Notiuni de anatomie si fiziologie a intestinului

Notiuni de anatomie si fiziologie a intestinului

Absorbtia produsilor alimentari prin mucoasa intestinului subtire este timpul esential al digestiei. Pentru a intelege datele legate de dietoterapia acestei portiuni importante a tubului digestiv, trebuie sa retinem cateva date de anatomie si fiziologie (1).

Segmentul tubului digestiv cuprins intre pilor (stomac) si anus se poate imparti in 2 mari portiuni: intestinul subtire si intestinul gros. Intestinul subtire se subimparte in duoden, jejun si ileon.

Duodenul este un organ fix, retroperitoneal, situat intre stomac - zona de inceput a procesului de digestie - si intestin - zona unde are loc procesul principal al digestiei si absorbtiei (proces pregatit in buna masura de prelucrarile alimentelor in duoden). Duodenul este locul unde se colecteaza si toate secretiile hepatice si pancreatice, precum si propria sa secretie. De aceea, el este centrul fermentilor digestive exocrine si endocrine (secretina, colecistokinina-pancreozimina, enteroglucagonul, serotonina, kininele). La functia duodenala, participa si motilitatea duodenala, prin miscarile sale peristaltice si antiperistaltice.

Intestinul subtire este un organ flotant, mobil, lung de 5-6 m, (masurat pe cadavru, la omul viu mai scurt datorita tonusului musculaturii intestinale). Peretele intestinului este format din 3 straturi: o parte externa, o parte medie, formata din straturi musculare longitudinale, superficiale, si profunde, si o parte interna - mucoasa. Mucoasa are o suprafata enorma, si este dispusa sub forma de viloziaati. Numarul de vilozitati este in jur de 1 000 000, iar suprafata totala depaseste 40-50m². Suprafata de absorbtie este de 1,3 m² pentru duoden, 31 m² pentru jejun si 6 m² pentru ileon (5). Unitatea de absorbtie intestinala este vilozitatea. Glucidele, fierul, calciul se absorb in partea superioara a intestinului, apoi sodiul, vitamina B₁₂ si grasimile se absorb preferential in ileon. Proteinele se absorb, de asemenea, in ansele proximale.

In timpul digestiei, produsul alimentar traverseaza diversele segmente ale intestinului subtire. Duodenul este traversat foarte rapid. Inaintarea prin intestin se incetineste pe masura apropierii de valvula cecala. Stagnarea ileala este uneori foarte prelungita. Evacuarea totala a intestinului subtire dureaza intre 6 si 9 ore.

Excitantul fiziologic al translatiei continutului intestinal este distensia. La duoden exista miscari peristaltice. La nivelul jejunului exista miscari de brasaj si ondulatii peristaltice foarte frecvente, ceea ce face ca transportul bolului sa fie destul de rapid; la nivelul ileonului exista miscari de brasaj, insa contractiile peristaltice si antiperistaltice sunt foarte rare. Viteza de tranzit este aici foarte mica.

Colonul primeste continutul intestinului subtire. Anatomic, el poate fi impartit in mai multe segmente: cecul, unde are loc si ambusura ileonului, continuat cu colonul ascendent, ce merge pana la unghiul hepatic si se continua cu colonul transvers, care, de fapt, traverseaza abdomenul catre partea stanga pana la unghiul splenic si se continua in jos cu colonul descendent, care se va continua pana la sigmoid spre canalul anal.

Colonul are o dubla functie: digera reziduurile amilacee nedigerate in intestin prin flora microbiana existenta aici si deshidrateaza chimul lichid format in intestinul subtire. Digestia grasimilor este foarte slaba in colon.Mai mare este digestia proteinelor si glucidelor. In colon are loc resorbtia apei si a sodiului, precum si concentrarea potasiului in fecale. De asemenea, se mai resorb si unele minerale: calciul, magneziul.

Colonul are si el miscari de doua tipuri: miscari propulsive sau miscari de masa si contractii nepropulsive, care segmenteaza. Motilitatea colonului este influentata de numerosi factori de natura umorala si nervoasa.

In materiile fecale din ileon exista de 4 ori mai multa celuloza decat cantitatea normala din scaun. De asemenea, exista mai multe amilacee provenite din cartofi, din malai sau chiar din grau.

Digestia in colon are loc prin intermediul bacteriilor intestinale.

Pentru a intelege rolul pe care il joaca intestinul gros in digestia normala, este suficient sa se compare continutul scaunului normal cu cel recoltat din ileonul terminal, asa cum se intampla cand, dintr-o cauza oarecare, se suprima fiziologic sau chirurgical functia intestinului gros.

Chimul pe care ileonul il devarsa in colonul drept contine inca o mare cantitate de apa (aproximativ 1000 ml) cu maximul 10% substanta uscata, electroliti, pigmenti biliari sub forma de bilirubina. Aproape toate alimentele sunt digerate sub influenta enzimelor si sunt absorbite la nivelul intestinului subtire, raman numai unele proteine si grasimi (sub forma de acizi grasi) si mai ales glucide.(5) Acestea sunt descompuse in intestinul gros in urmatoarele:

Ø          Elemente nedigerabile, care joaca in colon un rol de balast: lignina care inveleste cerealele, fibrele celulozice dure si nedigerabile ale legumelor verzi si ale celor uscate.

Pierderile fecale medii in 24 de ore(1)

Ø          Celuloza digerabila, care nu poate fi atacata decat de catre enzimele de origine bacteriana, celuloza mai fina a unor legume si proteine sau hemiceluloza unor fructe;

Ø          Glucidele neabsorbite in intestinul subtire, in cantitate variabila: amidonul a carui digerabilitate este inegala; amidonul din orez este bine digerat si absorbit in intestinul subtire; amidonul din grau si, mai ales, din cartof si porumb ajunge intr-o cantitate mai mare in colonul drept.

Doua fenomene antreneaza colonul in formarea scaunelor normale:

v         Absorbtia de apa, sodiu, clor, mai ales la nivelul colonului drept; usoara secretie de K;

v         Fermentatia si putrefactia bacteriana, care trebuie sa se echilibreze in mod normal. In colonul drept, flora digera resturile de amidon si de celuloza, producand acizi grasi si CO₂ . In colonul stang, fenomenul de fermentatie este inlocuit cu cel de putrefactie a resturilor proteice nedigerate si, mai ales, a proteinelor secretate de catre colon. Ele duc la formarea de indol, scatol, amoniac. Paralel si bilirubina este transformata (Quintrec). (1)

Microflora este abundenta. A fost botezata "saprofita". Aceasta inseamna ca "se hraneste cu materii organice inerte, producand fermentatia si putrefactia lor". In conditii normale, germenii saprofiti sunt nu numai inofensivi, ci si utili. Cantitatea lor in colon ajunge intre 80-300 ml din continutul intestinului gros. Peste 90% din microflora bacteriana este moarta in materiile fecale. In timp ce in partea cecala bacteriile sunt foarte active, in colonul terminal ele sunt inactive. Flora microbiana este de mai multe feluri: iodofila, obisnuita in cec, flora de fermentatie, flora de putrefactie etc.

Flora se adapteaza la alimentatie. Intestinul nou-nascutului este steril la nastere. Cand bea lapte de mama, apare flora microbiana de tip Corynebacterium;      daca bea lapte de vaca creste Lactacidus bifidus. Cand alimentatia devine mixta, se dezvolta si Echerichia coli.

Intestinul absoarbe din substantle introdus pentru alimentate cam: 99% din apa 95% din graimi, 99,5% din glucide, 99% din sodiu, 90% din potasiu s 99% din clor. Din acestea, 90% se resorb la nivelul intestinului subtre s 10% la nivelul intestinului gros.

Bolile intestinului subtire si gros sunt numeroase; dintre acestea vom mentiona pe cele mai importante.