SITUATIILE DE CRIZA A CUPLULUI - Sexualitatea si cuplurile fragile

SITUATIILE DE CRIZA A CUPLULUI

Am analizat in capitolul precedent aspectele legate de psihosexualitatea vietii cuplului marital, in cadrul acestuia pot aparea insa frecvent situatii critice, de "criza', cu forme variate si datorate unor cauze multiple, cu consecinte nefaste pentru structura si dinamica cuplului, pentru persoanele care compun grupul familial, putand duce in final la disolutia familiei.

Dincolo de aspectele sociale, economice sau de alta natura, un rol important in geneza situatiilor de criza familiala revine si laturii psihosexuale. Din acest motiv vom acorda o atentie deosebita acestor aspecte.

Sexualitatea si cuplurile fragile

Adesea, in spatele unui cuplu marital cu o aparenta buna, normala, se ascund importante tulburari functionale psiho-familiale, psihosexuale, tulburari privind identitatea unuia sau a altuia dintre parteneri, rolurile si statuturile acestora. Toate aceste aspecte, precum si altele, au consecinte serioase, adesea deosebit de grave, afectand puternic grupul familial si putand duce la aparitia unor crize de separare sau de dezorganizare a familiei.

Fragilitatea cuplurilor depinde, in mod egal, nu numai de "crizele actuale' care pot aparea intre parteneri, ci si de evenimentele cu caracter psihotraumatizant din istoria psiho-biografica a fiecarui partener al cuplului marital respectiv (P.A. Gloor).

Intr-un studiu efectuat asupra "cuplurilor fragile', M. Hunii si G. Stoll remarca unele aspecte implicate direct in acest proces, cum sunt urmatoarele:

a) Varsta: se remarca predominarea tulburarilor in cazul cuplurilor tinere. Cauza o reprezinta, in primul rand, trasaturile de caracter imature ale partenerilor. Legatura dintre parteneri s-a constituit tara o pregatire prealabila, intamplator, rara o cunoastere reciproca a acestora.

b) Situatii conflictuale: manifestate printr-unul sau mai multe conflicte conjugale larvate, mai mult sau mai putin constiente. Acestea vor avea ca efecte stari de frustare sau conflicte intre parteneri, legate in principal de o problematica sexuala (impotenta, anorgasmie, ejaculare precoce). Simptomatologia psiho-familiala a cuplului este, de regula, extrem de polimorfa si ea se concretizeaza printr-o tulburare a perceptiei corporale sau prin "mentalizarea' trairii experientei sexuale. Acestea duc, de obicei, in cazul, femeilor la frigiditate, iar in cazul barbatilor, la stari de impotenta.

c) Legatura dintre parteneri este de regula afectata, intrucat multi dintre acestia sunt inca putin sau deloc "individualizati' sau desprinsi psiho-familial de familiile lor de origine. Se constata o convietuire a cuplurilor tinere cu una din familiile de origine a unuia dintre parteneri, de care acesta este inca dependent, cu tot cortegiul de consecinte care decurg de aici pentru tanarul cuplu marital. Sunt cunoscute ca semnificative cazul "femeilor inchise' in familia de origine a sotului sau la domiciliul conjugal, fiind concomitent impiedicate sa aiba relatii cu propriile lor familii de origine, in acest caz sotul este cu "un plus' de autoritate care accentueaza sentimentul de "claustrare-oprimare' al femeii-sotie, intretinand o stare de tensiune in cadrul familiei si generand conflicte, in aceasta situatie, comunicarea intre partenerii cuplului marital apare din ce in ce mai problematica, in special in domeniul sexualitatii. Din punct de vedere afectiv, relatia dintre parteneri apare stearsa, sau este inlocuita cu teme de gelozie etc.

d) Sexualitatea sufera distorsiuni importante in cadrul cuplurilor fragile, in special femeia percepe manifestarile de tandrete, afectiunea barbatului, ca pe o actiune lipsita de semnificatia unei comunicari sau chiar ca pe o relatie de tip inhibant-paralizanta. Se noteaza incercari bilaterale, de tip artificial, fortate, legate de dorinta reciproca a partenerilor de "a-1 satisface pe celalalt', cum ar fi atitudinea femeii de "a se pune la dispozitia sotului' pentru a-i satisface o nevoie presupus vitala pentru acesta.

e) Personalitatea partenerilor are un rol extrem de important si complex. Marty mentioneaza ca fiind cele mai importante sub aspectul frecventei: nevrozele de caracter, starile-limita, nevroza de comportament, urmate de starile prepsihotice si psihozele pure.

