CONCEPTUL DE "CALITATE A VIETII"

CONCEPTUL DE "CALITATE A VIETII"

Calitatea vietii reprezinta pentru om semnificatia vietii sale, rezultat al evaluarii globale, din punctul de vedere al persoanei umane, a propriei vieti. Calitatea vietii este un concept evaluativ, fiind rezultanta raportarii conditiilor de viata si a activitatilor care compun viata umana, la necesitatile, valorile, aspiratiile umane. Se refera atat la evaluarea globala a vietii (cat de buna, satisfacatoare este viata pe care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivitati o duc), cat si la evaluarea diferitelor conditii sau sfere ale vietii: calitatea mediul ambiant, calitatea umana a muncii (calitatea vietii de munca), calitatea relatiilor interpersonale, calitatea vietii de familie.

Calitatea vietii reprezinta o reluare, dar dintr-o alta perspectiva, a conceptului de fericire[1]. Daca fericirea se refera la starea subiectiva rezultata din trairea propriei vieti, calitatea vietii se refera atit la conditiile obiective in care viata umana se constituie, cat si la modul subiectiv in care fiecare isi evalueaza propria sa viata - stare de satisfactie, fericire, implinire. Daca fericirea era asociata cu o perspectiva predominant etica - ce strategii trebuie sa adopte individul pentru a maximiza fericirea sa -, calitatea vietii este asociata mai mult cu o perspectiva sociologico-politica. Interesul cade in primul rind pe determinarea factorilor obiectivi care sint responsabili de variatia calitatii vietii, si a strategiilor social-politice de actiune in vederea sporirii acesteia.

Tematica calitatii vietii s-a dezvoltat rapid in anii '60, ca o reactie la criza abundentei in tarile dezvoltate. Pe de o parte, anii '60 au constientizat efectele devastatoare ale cresterii economice asupra mediului. Pe de arta parte, s-a conturat estimarea ca prosperitatea economica nu asigura automat, prin ea insasi, si prosperitatea umana . Presupozitia conform careia cresterea economica duce prin ea insasi direct si neproblematic la o crestere a bunastarii colective este supusa la multiple critici. In societatile dezvoltate se simte tot mai mult nevoia unui corector al cresterii economice, tematica calitatii vietii indeplinind o asemenea functie.

In Romania anilor 70-'80 problematica calitatii vietii a devenit populara ca o forma mascata de critica a performantelor umane scazute ale sistemului socialist si ca o incercare de a presa asupra acestuia de a lua in considerare cit mai mult nevoile si aspiratiile populatiei. Se pot desprinde trei mari functii ale tematicii calitatii vietii:

definirea mai operationala a obiectivelor dezvoltarii social economice;

feedback al activitatii social-economice: eficienta ultima, umana a acesteia este data de efectul ei asupra calitatii vietii si

instrument de evaluare operationala a progresului social: putem vorbi despre un progres efectiv doar in masura in care s-a inregistrat o crestere a calitatii vietii.

In sociologie, tematica calitatii vietii joaca un rol important, dezvaluind o noua ipostaza a omului in cadrul sistemelor sociale: nu numai ca membru al sistemelor sociale, integrat, modelat si controlat de logica acestora (viziunea holista), dar si ca obiectiv ultim al tuturor activitatilor sociale .

Dezvoltarea cea mai spectaculoasa a tematicii calitatii vietii s-a produs in sfera indicatorilor de calitate a vietii. In ultimele decenii exista intense cercetari in acest domeniu, desfasurate in doua directii: a. analiza indicatorilor social-economici existenti in ceea ce priveste semnificatia si deci si utilizabilitatea lor pentru analiza calitatii vietii; b. dezvoltarea unor indicatori specifici ai calitatii vietii. Dificultatea principala a constituirii acestor indicatori sta in structura lor complexa. Un indicator de calitate a vietii reprezinta rezultatul combinarii unui indicator de stare (starea mediului ambiant, a relatiilor interpersonale, a tipurilor de munca oferite etc.) si a unui indicator al criteriului de evaluare (al necesitatilor, aspiratiilor umane). Punctul cel mai dificil il constituie tocmai determinarea acestei din urma componente.

Calitatea vietii implica o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitati umane, a factorilor care guverneaza dinamica acestora. In practica cercetarii sint folosite urmatoarele tipuri de indicatori ai calitatii vietii: indicatori ai starii diferitelor componente ale vietii umane (indicatori ai mediului natural, ai conditiilor de locuinta, de munca, de educatie etc.); indicatori ai necesitatilor/aspiratiilor - ce tipuri de munca doresc oamenii, ce tipuri de locuinta etc.; indicatori complexi rezultati din raportarea starii la necesitati; indicatori ai calitatii percepute a vietii - determinarea modului in care membrii unei colectivitati evalueaza ei insisi calitatea diferitelor componente ale vietii lor; indicatori de satisfactie cu viata - gradul estimat de satisfactie cu viata, ca indice sintetic al efectului subiectiv al calitatii vietii; in fine, indicatori ai unor simptome critice ale calitatii vietii: indicatori de sinucideri, boli mentale, optimism/pesimism, alienare.

O alta directie de cercetari se refera la caile prin care se poate realiza cresterea calitatii vietii. Doua directii distincte se pot desprinde: a. perfectionarea conditiilor obiective de viata in perspectiva necesitatilor umane si b. perfectionarea stilurilor si modurilor de viata, fapt de natura a maximiza calitatea vietii in conditiile existente la un moment dat.