MUSTARUL

Mustarul

Mustarul este unul din condimentele cele mai cunoscute si mai populare. Oferta de sortimente de mustar este nelimitata, el insotind preparate devenite simboluri culinare pentru diverse tari. Probabil ca nici tu nu iti poti inchipui fara mustar nici hot-dogul, nici crenwurstii, nici hamburgerii, nici carnatii, nici micii

Condimentul regilor

Semnalat de peste 3000 de ani, mustarul este unul din cele mai vechi condimente, acesta inviorand mesele unor popoare asiatice si ale vechilor egipteni. Se pare ca, initial, el a fost cultivat in China, dupa care s-a raspandit in intreaga lume.

Sub forma de pulbere sau boabe, mustarul a fost folosit drept condiment inca din Antichitate si a stimulat pofta de mancare a egiptenilor, romanilor si grecilor. Romanii utilizau mustarul atat ca aliment, cat si ca medicament. Ei foloseau faina de mustar obtinuta prin macinarea boabelor pentru a-si imbunatati circulatia priferica. De altfel, romanii au fost primii de la care exista o reteta pentru preparea mustarului care dateaza din secolul I dupa Hristos. Ei au obtinut un amestec din seminte de mustar macinate, ulei de masline, miere si otet pe care-l foloseau la salate si sosuri.

Se pare ca tot romanii sunt cei care aduc semintele de mustar in Galia. Prin secolul IX, exista dovezi ca manastirile din Franta ajung sa isi rotunjeasca veniturile din comercializarea si folosirea mustarului. In Evul Mediu, mustarul era sinonim cu bogatia. Tot in acea perioada, mustarul a fost folosit ca medicament pentru aparatul digestiv. Papa Ioan al XXII-lea, entuziasmat de caracteristicile mustarului a instituit in randul bucatarilor ce-l deserveau postul 'Grand Moutardier du Pape'.

Din secolul XIII, mustarul devine un obisnuit pentru parizieni si mai departe, pasta galbuie incepe sa cucereasca Europa.

Declin si transformare

Din Evul Mediu pana in secolul al XIX-lea, mustarul facut in casa a fost inlocuit de cel obtinut in mica industrie, devenind o afacere rentabila. In Franta, breasla producatorilor de mustar si de otet si-a format propriile ei retete si a preluat controlul asupra pietei. Vandut sub forma lichida sau ca pastile care sa fie dizolvate in otet, mustarul garnisea si pestele la fel de des ca si carnea.

In cursul timpului au existat si perioade de declin pentru producatorii de mustar, care intrau in concurenta cu mirodeniile si condimentele noi aduse din Orientul indepartat si din cele doua Americi. In reactie producatorii de mustar au incercat o revigorare a comertului prin diversificarea produsului.

Din secolul XIII, Franta a fost tara care producea cele mai diverse forme de mustar. In acea perioada, orasul Dijon a detinut monopolul in producerea mustarului in Franta. Schimbarea otetului din reteta clasica cu mustul, a creat un mustar mai putin acid si deci mai competitiv. De aici provenind si numele frantuzesc pentru mustar - moustarde.

Cele mai folosite sunt mustarul alb, mustarul indian sau maro si mustarul negru, care emana o substanta extrem de puternica ce poate produce basici pe piele. Toate sortimentele de mustar fac parte din familia Brassicacae-elor, ce este raspndita atat in Europa, cat si in Asia. Mustarul alb este cel mai folosit in alimentatie, deoarece isi pastreaza gustul propriu chiar si dupa amestecarea cu apa.

Se cunosc producatori renumiti de mustar si in alte tari ca Anglia, unde numele producatorului Jeremiah Colman in secolul XIX, devine sinonim cu cel al mustarului. Acesta pudreaza practic Imperiul Britanic cu pulbere de mustar, care se servea in timpul meselor amestecat cu apa, lapte sau bere. Astazi mustarul Colman se prepara dupa aceeasi reteta dezvoltata de Colman, din amestecul de 2 tipuri de seminte de mustar, pe baza carora a creat faina de mustar. Mustarul Colman este un amestec care da si azi o senzatie totala pentru limba, ochi dar si pentru sinusuri.

Evolutia mustarului

Cu timpul, prelucrarea la scara industriala a luat locul micii industrii ceea ce a condus la cresterea considerabila a productiei. In timp mustarul s-a raspandit pe tot globul, a fost diversificat si personalizat prin modul de imbuteliere, prin forma specifica a recipientelor si capacelor.

De asemenea, astazi se pare ca cea mai mare producatoare de seminte de mustar este Canada. Exista si o sarbatoare a mustarului, in prima sambata din luna august, National Mustard Day, care are loc in Mount Hereb, Mustard Museum, Wisconsin.

De la bob la mustar

In functie de sortiment, boabele, care pot fi de culori deschise pana la maronii-negre, se prelucreaza in mod diferit. Uleiurile speciale de mustar pe care le contin, dau iutela caracteristica acestui ingredient. Mai intai se zdrobesc semintele. Apoi faina de mustar se amesteca in diverse proportii cu: otet, sare, vin, apa, bere, piper, cuisoare, hrean, zahar, scortisoara Rezulta o melasa de mustar care se lasa in butoaie cam 3 saptamani, inainte de a fi trasa in borcane sau tuburi sub forma de pasta de mustar.

Sortimente de baza

Mustar dulce - se face din boabe de mustar deschise la culoare. Este ideal pentru sosuri si pentru a da gust salatelor.

Mustar mediu iute - este mustarul de masa, facut din amestec de boabe deschise si inchise la culoare. Este foarte bun la frigarui, carnati.

Mustar iute - este facut aproape numai din boabe maronii.

Mustar Dijon - specialitate de mustar veche, iute, care se prepara amestecandu-se in must.

Mustar Colman - specialitate de mustar foarte fin si iute, realizat din combinatia a doau feluri de boabe.

Rotisseur - facut din boabe macinate mare. Este Ideal pentru a fi pus pe friptura, sau pentru sosuri picante rafinate.

Mustar bavarez - boabele macinate mare se incalzesc cu zahar, primind astfel aroma de caramel. Este bun pentru diverse feluri de carnati.

O planta cu multiple intrebuintari

Frunzele de mustar alb sunt consumate in salate, dar pot fi folosite si ca furaj. Uleiul comestibil extras din seminte nu rancezeste usor. In Asia, el suplimenteaza industria cu combustibil folosit la iluminat si, de asemenea, da arome diferitelor feluri de mancare. Consumul mustarului este recomandat pentru sanatate. Nu are calorii si colesterol, dar are proteine, calciu, magneziu si potasiu. Ca ingredient pentru multiple sosuri, mustar se adauga in sosuri cu putin inainte de a fi gata, pentru ca daca se incalzeste prea mult isi pierde aroma.

Boabele de mustar se folosesc la conservarea castravetilor, pentru a le da aroma. In combinatie cu apa calda, mustarul creste tensiunea arteriala si duce la o mai buna circulatie a sangelui. Nu este recomandat acest lucru celor care au probleme cu tensiunea.
Se pot face bai de mustar in caz de raceala si tuse, avand efect benefic si pentru tratarea migrenelor (aplicand, pe ceafa, pasta de mustar). Pe de alta parte, semintele au actiune laxativa (1 lingurita de seminte de 2-3 ori pe zi, cu apa). Indiferent sub ce forma ar fi - floare, samanta, condiment, ulei sau pulbere - mustarul poate da savoare vietii.

Mustarul este obtinut din semintele plantei Sinapis alba, din familia Cruciferelor, in Romania fiind cultivate cu precadere doua varietati: mustarul alb (Sinapis alba) si mustarul negru (Sinapis nigra).