S-a constatat existenta unei importante corelatii intre sexualitate si tulburarile de personalitate, exprimate mai ales prin fenomene regresive, stari de angoasa difuza, tulburari de identitate etc. care sunt proiectate asupra propriului corp, fiind in raport direct cu imaginea de sine. Acestea se pot manifesta prin inspectia compulsiva a organelor genitale, controlul zilnic al greutatii ponderale, apelul la tehnicile de chirurgie estetica (nas, fata, abdomen, sani, vagin etc).

Toata aceasta simptomatologie antreneaza, la randul ei, in mod secundar un tablou psiho-somatic sau psihic extrem de polimorf, in care notam urmatoarele: cefalee, dismenoree cu amenoree, dureri perineale, dorsalgii, colita spastica, insomnii, plans facil, indispozitie afectiva, iritabilitate, labilitate emotionala, oboseala, preocupari ipohondriace, depresivitate.

D. Anzieu a insistat asupra acestor aspecte, pe care le raporteaza la o anumita schimbare a imaginii de sine. El pune accentul, in cazul situatiilor mentionate, asupra unor importante lacune ce survin in cadrul procesului de individuatie legate de structurarea imaginii de sine ca "Eu-fizic' ("moi-peau') individual, care se formeza in cadrul cuplului marital al celor doi parteneri, ca o suprainvestire compensatorie a "invelisului psihic imaginar al cuplului', in aceasta situatie, fiecare partener va functiona fata de celalalt in virtutea unei "iluzii duale' la care se raporteaza, cautandu-si in felul acesta un anumit tip de identitate avand ca origine "senzatiile si afectele care rezulta din intalnirea (si contactul) empatetic imediat cu celalalt'.

Contributii interesante aduce A. Paunescu-Podeanu in explicarea unor situatii de criza in cadrul cuplului sexual, in acest sens, autorul citat insista asupra fenomenelor de incompatibilitate imunologica, care pot aparea sub forma unor stari alergice intre parteneri, manifestate pe plan biologic prin tulburari somatice si psiho-somatice de un polimorfism extrem de variat, iar in plan psihologic prin conflicte, stare de repulsie, depresie, plans, anxietate.

Un alt aspect care poate constitui un factor important in procesul de "fragilizare a cuplurilor maritale' este reprezentat prin aparitia unor afectiuni mai mult sau mai putin invalidante din sfera genitala la unul dintre partenerii cuplului, de regula la femei.

Afectiunile invalidante din sfera genitala pot avea influente importante asupra vietii cuplului, aspecte de care suntem in toate cazurile obligati sa tinem seama. Cele mai frecvente si mai importante situatii ne sunt oferite de interventiile chirurgicale practicate asupra aparatului genital feminin, cu consecinte multiple si variate asupra vietii sexuale, dar si asupra personalitatii femeilor respective.

S-a constat faptul ca pentru femei uterul are semnificatia simbolica a identitatii sale sexuale si a maternitatii, motiv pentru care acesta joaca un mare rol atat in plan fiziologic cat si in cel al imaginarului psihic (S. Caruso, C. Agnello si M. Campo).

