Patru sisteme de baza in practica asistentei sociale

Patru sisteme de baza in practica asistentei sociale

Asistentii sociali lucreaza cu multe feluri de oameni in eforturile lor planificate de schimbare. Vom lua in considerare urmatoarele exemple care discuta cele 4 sisteme de baza in practica asistentei sociale.

Un ofiter de probatiune lucreaza cu probationistii, familiile lor, scoli, patronii, tribunalele, avocatii, agentia sa proprie, si alte agentii ale comunitatii.

Un asistent social dintr-un sanatoriu lucreaza cu rezidentii, directorul si alti membri ai personalului institutiei, cu familii, doctori de familie, personalul securitatii sociale si departamentului de bunastare, spitale, biserici, grupuri de voluntari si alte resurse ale comunitatii.

Un asistent dintr-un centru zonal lucreaza cu familiile, oameni de diferite varste si cu interese diferite (adolescenti, copii, varstnici, mame, oameni de afacere locali), proprietari, inspectori ai cladirilor urbane, departamente de sanatate publica, servicii de angajare si un patron al altor oameni si institutii din comunitate.

Un asistent dintr-o clinica de sanatate mintala comunitara lucreaza cu familii individuale si alte grupuri, scoli, institutii de tratament si alte organizatii si grupuri ale comunitatii.

Fiecare asistent social trebuie sa decida care ar trebui sa-i fie scopul si relatia de lucru cu aceste persoane variate pe care le intalneste. Trebuie sa fie hotarat cine va beneficia de eforturile sale de schimbare, cine va avea nevoie sa fie schimbat sau influentat, si de cine va avea nevoie sa lucreze pentru a-si realiza diferitele scopuri in eforturile sale de schimbare. Activitatile asistentului social pot fi vazute in relatie cu 4 tipuri de sisteme: agentul schimbarii, client, tinta si actiune.

SISTEMUL AGENTULUI SCHIMBARII

Termenul "agent al schimbarii" isi are originea din lucrarea "The dynamics of planned change " a lui Ronald Lippitt, Jeanne Watson si Bruce Westley, care il folosesc pentru a descrie varietatea asistentilor cu diferite specializari care lucreaza cu sisteme de diferite marimi. In cele mai multe eforturi de schimbare exista un agent de schimbare principal care duce cea mai mare responsabilitate. Doi agenti ai schimbarii pot imparti aceasta responsabilitate asa cum fac co-terapeutii in lucrul cu familia. Un agent al schimbarii poate lucra cu mai multi asistenti intr-o echipa de actiune care asista in efortul de schimbare, in timp ce detine principala responsabilitate de agent al schimbarii lucrand cu echipa. Un ofiter de probatiune care lucreaza cu presonalul scolii, un asistent social al bunastarii, personalul biroului de angajare s.a.m.d. poate avea responsabillitatea de coordonare a tuturor activitatilor lor.

Un asistent social poate fi vazut ca un agent al schimbarii, iar publicul, o organizatie voluntara sau cu profit sau o institutie comunitara care il angajeaza, ca sistem al agentului schimbarii. Cand un asistent social este practician privat, el compune singur sistemul agentului schimbarii decat daca incheie un contract de lucru cu alti agenti ai schimbarii ca si psihologi clinici, doctori si avocati intr-o organizatie pentru profit.

Din punctul nostru de vedere, un agent al schimbarii este asistentul social care este specific angajat in scopul crearii schimbarilor planificate. Acesta difera de viziunea lui Roland Warren ("Truth, love and social change and other essays on community change"), care defineste agentul schimbarii ca pe "orice persoana sau grup, profesionale sau nu, din interiorul sau exteriorul unui sistem social, care incearca sa aduca o schimbare aproximativa in acel sistem". Noi ne distingem fata de Warren deoarece credem ca agentul schimbarii "platit" este influentat in eforturile sale de schimbare de sistemul care-l angajeaza si ii plateste salariul. Astfel, el opereaza diferit fata de incercarea individuala de a introduce schimbarea aproximativa ca si simplu cetatean.

