TRUSA DE NECROPSIE

TRUSA DE NECROPSIE

ACTELE FOLOSITE IN PRACTICA MEDICO-LEGALA

1. TRUSA DE NECROPSIE

      Instrumente/materiale de pregatire a cadavrului: solutii dezinfectante pentru umezire a parului/penelor, masina de tuns, solutii de eutanasie;

      Instrumente de masurare si cantarire: metru panglica, metru liniar, rigle, linguri sau vase gradate, cantar/balanta;

      Instrumente de examinare: lupa cu bec, lupa de mana

      Instrumente de jupuire/deschidere cavitati: cutite mari, foarfeci drepte;

      Instrumente de prindere: pense anatomice, pense chirurgicale, pense hemostatice;

      Instrumente pentru sectionare tesuturi moi: bisturie, encefalotom, foarfeci (obisnuite sau cu destinatie speciala);

      Instrumente pentru sectionarea tesuturilor dure: dalta si ciocan, fierastrau (de mana sau electric), costotom, ciupitor de os;

      Sonde, materiale destinate recoltarilor de rutina (recipiente, pungi, solutii fixatoare, lame degresate etc), materiale destinate tanatopraxiei (ata chirurgicala, ace chirurgicale si portac).

2. ACTELE FOLOSITE IN PRACTICA MEDICO LEGALA

      Activitate de rutina:

• Nota de insotire
• Actul de necropsie
• Buletinul de analiza

      Acte cu specific medico-legal:

Procesul verbal predare/primire;

Actul de necropsie medico-legala;

Raportul de constatare tehnico-stiintifica

Raportul de expertiza medico-legala

ACTIVITATEA DE RUTINA

NOTA DE INSOTIRE

      Act oficial (tipizat) intocmit de medicul veterinar;

      Insoteste materialul patologic trimis pentru examene suplimentare de laborator (diagnostic etiologic);

      Modul de intocmire, veridicitatea datelor si modul de recoltare al probelor contribuie la stabilirea unui diagnostic corect;

      Va purta antetul institutiei (numele circumscriptiei sanitar-veterinare, societatii comerciale, cabinetului sau clinicii particulare etc); de preferat sa aiba un numar de ordine (corespunzator registrului in care este consemnat cazul);

      Date introductive: denumirea institutiei/laboratorului solicitat, felul probelor (cadavre, organe, sange, piese operate etc), provenienta lor (numar matricol, animal viu, mort, sacrificat de necesitate sau eutanasiat, specie, rasa, varsta, sex, stare fiziologica);

      Date referitoare la situatia clinica;

      Date referitoare la situatia epidemiologica: cum a evoluat episodul, cate animale cu semne clinice, cate animale moarte;

      In cazul animalelor necropsiate se vor preciza principalele leziuni;

      Tratamentele efectuate si rezultatul lor;

      Imunizari efectuate si data efectuarii lor;

      Diagnosticul (de suspiciune) stabilit pe baza semnelor clinice sau a examemului necropsic;

      Alte date (daca au o potentiala legatura cu cauza mortii) care fac referiri la cazare, hranire, alte boli care s-au diagnosticat, mod de ingrijire etc;

      Tipul de examen cerut;

      Actul este datat, semnat si parafat de medicul veterinar.

Erori frecvente in intocmirea notei de insotire:

      Lipsa notei de insotire;

      Date incomplete/absente referitoare la identificarea animalului;

      Date incomplete/absente referitoare la situatia clinica/leziunile descoperite in urma examenului necropsic;

      Date incomplete referitoare la tratament;

      Fara precizari referitoare la tipul de examen;

      Act nesemnat, fara parafa.

ACTUL DE NECROPSIE

      Document (tipizat) folosit si intocmit in cadrul laboratoarelor de anatomie patologica si serviciilor de diagnostic necropsic (registrul de necropsie); cele doua documente nu se substituie unul pe celalalt;

      Acest document se va arhiva (poate face oricand obiectul unei expertize medico-legale).