Mustarul alb are frunzele acoperite cu perisori aspri, florile dispuse in ciorchine, iar fructele in forma de pastai de forma alungita, de asemenea acoperite cu perisori aspri, in aceste pastai se dezvolta semintele de forma sferica, cu diametrul variind de la 2 la 3 mm, de culoare alba-galbuie si cu greutatea de circa l mg. Aceste seminte contin ulei alilic, componenta principala a mustarului, in proportie de 30-36%. Turtele rezultate prin presarea uleiului se utilizeaza la prepararea mustarului de masa.

Mustarul negru, spre deosebire de mustarul alb, contine seminte de culoare rosie-bruna, aproape negre, de forma sferica, iar diametrul acestora este ceva mai mic (1-1,5 mm). Semintele de mustar negru sunt mai putin bogate in ulei alilic (18-24%) si se utilizeaza, de asemenea, in alimentatie.

In tabelul urmator prezentam comparativ compozitia chimica a acestor doua varietati de mustar (in procente). In semintele de mustar alb se gaseste o glucozida, sinalbina, cu formula generala C₃₀H₄₄N₂O₁₆, care da gustul de iute al mustarului alb. Componenta principala insa a semintelor de mustar negru este o alta glucozida, denumita sinigrina, care de asemenea da gustul de iute acestei varietati de mustar.

         Mustarul de masa este preparatul obtinut dupa un proces tehnologic bine stabilit, din: faina de mustar, apa, otet, vin, sare de bucatarie, zahar si condimente vegetale (cimbru, tarhon etc.). Semintele din care se prepara faina de mustar nu trebuie sa contina seminte straine sau alte impuritati. Este interzisa adaugarea in mustarul de masa de: substante amidonoase de orice natura, dextrina, substante minerale, substante antiseptice si coloranti. De asemenea, mustarul de masa nu trebuie sa contina metale grele provenite din vasele sau utilajele folosite la prepararea acestui produs sau din alta sursa. In tabelul urmator prezentam orientativ compozitia chimica medie a mustarului de masa pregatit pentru consum (in procente).

         Prin analize chimice (de laborator) se determina prezenta substantelor conservante si a colorantilor, precum si a uleiului alilic, componenta principala a mustarului.

Uleiul de mustar se extrage la rece, din semintele de mustar alb (Sinapis alba), care contin intre 30 si 38% ulei. Turtele provenind din seminte decojite sunt utilizate la prepararea fainii de mustar, destinate fabricarii mustarului de masa. Uleiul de mustar bine rafinat are o culoare galbuie spre bruna, iar gustul si mirosul sunt placute. Sub aspect chimic, uleiul de mustar se caracterizeaza printr-un continut de circa 53% acid erucic.
Caracteristicile fizico-chimice ale uleiului de mustar:

densitatea (la 15C): 0,914-0,925;

punctul de congelare : intre -8 si -15C;

indicele de refractie (la 20C): 1,4730-1,4769;

indicele de saponificare: 170,1-183,8;

indicele de iod: 92-122;

Continutul in acizi saturati este de pana la 3%, din care: acid oleic, pana la 25%; acid erucic, pana la 52%; acid l i noi ic, pana la 19%; acid linolenic, pana la 2%; substante nesaponificabile, pana la 3%.

Mustar - (Sinapis albae semen) Sinapis alba L. - Mustar alb

Mustar - seminte globuloase cu diametrul de cca. 2 mm, albe - galbui, cu suprafata punctata sau cu ingrosari neregulate, acoperite cu un strat mucilaginos. Uscate, fara miros, gust iute, intepator, caracteristic, prin zdrobire intre dinti.
Compozitia chimica: ulei gras (cca 30%), mucilagii (cca 20%), substante de natura proteica (cca 25%), substante minerale, sinalbozid si mirozinaza. Principiul activ sinalbozidul similar sinigrozidului (din mustar negru) se comporta la fel ca acesta: sub actiunea fermentului (mirozinazei) se dedubleaza in mediu apos in glucoza, sulfat acid si izotiocianat de p-hidroxibenzil care insa nu este volatil ca izotiocianatul de alil.

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Datorita prezentei mucilagiilor in cantitati apreciabile, semintele intregi de mustar alb pot fi utilizate ca laxativ, de altfel singura utilizare terapeutica. In schimb este mult folosit in alimentatie in scopuri condimentare. Semintele de mustar alb constituie totodata o sursa de ulei vegetal.

MUSTARUL

Exista doua specii de mustar: una cu semintele albe (Sinapis alba), care are efecte mai blande (dar este si mai slaba din punct de vedere terapeutic), si una cu seminte negre (Sinapis nigra), cu un puternic gust picant si extrem de rubefianta, care este de obicei preferata in terapie. Ambele sunt intens folosite in medicina populara, mai ales ca aplicatii externe in bolile bronho-pulmonare, in care fac adevarate minuni. Sa vedem in continuare cateva modalitati de preparare si cateva utilizari terapeutice ale ambelor specii de mustar:

Retete cu mustar:Faina de mustar

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin zdrobire in piua. Se pastreaza in recipiente inchise la culoare si in locuri racoroase. De regula, este de preferat ca faina de mustar sa fie folosita in primele 2-3 saptamani de la preparare, dupa aceea proprietatile sale curative diminuandu-se progresiv.

Se administreaza intern in lapte sau vin, iar extern se foloseste la prepararea cataplasmelor.

Cataplasma cu mustar

Se amesteca 3-4 linguri de faina de mustar cu apa pana se formeaza o pasta, care se pune apoi intr-un saculet de panza si se aplica pe locul afectat, tinandu-se pana la inrosirea pielii si aparitia unei usoare senzatii de arsura.

Pentru copiii peste 6 ani, cataplasma se prepara din 3 linguri de faina de mustar si 3 linguri de faina obtinuta prin macinarea semintelor de in. La copiii sub 6 ani aplicatiile cu mustar sunt contraindicate.

Indicatii terapeutice ale mustarului

Constipatie cronica - se iau zilnic 1-2 linguri de seminte intregi de mustar alb, pe stomacul gol, inghitindu-se cu apa. Este un tratament eficient, dar contraindicat persoanelor care sufera de colon iritabil.

Intoxicatii - se amesteca 1 lingura de faina de mustar negru intr-un pahar de apa si se ia pe stomacul gol. Provoaca aproape instantaneu un acces de voma care va elimina materiile toxice din stomac.

Lipsa poftei de mancare - se pune un sfert de lingurita de faina de mustar negru intr-un pahar cu lapte. Se administreaza cu un sfert - o jumatate de ora inainte de masa.

Aplicatii externe cu mustar

Bronsita, astm, pneumonie - se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui. Se mentine atat timp cat senzatia de arsura nu este foarte puternica, dupa care se indeparteaza si se acopera zona tratata cu un material calduros.

Dureri reumatice, nevralgii - in apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 100-200 de grame de seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza. Se fac bai generale cu durata de 10 minute in aceasta apa. Este un tratament valabil si in astmul cronic, in durerile cu diverse localizari produse de expunerea indelungata la frig sau curenti de aer.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu mustar

Copiii sub 6 ani sunt extrem de sensibili la tratamentul cu mustar negru, care poate da intoxicatii severe. Administrarea prelungita a mustarului, negru sau alb, devine iritanta si toxica, mai ales la persoanele cu dispepsie, cu stomacul sau colonul sensibil, care sufera de iritatii ale cailor urinare

MASINA DE MACINAT PLANTE MEDICINALE, boabe mustar

Tratamentul cu faina de mustar

Folosirea mustarului pentru combaterea starilor febrile si a gripelor este o metoda naturista de vindecare cu efect sigur si foarte rapid. Ea implica, insa, si un oarecare risc, pentru ca, nestapanita perfect, poate avea urmari extrem de neplacute: arsuri ale pielii cu formare de vezicule, ingreunarea activitatii cardio-vasculare si chiar reactii alergice. Din aceasta cauza, modul de aplicare, durata si masurile de precautie trebuie respectate cu strictete.
 

   Sfera de utilizare:

 tuse (bronsite);

 raceli, gripe;

 astm;

 pneumonii;

 pleurite

Mustarul ca remediu

Mustarul (Semen Sinapis) este un excitant intens al pielii, care stimuleaza puternic irigarea cu sange si produce inrosirea si senzatia de arsura. Pentru combaterea anumitor afectiuni, cum sunt raceala sau gripa, nu se foloseste mustarul alimentar - desi este "fabricat" din aceleasi seminte -, ci faina de mustar.
     In general, pentru impachetari si comprese, se foloseste faina de mustar negru, macinata cat mai recent. Daca este mai veche de 6 luni, se face un test pentru verificarea reactiei pielii sau se lasa mustarul sa actioneze ceva mai mult.

Cum actioneaza?

In contact cu apa, boabele de mustar "elibereaza" un ulei gras, care are asupra pielii un efect deosebit de excitant. Irigarea cu sange devine mult mai intensa, iar temperatura pielii creste semnificativ. Reactia este, insa, foarte diferita, de la caz la caz. La unele persoane, pielea incepe sa arda si sa se inroseasca usor, imediat dupa aplicarea prisnitei sau a compresei, in vreme ce la altele senzatia de arsura apare abia dupa 6-8 minute. Terapia cu mustar are un efect rapid, adesea surprinzator, starile febrile complicate si chiar si gripa putandu-se ameliora vizibil, intr-o perioada foarte scurta de timp.

     Dupa socul de rigoare, adultii nu mai resimt asa de intens arsura, poate si din cauza ca realizeaza efectiv ca "se intampla ceva".

Masuri de precautie

Fiind volatil, iritatia produsa de mustar se poate extinde usor asupra zonelor apropiate celei afectate. De aceea, trebuie protejate, fiind extrem de sensibile, mai ales mucoasa bucala, cea nazala si ochii. Persoanele blonde, cele roscate reactioneaza mai puternic, astfel ca in cazul lor se impune efectuarea unui test de piele, pe antebrat.
     Verificati atent pielea dupa scurgerea timpului de aplicare recomandat. Este foarte posibil ca persoana bolnava sa nu perceapa singura arsura provocata de mustar. Si inca ceva: este de la sine inteles faptul ca prisnitele sau compresele cu mustar se aplica doar pe o piele intacta.

Impachetari sau comprese?

Daca folositi acest gen de terapie pentru prima data, ar fi mai bine sa optati pentru comprese, desi impachetarile sunt mai eficiente. Motivul: fierbinteala si arsura nu se concentreaza intr-un singur loc - de obicei cel mai sensibil, bolnav -, ci se raspandesc pe o suprafata mai intinsa.

Impachetari cu mustar

Materiale necesare:

 faina de mustar negru;

 lighean;

 ceas de bucatarie;

 panza subtire - primul strat -, care se aplica direct pe piele;

 fular gros de bumbac - al doilea strat -, care se leaga deasupra;

 folie de plastic + prosop vechi pentru protejarea asternutului;

 4 bucati - mai mici - de panza (eventual batiste);

 vaselina pentru protejarea zonelor sensibile;

 carpa umeda;

 ulei pentru uns pielea.

Panza care se aplica pe piele - primul strat - trebuie sa fie de trei ori mai lunga decat toracele, pentru a o putea infasura o data si jumatate in jurul sternului.

Fularul - stratul al doilea - sa nu fie de lana, pentru ca uleiul de mustar ataca lana. Evitati petele - nu ies intotdeauna la fiert!

Pregatirea: Presarati faina de mustar - intr-un strat uniform - pe treimea din mijloc a panzei, indoiti peste faina toate laturile acesteia, ca sa nu iasa nimic afara, asezati prisnita - fara sa o aplecati - peste lighean si turnati peste ea apa fierbinte (pana la 50gr.). Stoarceti prisnita usor, prin presare, si apropiati-va de persoana bolnava culcata pe pat, peste salul intins. Protejati axilele si mameloanele (inclusiv la barbati) cu un strat de vaselina si o batista aplicata deasupra si infasurati prisnita in jurul toracelui, astfel incat intre mustar si piele sa nu fie decat un singur strat de panza. Acoperiti-o, apoi, de jur imprejur cu fularul, puneti peste umeri un prosop sau un sal si fixati pe ceas durata de actiune care trebuie neaparat respectata.