Impactul si influenta sistemului agentului schimbarii asupra agentului schimbarii vor varia in functie de faptul daca intentia agentului este de a-si schimba propriul sistem din interior - ca de exemplu asistentul social angajat de un sanatoriu care incearca sa schimbe procedurile din institutie -, sau de a schimba un sistem din care nu face parte, de pilda: un asistent din agentia de sanatate mintala caruia i se cere ajutorul de catre o femeie cu un sot alcoolic sau un lucrator al centrului zonal care incearca sa schimbe polticile dintr-o scoala locala.

Cand asistentul social este in afara sistemului el ajuta sa schimbe, el nu este implicat personal in interventia in curs de desfasurare cu toate persoanele din sistem si poate mentine obiectivitatea prin pozitia cumva departata ca si reprezentant al propriei sale agentii - sistem al agentului schimbarii (si indirect al comunitatii) si al profesiunii sale. Cand agentul schimbarii isi vede oamenii in propria agentie ca si tinte ale schimbarii si incearca sa-si schimbe propriul sistem din interior, nu va fi in stare sa se tina deoparte de propriul sistem si trebuie sa recunoasca ca relatiile sale in desfasurare cu ceilalti oameni din sistem si propriile aspiratii de securitate, promovare si status la locul de munca ii vor afecta eforturile de schimbare. Mai mult, propria lui organizatie poate sa-i vada eforturile de schimbare ca pe o activitate ilegitima. Pe de alta parte, agentii schimbarii care lucreaza din interior la schimbarea propriilor sisteme au avantaje fata agentii schimbarii exteriori datorita accesului special la oamenii din interiorul sistemului, care pot da informatii si deveni aliati in eforturile de schimbare a politicilor si procedurilor internale.

Organizatiile angajeaza ocazional agenti a caror functie majora este sa ajute schimbarea organizatiei pentru a ramane semnificativa, sa-i mareasca productivitatea si creativitatea, sau s-o adapteze la circumstantele schimbatoare. In aceste conditii, agentul schimbarii lucreaza intr-o pozitie din propriul sistem, desi el este sanctionat sa lucreze pentru schimbari organizationale, iar relatiile lui cu ceilalti oameni din sistem si aspiratiile sale personaleii vor afecta munca.

SISTEMUL CLIENT

Termenul "sistemul client" provine si el de la Lippit, Watson si Westley, care-l folosesc pentru a desemna sistemul specific care este ajutat. Aceasta idee conform careia clientul este oricare beneficiar posibil al serviciilor ale agentului schimbarii a fost folosita mult timp de multi asistenti sociali. Noi avem o perspectiva oarecum diferita si cosideram sistemul client, fie el individ, familie, grup, organizatie sau comunitate, acela care, pe langa faptul ca poate fi un beneficiar posibil al serviciilor, este un sistem care cere ajutor si angajeaza serviciile unui asistent social ca si agent al schimbarii. Si mai adaugam o a treia dimensiune perspective noastre - ideea ca oamenii devin clienti doar atunci cand a fost stabilit un acord de lucru sau un contract intre ei si agentul schimbarii. Contractul clarifica scopul sau obiectivul efortului de schimbare si metodele care vor fi utilizate in activitatea de schimbare. Acest contract poate fi realizat cu intreg sistemul client sau cu anumite subcomponente ale lui (un membru al familiei, consiliul directorilor unei organizatii, o organizatie a unei comunitati). Lucratorul social poate de asemenea sa incerce sa mareasca sistemul client prin inglobarea altor membri ai unui sistem mai mare. De exemplu, asistentul dintr-o clinica de boli mentale poate porni doar cu sotia alcoolicului ca si client, dupa care sa incerce sa includa sotul si copilul in sistemul client. Sau asistentul social poate sa reduca sistemul client prin limitarea intelegerilor contractuale. Asistentul din centrul zonal, de exemplu, poate accepta sa lucreze cu o intreaga organizatie zonala pentru a o ajuta la rezolvarea unor frictiuni organizationale interne. Este posibil sa vada mai tarziu ca nu poate formula un contract de lucru cu o intreaga organizatie si sa-si limiteze contractul la cativa membri care incearca sa faca schimbari drastice in organizatie.

