Supravegherea postoperatorie

Supravegherea postoperatorie a bolnavului incepe din momentul terminarii interventiei chirurgicale, inainte ca pacientul sa fie transportat in salon; din acest moment devine obiectulunei atentii constante pana la parasirea spitalului. In general, bolnavul este adus in salon insotit de medicul anestezist si de asistenta de anestezie, care va urmari respiratia si modul in care este transportat si asezat in pat; transportul se face cu patul rulant sau cu caruciorul. Bolnavul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenti de aer sau schimbari de temperatura. Asistenta medicala care il insoteste se va asigura ca bolnavul sta comod, este in siguranta si ca tubulatura prezenta (dren, sonde, perfuzii) nu este comprimata. Pozitia pe carucior este de decubit dorsal, cu capul intr-o parte pentru a nu-si inghiti eventualele vomismente. In timpul transportului asistenta medicala va urmari: aspectul fetei (cianoza), respiratia, pulsul, perfuzia. Instalarea bolnavului se face intr-o camera cu mobilier redus si usor lavabil, care va fi curata, bine aerisita, linistita, in semiobscuritate , cu temperatura de 18-20 C (caldura excesiva deshidrateaza si favorizeaza hipotermia), prevazuta cu instalatii do oxigen montate in perete, cu prize in stare de functionare si cu aparatura pentru aspiratie.

- Patul va fi accesibil din toate partile - aparatele de incalzit nu vor fi lasate niciodata in contact cu un operat adormit, pentru a se evita riscul unor arsuri grave. Caldura excesiva a patului produce transpiratie, ceea ce duce la pierderi de apa, iar senzatia de frig duce la aparitia frisoanelor.

Patul va fi prevazut cu musama si aleza bine intinsa, fara perna si, daca este cazul, salteaua va fi antiescara.

Pozitiile pacientului in pat

Transferul de pe carucior pe pat va fi efectuat de catre trei persoane, ale caror miscari trebuie sa fie sincrone, pentru a evita bruscarea operatului.

Pozitia pacientului in pat este variabila, in functie de tipul interventiei chirurgicale.

- Cea mai frecventa pozitie este decubit dorsal, cu capul intr-o parte, pana cand isi recapata cunostinta. Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, cateodata, patul va fi usor inclinat.

- In foarte multe cazuri, pozitia este decubit lateral drept sau stang, care se va schimba din 30 in 30 de minute, pentru a usura drenajul cailor respiratorii. Aceasta pozitie impiedica lichidul de varsatura sa patrunda in caile aeriene.

- In cazuri particulare (obezi, cardiaci, operatii pe san, pe torace etc.) operatul va fi asezat in pozitie semisezand - pozitia FOWLER - cu genunchii flectati cu un sul sub ei.

Aceste pozitii diferite se pot mentine usor intr-un pat de reanimare, prevazut cu mecanisme care permit manevrarea cu blandete a pacientului si instalarea sa comoda.

SUPRAVEGHEREA OPERA TULUI

Este sarcina fundamentala a asistentei medicale. Supravegherea este permanenta, in vederea depistarii precoce a incidentelor si complicatiilor postoperatorii.

Prezenta permanenta langa pacient permite asistentei medicale ca, pe langa elementele de supraveghere indicate de chirurg si anestezist, sa sesizeze orice alte mici modificari si acuze subiective (durerea) si sa administreze, la timp, tratamentul prescris, evitand initiativele personale, fara a tine cont de responsabilitatile celorlalti membri ai echipei.

Elemente de supravegheat

Supravegherea operatului se bazeaza pe date clinice si pe rezultatele examenelor complementare.

Date clinice:

1. Aspectul general al operatului

culoarea pielii sesizand paloarea si cianoza

coloratia unghiilor , urmarind aparitia cianozei

starea extremitatilor, paloarea sau racirea nasului, urechilor, mainilor si picioarelor

starea mucoaselor-limba uscata sau umeda, saburala sau curata-indica starea de hidratare a operatului

starea de calm sau agitatie, stiind ca toropeala sau agitatia extrema exprima o complicatie chirurgicala (hemoragie interna, peritonita postoperatorie etc.)

2. Diferiti parametri fiziologici

- Tensiunea arteriala se masoara ori de cate ori este nevoie in primele doua ore dupa operatie din 15 in 15 minute, din 30 in 30 de minute in urmatoarele sase ore si din ora in ora pentru urmatoarele 16 ore notand datele in foaia de reanimare.

Pulsul se masoara la 10-15 minute urmarind frecventa, ritmicitatea, amplitudinea care se noteaza. In cazul in care apar modificari ale pulsului, bradicardie sau tahicardie, se va sesiza medicul reanimator.

Respiratia se noteaza frecventa, amplitudinea, ritmicitatea si se sesizeaza, deasemenea, medicul in caz de tuse sau expectoratie. Astazi datorita PIPEI MAYO, lasate pana la aparitia reflexelor si pe care operata o elimina cand se trezeste, inghitirea limbii este imposibila (asist.med. nu tb.sa fie tentata sa o repuna pentru ca deranjeaza bolnavul). Cea mai mica modificare a respiratiei va fi semnalata anestezistului, care, in functie de caz , va indica o aspiratie pentru a indeparta mucozitatile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen.

Temperatura se masoara dimineata si seara si se noteaza in F.O.

3. Pierderile lichidiene sau sanguine

Urina reluarea emisiei de urina in prima parte a zilei este un semn bun, la inceput cantitatea de urina este abundenta, dar in doua-trei zile revine la normal. Se masoara cantitatea si se observa aspectul; daca emisia de urina lipseste, se practica sondaj vezical , nu inainte insa de a folosi si actiuni specifice asistentei medicale: lasarea robinetului sa curga , fluieratul unei melodii , caldura suprasimfizar etc.