Durata de actiune: Formula "cu cat mai mult, cu atat mai bine" nu este valabila. Durata se stabileste - in fiecare caz - dupa reactia pielii si dupa starea generala a pacientului.
     Prima verificare se face deja dupa 1-3 minute de la aplicarea prisnitei. Daca pielea nu s-a inrosit deloc sau s-a inrosit foarte putin, puneti prisnita la loc, mai asteptati 2 minute (tot dupa ceas) si verificati din nou. Daca apar, cumva, reactii nedorite (de exemplu ameteala), indepartati imediat prisnita.
     Daca la prima aplicare de 5 minute, prisnita este suportata bine, prelungiti durata la a doua si a treia aplicare, de la 5 la 15 minute. (Cu multa atentie!)

La o suportabilitate normala, prisnitele (si compresele) cu mustar se aplica o data pe zi, 3 zile la rand, dupa care se face o pauza. Tratamentul nu se reia decat dupa ce reactia pielii la aplicarea anterioara a disparut complet. Daca nu este cazul (efectul de iritatie poate dura 24-48 de ore), alternati prisnita cu mustar cu o compresa mai "blanda", cu ulei.

Comprese cu mustar

Se aplica pe piept (una) si pe spate (doua). Dupa indepartarea compresei, tamponati pielea cu o carpa umeda si masati-o cu ulei.

Materiale necesare:

 faina de mustar negru;

 lighean;

 ceas de bucatarie;

 una sau doua bucati de tifon sau de panza subtire (40 x 40 cm);

 un sal gros de pus peste compresa;

 carpa umeda;

 ulei pentru uns pielea.

Pregatirea: Este la fel ca la prisnite, dar fara protejarea axilelor si a mameloanelor. Presarati faina de mustar pe o compresa sau pe doua si aplicati-le pe partea superioara a spatelui, de o parte si de alta a coloanei vertebrale, sau pe piept (una singura), la nivelul bronhiilor. Puneti salul deasupra, infasurati-l in jurul toracelui si fixati - pe ceas - durata de actiune pe care o veti respecta cu strictete.

Proceduri mai "blande" cu mustar

Baia pentru picioare

Extrage "raul" din corp. Este eficienta - imediat dupa aparitia primelor simptome - in caz de raceala si calmeaza, adeseori, durerile de cap.

Amestecati circa 30 g de faina de mustar negru (cam 3 pumni) in 10 l de apa calda (37gr.), care trebuie sa ajunga pana sub genunchi, si tineti picioarele in ea pana simtiti ca vi se incalzesc complet (tinand seama de reactia pielii).

Durata depinde de la caz la caz (in general 5-20 de minute). Daca aveti varice, apa cu mustar nu trebuie sa treaca de labele picioarelor, dar efectul va fi mai putin intens.

Mustarul ne scapa de astm!

Semintele de mustar, albe sau negre, pot fi folosite nu doar la condimentarea preparatelor culinare, ci si in tratamentul afectiunilor respiratorii. Specialistii in medicina naturista recomanda persoanelor suferinde de constipatie cronica doua linguri de seminte de mustar alb zilnic, pe stomacul gol, cu apa. Lipsa poftei de mancare poate fi invinsa folosind seminte de mustar negru pe post de stimulent al apetitului. Astfel, se pune un sfert de lingurita de seminte macinate de mustar negru intr-un pahar cu lapte, si se administreaza cu un sfert de ora inainte de masa. Astmul, o afectiune tot mai des intalnita in randurile locuitorilor oraselor poluate, poate fi tratata cu ajutorul semintelor de mustar. Se aplica o cataplasma cu faina de mustar negru pe zona toracelui si se mentine 20 de minute, dupa care se indeparteaza si se acopera zona tratata cu un material calduros. Impotriva nesuferitelor dureri de cap, mustarul ne vine in ajutor. In apa fierbinte din cada se pune un saculet cu 200 grame de seminte de mustar negru. Se lasa circa 10 minute, dupa care se indeparteaza.

