CATEGORII DOCUMENTE |
Alimentatie nutritie | Asistenta sociala | Cosmetica frumusete | Logopedie | Retete culinare | Sport |
"Nu-mi vorbi despre tine,
doar deseneaza-ti inima
si voi sti daca esti trist sau fericit."
O modalitate placuta de a se juca, de a se exprima si de a-si petrece timpul,
pe care copilul o alege, este desenul.
Indiferent daca ceea ce rezulta este opera unui mic Picasso, sau schita unui
caricaturist, rezultatul eforturilor sale ne poate da macar cateva indicii
despre cum se simte, ce emotii a dorit sa exprime, ce il preocupa.
Desenul este unul dintre cele mai bune mijloace de a-l cunoaste pe copil, de a
pasi in universul sau si de a-i da ocazia sa-si impartaseasca trairile,
povestile, conflictele.
Evolutia desenului este in stransa legatura cu dezvoltarea copilului si
independenta de calitatile sale artistice.
Prima perioada in evolutia grafica este cea a mazgalelilor, in cel de-al doilea
an de viata, cand creionul devine o prelungire a mainii sale, iar liniile
rezultate sunt in relatie directa cu "eul" copilului. In aceasta perioada
copilul nu este constient de valoarea reprezentativa a desenului si activitatea
sa nu implica niciun factor intelectual. Conform psihanalistilor, mazgalitul
este expresia placerii de a murdari. In literatura de specialitate s-au
stabilit anumite corespondente intre felul cum copilul mazgaleste si trairile
sale. Copilul instabil lucreaza discontinuu si abandoneaza repede activitatea,
copilul fericit traseaza linii apasate, iar cel care umple toata pagina este
expansiv si dornic de a capta toata atentia si dragostea mamei.Felul in care
tine creionul este revelator in privinta dezvoltarii intelectuale-copilul cu
intarziere intelectuala nu va sti sa tina creionul. In a doua faza a
acestei etape, intre 2 si 3 ani, in cadrul mazgalelilor apar bucle, relevatoare
de noi intentii: acelea de a imita scrisul adultilor. In aceasta faza, de multe
ori desenul ramane neterminat, sau primeste un titlu la sfarsit, devenind
"jucaria", "buni" sau "mami".
O informatie importanta pe care ne-o ofera desenul unei persoane este perceptia
pe care copilul o are asupra propriului corp si va deveni din ce in ce mai
structurat pe masura ce copilul isi insuseste schema corporala. Contextul in
care deseneaza omuletul poate simboliza o traire sau o emotie legata de sine.
In literatura de specialitate exista un exemplu deosebit de sugestiv, al unei
fetite internate intr-o institutie de protectie, care a desenat un copil
inconjurat de gratii-simbolizand faptul ca se simte prizoniera.
Un copil timid, timorat, fara incredere in sine are tendinta de a trasa linii
subtiri, slabe, sterge mereu , corecteaza sau este dezamagit de estetica
desenului, comentand pe tema nepriceperii sale. Agresivitatea se traduce prin
linii puternice, groase, cu riscul de a gauri hartia. Liniile de intensitate
medie caracterizeaza copilul echilibrat. Desigur, vom tine cont si de starea de
moment a copilului-daca este plictisit, obosit , sau marcat de un eveniment
negativ, este explicabila apatia sa si lipsa de interes fata de activitate din
care va rezulta un desen lipsit de vitalitate.
Deseori cand copilul deseneaza, vorbeste si povesteste despre desenul sau. Este
bine sa il stimulam cu intrebari despre persoanje, sa fim atenti la ordinea in
care acestea sunt reprezentate, mai ales daca este vorba despre un desen al
familiei, caci ordinea lor poate releva ordinea preferintelor sau ordinea in
care copilul se simte iubit si valorizat de catre membrii familiei. In acelasi
mod, omisiunea unui membru al familiei poate insemna respingere, existenta unui
conflict, sau sentimentul de a fi respins de catre acea persoana, respingere pe
care o "pedepseste" prin omiterea sa din desen. Copilul se poate omite pe sine,
motivand ca "a uitat" sa se deseneze. In acest caz ne putem gandi in ce masura
se simte acceptat si valorizat in familie.
Modul in care sunt utilizate culorile poate da un aspect vesel sau deprimant
desenului in ansamblu, pe baza caruia putem aprecia starea sa afectiva. Pentru
aceasta insa este necesar sa aiba la dispozitie o paleta larga de culori, toate
functionale, din care sa poata alege. Pentru psiholog, desenul este, alaturi de
alte instrumente, o metoda de evaluare a copilului, de familiarizare cu
universul acestuia. Este folosit in special la primul contact cu copilul, cand
dialogul este mai greu de initiat in comparatie cu o activitate pe care copilul
o asociaza cu jocul, si care permite dezinhibarea sa si ii faciliteaza
contactul cu o persoana necunoscuta.
De asemenea, desenul este o excelenta metoda de art-terapie, alaturi de
pictura, modelaj, colaj, teatru, basme si povestiri terapeutice, dans si
muzica, care dezvolta personalitatea si creativitatea copilului.
Prin urmare, desenul este folosit si in psihoterapia copilului, individual sau
in grup, atunci cand copilul manifesta labilitate emotionala, timiditate,
incapacitate de integrare intr-un colectiv, tulburari de limbaj, tulburari de
comportament, hiperactivitate etc.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1795
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved