Sunatoarea - adjuvant in tratarea bolilor

SUNATOAREA - ADJUVANT IN TRATAREA BOLILOR (Hypericum perforatum)

Aceasta planta care înfloreste la margine de drumuri si paduri, pe dealuri si câmpii, din iulie pâna în septembrie, se mai numeste în limbaj popular si buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, crucea-voinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamânt, lemnie, închegatoare, osul-iepurelui, pojar, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovârvarita.

Planta atinge o înaltime de 25-60 centimetri, are o tulpina lunga si ramificata si înfloreste în cime galben-aurii. Pentru a o recunoaste sigur, zdrobiti o floare complet deschisa, va curge astfel din ea o seva rosie. Planta înflorita este culeasa pentru a se pregati din ea ceai si bai, în timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile.

Credinta populara veche punea seva de culoarea sângelui si cu actiune balsamica a florilor în legatura cu sângele si ranile Mântuitorului. într-adevar, uleiul de sunatoare este cel mai bun ulei pentru rani caci are efect calmant, antiinflamator si cicatrizant. O legenda despre aceasta planta povesteste: „Când apostolul preferat al Fiului Domnului

se afla sub cruce, mâhnit de moarte, a adunat cu grija plan­tele stropite cu sângele sfânt, spre a le darui ca amintire scumpa credinciosilor evlavios! la moartea Mântuitorului.' Seva rosie a aromatei plante lasa tainic impresia ca în sub­stanta purpurie a florilor galben-aurii ar trai ascuns un strop din sângele Mântuitorului nostru.

în zi de Sânziene, simbolul fortelor sfinte ale luminii si caldurii, sunatoarea straluceste în toata splendoarea ei flo­rala unica. Pe vremuri, fetele împleteau din ea coronite, iar cine dansa în jurul focului în noaptea de Sânziene trebuia sa poarte o cununita din sunatoare - coroana de Sânziene. în aceasta noapte plina de mister, fecioarele presarau ramurele de sunatoare pe apa, spre a vedea din înflorirea florilor ofilite cum va fi la anul cu petitorul lor.*

în Austria superioara, taranul punea, dupa un vechi obicei, planta între doua felii de pâine si o dadea vitelor ca hrana, pentru ca animalele sale sa fie crutate de boli. Din pacate, aceasta traditie nu mai este urmata astazi decât izolat, în anumite familii credin­cioase.

Din cele spuse rezulta cât de apreciata a fost sunatoare înca din timpuri stravechi. Ceaiul de sunatoare se foloseste în leziuni nervoase si boli nervoase de tot felul, în rani de pe urma unor lovituri si vatamari prin ridicat. El este însa si un leac excelent al diareei.

Nevralgia trigemenului poate fi si ea combatuta cu sunatoare, daca se beau zil­nic 2-3 cesti cu ceai de sunatoare si se freaca (extern) cu ulei de sunatoare timp mai îndelungat locurile afectate. Ne putem face singuri o tinctura de sunatoare care are efect în boli de nervi, nevroze si astenie însotita de insomnii. Tinctura este folosita, extern, ca frectie, iar intern, se iau o data pe zi 10-15 picaturi într-o lingura cu apa.

Tulburarile de vorbire, somnul agitat, accesele de isterie, somnambulismul sunt vindecate cu ajutorul sunatoarei, la fel si incontinenta urinara si depresiunile. Din practica mea am observat ca în toate aceste boli, în afara întrebuintarii interne a ceaiurilor, pot aduce un ajutor eficace si baile de sezut cu sunatoare (a se vedea „Moduri de folosire'). Ele se fac o data pe saptamâna, fiind urmate de 6 bai de picioare în celelalte zile ale saptamânii. Aceasta cura se recomanda în starile nervoase de orice fel.

Fetele tinere, aflate la vârsta de crestere, ar trebui sa bea pentru un timp câte 2 cesti cu ceai de sunatoare zilnic; el sprijina dezvoltarea organelor genitale la femei si ajuta la înlaturarea dereglarilor ciclului.

Un leac natural foarte laudat este uleiul de sunatoare. N-ar trebui sa lipseasca din nici o gospodarie. Poate fi preparat foarte usor în casa (a se vedea „Moduri de folosire'), îsi mentine puterea curativa timp de doi ani si este utilizat cu succes nu numai în îngrijirea ranilor deschise, a ranirilor proaspete, a hematoamelor, a inflamatiilor ganglionilor si a tenului aspru, ci este si un produs eficace de frictionare în cazul durerilor de spate, de lumbago, de sciatica si reumatism. Pentru a avea la îndemna un leac casnic contra arsurilor si a oparirilor,' se tin florile în ulei de in. Acest ulei se foloseste si la arsurile de soare.

Sugarii cu dureri de burta (colici) se linistesc daca burtica le este masata cu ulei de sunatoare. - O taranca pe care o cunosc vindeca toate ranile, chiar si pe cele ale animalelor ei de casa, cu acest ulei. Barbatul sau a fost odata ranit grav la mâna de o unealta. Compresele cu ulei de sunatoare au înlaturat curând toate durerile, iar ranile i

în limba germana, sunatoarea se numeste Johanniskraut, adica _uplanta sânzienelor', iar ziua de Sânziene, Johannistag, A nu se face în limba româna confuzie cu planta care poarta si denumirea de sânziene, care este dragaica, adica Galium' (n. tr.).

s-au vindecat fara probleme. - Un alt taran a tratat cu succes o rana externa grava de la piciorul calului sau cu ulei de sunatoare.

Un doctor a constatat la o fetita de 8 ani o inflamare a ganglionilor limfatici ab­dominali. De fiecare data când frigul actiona asupra fetei, intern sau extern, ea avea dureri de burta, în cele din urma zilnic, în special dimineata. Mama ei a citit în brosura ca uleiul de sunatoare poate fi folosit cu succes în inflamari ale ganglionilor. A început sa frece burta copilului de fiecare data când se vaita de dureri. In scurt timp, acestea i-au trecut.

MODURI DE FOLOSIRE

Prepararea ceaiului: Se opareste 1 lingurita (cu vârf) de plante cu 1/4 litru de apa si se lasa putin sa stea.

Ulei de sunatoare: Florile culese pe vreme însorita se introduc într-o sticluta pâna la gât fara a se îndesa si se toarna ulei fin de masline peste ele. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla, bine astupata, se lasa câteva saptamâni în soare sau în apropierea masinii de gatit. Dupa câtva timp, uleiul capata o culoare rosie. Se filtreaza printr-o bucata de tifon, se storc bine resturile si uleiul de sunatoare se trage în sticle de culoare închisa, în cazul utilizarii sale la arsuri, se poate recurge pentru macerare la ulei de in în loc de ulei de masline.

Tinctura de sunatoare: 2 mâini pline de flori culese în soare se pun într-un litru de rachiu si sticla se lasa 3 saptamâni la soare sau alta sursa de caldura.

Bai de sezut: 1 galeata plina cu sunatoare (tulpina, frunze si flori) se lasa peste noapte în apa rece. înaintea baii, continutul se da în clocot si se adauga la apa de baie. Durata baii - 20 minute (a se vedea „Bai de sezut' din „Partea generala').