Partea introductiva:

      date privitoare la momentul si locul efectuarii necropsiei, medicul care desfasoara operatiunea si persoanele care il asista, date referitoare la identificarea cadavrului (numar matricol, specie, rasa, sex, varsta, semne particulare, momentul mortii);

      date referitoare la actele sau persoanele care insotesc cadavrul (nota de insotire, nume proprietar sau medic veterinar, adresa, telefon);

      date generale referitoare la modificarile cadaverice observate la inspectie: intrarea in rigiditate/rezolutie, gradul de opacifiere a corneei, timpanism cadaveric, imbibitie sulfmethemoglobinica;

      date referitoare la perioada premergatoare mortii (se pot folosi datele din nota de insotire sau se ia anamneza de la proprietar sau de la cei care aduc cadavrul pentru necropsiere);

Partea descriptiva:

      Are in vedere descrierea tuturor aspectelor considerate ca abateri de la normal (leziuni);

      Descrierea se face potrivit etapelor tehnicilor de necropsie aplicate in functie de specie, stare fiziologica etc. (examenul exteriorului, examenul cavitatii bucale, toracice, abdominale, craniene si a organelor existente, aparat locomotor);

      Pentru organele care nu prezinta modificari, rubrica respectiva se completeaza cu formulari: "FARA MODIFICARI", "FARA MODIFICARI RECUNOSCUTE MACROSCOPIC";

      DESCRIEREA ABATERILOR DE LA NORMAL SE FACE EVITAND TERMENII DE SPECIALITATE, FOLOSIND UN LIMBAJ UZUAL, IN STRANSA CORELATIE CU MODIFICARILE OBSERVATE.

      SE VOR EVITA FORMULARILE CONFUZE SAU ECHIVOCE.

Partea concluziva:

      diagnosticul anatomopatologic: se are in vedere ca toate modificarile descrise in cadrul partii descriptive sa aiba un corespondent lezional real in partea concluziva;

      in baza tabloului lezional formulat se emite dupa caz un diagnostic de certitudine (cauza mortii) sau un diagnostic de suspiciune;

      In cazul in care necropsia nu elucideaza diagnosticul de certitudine, se vor mentiona daca s-au recoltat probe pentru examene suplimentare, tipul probelor recoltate, pentru ce tip de examene;

      Pe baza acestor date se formuleaza cateva concluzii si observatii: care este mecanismul prin care s-a produs moartea, care dintre leziunile depistate la cadavru sunt incompatibile cu viata, daca exista leziuni cu varste diferite, fenomene de reacutizare etc.

      Actul este datat, semnat si parafat de medicul care a condus necropsia, precum si de cei care au asistat.

BULETINUL DE ANALIZA

      Act oficial (tipizat) eliberat de toate laboratoarele de diagnostic;

      Contine antetul institutiei de diagnostic;

      Parte introductiva: date care identifica probele/materialele care au facut obiectul diagnosticului (numarul si data notei de insotire, felul probelor, medicul/proprietarul care a solicitat examinarea), tipul de examen solicitat;

      Rezultatul: se formuleaza folosind exclusiv termeni stiintifici;

      Recomandari: aprecierea prognosticului unor leziuni, recomandari referitoare la terapie, etc.

ACTE CU SPECIFIC MEDICO-LEGAL

PROCESUL VERBAL PREDARE-PRIMIRE

      Document redactat la predarea materialelor care constituie probe principale sau secundare; se face de catre o persoana imputernicita sa solicite expertiza medico-legala;

      Se vor specifica: felul probelor si numarul acestora, descrierea caracteristicilor individuale (eventual daca au primit un numar), starea in care au fost primite, documentele anexe care insotesc materialul expertizat (procese verbale de constatare in teren si fotografii);

      Procesul verbal este datat si semnat de ambele persoane (cea care preda probele si cea care le primeste spre examinare);

      Transferul unor alte probe, recoltate pentru examene suplimentare se face in acelasi mod.