Pentru femeie, uterul reprezinta organul care, in plan simbolic, este punctul de intalnire a fantasmelor feminine si al functiei reproductive propriu-zise. Din acest motiv, pierderea sa functionala, din punct de vedere reproductiv, fie la menopauza, fie din motive chirurgicale, reprezinta evenimente psihotraumatizante cu consecinte nedorite, uneori chiar deosebit de zgomotoase clinic. Este cunoscut in sensul acesta raportul care exista intre histerectomie si comportamentul sexual al femeii. Menopauza chirurgicala, mai ales cand survine la o varsta tanara, are numeroase consecinte asupra personalitatii si comportamentului psihosexual al femeii. E. Lindemann noteaza, in cazurile de mai sus, aparitia unor stari depresive, insomnie si anxietate, simptome similare celor din cursul menopauzei fiziologice.

D. Menzer, referindu-se la observatii efectuate asupra femeilor care sunt propuse in vederea histerectomiei, noteaza existenta a doua grupe de cazuri cu reactii diferite, si anume: a) un lot de femei care, dupa interventia chirurgicala, isi reiau viata in mod normal, fara a avea tulburari clinice; b) un lot de femei care, avand un simt deosebit de accentuat al maternitatii, prezinta in urma histerectomiei reactii catastrofice deosebit de zgomotoase clinic.

M.C. Drellich noteaza, in majoritatea cazurilor de histerectomie, o stare de anxietate preoperatorie legata de consecintele interventionale chirurgicale.

Se poate vedea din cele de mai sus ca afectiunile ginecologice si interventiile chirurgicale asupra aparatului genital feminin au o importanta deosebita in sexologie.

Sa ne oprim un moment in analiza noastra asupra celor mai importante si frecvente afectiuni ginecologice cu implicatii asupra vietii sexuale a femeii si a cuplului marital.

Sindromul Kustner-Rokitansky. Aceasta afectiune consta dintr-o agenezie a uterului si a vaginului consecutiva unei tulburari de dezvoltare a canalelor lui Miiller. Femeile au ovarele anatomo-fiziologic normale, beneficiind de un genotip si de un fenotip normal. Organele genitale externe sunt corespunzator dezvoltate, dar vaginul este redus la o mica cavitate inchisa, numai de cativa milimetri.

Identitatea acestor persoane este feminina, dar ele sunt in imposibilitatea de a avea relatii sexuale datorita aplaziei vaginale. Malformatia se va rezolva din punct de vedere chirurgical printr-o operatie de plastic.

Histerectomia cu ovariectomie subtotala. Ablatia chirurgicala a uterului subtotala, asociata cu extirparea unui ovar, va duce la o modificare psihica si endocrina a acestor paciente. Asistam, in aceste cazuri, la aparitia unor stari reactive consecutive operatiei, in general, se constata postoperator aparitia unor modificari de tipul reducerii apetitului sexual, scaderea orgasmului, algopareunie, dureri dupa raportul sexual, reducerea activitatii sexuale. Toate aceste modificari sunt probabil consecinta unei stari de neliniste, de anxietate, in legatura cu operatia suferita de pacienta, la care se pot asocia eventualele dificultati conjugale preexistente acesteia.

Histerectomia totala cu anexectomie bilaterala, in aceasta situatie, modificarile vietii sexuale a femeii, cu implicatii asupra cuplului, sunt mult mai accentuate in raport cu situatia mai sus descrisa. Se noteaza o scadere marcata a apetitului sexual si a orgasmului la femeia operata.

Femeile din aceasta categorie vor acuza dureri in timpul sau dupa consumarea actului sexual (algopareunie) legate de scaderea secretiei care lubrefiaza mucoasa vaginala si atrofia acesteia consecutiva insuficientei hormonale.

Sindromul Stein-Lerenthal. Acesta se caracterizeaza printr-o productie excesiva de androgeni, accentuata in cursul vietii sexuale. Simptomatologie, aceasta afectiune se caracterizeaza prin menstre neregulate incepand inca din pubertate, hirsutism si crestere ponderala, fara modificari privind identitatea sexuala a femeii. Se pare ca orgasmul nu este modificat, in unele situatii femeile sunt mai excitabile si mai active decat media.

