Asistenta sociala penitenciara - Planificarea executarii pedepsei

Caracteristici generale

l    Planificarea este procesul aflat între evaluarea initiala si actiunile de schimbare comportamentala sau de alt tip. Într-o acceptiune mai larga, planificarea face parte din procesul de evaluare initiala.

l    Aceasta acceptiune subliniaza în special interdependenta dintre cele doua procese – evaluare si planificare.

l    Evaluarea detinutului nu are nici o ratiune daca ea nu conduce la o interventie individualizata, iar planificarea este dependenta de calitatea evaluarii. De aceea se spune ca planificarea este deplasarea de la definirea problemei la identificarea solutiilor de rezolvare a acesteia.

Obiective:

l    Planificarea executarii sentintei sau, pe scurt, planificarea sentintei, este un proces complex care are ca principale obiective:

l    Din punctul de vedere al asistentului social, scopul planificarii pedepsei este de a orienta resursele penitenciarului astfel încât acestea sa fie utilizate în mod eficient.

l    Din punctul de vedere al publicului, planificarea pedepsei contribuie semnificativ la diminuarea riscului de recidiva, identificând si actionând asupra zonelor sau nevoilor criminogene.

Din perspectiva detinutului

l   Sa utilizeze în mod constructiv timpul petrecut în penitenciar,

l   Sa propuna strategii de evitare a infractiunii,

l   Sa pregateasca întoarcerea sa în comunitate fara ca acesta sa mai prezinte un risc ridicat,

l   Sa minimalizeze efectele distructive ale încarcerarii.

Conditii:

l  Pentru a realiza aceste obiective generale, spatiul penitenciar trebuie sa îndeplineasca cel putin doua conditii:

Sa dispuna de regimuri de detentie nuantate si sa ofere cât mai m detinutilor.

Obiectivele specifice ale planificarii pedepsei sunt:

l    Sa identifice factorii relevanti care ar putea conduce la :

Reabilii viitoare infractiuni,

l    Sa-l pregateasca pe detinut pentru eliberare ( la termen sau conditionat )

l    Sa dezvolte si sa consolideze abilitatile sociale, cognitive sau de autocontrol ale detinutului

l    Sa utilizeze în mod constructiv timpul petrecut în penitenciar

l    Sa informeze pe cei care decid liberarea conditionata

l    Sa ofere un punct de plecare a planului de asistare dupa eliberare

Procesul planificarii executarii  sentintei

Începutul procesului trebuie localizat imediat dupa pronuntarea sentintei definitive, potrivit principiului “ cu cât mai repede cu atât mai bine”, si dupa evaluarea initiala a detinutului (a se vedea Regulile penitenciare europene).

Participantii în comisia de individualizare a pedepsei

l    Detinutul – care a primit sentinta definitiva,

l    Comandantul – seful comisiei de planificare,

l    Sefii sectoarelor din penitenciar – interventii psihosociale, siguranta detinerii, tratament, evidenta etc.

l    Un consilier de probatiune.

Pot fi utilizate elemente din referatul de evaluare efectuat de serviciul de probatiune.

Prima etapa
– colectarea informatiilor -

Cele mai importante surse de informatii sunt:

l    evaluarea initiala, dupa recomandarile formulate în capitolul Evaluarea initiala – activitate condusa de asistentul social sau educatorul desemnat de catre seful serviciului de interventii ,

l    interviul cu detinutului

l    referatul de evaluare transmis de serviciul de probatiune de la domiciliul detinutului,

l    dosarul de penitenciar, unde sunt consemnate date importante despre persoana detinutului, precum si despre comportamentul sau.

A doua etapa – identificarea nevoilor detinutului

Când ne referim la nevoile detinutului avem în vedere acele nevoi a caror acoperire ar conduce la orientarea prosociala a individului.

Cele mai importante nevoi criminogene sunt corelate cu:

l      situatia familiala

l      locul de munca si calificarea

l      educatia si scolarizarea

l      sanatatea

l      stima de sine

l      abilitatile sociale si cognitive

l      dependenta de alcool sau drog

l      autocontrolul

l      discriminare si marginalizare

l      nevoi speciale etc.

Sunt considerati cu nevoi speciale cei care:

l      au dificultati de învatare ( numiti incorect si handicapati mental ),

l      femeile,

l      copiii,

l      au diverse dizabilitati fizice care le afecteaza mobilitatea

l      au vedere sau auz partial

l      au probleme psihice

l      bolnavi cronici

l      detinutii în vârsta

l      sunt membri ai unei etnii minoritate cu nevoi particulare etc. Etapa a treia – combinarea nevoilor cu resursele penitenciarului si ale comunitatii -

l    În aceasta etapa membrii comisiei confrunta nevoile detinutului cu resursele si oportunitatile penitenciarului si ale comunitatii în vederea stabilirii unei strategii de interventie realista si cat mai aproape de nevoile detinutului.

l    În masura în care penitenciarul nu dispune de anumite oportunitati ( calificare, scolarizare, programe terapeutice, pastor etc.) acestea pot fi identificate în comunitatea din care face parte penitenciarul.

Etapa a patra
 – planificarea propriu-zisa si contractul

Dupa evaluarea initiala a detinutului si dupa identificarea nevoilor criminogene ce vor trebui adresate în cadrul procesului de resocializare, comisia, împreuna cu detinutul în cauza, va trebui sa stabileasca o serie de obiective ale interventiei în penitenciar.

Potrivit regulii SMART, acestea vor fi:

l     S  - specifice fiecarui detinut

l     M – masurabile, vizibile

l     A  - posibil de atins

l     R – realiste

l     T -  stabilite pe coordonata timpului - orar

Spre exemplu, nu vom spune Vasile trebuie sa-si îmbunatateasca comportamentul

( prea general ) ci vom spune:

Vasile va învata sa spuna va rog- 15-30 august a.c.

Sa spuna când îl deranjeaza ceva fara a provoca un adevarat scandal – joc de rol – 30 august – 15 septembrie 1998 etc.

Aceste planificari sunt flexibile, adaptabile si constituie reperul unor evaluari ulterioare a detinutului. Ele sunt, apoi, consemnate în dosarul de penitenciar al detinutului.

Clasificarea

În aceasta etapa se realizeaza si clasificarea si categorizarea detinutului pe sectie sau pe regim de detentie. Aceasta se realizeaza potrivit legilor în vigoare si a regulamentelor penitenciare.

Regimurile în cadrul penitenciarului sunt (Lg. 275/2006):

l    De maxima siguranta,

l    Închis,

l    Semideschis

l    Deschis

Diferentierile dintre aceste regimuri sunt raportate în special la locul unde detinutul poate „iesi la munca” cu sau fara paza.

Principiile de clasificare a detinutilor

l  Nevoia de securitate a detinutilor

l  Nevoia de control

l  Nevoia de utilizare eficienta a spatiului în penitenciar

l  Nevoile si particularitatile individuale ale detinutilor.

Caracterul dinamic

l    Teoretic, aici se încheie procesul de planificare a pedepsei dar, trebuie sa tinem seama de caracterul dinamic al acestui proces, planificarea fiind doar un element al sistemului de interventie. Celelalte etape ale interventiei se raporteaza la planificare, adaptând si actualizând actiunea asistentului social.

l    În functie de modul cum se deruleaza programul, acesta poate fi modificat sau adaptat dar, atentie ! nu înseamna ca planificarea poate fi schimbata în fiecare saptamâna.

Etapa a cincea – implementare si monitorizare

În aplicarea planului de interventie este necesar sa se utilizeze cât mai multe si diverse metode si tehnici ( vezi cursul urmator).

Rolul asistentului social în implementare

l     Broker – sprijinind detinutul sa obtina serviciile de care are nevoie oferind informatii despre oportunitatile existente,

l     Avocat – reprezentând detinutul în obtinerea serviciilor de care acesta are nevoie,

l     Evaluator – culege si analizeaza informatii cu privire al detinut si propune planuri de interventie,

l     Profesor – învata pe detinut anumite abilitati,

l     Agent al schimbarii comportamentale – coordoneaza activitatile de schimbare comportamentala,

l     Mobilizator – mobilizeaza resursele penitenciarului sau ale comunitatii si creeaza noi programe,

l     Organizator comunitar – sprijina comunitatea sa întâlneasca nevoile detinutului dupa eliberare ( specific consilierului de reintegrare sociala si supraveghere),

l     Depozitar de informatii – colecteaza si înregistreaza informatiile cu privire la detinut,

l     Administrator – planifica si ofera servicii si programe.

Etapa a sasea
 – evaluarea

În aceasta etapa are loc evaluarea gradului de realizarea a obiectivelor stabilite în cadrul planificarii.

Finalitatea evaluarii poate fi:

l   Întoarcerea la planificare si modificarea interventiei

l   Închiderea cazului etc.

Concluzii

În teorie, planificarea executarii pedepsei are o desfasurare cu mult mai buna decât în practica. Penitenciarele românesti nu sunt pe deplin pregatire pentru a aplica un astfel de instrument.

Cele mai importante motive în acest sens sunt:

l     nu toate penitenciarele dispun de o arhitectura adecvata pentru a sustine regimurile progresive de executare a pedepsei,

l     procedura de planificare a pedepsei reclama personal bine instruit si destul de numeros, ceea ce nu caracterizeaza în totalitate realitatea româneasca,

l     serviciile sau programele pe care penitenciarele din România le pot oferi sunt limitate si atunci se impune întrebarea: la ce foloseste evaluarea initiala si planificarea sentintei daca programele nu exista sau nu pot fi oferite la timpul potrivit ?