papilele foliate si circumvalate contin muguri gustativi in peretii lor.

Un mugure gustativ are forma de butoias si contine: celule epiteliale senzoriale inconjurate de terminatii nervoase. La polul superior prezinta un mic canal prin care patrunde saliva. Saliva este formata din secretia acinilor serosi si mucosi din limba sau din glandele salivare mari. In timpul mestecarii alimentelor, anumite componente alimentare cu molecula mica se dizolva in saliva si patrund impreuna in canalul mugurelui gustativ. Aici influenteaza celulele epiteliale senzoriale, care transmit aceste informatii catre creier. Stimularea regiunilor specifice din creier determina stimularea secretiei sucurilor gastrice si intestinale, ceea ce favorizeaza digestia.

Faringele este delimitat de un epiteliu pavimentos stratificat fara keratinizare, inconjurat de tesut conjunctiv lax si celule musculare striate scheletice.

De la nivelul esofagului, tubul digestiv este organizat in patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa sau adventice.

Mucoasa contine epiteliu, corion si musculara mucoasei. Epiteliul este - pavimentos stratificat fara keratinizare, in: esofag si portiunea terminala a intestinului gros (anus)

- simplu prismatic, in: stomac, intestin subtire si gros.

Corionul contine:

- tesut conjunctiv lax subtire si tesut conjunctiv dens neordonat in esofag

- tesut conjunctiv lax, cu numeroase limfocite, in: stomac, intestin subtire si gros.

Musculara mucoasei este organizata in doua straturi de celule musculare netede: intern, dispus circular, si extern, dispus longitudinal.

Submucoasa contine tesut conjunctiv lax, vase sangvine care hranesc intregul perete al tubului digestiv, precum si:

- acini mucosi, in esofag. Secretia mucoasa a acestor acini se dispune pe epiteliul stratificat pavimentos fara keratinizare al esofagului si favorizeaza alunecarea alimentelor spre stomac.

- acini mucosi, care formeaza glandele Brunner, in duoden. Continutul gastric (alimente si suc gastric), acid, ajuns in duoden, este neutralizat de secretia acestor glande.

- aglomerari de foliculi limfatici, care formeaza placile Peyer, in ileon. Fiecare folicul limfatic este format din numeroase limfocite mici, intunecate, dispuse la periferie, si limfocite mari, mai deschise la culoare, care produc anticorpi, dispuse in centru. Aceste limfocite distrug sau fagociteaza microbii din alimente.

-foliculi limfatici in intestinul gros. Limfocitele din acesti foliculi fagociteaza microbii care s-au dezvoltat in alimente.

Musculara prezinta numeroase celule musculare netede organizate in doua straturi: intern, dispus circular si extern, dispus longitudinal.

-in stomac apare al treilea strat, dispus oblic, spre interiorul stomacului. Acest strat permite contractia musculaturii stomacului pe mai multe directii, maruntirea alimentelor si amestecarea lor cu sucul gastric.

-in intestinul gros, stratul extern longitudinal formeaza doar trei benzi longitudinale, denumite tenii. Intre tenii, musculara intestinului gros prezinta doar strat circular, din care se formeaza pliuri, denumite haustre. In aceste pliuri, continutul intestinului gros stagneaza, ceea ce permite absorbtia ultimelor molecule mici (apa, saruri minerale) din continutul intestinal.

Adventicea contine doar tesut conjunctiv lax, ce se continua cu tesutul conjunctiv lax al organelor din jur. Se gaseste in esofag.

Seroasa peritoneala apartine peritoneului si contine tesut conjunctiv lax acoperit de epiteliu simplu pavimentos. Peritoneul prezinta doua foite: viscerala si parietala, intre care exista un strat subtire de lichid peritoneal. Foita viscerala acopera tubul digestiv si constituie seroasa peritoneala. Foita parietala acopera peretele abdominal. Ambele foite au aceeasi structura. Lichidul peritoneal permite alunecarea segmentelor intestinale in timpul contractiei lor, si nu deranjeaza contractia segmentelor intestinale vecine. Seroasa peritoneala se gaseste in: stomac, intestin subtire si gros.

Stomacul prezinta trei regiuni: cardiala, fundica si pilorica. Regiunea fundica este cea mai mare. Stomacul prezinta aceleasi patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara, seroasa peritoneala.

Mucoasa este formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei. Epiteliul este simplu prismatic. Din loc in loc, epiteliul formeaza depresiuni denumite cripte, la baza carora se deschid glandele gastrice. Glandele gastrice sunt de trei tipuri: cardiale, fundice si pilorice. Glandele fundice sunt cel mai bine dezvoltate.