Scaunul : se reia in urmatoarele 2-3 zile si este precedat de eliminare de gaze; in cazul in care nu apar gazele , se foloseste tubul de gaze , iar in cazul in care scaunul nu este spontan, se face o clisma evacuatoare.

Transpiratia : se noteaza daca apare, deoarece in cazul in care este abundenta, poate antrena pierderi de apa importante.

Vomismentele: se va nota cantitatea, aspectul si caracterul (bilioasa, alimentara, sanguinolenta)

Pierderile prin drenaj : se noteaza aspectul si cantitatea pentru fiecare dren in parte.

Alte semne clinice

sunt urmarite de chirurg si anestezist, nefacand parte din atributiile asistentei medicale, ele fiind semne importante in evolutia postoperatorie: starea abdomenului (balonare, contractare, accelerare a peristaltismului intestinal), starea aparalui respirator.

Examenele complementare

Completeaza datele clinice si constituie un ghid precis in conduita reanimarii. Se vor efectua in functie de evolutia postoperatorie a pacientului, astfel incat repetarea lor in exces sa nu duca la dificultati privind starea venelor prin punctii venoase repetate

- radiografii pulmonare, in cazul aparitiei unor complicatii pulmonare postoperatorii

- teste de coagulare, de protrombina, teste de toleranta la heparina - ce permit depistarea complicatiilor ca tromboza venoasa. Sunt absolut necesare la pacientii sub tratament anticoagulant, pentru a permite aprecierea dozelor de medicament

- hemograma si hematocritul, indica exact pierderile sanguine si arata gradul de eventuala anemie, ce poate fi compensata

- examenul de urina, ce releva concentratia in uree si electroliti

- examenul chimic al lichidului de drenaj si, in special, in caz de fistula digestiva postoperatorie, compensarea exacta a pierderilor constituind o necesitate vitala

Pot fi solicitate si alte examinari, dar intr-o asemenea masura, incat sa se respecte capitalul venos al operatului. Pentru a se evita neplacerea punctiilor venoase repetate, examenele postoperatorii vor fi reduse la strictul necesar.

Foaia de temperatura, foaia de reanimare, foile speciale de reanimare si supraveghere

Datele clinice si biologice vor fi consemnate de asistenta medicala in foaia de temperatura (de supraveghere), sau in foaia de reanimare, fapt ce permite intocmirea unei vederi de ansamblu a evolutiei postoperatorii a bolnavului.

In afara rolului sau in ingrijirea operatului, asistenta medicala are obligatia de a completa, corect si la timp, aceste foi, oferind echipei chirurgicale, prin simpla lectura sau o "aruncatura de ochi', informatii privind starea de sanatate postoperatorie a pacientului.

1. Foaia de temperatura

Este indispensabila in toate cazurile chirurgicale, indiferent de amploarea interventiei.

Pe foaia de temperatura, se va nota:

temperatura, dimineata si seara

pulsul

valorile tensiunii arteriale

diureza

scaunul

ziua operatiei, urmand apoi numeretoarea zilelor (1,2,3,); ziua operatiei nu se numeroteaza, fiind denumita "ziua chirurgului'

medicamente administrate inainte si dupa interventia chirurgicala, precum si dozele

ingrijiri pre si postoporatorii (sondaj vezical, clisma etc.)

2. Foaia de reanimare

Completeaza datele din Foaia de temperatura si da posibilitatea de a urmari bilantul lichidian din zilele postoperatorii, pana la reluarea tranzitului digestiv si a alimentatiei normale

- Este completata in serviciul de terapie intensiva, pentru pacientii care, postoperator, au nevoie de perfuzie mai multe zile dupa operatie

Se va nota:

- cantitatea de lichide iesite sau pierdute, reprezentate prin:

volumul diurezei

volumul aspiratiilor gastroduodenale si al varsaturilor

alte pierderi: dren, fistule, diaree, transpiratii etc.

- cantitatea de lichide intrate prin:

perfuzii cu seruri glucozate (se noteaza cantitatea si concentratia), cu seruri clorurate (cantitatea si concentratia), cu hidrolizate de proteina

Este important de stiut ca perfuziile cu sange, plasma, masa eritrocitara nu vor fi incorporate in capitolul intrari in bilantul lichidian, intrucat au un rol esential in refacerea masei sanguine diminuate in cursul actului operator si nu reprezinta un aport hidric

- bauturi

bilantul hidric reprezinta raportul dintre ingesta si excreta; acesta poate fi echilibrat (caz ideal), beneficiar sau deficitar

Cand cantitatea de lichide ingerate este mica, se va completa prin solutii administrate parenteral, pana la reluarea functiilor digestive.

Rezultatele dozarilor de electroliti conduc la determinarea cantitatii de seruri ce se vor introduce prin perfuzii. Semnele clinice prin care se traduce perturbarea raportului ingesta/excreta sunt: uscaciunea limbii, a pielii, manifestari de deshidratare, balonare etc.

3. Foile speciale de reanimare si supraveghere

Sunt foi ce apartin serviciilor de terapie intensiva in care sunt internati pacienti cu interventii chirurgicale mari, fapt ce impune ingrijiri speciale, controale biologice numeroase (de exemplu, rezectie de anevrism aortic, interventii pe cord deschis, transplant de rinichi, ficat, inima etc.)

Pe aceste foi sunt notate date separate de cele trecute pe foile de temperatura si foile de reanimare.

Studiul acestor foi ofera date complete asupra starii operatului si a evolutiei sale postoperatorii.