Astfel, rezumand, credem ca un agent al schimbarii ii poate considera ca si clienti pe cei care au aprobat sau au cerut serviciile lui, care se asteapta sa fie beneficiari ai efortului de schimbare si care au incheiat un contract cu agentul schimbarii. Termenul "client" este folosit cu aceleasi conotatii ca si in alte profesii.

Sunt cateva implicatii ale definitei noastre pentru sistemul client. In primul rand, trebuie sa cercetam sursa aprobarilor asistentului social pentru angajarea in efortul de schimbare. Aici sunt valabile doua tipuri de aprobari. Prima este aprobarea care-i da dreptul sa-si faca serviciile disponibile pentru public si ii certifica competenta. Aceasta aprobare vine de la profesia lui, si in anumite zone, de la statuturile declarate. Al doilea tip de aprobari ii da dreptul sa se angajeze in acitivitati specifice in interesul unui client specific. Aceasta aprobare vine de la insusi clientul care a contractat voluntar serviciile practicianului. De exemplu, un asistent social poate primi permisiunea de a face consiliere familiala intr-o anumita comunitate, dar nu poate lucra cu familia Jones, rezidenti ai acelei comunitati, fara permisiunea acelei familii.

Un ofiter de probatiune sau un lucrator din centrul zonal care vrea sa formeze o organizatie in cartierul lui nu vor avea la inceput contracte si aprobari voluntare de la probationist sau rezidentul cartierului. Ei sunt clienti potentiali, nu existenti. Aprobarile asistentului de a se angaja in activitati specifice cu ei vin din partea agentiei care angajeaza asistenti sociali (sistemul agentului schimbarii) si astfel indirect de la comunitatea care sprijina agentia. Asadar, comunitatea este intr-un fel clientul si se asteapta sa beneficieze de pe urma activitatilor asistentilor. In anumite circumstante, cum ar fi asistentul din sanatoriu care ar vrea sa schimbe procedurile personalului din sanatoriu si nu are aprobarea din partea acestuia, asistentul social trebuie sa apeleze la aprobarea data de profesia sa.

Noi credem ca, atunci cand este posibil, un agent al schimbarii ar trebui sa incerce sa obtina aprobarea si un contract de la posibilii beneficiari ai efortului sau de schimbare.

Din punct de vedere etic, noi credem ca oamenii au dreptul al autodeterminare si participare la deciziile care ii afecteaza. Warren sugereaza ca majoritatea asistentilor sociali: "nu sunt doar constransi de controlul agentiei, ci si de propria lor atitudine fata de client. Ei il identifica ca pe o persoana care are nevoie de ajtuor, care toata lumea spera ca va fi dat din belsug. Ei nu-l vad pe client ca pe un cetatean care isi cere drepturile legale sau ca pe o persoana care cere justitie sociala. Il idientifica cu agentia, cu sistemul."

Perspectiva noastra asupra agentului schimbarii care formuleaza un contract cu un sistem client respecta drepturile clientilor ca si cetateni.

Pragmatic, suntem de parere ca agentii schimbarii pot cel mai bine sa adune informatii despre si de la beneficiarii posibili daca acestia participa in proces ca si parteneri colaborativi. Mai mult, credem ca oamenii vor fi mai dispusi sa treaca printr-un efort de schimbare si, daca e necesar, sa faca ei insisi schimbari, cand au aprobat efortul de schimbare si au fost implicati in stabilirea scopurilor schimbarii si a metodelor de indeplinire a lor.

Astfel, din exemplele dinainte, cand agentul schimbarii are aprobare doar din partea profesiunii sale sau a agentiei si a comunitatii, iar oamenii pe care doreste sa-i ajute sunt doar clienti potentiali si nu efectivi, una din sarcinile sale importante va fi sa incerce sa influenteze acesti oameni sa devina clienti reali. Astfel aprobarea sa va fi redirectionata spre aceia cu care vrea sa lucreze. Acest lucru nu este intotdeauna simplu sau usor de indeplinit. Cand nu poate fi indeplinit, agentul schimbarii ar trebui sa stie ca nu poate stabili relatii cu adevarat colaborative si trebuie sa nascoceasca strategii alternative.

