PROCEDURA DE DIVORT

PROCEDURA DE DIVORT

Cu toate ca, orice casatorie se realizeaza pornind de la intentia celor doi soti de a-si petrece intreaga viata impreuna, din anumite motive atat subiective cat si obiective, ea se poate desface prin divort daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua.

Daca la incheierea casatoriei este necesar consimtamantul liber al sotilor, vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare si atunci cand ea se manifesta si in sensul desfacerii acesteia, astfel, oricare dintre soti are dreptul sa ceara desfacerea casatoriei prin divort. Trebuie mentionat faptul ca un divort se poate pronunta:

din culpa exclusiva a unuia dintre soti;

din culpa comuna;

- fara a se stabili o culpa, atunci cand se desfasoara procedura simplificata a divortului prin acord.

1. Motivele pentru divort.

In practica judiciara, au fost considerate motive temeinice de divort:

refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt sau parasirea nejustificata a domiciliului conjugal (separatia in fapt imputabila sotului parat);

infidelitatea unuia dintre soti;

relele purtari (de ordin moral, fizic);

existenta unei boli grave incurabile de care sufera unul dintre soti si necunoscuta de catre celalalt sot decat ulterior incheierii casatoriei, daca se stabileste ca manifestarile ulterioare ale bolii sunt din ce in ce mai dese si de natura sa justifice refuzul sotului reclamant de a mai coabita cu sotul parat, continuarea casatoriei devenind imposibila.

Conform legislatiei in vigoare in Romania, divortul poate fi dispus doar de catre instantele de judecata. Cu toate ca au existat propuneri in acest sens, oficiile de stare civila de la Primarie nu pot desfasura astfel de demersuri.

Actiunea de divort este strict personala si nu poate fi introdusa decat de unul dintre soti impotriva celuilalt sot, sau, in forma simplificata, de ambii soti. Cei doi soti sunt singurele subiecte de drept care pot avea calitatea de parti intr-o asemenea actiune.

2. Procedura de divort, tipuri de divort

Conform legislatiei in vigoare, se pot distinge doua modalitati de divort:

procedura simplificata a divortului prin acord, care dureaza aproximativ 2 luni pana la solutionare. Se poate efectua divort prin acord doar daca:

1. a trecut cel putin un an de la data incheierii casatoriei;

2. nu exista nici un copil minor din casatorie.

procedura obisnuita a divortului. In acest caz, cel mai recomandabil este cazul in care cei doi soti se inteleg cu privire la realizarea divortului.

3. Cererea de divort

Pentru a initia un proces de divort, cel interesat trebuie sa depuna la Judecatorie o cerere de divort, alaturi de certificatul de casatorie, dovada privind plata taxei de timbru si timbru judiciar. Cererea de divort trebuie semnata de partea care depune cererea sau, in caz de divort prin acord, de ambele parti.

Cererea de divort reprezinta primul pas in procesul de divort, ea precizand intentiile si solicitarile partii care o depune, justificand totodata intentia sa privind realizarea divortului. Cererea de divort poate fi introdusa de oricare dintre cei doi soti si se adreseaza presedintelui Judecatoriei.

Pe langa solicitarile cu caracter general, prezente pe orice cerere de chemare in judecata, cel care introduce cererea trebuie sa indice, acolo unde este cazul, numele copiilor minori din casatorie. In cazul in care nu exista copii minori din casatorie, acest fapt va trebui indicat expres.

Importanta cererii de divort

Dupa cum am mai mentionat, cererea de divort prezinta solicitarile celui care o introduce si enumerarea motivelor de divort. Pe langa aspectul subiectiv al unei prime impresii efectuate de catre judecator asupra cazului, importanta cererii de divort este data de faptul ca este una dintre cele cateva documente juridice in care partea isi poate expune in scris punctul de vedere si motivatiile. Intocmirea ei eronata poate aduce serioase prejudicii prin prisma actiunilor si demersurilor pe care partea va trebui sa le urmeze pe parcursul procesului. In plus, o cerere corect formulata aduce si o ordine in gandire si in modul de a pune problema pe parcursul procesului.

Mai trebuie amintit, de asemeni, faptul ca o cerere de divort eronat redactata, care nu contine, in mod corect definite, elementele necesare, poate aduce chiar respingerea actiunii sau declinarea competentei.

Chiar daca instantele de cele mai multe ori prefera sa treaca peste anumite erori strecurate in cererile redactate direct de parti, neavand cunostinte juridice pentru a intocmi in mod corect un astfel de document, nu trebui mizat pe acest lucru, in caz contrar totul depinzand de bunavointa celui/celei care judeca respectivul proces.

Redactarea cererii de divort

Inca de la inceput trebuie spus ca nu exista un formular general pentru o cerere de divort, nu exista un model general de cerere de divort. