VITAMINE - Alimentatia rationala

VITAMINE

Vitaminele, urmatoarea clasa de nutrienti, difera profund de primele trei clase (glucide, lipide si proteine) in aproape toate modurile: in marime si forma, in ceea ce priveste rolurile pe care le joaca si in cantitatile in care sunt consumate. Probabil, singurele caracteristici prin care vitaminele seamana cu primele trei clase de nutrienti sunt acelea ca sunt vitale pentru viata, ca sunt substante organice si ca sunt disponibile din alimente.

In general, vitaminele sunt mult mai mici decat nutrientii furnizori de energie. Organismul le poate degrada, dar nu poate sa extraga energie utilizabila din ele; rolul lor este de ajutatori, care fac posibile procesele prin care ceilalti nutrienti sunt digerati, absorbiti si metabolizati in compusi proprii ai organismului sau sunt excretati. Exista 13 vitamine diferite, fiecare avand un rol specific (vezi tabelul 2).

Vitaminele care sunt substante organice sunt destructibile. Ele pot fi degradate si alterate, astfel incat organismul sa le poata manipula cu grija. Organismul isi face provizii speciale pentru a absorbi si transporta vitamine, furnizand multe dintre ele cu purtatori de proteine de comanda. O vitamina poate fi utila intr-o forma aici si in alta parte, astfel incat procese metabolice speciale pot modifica subtil caracteristicile unei vitamine pentru a-i permite sa-si realizeze scopul sau particular.

Vitaminele se impart in doua clase: unele sunt solubile in apa (vitaminele B si vitamina C) si altele sunt solubile in grasime (vitamine A, D, E si K). Acest lucru are multe implicatii pentru:

• tipurile de alimente care le contin;
• potentialul lor distructiv;
• caile prin care organismul le absoarbe, transporta, le stocheaza si le excreta.

Vitamina: un nutrient organic esential, necesar in cantitati mici.

vita = viata

amina = care contine azot (primele vitamine descoperite au continut azot)

Vitaminele nu produc energie.

Tabel 2. Vitaminele.

Sursa: Numele date aici pentru vitamine sunt acelea agreate de Comitetul pentru Nomenclatura al Uniunii Internationale a Stiintelor Nutritionale, in politica nomenclaturii: descrieri generale si denumiri vulgare pentru vitamine si compusi inruditi, Journal of Nutrition 117 (1987): 7 -15.

Alimentatia rationala presupune si un aport optim de vitamine. Lipsa partiala sau totala a vitaminelor in alimentatie determina aparitia hipovitaminozelor sau a avitaminozelor. In tarile dezvoltate hipovitaminozele manifeste sau lente prin subalimentatie sunt extrem de rare. Daca deficienta unei vitamine nu este compensata, simptomele aparute se transforma in simptome clinice.

Persoanele care nu consuma oua, carne, lapte si produse din lapte au o cantitate riscanta de vitamina B₁₂ si o deficienta in folat.

Cei care au o dieta saraca in fructe si legume au un deficit de vitamina C si de beta-caroten.

Exista, insa, multiple cauze tehnologice care pot favoriza instalarea unor stari precarentiale, ale caror simptome sunt de cele mai multe ori necaracteristice, nespecifice. Consumul de alimente rafinate intr-un grad prea inalt, de concentrate alimentare sau de diverse conserve poate influenta defavorabil aportul de vitamine.

Astfel, o carenta de vitamina B₁ se poate, uneori, observa la persoanele care consuma exclusiv paine alba, din care lipsesc componentele cortexului bobului de gra, bogate in vitamine ale complexului B, indeosebi, tiamina. Painea integrala este, din acest punct de vedere, preferabila.

Un exces de vitamine poate determina aparitia fenomenelor de hipervitaminoza.

Utilizarea digestiva a vitaminelor variaza in functie de tipul si natura lor chimica. In prezenta lipidelor si a sarurilor biliare, vitaminele liposolubile se absorb cu un coeficient ridicat (95 - 99 %), cu exceptia carotenului care nu este absorbit decat pana la maximum 30 % (la copii, carotenul din legumele consumate crude nu se absoarbe decat in proportie de 5 - 10 %). Absorbtia vitaminelor hidrosolubile necesita prezenta acidului clorhidric in stomac. In lipsa aciditatii gastrice (anaclorhidrie) se pierde o parte a acestor vitamine. In conditiile unei secretii normale de acid clorhidric si a unui tranzit intestinal normal, gradul de absorbtie al vitaminelor hidrosolubile este de peste 90 %.