Este un tratament eficient si in cazul durerilor declansate de expunerea indelungata la frig sau la curenti de aer.

Mustarul, unul din cele mai vechi condimente, a fost initial cultivat in China, dupa care, din secolul XIII, incepe sa cucereasca Europa. In prezent, Canada este cea mai mare producatoare de seminte de mustar. Denumirea de 'mustar' in romana deriva din latinescul 'mustum', care inseamna must.
Exista trei specii de mustar: mustarul alb (Brassicaceae alba sau Brassica hirta), mustarul negru (Brassicaceae nigra) si mustarul brun (Brassicaceae juncea). Varietatea alba are seminte rotunde, dure, de culoarea paiului, fiind folosite mai ales pentru prepararea pastelor de mustar. Florile galben-aprins produc pastai paroase, lungi de 2,5 a 5 cm, fiecare continand aproximativ 6 seminte.

Mustarul alb este cel mai folosit in alimentatie, deoarece isi pastreaza gustul propriu chiar si dupa amestecarea cu apa.
Mustarul negru are florile mai mici, iar pastaile sunt netede si bombate, continand pana la o duzina de seminte. Semintele sunt rotunde si dure, variind la culoare de la cafeniu inchis pana la negru. Mustarul negru este mai mic si are un puternic gust picant.
Mustarul brun, similar ca dimensiuni mustarului negru, are frunzele late si rotunjite la baza, subtiindu-se spre varf, iar pastaile sunt lungi de 3 a 5 cm. Variaza la culoare de la brun deschis la brun inchis. Este mult mai iute decat cel alb, dar mai putin decat cel negru.

Iata cateva sortimente de baza ale mustarului:

mustarul dulce, care este ideal pentru sosuri si pentru a da gust salatelor
- mustarul mediu iute, este mustarul de masa, facut din amestec de boabe deschise si inchise la culoare. Se foloseste la frigarui, carnati.

mustar iute produs din boabe maronii

mustar Dijon, specialitate de mustar veche, iute, care se prepara amestecandu-se in must.

mustar Colman, mustar foarte fin si iute, realizat din combinatia a doua feluri de boabe.

mustar Rotisseur, produs din boabe macinate mare, este ideal pentru a fi pus pe friptura, sau pentru sosuri picante rafinate.

mustar bavarez. Are aroma de caramel, deoarece boabele macinate mare se incalzesc cu zahar. Este bun pentru diverse feluri de carnati.

Proprietati:
- laxativ, datorita prezentei mucilagiilor

- semintele de mustar alb constituie o sursa de ulei vegetal

- mustarului alb este un puternic vomitiv

- nu are calorii si colesterol, dar are proteine, calciu, magneziu si potasiu

- in combinatie cu apa calda, creste tensiunea arteriala si duce la o mai buna circulatie

a sangelui

- rol antiinflamator

Indicatii - uz intern:

- constipatie cronica
- intoxicatii

- lipsa poftei de mancare

- bronsita

- astm

- pneumonie

- dureri reumatice

- nevralgii

- anorexie

- dispepsii

- insuficienta pancreatica

- tratarea reumatismului

- raceli, gripa

- inflamatii ale articulatiilor

Mod de folosire - uz intern:

se administreaza intern in lapte sau vin

in cazul constipatiei cronice, se inghit cu putina apa sau lapte, seminte intregi (o lingurita/zi crescand progresiv pana la 1 lingura) - cura: 7-8 zile cu o pauza de 7-10 zile. Este un tratament contraindicat persoanelor care sufera de colon iritabil.
- semintele, au actiune laxativa (1 lingurita de seminte de 2-3 ori pe zi, cu apa)
- pentru intoxicatii, se recomanda 1 lingura de faina de mustar negru intr-un pahar de apa, care se bea pe stomacul gol.