ACTUL DE NECROPSIE MEDICO-LEGALA

      Necropsia medico-legala: desfasurata la cererea organelor judiciare (dispozitie scrisa);

      Necropsia este realizata in prezenta unei comisii (cel putin doua persoane de specialitate si un reprezentant legal);

      Tehnica de necropsie va fi identica cu cea folosita in activitatile de rutina; modificarile de tehnica vor surveni numai atunci cand exista indicatii exprese corelate cu o potentiala cauza a mortii, in functie de specificul cazului sau de anamneza;

      Probele recoltate pentru diferite examene suplimentare se vor numerota si fotografia;

      Proba se recolteaza dintr-un singur loc, dupa care se imparte in doua (expertiza si contraexpertiza);

      Intocmirea actului de necropsie medico-legala se realizeaza la locul necropsiei, pe formulare netipizate (coli albe): formularele tipizate permit adaugiri sau nu au spatii suficiente pentru descrierea unor modificari;

      Cele trei parti componente (partea introductiva, descriptiva si concluziva) sunt mult mai ample;

Partea introductiva:

      numele persoanei imputernicite (ex. cel care aduce cadavrul pentru necropsia medico-legala);

      numarul pe care le-au primit probele (cadavrele) in registrul de cazuistica al serviciului care efectueaza necropsia;

      identificarea animalului, date anamnetice;

      Descrierea va urmari in mod expres etapele necropsiei si accesul la diferite planuri anatomice;

Partea descriptiva:

      Se vor descrie toate elementele examinate: sunt avute in vedere aspectele normale, modificarile cadaverice si leziunile;

      Se va acorda o atentie speciala tuturor modificarilor care atesta traumatismul, intervetii terapeutice (bandaje, plagi suturate, catetere, sonde, branula, drenuri);

Partea concluziva:

      Stabileste diagnosticul anatomopatologic;

      Furnizeaza informatiile cele mai relevante privitoare la cauza mortii;

      Atunci cand rezultatele necropsiei sunt echivoce, se vor propune metodele alternative pentru elucidare.

RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICO-STIINTIFICA

RAPORTUL DE EXPERTIZA MEDICO-LEGALA VETERINARA

      Raportul de constatare tehnico-stiintifica: act intocmit la finalul activitatilor de cercetare partiale, efectuate de specialistii pe un domeniu de activitate ingust, implicati in investigarea cazului;

      Raportul de expertiza medico-legala veterinara: foloseste datele prezentate in rapoartele tehnico-stiintifice; datele prezentate sunt strict de natura stiintifica; ele aduc in fata unei instante argumente obiective si logice.

Partea introductiva;

      Numarul dosarului de cercetare, mentionarea ordinului sau ordonantei in baza careia s-a efectuat expertiza, obiectul expertizei, institutia/laboratorul in care s-a desfasurat expertiza, numele expertului si ale celor din echipa de investigatii (functie), cine a solicitat expertiza.

Partea descriptiva;

      Identificarea materialelor supuse expertizei, metodele de investigatie folosite (alegerea metodelor se face in functie de scopul urmarit) si rezultatele obtinute in urma investigatiilor;

      Datele obtinute se prezinta intr-o forma logica si convingatoare, bazata exclusiv pe rezultate si pe adevarul stiintific;

      In cadrul raportului de expertiza medico-legala veterinara se vor insuma toate rezultatele partiale prezentate de rapoartele tehnico-stiintifice;

      Se recomanda ca ambele rapoarte sa contina anexe care includ fotografii, grafice, diagrame, buletine de analiza, scheme etc; in cadrul raportului de expertiza medico-legala aceste materiale se vor prezenta selectiv (cele care au cea mai mare relevanta in rezolvarea cazului);

Partea concluziva;

      Se detaliaza concluziile la care a ajuns expertul cu privire la rezultatele expertizei, va incerca sa raspunda la toate intrebarile puse de organele de urmarire penala sau de cele de justitie (in limitele oferite de stiinta);

      Redactarea concluziilor se va face in termeni uzuali, usor de inteles de catre nespecialisti;

      Se recomanda ca specialistul medico-legal sa semnaleze date suplimentare, altele decat cele solicitate si care sa aiba legatura cu solutionarea cazului;

      Semnarea rapoartelor se face de catre toti cei care au facut parte din echipa de expertiza; opiniile diferite ale specialistilor din echipa pot fi consemnate separat.