SISTEMUL TINTA

Oamenii pe care agentul schimbarii trebuie sa-i schimbe sau sa-i influenteze in scopul indepliniri obiectivelor alcatuiesc "sistemul tinta". Termenul "tinta" a fost folosit frecvent in literatura recenta a asistentei sociale. Desi unii regreta conotatia termenului, nu am putut gasi un substitut adecvat.

O sarcina de diagnostic importanta a asistentului social, de obicei in colaborare cu sistemul client, este sa stabileasca obiectivele pentru schimbare si apoi sa determine oamenii tinta care vor trebui sa fie schimbati. Pentru a ilustra, membrii unui grup i-ar putea cere asistentului social zonal sa-i ajute sa atinga obiectivul de imbunatatire a conditiilor de locuinta. Agentul schimbarii este de acord, iar impreuna identifica cateva tinte: proprietari, inspectori de cladiri urbane, membri ai departamentului de salubritate din oras, si altii. Cateva din aceste tinte pot sa fie de acord imediat sa produca schimbari; altii pot fi recalcitranti si sa se impotriveasca impotriva eforturilor de schimbare. Intr-o asemenea situatie trebuie luate doua considerente importante in seama: prima, sistemul client nu este intotdeauna sistemul care trebuie sa fie schimbat (cu alte cuvinte, nu este intotdeauna tinta). Si, in al doilea rand, nu se poate presupune ca sistemul tinta va fi tot timpul impotriva eforturilor schimbarii; poate sa fie de acord imediat, sa fie indiferent, sau sa lupte impotriva schimbarii.

Asistentul social poate lucra cu sau in interesul sistemului client. In anumite imprejurari, el poate interveni prin interactiune directa cu sistemul tinta. De exemplu, lucratorul de al clinica de sanatate mintala poate lucra direct cu sotia (sistemul client) si sotul alcoolic (sistemul tinta) si sa incerce sa-l influenteze pe acesta in intalniri fata in fata sa recunoasca ca are o problema cu bautura, sa ceara ajutor, sa devina client si sa participe la activitati de reabilitare. Daca asistentul social are ineractiuni slabe sau indirecte cu sistemul tinta, poate aduce alte influente asupra sistemului tinta. De exemplu, asistentul zonal si grupul din comunitate care cauta conditii mai bune de locuit ar putea sa-i ceara consilierului municipal sa influenteze un departament de salubritate urbana (sistem tinta) sa impuna un regulament sanitar in zona. Ei ar putea sa incerce sa influenteze un reporter local sa scrie un articol despre conditiile de locuit din zona, urmand sa forteze detinatorii unor proprietati deteriorate (sistemul tinta) sa le imbunatateasca.

Uneori, sistemul client si sistemul tinta sunt aceleasi, ca si atunci cand un agent al schimbarii accepta un client-individ pentru ajutarea acestuia sa-si rezolve o problema personala. In alte cazuri, sistemul client poate fi considerat sistemul tinta in procesul de indeplinire a anumitor obiective, dar pentru indeplinirea altora, sistemul client si sistemul tinta sa fie diferite. Sistemele client si tinta pot fi uneori partial suprapuse. De exemplu, dupa ce sotia (sistemul client) barbatului alcoolic (sistemul tinta) a venit la asistentul bolnavilor mintali, acesta poate descoperi ca comportamentul femeii contribuie la problema sotului. Pe langa lucrul cu sotul, asistentul poate incerca sa influenteze modificarea comportamentului sotiei, caz in care ea devine tinta. In alte cazuri, sistemele client si tinta sunt complet separate.

Cand asistentul social cauta sa schimbe politicile din propria agentie pentru a furniza servicii mai bune pentru comunitate si clientii lui, sistemul agentului schimbarii insusi poate deveni un sistem tinta.

Agentul schimbarii poate sa se ocupe cu cateva tinte pentru atingerea catorva scopuri. Relatiile pe care le mentine cu aceste diferite sisteme tinta, tipurile de influenta pe care le poate aduce si sarcinile pe care le indeplineste vor fi dictate de mai multi factori: telurile sale, separarea sau suprapunerea sistemelor client, tinta si agentului schimbarii, perceptiile sistemului tinta asupra eforturilor lui de schimbare si reactiile la aceste eforturi.

