Tuberculoza cutanata

Tuberculoza cutanata

Tuberculoza cutanata constituie o forma rara de manifestare a tuberculozei luand forme clinice variate determinate de modul de invadare a pielii de catre bacilul Koch, de virulenta germenului si de imunitatea organismului. Tuberculozele cutanate sunt produse de Mycobacterium tuberculosis.

Clasic, tuberculozele cutanate se impart in tuberculoze tipice si tuberculoze atipice:

Tuberculozele cutanate tipice sunt reprezentate de: sancrul tuberculos, lupusul tuberculos, tuberculoza verucoasa, ulcerul tuberculos si goma tuberculoasa (scrofuloderma).

Tuberculozele cutanate atipice, denumite si tuberculide, sunt cauzate fie de un numar foarte mic de bacili, fie de o hipersensibilizarea a pielii fata de un focar tuberculos visceral. Ele pot fi tuberculidele papulo-necrotice, lichenul scrofulosorum, eritemul indurat Bazin, eritemul nodos.

Lupusul tuberculos

Lupusul tuberculos reprezinta forma cea mai frecvent intalnita, fiind o tuberculoza cutanata endogena care apare la subiectii contaminati anterior cu bacilul Koch si prezentand sensibilitate la tuberculina. Inocularea cutanata a bacililor se face din focare de tuberculoza pulmonara sau ganglionara, dar si prin inoculare exogena.

Debuteaza in 80% din cazuri inaintea varstei de 12 ani, aparand rar dupa 30 de ani. Evolutia lupusului tuberculos este cronica, desfasurandu-se pe o durata de zeci de ani, si este caracterizata prin ulceratii intinse si mutilante la pacientii netratati. Termenul de "lupus" provine tocmai de la acest aspect distructiv ca si "muscǎtura de lup". Localizarea de electie a lupusului tuberculos este la nivelul fetei indeosebi pe nas, obraji, urechi.

Leziunea elementara este tuberculul lupic sau lupomul situat in dermul profund ca un nodul rotund, cu diametrul de 3-4 mm, de consistenta moale, cu o culoare rosie-galbuie ca "marmelada de mere". Aspectul de marmelada de mere este si mai evident la vitropresiune. In mod obisnuit, lupomul are tendinta de a persista, de a se inmulti, de a conflua cu elementele invecinate formand placarde care se extind prin periferie in timp ce centrul devine atrofic.

Diagnosticul este sugerat de aspectul clinic si este confirmat de examenul histopatologic. Histologic, se formeaza un granulom tuberculos cu celule gigante, celule epiteloide si zone de necroza de cazeificare. Bacilii tuberculosi sunt prezenti, dar in numar foarte mic. IDR la tuberculina este pozitiva. De multe ori lupusul tuberculos coincide cu o tuberculoza pulmonara.

Exista posibilitatea aparitiei neoplaziilor, precum carcinomul spino-celular, pe leziunile de lupus tuberculos mai ales pe cele tratate prin radioterapie.

Scrofuloderma (goma tuberculoasa)

Goma tuberculoasa ia nastere prin extinderea la nivelul pielii, pe cale limfatica sau prin contiguitate, a unui focar tuberculos subiacent (ganglionar sau osteo-articular latent). In general sunt afectati ganglionii limfatici din regiunea gatului, axile, inghinal, presternal.

Debutul este in general lent si nedureros. Leziunea initiala se prezinta ca un nodul subcutanat ferm, initial mobil si acoperit de un epiderm moale. In scurt timp nodulul creste, se inflameaza, devine sensibil, adera de piele si ia o culoare rosie-violacee. Aproape concomitent centrul devine fluctuent si se ramoleste. Urmeaza perforarea si formarea unei ulceratii adanci, cu fundul murdar, cu marginile neregulate. Cicatricile secundare gomelor sunt vicioase, cu bride fibroase. Goma tuberculoasa cutanata poate fi solitara sau multipla.

Scrofuloderma are o evolutie lenta in luni si ani de zile, cu pusee repetate.

Tratamentul tuberculozei

Tratamentul tuberculozei cutanate este identic cu cel al tuberculozei localizate la alte organe. Tuberculostaticele cel mai frecvent utilizate sunt: rifampicina, izoniazida, etambutolul si pirazinamida. Schemele terapeutice folosite au o durata de 6 sau 9 luni.