Aspectele mai sus mentionate referitoare la ginecopatiile care influenteaza comportamentul psihosexual al femeilor nu par a influenta in mod serios coabitarea sexuala in cadrul cuplului marital, cu exceptia sindromullui Kustner-Bokitansky, care totusi poate fi corectat printr-o operatie de plastic chirurgicala. Restul afectiunilor sunt corectate de un tratament hormonal adecvat, aplicat corespunzator.

Se impune insa, in toate cazurile mentionate, instituirea unor masuri adecvate de psihoterapie protectoare si de igiena mintala care sa favorizeze o revenire la o viata sexuala normala si la o buna integrare a femeilor in cadrul cuplului marital careia ii apartin.

Un rol esential in acest proces de recuperare functionala revine si partenerului. Atitudinea sotului trebuie sa fie protectoare, tandra, delicata, evitand frustrarile, dezvoltarea unor complexe de inferioritate sau a starilor ipohondriace sau depresive.

S-a discutat si studiat mult modelul comportamentului psihosexual in cadrul cuplului marital, dar s-au neglijat aspectele legate de "situatiile postmaritale'. Se considera ca aproximativ jumatate din populatia casatorita se separa sau divorteaza. Psihologia "postmaritala' face referinte la conduitele si reactiile care apar la membrii cuplului in curs de disociere sau disociat, depresii, anxietate, modificari de comportament sexual etc. ..

in ceea ce priveste "criza de separare' se discuta rolul mai multor factori, cum ar fi: factori sociali, factori fiziologici, factori psihologici.

Criza de separare este o situatie deosebit de stresanta, perceputa ca atare de fiecare dintre partenerii cuplului marital, dar si de alte persoane din cadrul familiei, in cazul in care ea are un caracter de desfasurare dramatica, zgomotoasa, se pot inregistra reactii sau dezvoltari psihopatologice diferite, in primul rand de natura emotional-afectiva (depresii, anxietati etc).

in aceste situatii femeia are sentimentul abandonului, iar barbatul sentimentul eliberarii. Se pierd niste stereotipuri care vor fi inlocuite cu modul de viata solitara.

P. Bohman, care s-a ocupat de studiul psihologic al casatoriei si divortului, vorbeste despre o "istorie naturala a casatoriei', reprezentata printr-o succesiune de etape, in care mentioneaza urmatoarele: cunoasterea reciproca a partenerilor, casatoria, stabilirea sau intemeierea familiei si a inrudirii, viata de familie propriu-zisa, aparitia primelor stari de tensiune, conflicte, separatii, disolutia sau dezorganizarea cuplului familial.

Aceste aspecte sunt sintetizate in schema de mai jos:

Cunoasterea reciproca a partenerilor

Casatoria, intemeierea familiei si a inrudirii

Disolutia sau dezorganizarea cuplului marital

Viata de familie propriu-zisa

Mecanismele psihologice ale formarii si disolutiei cuplului. Din cel de mai sus rezulta complexitatea aspectelor care apar in legatura cu modelul de construire si de disolutie a cuplului marital, in sensul acesta, grupul familial pune probleme psiho-sociologice specifice, in interiorul carora dinamica relatiilor erotice-sexuale joaca un rol deosebit de important.

Studiile efectuate au pus in evidenta faptul ca intre procesul de constituire a cuplului marital si procesul de disolutie a acestuia exista o relatie stransa, de explicitare reciproca.

Aspectele anterior discutate reprezinta manifestarile unor "fenomene de criza maritala', dar ele nu explica nici modul de formare si nici modalitatea de disolutie a cuplului marital. Disolutia cuplului marital isi are originea in modalitatea de construire a acestuia. Le vom analiza in continuare.

Construirea cuplului marital are, la baza, in mod natural, alegerea reciproca a partenerului. Alegerea partenerului este, in primul rand, rezultatul unei afinitati sau unei atractii emotional-afective care pune in miscare atractia sau dorinta erotico-sexuala.

La baza alegerii partenerului se afla un model de "imagine ideala de partener' pe care persoana respectiva, barbat sau femeie, si-a construit-o deja anterior. Imaginea ideala a partenerului se formeaza inca din perioada copilariei si ea se consolideaza in adolescenta. Primele modele sunt parintii sau fratii si surorile, la care se raporteaza, prin comparatie, ca "modele de referinta', viitorii posibili parteneri.