PRINCIPII GENERALE PRIVITOARE LA INVESTIGATIILE LA LOCUL FAPTEI

ELEMENTE INTRODUCTIVE

      Investigatiile la locul faptei reprezinta punctul cel mai critic, cu importanta covarsitoare in derularea cercetarilor

      Persoana abilitata pentru aceste cercetari va avea in vedere trei pasi de baza:

1. recunoasterea pobelor doveditoare

2. recoltarea si ambalarea corespunzatoare

3.conservarea corespunzatoare

ROLUL MEDICULUI VETERINAR

      Medicul veterinar va acorda asistenta persoanelor abilitate cu investigatia locului faptei

      Va examina toate animalele regasite la locul faptei (vii sau moarte)

      Va asigura asistenta la recoltarea probelor si dovezilor, va examina probele recoltate de la locul faptei

      De preferat ar fi sa colaboreze cu conducatorul investigatiei, sa discute situatia, sa elaboreze un plan de lucru (mai ales atunci cand conditiile de mediu duc la alterarea probelor doveditoare sau cand situatia din teren implica atat animale vii cat si moarte)

      Aspectele clinice constatate la locul faptei vor fi atent observate si consemnate pentru fiecare animal in parte, deoarece ele se pot modifica (in rau sau in bine) pe parcursul transportarii animalelor catre un punct care sa faciliteze instituirea unui tratament.

      Se va trece la aprecierea aproximativa a momentului in care s-a instalat moartea.

      In primul rand se vor intreba proprietarii, ingrijitorii sau alte persoane cand a fost vazut viu ultima data animalul (animalele).

      Se va trece la masurarea temperaturii rectale la fiecare animal mort regasit la locul faptei; se vor face cel putin doua citiri la interval de 1 ora pentru ca valorile obtinute se pot folosi la calcularea momentului mortii dupa formula:

[Temp. Normala (˚F) -Temp. Rectala(˚F)]:1,5

      Se va nota locul unde a fost gasit cadavrul, daca a fost direct expus la soare, la umbra, intr-o locatie cu acoperis.

      Se va aprecia gradul de instalare al rigiditatii cadaverice sau al rezolutiei si pe cat posibil instalarea hipostazei cadaverice.

      Se vor recolta toate probele entomologice (oua, larve de diferite stadii, nimfe)

      Membrele animalelor moarte vor fi impachetate in pungi de hartie si nu in pungi de plastic, pentru a impiedica producerea de condens, mai ales atunci cand cadavrul este refrigerat inainte de necropsie.

      Cadavrul va fi apoi impachetat in intregime in bucati mari de panza alba, apoi in saci speciali pentru cadavre (plastic)

CULEGEREA DATELOR PRIVITOARE LA CONDIIILE DE MEDIU

      Se vor face determinari ale temperaturii mediului ambiant, atat la interior, cat si la exterior; se va nota momentul cand s-au facut aceste determinari.

      Punctul de masurare a temperaturii este cel in care au fost gasite cadavrele, dar si cel din imediata vecinatate a cadavrelor (informatii pentru determinare cu acuratete a momentului mortii).

      Se vor face aprecieri asupra functionarii incalzirii, asupra existentei curentului electric, daca diverse aparate de incalzire sau ventilatie sunt in functiune sau sunt oprite

DOCUMENTELE FOTOGRAFICE SI VIDEOGRAFICE

      Fotografierea probelor recoltate de la locul faptei ajuta la evitarea posibilitatii trecerii cu vederea a unor probe doveditoare, mai ales atunci cand numarul lor este foarte mare.

      Medicul veterinar va avea in vedere ca documentele fotografice sa surprinda ansamblul general al locului faptei, dar mai ales prim-planuri (fotografierea probelor doveditoare la locul in care au fost gasite, a unor leziuni descoperite la o prima examinare).

      Fotografiile de ansamblu vor avea in vedere zona investigata, animalele ramase vii, caile de acces ale animalelor si persoanelor, prezenta insectelor pe animale, a unor fluide, arme etc.

      Se va evita folosirea aparatelor polaroide, deoarece fotografiile se degradeaza in timp; sunt recomandate aparatele digitale (copiere ulterioara pe CD pentru autentificare).

      Documentele videografice se folosesc atunci cand sunt vizate animalele vii, pentru a fi surprinse semne clinice, tulburari de comportament: leziuni, deficiente locomotorii, stare de intretinere, sunete scoase. Inregistrarea video va avea in vedere evitarea zgomotelor de fond.

RECUNOASTEREA PROBELOR SI COLECTAREA ACESTORA

      Locul faptei este o imagine complexa si haotica; examinarea ei se face dupa principii bine stabilite

      Se vor cauta toate probele care sa infirme sau sa confirme declaratiile preliminare (daca acestea exista).

      Se vor intocmi scheme sau diagrame ale locului investigat, cu denumirea si marcarea diferitelor arii.

      Toate probele recoltate se vor eticheta obligatoriu, mentionandu-se locatia din care s-au recoltat

      Pentru recoltare se va avea in vedere procurarea de consumabile si dispozitive care sa impiedice contaminarea, deteriorarea sau pierderea probelor recoltate

      Se vor recolta toate probele care fac trimiteri si confirma momentul mortii animalului, cele care au legatura cu potentiala cauza a mortii sau sunt in directa legatura cu tipul de leziuni regasite la un examen general.

      Se vor recolta probe care fac dovada starii de intretinere a animalelor, conditii de adapare, hranire; masurarea nivelului apei in adapatori, recipiente destinate consumului de apa se va face de la fundul vasului la suprafata; se va evalua daca animalul a fost capabil sa ajunga la apa.

      Se vor colecta obligatoriu probe de hrana pentru a avea element de comparatie cu probele de voma sau cele de continut gastric (eventuale intoxicatii, otraviri).

      In cazul in care animalul a fost legat, se va masura lungimea obiectului cu care s-a efectuat legarea, recoltandu-se ulterior ca proba; daca obiectul de legarea a fost un lant, acesta va fi masurat si cantarit.

      Se vor recolta toate probele care indica activitate fiziologica sau patologica a animalelor (voma, urina, fecale); lipsa lor indica infometare (fecale) sau deshidratare (urina); aspectul fecalelor va fi descris (diareice, culoare, cantitate etc, aprecierea timpului de eliminare, daca contin materiale straine ingerate ca urmare a sindromului de pica sau datorita infometarii).

      Se va urmari prezenta sangelui la locul faptei; probele de sange se recolteaza indiferent de starea in care se gaseste acesta.

PETELE DE SANGE - ASPECTE MACROSCOPICE

      Interpretarea petelor de sange releva date legate de pozitia victimei, a atacatorului, de tipul de arma folosit, miscarile victimei sau ale atacatorului, inaltimea acestora.

      Lipsa petelor de sange de la locul faptei este tot atat de importanta ca si prezenta lor.

      Toate petele de sange vor fi consemnate si fotografiate cu scala de masurare pentru stabilirea dimensiunilor.

      Se vor face masuratori ale lungimii si latimii petelor, se vor face referiri la forma pe care o au aceste pete.

      Sangele care picura pe o suprafata (pardoseala) neteda va determina formarea unei pete rotunde; forma acesteie se pastreaza sau nu in functie de viteza cu care picura sangele.

      Daca sangele atinge in cadere o suprafata rugoasa, pata va avea forma aproximativa de stea; aceeasi forma a petelor se remarca atunci cand picurarea se face de la mare inatime.

      Daca picaturile de sange lovesc un perete sun un unghi drept, forma petelor va fi rotunda; un unghi de incidenta diferit de cel drept va forma o pata alungita, asemanatoare semnului de exclamare, punctul indicand directia.

      "Petele fantoma" sunt petele centrate de o zona necolorata de sange, periferia lor fiind marcata de un cerc sanguin; se formeaza atunci cand sangele este aerat (stranut, tuse, voma, scuturarea capului)

      Dimensiunea petelor de sange este influentata de viteza emisiei de sange (7,5 - 30 m/s)

      Atunci cand viteza depaseste 30 m/s petele au dimensiuni foarte mici, sunt pulverizate, formand asa numita "ceata sanguina", distanta de propagare este mica, deoarece picaturile de sange sunt retinute de forta de frecare (plagi prin impuscare, explozie, tuse, stranut).

      Atunci cand viteza de propagare are valori medii, petele au un diametru inscris intre 1-3 mm. Sunt produse de obiecte contondente cu margini rotunjite si varfuri boante, de arme taioase care au produs plagi prin injunghiere.