SISTEMUL ACTIUNE

Asa cum am aratat in exemplele care ilustreaza interactiuni intre sisteme ale agentului schimbarii, sisteme client si tinta, agentul schimbarii nu lucreaza izolat in eforturile sale de schimbare; el lucreaza cu celelate persoane. Folosim termenul de "sistem actiune" pentru a-i descrie pe aceia cu care lucratorul social se ocupa sa indeplineasca sarcinile si sa atinga obiectivele efortului schimbarii. Un sistem actiune poate fi utilizat pentru obtinerea aprobarilor si a unui contract, pentru identificarea si studierea unei probleme sau pentru influentarea tintelor majore ale schimbarilor.

Scopul unui anumit sistem actiune poate fi influentarea oamenilor care sunt potentiali clienti, la momentul respectiv fiind doar tinte, pentru a deveni clienti reali. De exemplu, daca directorul sanatoriului i-ar fi dat aprobarea si i-ar fi cerut asistentului social sa influenteze personalul sa-si schimbe atitudinea si comportamentul fata de rezidenti, in acel punct asistentul ar fi putut considera directorul ca pe sistem client si restul presonalului ca pe sistem tinta. Bineinteles, agentul schimbarii poate sa considere ca va avea mai mult succes in lucrul cu personalul daca membrii acestuia i-ar cere ajutorul. In acest caz, el ar considera personalul niste potentiali clienti si ar putea formula un sistem actiune cu directorul in incercarea sa influenteze staff-ul sa-i ceara ajutorul si sa-i devina client.

Un sistem actiune ar putea fi de asemenea formulat pentru studierea si colectarea informatiilor in legatura cu o problema. Asistentul zonal poate ajuta la formarea unui grup pentru studierea conditiilor de locuit din zona si identificarea tintelor care trebuie schimbate. Un alt sistem actiune poate fi formulat pentru indeplinirea functiei de acces intr-o agentie.

Poate fi necesar sa fie formulate unul sau mai multe sisteme actiune pentru a influenta tinta spre schimbare. In functie de situatie, un sistem actiune poate fi:

un nou sistem asamblat de asistent cu expectanta ca membrii sistemului vor fi in interactiune directa unii cu ceilalti

un sistem deja existent si in operare

cateva persoane care nu pot fi angajate oricand in interactiune directa, dar pe care asistentul social le va coordona pentru a schimba tinta in interesul unui client

In anumite cazuri, asistentii pot lucra cu acelasi sistem actiune in toate privintele. Daca un cuplu fara copii cere ajutorul asistentului social pentru rezolvarea problemelor de mariaj, el nu se ocupa decat de ei doi de-a lungul efortului de schimbare. In acest caz, ei sunt sistemul client si sistem tinta si, impreuna cu asistentul social, sistemul actiune.

CLASIFICAREA PE SISTEME

1. Sistemul agentului schimbarii: agentul schimbarii si persoanele care fac parte din agentie sau organizatie angajatoare.
2. Sistemul client: persoanele care aproba sau cer serviciile agentului schimbarii, care sunt posibilii beneficiari ai serviciului si care au un contract cu agentul schimbarii.
3. Sistemul tinta: persoanele care au nevoie sa fie schimbate in scopul atingerii unor teluri stabilite de agentul schimbarii.
4. Sistemul actiune: agentul schimbarii si persoanele cu care lucreaza si prin care isi atinge obiectivele si influenteaza sistemul tinta.

Trebuie pus accentul pe faptul ca agentii schimbarii lucreaza pentru schimbarea oamenilor, nu abstractiuni vagi cum ar fi "comunitatea", "organizatia" sau "sistemul". De asemenea, agentul schimbarii nu devine o parte permanenta, integrala a sistemului client, tinta sau actiune. Totusi, el este parte integranta a sistemului agentului schimbarii. El formeaza un sistem actiune sau lucreaza unul deja existent, lucreaza cu sistemul client si cauta sa influenteze sistemul tinta, dar nu devine parte a acestor sisteme pe acelasi principiu ca si ceilalti membri.