ALERGIILE ALIMENTARE

ALERGIILE ALIMENTARE

Ca definitie insumeaza toate tulburarile alergice digestive si extradigestive determinate de contactul cu alimentul, de regula, patruns in tractul digestiv. Sunt foarte frecvente in ultimele decenii, ca urmare a cresterii urbanizarii si a metodelor de conservare a alimentelor. In acelasi timp cresterea nevoii de materie prima a determinat folosirea, atat in agricultura, legumicultura cat si in zootehnie, a diferitilor produsi chimici cu rostul de a creste productia. Acestia, frecvent, au dus si la schimbarea structurii naturale a alimentului de baza.

Factorii de risc ce contribuie la aparitia fenomenelor disfunctionale sunt reprezentate de:

- ereditate: cresterea nivelului de IgG, tulburari ale sintezei histaminei - factori care pregatesc terenul atopic;

- varsta: prevalenta este mai bine apreciata la sugar si la copilul mic deoarece acestia au alimentatia mai bine controlata pe cand, adultul, frecvent, nu se adreseaza medicului, el evitand alimentul care i-a provocat o stare neplacuta;

- afectiunile digestive au un rol important in dezvoltarea alergiei alimentare. Tulburarile secretiei acidului clorhidric, enteropatiile cronice, hipofermentatia digestiva, ingestia de substante iritante ale tubului digestiv (cafeaua, alcoolul, laxativele) sunt factori patogenici care favorizeaza sau exacerbeaza manifestarile digestive. Unele parazitoze (ca amibiaza), dismicrobismul intestinal (levuri) determina cresterea riscului de alergie alimentara. Poluarea bacteriana a tractului digestiv superior cu bacterii coliforme, stafilococi etc. constituie o frecventa in cadrul manifestarilor alergice digestive;

- factorii neuro-endocrini: ciclul menstrual, disfunctia tiroidiana;

- factorii de mediu: temperatura; umiditatea, radiatiile solare;

- produsele chimice: folosite in agrozootehnie in vederea cresterii nivelului productiei, al combaterii daunatorilor etc.

Antigenii alimentari sunt insuficienti cunoscuti ca raspandire si mecanism sigur de determinare a simptomatologiei. Prin conservare, prelucrare culinara si digestie, alimentele sufera modificari care pot reduce sau creste riscul alergiei. Antigenii alimentari pot fi:

- naturali, frecvent de natura animaliera, vegetala, condimente, fungi ex.: ovomucoidul din albusul de ou, fractiunea M din carnea de peste, betalactoglobulina din laptele de vaca, structurile N-glicosidice din rosii etc.;

- artificiale ex.: colorantii (tartrazina), conservantii, contaminantii alimentari (pesticide, insecticide, fungicide) etc. In principiu, orice aliment poate deveni alergen in afara de apa (Hafter). Evolutia alergiilor alimentare este greu de prevazut, ele pot fi fixe - independente de frecventa consumului alimentului incriminat sau ciclice - conditionate si de alti factori in afara alimentului incriminat. Gradul manifestarilor alergice creste cu cat alimentul este mai frecvent consumat. Distantarea ingestiei creste toleranta iar cantitatea ingurgitata are o importanta redusa.