      Atunci cand viteza de propagare este mai mica de 7,5 m/s (forta egala cu cea gravitationala), petele sunt mari si depasesc 3 mm diametru. Apar atunci cand sangele se prelinge din plagi sau cand victima se misca dupa impact (deplasare la pas sau fuga). Unghiul de cadere este obisnuit de 90 grade. Daca suprafata este neteda, picatura centrala este inconjurata de picaturi satelite mai mici. Daca animalul se deplaseaza rapid petele au tendinta de a deveni eliptice. Petele mari, cu aspect baltit releva popasul victimei.

TEHNICA DE NECROPSIE LA CABALINE (SOLIPEDE)

PRINCIPIILE GENERALE:

      Necropsierea cadavrului necesita munca in echipa (medici, tehnicieni);

      Se interzice prin lege necropsierea cadavrelor cu suspiciune de antrax, morva sau rabie (anamneza completa si examen minutios al exteriorului).

ETAPE DE LUCRU:

      Anamneza;

      Examinarea exteriorului, a orificiilor naturale si a mucoaselor aparente;

      Pozitionarea cadavrului;

      Jupuirea;

      Deschiderea cavitatii abdominale;

      Deschiderea cavitatii toracice;

      Deschiderea cavitatii pericardice;

      Eviscerarea si examinarea organelor din marile cavitati;

      Examinarea aparatului locomotor (articulatii, muschi tendoane, oase);

      Deschiderea cavitatii craniene si rahidiene, eviscerarea encefalului si a maduvei spinarii.

ANAMNEZA

      Se verifica provenienta si se identifica cadavrul: proprietate, marcare (numar matricol prin tatuaj labial, dispozitive electronice etc.), specie rasa, sex, varsta, semne particulare;

      Se culeg date referitoare la pozitia in care a fost gasit cadavrul si eventuale semne din mediu care ar putea sa ofere informatii despre cauza mortii (asternut ravasit, stanoage rupte, fecale, sange etc).

EXAMENUL EXTERIORULUI

      Se culeg date care ofera informatii despre momentul mortii si derularea modificarilor cadaverice (tanatocronologie); se verifica rigiditatea cadaverica, se verifica prin diverse metode prezenta reactivitatii postmortem a pupilei prin metode fizice (fascicul luminos) sau chimice (atropina, pilocarpina);

      Examinarea preliminara a sistemului osos (eventuale fracturi);

      Examinarea parului (aspectul mat sau lucios ofera date despre starea de intretinere);

      Examinarea pielii: descoperirea si diferentierea tipurilor de leziuni cutanate si corelarea lor cu diferite cauze (eroziuni, excoriatii, plagi rezultate prin trantire, rostogolire, lovire, intepare etc); diferentierea leziunilor de orice discontinuitate cutanata care a aparut postmortem produsa prin manipularea cadavrului sau prin atacul carnivorelor necrofage sau a rozatoarelor.

EXAMINAREA ORIFICIILOR NATURALE SI A MUCOASELOR APARENTE

      Mucoasa conjunctivala: modificari patologice de culoare sau generate de modificarile cadaverice (hipostaza cadaverica);

      Pierderea progresiva a transparentei corneene si infundarea globului ocular (deshidratarea cadaverica); diagnostic diferential cu cheratoconjunctivitele.

      Cavitatea bucala:

- mucoasa labiala pigmentata partial, restul mucoasei alb-roz, neteda;

- dintii sunt ficsi in alveolele dentare, mobilitatea lor este considerata patologica; anomaliile dentare sau defectele de tocire sunt responsabile pentru producerea colicilor;

- pozitia limbii indica partea pe care a murit animalul.

      Cavitatile nazale: mucoasa narii false este pigmentata, neteda si acoperita cu perisori fini; vor fi remarcate cicatricele stelate, urme de epistaxis, jetaj, spumozitati etc;

      Conductul auditiv extern: prezenta sangelui se coreleaza cu fractura de baza de craniu.

      Anusul: la cadavrele vechi prolaps si deschidere ca urmare a tensiunii intraabdominale creata de putrefactie; diagnostic diferential cu prolapsul rectal antemortem (congestie, edem, necroza);

      Organele genitale externe: la masculi examinarea plagilor de castrare, cicatrice vicioase (ciuperca de castrare); examinarea testiculelor (criptorhidie); la femele depigmentare in regiunea perivulvara si cicatricele pledeaza pentru durina sau exantemul coital.

POZITIONAREA CADAVRULUI

      Mese speciale prevazute cu dispozitive de fixare a membrelor; pozitia suspendata este recomandata in locatiile care dispun de dispozitive adecvate;

      Tineret: decubit dorsal;

      Adulte: in mod obisnuit decubit dorso-lateral stanga (pe dreapta este cecumul); femelele cu gestatie avansata se aseaza in decubit dorso-lateral dreapta;

      Adulte: pozitie suspendata de membrele posterioare (dezavantajele vizeaza pierderea colectiilor patologice din cavitatea peritoneala si alterarea topografiei normale sau a modificarilor topografice).

JUPUIREA

      Se incepe cu practicarea inciziilor cutanate (clasice, cele corespunzatoare necropsiei la porc).

      Jupuirea cadavrului se face pe o suprafata cat mai mare; in situatiile cu specific medico-legal se impune jupuirea in totalitate a cadavrului.

DESCHIDEREA CAVITATII ABDOMINALE

      Pentru animalele pozitionate in decubit dorso-lateral: butoniera inapoia sternului, sectiune longitudinala pe linia alba, de la apendicele xifoidian pana la pubis; sectiunea pe marginea rebordului costal superior, cat mai aproape de coloana vertebrala toracala; sectiunea peretelui abdominal in fata membrului posterior superior, pana la coloana vertebrala lombara; sectiunea peretelui abdominal in toata grosimea sa, paralela cu coloana vertebrala toraco-lombara, cu detasarea in totalitate a peretelui abdominal.

      Adultele suspendate de membrele posterioare: butoniera in dreptul apendicelui xifoidian, sectiune longitudinala pe linia alba pana la pubis, sectiune bilaterala pe marginea rebordului costal;

      Indiferent de pozitionarea cadavrului si tehnica de deschidere a cavitatii abdominale se va examina topografia viscerelor in cavitate (volvulus, torsiune, flexiune, ruptura a stomacului, intestinului sau a altor organe).

DESCHIDEREA CAVITATII TORACICE

      La tineret: la fel ca la suine, prin indepartarea plastronului sternal sau a plastronului costo-sternal;

      Adultele pozitionate in decubit dorso-lateral se efectuaza deschiderea prin fereastra costala: sectionarea dubla a coastelor cat mai aproape de stern sau articulatiile condro-costale si de coloana vertebrala (articulatiile costo-vertebrale) cu exceptia prime si ultimei coaste;

      Adultele suspendate de membrele posterioare: decuparea diafragmului la nivelul insertiei.

DESCHIDEREA CAVITATII PERICARDICE

      Se examineaza apreciaza transparenta si gradul de distensie a sacului pericardic;

      Se efectueaza o butoniera in dreptul apexului si se continua cu doua sectiuni divergente in "V" pana la baza cordului.

EVISCERAREA ORGANELOR DIN CAVITATI

      Se adapteaza eviscerarea oricarei situatii particulare impuse de starea fiziologica anterioara mortii sau cea patologica a cadavrului examinat;

      Prima se eviscereaza piesa buco-cervica-toracala; la cadavrele la care deschiderea cavitatii toracice s-a realizat prin decuparea diafragmului, aceasta piesa se imparte in doua prin sectionarea traheei, esofagului si a marilor vase cat mai aproape de intrarea acestora in cavitatea toracica (piesa buco-cervicala si piesa toracala);

      Eviscerarea intestinului: se practica duble ligaturi pe duoden, ileon, rect si intrarea in cecum (mai ales atunci cand ansele intestinale sunt pline de continut);

      Rezulta prin sectionarea intre dublele ligaturi urmatoarele piese: stomac si splina, intestin subtire, intestin gros, cecum;

      Eviscerarea ficatului, aparatului genital femel si a aparatului urinar;

      Se examineaza obligatoriu arterele trunchiului mezenteric cranial.

      Se deschid articulatiile, se sectioneaza musculatura, se examineaza tendoanele, se examineaza oasele (sectionarea acestora) si se examineaza maduva osoasa.

      Deschiderea cavitatii craniene si a canalului rahidian cu eviscerarea encefalului ti a maduvei spinarii; se realizeaza conform tehnicii uzuale.