O glanda fundica este formata din trei tipuri de celule: parietale, principale si accesorii.

-Celulele parietale sunt mari, rotunde, cu nucleu rotund si citoplasma roz omogen. Produc acid clorhidric.

-Celulele principale sunt prismatice, cu nucleu ovalar, si citoplasma roz inchis. Produc pepsinogen. In contact cu acidul clorhidric, pepsinogenul se transforma in pepsina, enzima care fragmenteaza proteinele in molecule mai mici. In acelasi timp, pepsina poate fragmenta si proteinele din membrana celulara a celulelor epiteliale din jur. De aceea, aceste celule epiteliale sunt protejate de secretia celulelor accesorii.

-Celulele accesorii sunt relativ prismatice, cu nucleu ovalar. Sunt dispuse in portiunea superioara a glandei. Produc mucus, care se distribuie pe suprafata celulelor din glanda sau cripta, si impiedica distrugerea acestor celule de catre pepsina.

Cripta gastrica, ca si epiteliul de acoperire de la suprafata mucoasei gastrice, contine celule prismatice care secreta mucus, ca mijloc de protectie impotriva acidului clorhidric si a pepsinei. Acest mucus nu fixeaza colorantul in preparatele colorate H.E., de aceea celulele criptei si ale epiteliului de suprafata apar deschise la culoare in portiunea superioara, care contine mucus.

Corionul contine tesut conjunctiv lax. Musculara mucoasei contine celule musculare netede dispuse in doua straturi: unul intern, cu traiect circular, altul extern, cu traiect longitudinal.

Submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax si vase sangvine care hranesc intregul perete al stomacului.

Musculara contine trei straturi de celule musculare netede:

-intern, dispus oblic

-mijlociu, dispus circular

-extern, dispus longitudinal.

Cele trei straturi de celule musculare netede sunt necesare deoarece stomacul se contracta, fragmenteaza alimentele si le amesteca cu sucul gastric.

Seroasa peritoneala contine tesut conjunctiv lax si epiteliu simplu pavimentos.

Intestinul subtire prezinta trei segmente: duoden, jejun si ileon. Este format din patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa peritoneala.

Mucoasa este formata din epiteliu, corion si musculara mucoasei. Epiteliul este simplu prismatic, cu celule prismatice si celule caliciforme. La polul superior, celulele prismatice contin numerosi microvili, care maresc suprafata de contact dintre celula si continutul intestinal. Corionul contine tesut conjunctiv lax, capilare sangvine si limfatice, precum si limfocite. Componentele alimentare trec prin epiteliu, ajung in corion, traverseaza peretele capilarelor sangvine si limfatice , ajung in venele si vasele limfatice din submucoasa, apoi in vena porta si in ficat.

Epiteliul si corionul formeaza falduri denumite vilozitati intestinale. La baza vilozitatilor se deschid glandele Lieberkuhn. Microvilii de la polul superior al celulelor prismatice, vilozitatile intestinale si glandele Lieberkuhn reprezinta adaptari ale intestinului subtire pentru a creste suprafata de contact cu alimentele, ceea ce creste absorbtia elementelor componente ale acestora.

Glandele Lieberkuhn sunt delimitate de celule prismatice si celule caliciforme. La baza glandelor se gasesc cateva celule Paneth, cu citoplasma colorata roz intens si nucleu rotund. Celulele Paneth produc lizozim, enzima cu rol antibacterian, impotriva microbilor din alimente. Sucul intestinal este format din secretia celulelor prismatice, secretia celulelor caliciforme si a celulelor Paneth.

Musculara mucoasei contine celule musculare netede organizate in doua straturi: intern, dispus circular si extern, dispus longitudinal.

Submucoasa prezinta tesut conjunctiv lax si vase sangvine si limfatice care hranesc intregul perete intestinal. In plus:

-duodenul contine si acini mucosi, care formeaza glandele Brunner. Secretia acestor acini neutralizeaza aciditatea alimentelor provenite din stomac.

-ileonul contine si numerosi foliculi limfatici aglomerati. Fiecare folicul limfatic contine limfocite dispuse in doua zone: periferica, intunecata si centrala, clara. Zona periferica contine limfocite mici. Zona centrala contine limfocite transformate in plasmocite, adica celule care produc anticorpi. Alimentele contin si microbi, care patrund prin peretele intestinal, ajung in submucoasa si sunt distrusi de limfocitele din acesti foliculi limfatici.

Musculara contine numeroase celule musculare netede organizate in doua straturi: intern, dispus circular si extern, dispus longitudinal. Contractia acestor straturi musculare permite amestecarea alimentelor cu sucurile prezente in intestin (suc pancreatic, suc intestinal, bila), digestia alimentelor si impingerea lor mai departe, in intestinul gros. Datorita acestor sucuri prezente in intestin, majoritatea alimentelor sunt fragmentate in molecule mici. Majoritatea acestor molecule mici sunt absorbite aici, in intestinul subtire, de aceea exista adaptari (microvili, vilozitati intestinale, glande Lieberkuhn) pentru a favoriza aceasta absorbtie. Putine componente alimentare, mai ales fibrele de celuloza, nu pot fi fragmentate in intestinul subtire, si sunt impinse de catre celulele musculare netede mai departe, in intestinul gros.

Seroasa peritoneala contine tesut conjunctiv lax si epiteliu simplu pavimentos.

Intestinul gros prezinta trei segmente: cec, colon si rect. Este format din patru tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si seroasa peritoneala.

Mucoasa contine epiteliu, corion si musculara mucoasei. Epiteliul este simplu prismatic, cu foarte numeroase celule caliciforme. Secretia mucoasa a acestor celule caliciforme favorizeaza alunecarea si deplasarea continutului intestinului gros (fibre de celuloza sau alti compusi ce nu pot fi digerati) catre exterior. Corionul contine tesut conjunctiv lax cu numeroase limfocite. Musculara mucoasei prezinta celule musculare netede organizate in doua straturi: intern, dispus circular si extern, dispus longitudinal.

La nivelul intestinului gros se absorb doar apa, saruri minerale si molecule mici, in cantitate mult redusa fata de intestinul subtire, de aceea si structura sa este diferita:

-nu contine vilozitati intestinale

-nu contine celule Paneth, care produc lizozim, cu rol antimicrobian. Rolul antimicrobian este realizat de catre limfocitele din corion, limfocite care formeaza, din loc in loc, foliculi limfatici.

Submucoasa contine tesut conjunctiv lax si vase sangvine. Arterele hranesc peretele intestinal, iar venele conduc sangele cu substante absorbite din intestin, in vena porta.

Musculara prezinta numeroase celule musculare netede organizate in doua straturi: intern, circular si extern, longitudinal. La nivelul intestinului gros, stratul extern longitudinal se aglomereaza in trei benzi subtiri, denumite tenii. Intre doua tenii vecine exista doar stratul intern circular, strat care se dilata si formeaza saculeti denumiti haustre. In aceste haustre continutul alimentar stagneaza, ceea ce permite si absorbtia ultimelor componente alimentare (mai ales apa si saruri minerale, dar si alte molecule mici).

Seroasa peritoneala contine tesut conjunctiv lax si epiteliu simplu pavimentos.

Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: ficatul, pancreasul si glandele salivare.

Ficatul contine celule hepatice organizate in lobuli hepatici. Un lobul hepatic are forma de hexagon. In centrul lobulului exista venula centrolobulara. Intre trei lobuli hepatici vecini se delimiteaza un spatiu triunghiular, denumit spatiul port, care contine triada portala: arteriola, venula, canalicul biliar. Arteriola contine sange oxigenat, provenit din artera hepatica. Venula contine sange cu substante nutritive absorbite din stomac, intestin subtire si gros. Sangele din arteriola si venula se varsa si se amesteca in capilarele sinusoide.

Capilarele sinusoide au traiect sinuos, lumen larg si viteza redusa de curgere a sangelui. Prin capilarele sinusoide sangele circula dinspre spatiul port spre venula centrolobulara. Capilarele au perete discontinuu, adica exista spatii largi intre doua celule epiteliale pavimentoase vecine din peretele capilar. Prin aceste spatii largi sangele din capilarele sinusoide vine in contact direct cu celulele hepatice vecine.

Celulele hepatice sunt dispuse sub forma de cordoane, cu traiect radiar intre spatiul port si venula centrolobulara. Intre doua cordoane celulare vecine invecinate se gasesc capilare sinusoide. Celulele hepatice preiau direct din sange (prin spatiile largi ale capilarelor sinusoide) substantele absorbite din intestin (proteine, glucide, lipide), le metabolizeaza si le depoziteaza sau le elimina inapoi in sange. In celulele hepatice se formeaza depozite de glucide (sub forma de glicogen), sau de lipide. Proteinele sunt eliminate inapoi in sange sub forma de albumine, globuline si alte substante necesare organismului. De asemenea, unele substante toxice sunt preluate de ficat din sange, transformate in substante netoxice si eliminate inapoi in sange. Toate aceste substante ajung in venula centrolobulara, apoi in venele suprahepatice, in vena cava inferioara, apoi in cord, in plaman (pentru oxigenarea sangelui) si in intreg organismul. Astfel, sangele din artera aorta contine atat oxigen, de la plaman, cat si substante nutritive, absorbite din intestin. Din artera aorta pleaca artere mai mici care hranesc fiecare organ, deoarece aduc sange si cu oxigen, si cu substante nutritive.