Aceste "imagini ideale' pot avea un caracter pozitiv sau negativ. Primele sunt stimulante, cele de al doilea au o mare incarcatura psihotraumatizanta (persoane tiranice, dominante, slabe, violente, sovaitoare etc). Se poate vorbi si de o absenta a modelului in cazul persoanelor provenind din familii dezorganizate etc. in aceste cazuri suntem indreptatiti sa admitem chiar existenta unor "antimodele'.

Alegerea partenerului de catre o persoana se face in conformitate cu "imaginea ideala' pe care aceasta persoana o are referitor la partener. Constituirea cuplului marital va avea intotdeauna in vedere "imaginea ideala' a partenerului. Aceasta va avea ca urmare stabilirea unui tio de "comunicare pozitiva' reciproca intre cei doi viitori parteneri, in perioada de apropiere si cunoastere reciproca premaritala.

Este important de mentionat faptul ca la inceput cei doi parteneri "isi fac concesii reciproce' cautand sa se ajusteze, in conformitate cu "modelele ideale' de parteneri ale fiecaruia dintre acestia, refuzand sa vada defectele celuilalt.

Divortul trebuie considerat, intr-o anumita privinta, ca reprezentand forma "negativa' sau "pe dos' a constituirii cuplului marital din punct de vedere psihologic, raportat la psihologia grupului familial.

Casatoria consta in alegerea partenerului pe baza unei atractii reciproce, care are la baza un model si o imagine ideala de partener, proprii fiecaruia dintre cei care contracteaza casatoria.

in cazul divortului, atractia dintre parteneri este inlocuita de refuzul partenerilor, reciproc sau unilateral. Atractia este inlocuita de o stare de repulsie care are la baza "descoperirea' unor neconcordante intre "modelul' si "imaginea' anterioara a partenerilor si cea actuala. Modelul marital al partenerului va fi perceput ca un "antimodel', iar intre "imaginea ideala' de partener si "imaginea reala' actuala va interveni o contradictie.

Toate aceste aspecte cu caracter de relatie psiho-familiala, avand un fundament psihosexual, vor da nastere unor situatii tensional-conflictuale in cadrul cuplului marital intre cei doi parteneri, manifestate prin: sentimente de frustrare, indiferentism afectiv, conflicte, gelozie, lipsa de comunicare, repulsie reciproca, anxietate, nesiguranta, impresia de abandon la sotie, impresia de constrangere la sot.

Majoritatea autorilor sunt de acord in a recunoaste aceste aspecte de ordin pur psihologic care apar in situatiile de "criza maritala' avand ca urmare disolutia cuplului prin divort. Atmosfera psihologica familiala se modifica profund, implicand simultan in acest proces ambii parteneri ai cuplului marital. Se poate vorbi in aceasta situatie de o veritabila nevroza maritala, ca tip de modificare a climatului psiho-familial, dar si a atitudinii de comunicare a celor doi parteneri ai cuplului.

Nevroza maritala duce la o situatie tensionala, la un conflict intre parteneri, avand ca urmare respingerea reciproca a acestora.

Cauza nevrozei maritale rezida in incompatibilitatea care se stabileste intre "modelele maritale' si "imaginile ideale de parteneri' ale celor doi conjuncti ai cuplurilor marital. Conflictul va aduce in actualitate "defectele' necunoscute sau ignorate in mod inconstient, pana la acea data, de catre cei doi parteneri ai cuplului. Aceste "defecte' capata proportii majore, constituite in noi imagini ale partenerilor, si, in contrast cu "imaginile ideale' si "modelul anterior', vor avea semnificatia unor "antimodele', care vor deveni sursa, baza, conflictelor conjugale. Antimodelele sunt si motivul unor culpabilizari reciproce, care vor constitui, din punct de vedere faptic, cauzele divortului si ale disolutiei cuplului marital, asa cum se poate vedea in schema urmatoare.