Intre doua celule hepatice vecine, pe fata opusa capilarelor sinusoide, se delimiteaza cate un mic sant, in care se secreta bila. Prin unirea mai multor asemenea santuri, rezulta un canalicul biliar, component al triadei portale din spatiul port. Canaliculul biliar este constituit din epiteliu simplu cubic; pe masura ce diametrul lui creste, devine simplu prismatic. Mai multe canale se unesc, formeaza canalele hepatice drept si stang. Din unirea lor rezulta canalul hepatic comun, apoi canalul coledoc, care varsa bila in duoden. Bila are rol de emulsiona lipidele din alimente, si de a incepe digestia lipidelor. De asemenea, bila activeaza sucul pancreatic.

Pancreasul prezinta celule cu functie exocrina si celule cu functie endocrina. Celulele cu functie exocrina se grupeaza in acini serosi, care produc sucul pancreatic. Printre acini se gasesc canale excretorii, tesut conjunctiv lax si vase sangvine. Canalele excretorii sunt delimitate de epiteliu simplu cubic. Pe masura ce canalele excretorii se unesc, diametrul lor creste, epiteliul devine simplu prismatic. Sucul pancreatic se varsa in duoden, printr-un canal pancreatic principal, in acelasi loc ca si bila (ampula lui Vater, inchisa de sfincterul Oddi). Exista situatii cand bila contine calculi, care ajung in ampula lui Vater, blocheaza orificiul de scurgere in duoden, si bila curge retrograd, in canalul pancreatic principal. Aici bila activeaza sucul pancreatic, care va digera pancreasul, in procesul de pancreatita acuta.

In mod normal, sucul pancreatic ajuns in duoden, in forma inactiva, este activat de catre bila de aici. Sucul pancreatic contine enzime care digera proteinele, glucidele si lipidele din alimente.

Celulele cu functie endocrina se grupeaza in insulele Langerhans. In coloratia H.E., o insula Langerhans apare ca o insula alba inconjurata de o mare de acini serosi roz. Fiecare insula contine celule de trei tipuri majore: A, B, D, separate prin foarte numeroase capilare sangvine. Toate aceste celule arata la fel in coloratia H.E. Pentru a evidentia fiecare tip de celula trebuie efectuate coloratii speciale.

Celulele A produc glucagon, hormon care creste glicemia (nivelul glucozei din sange), deoarece extrage glucoza din depozitele hepatice de glicogen si o elibereaza in sange. Este foarte important in perioadele dintre mese, pentru ca furnizeaza energie pentru mentinerea functiilor organismului.

Celulele B produc insulina, hormon care scade glicemia, deoarece extrage glucoza din sange si o depoziteaza in ficat si celule striate scheletice sub forma de glicogen, sau o transforma in lipide si o depoziteaza in ficat si adipocite albe. Este foarte importanta imediat dupa mese abundente, cand excesul de glucide din sange este depozitat ca rezerve pentru perioada de foame. Distrugerea acestor celule B (de catre virusi sau alcoolism) produce diabetul zaharat, in care organismul are glucoza in sange, dar nu poate sa o introduca in celule, deci nu poate sa o foloseasca. Administrarea de insulina introduce aceasta glucoza in celule, dar nu este adaptata variatiilor zilnice ale nevoii de glucoza a organismului.

Celulele D produc somatostatina, hormon care inhiba secretia de insulina si glucagon.

Aceste celule produc hormoni, pe care ii elibereaza direct in sange. De aceea, celulele insulei Langerhans sunt inconjurate de numeroase capilare sangvine, si de cateva fibre de reticulina, cu rol de sustinere.

Glandele salivare sunt majore sau minore. Glandele salivare minore sunt formate din aglomerari mici de acini serosi, mucosi si micsti, si canale excretorii mici, situate in cavitatea bucala, sub epiteliu. Glandele salivare majore sunt: parotida, palatina, glandele submaxilare si sublinguale.

Glandele salivare sunt formate din acini serosi, mucosi si micsti, in proportie variabila. Glanda parotida contine numai acini serosi. Glanda palatina contine numai acini mucosi, Glandele submaxilara si sublinguala contin acini serosi, mucosi si micsti. Printre acini se gasesc canale excretorii mici si mari, tesut conjunctiv lax, capilare sangvine si adipocite albe.

Glandele salivare produc saliva, care contine in principal amilaza, o enzima care incepe digestia glucidelor. De asemenea, saliva realizeaza umezirea alimentelor, ceea ce permite mestecarea si inghitirea lor.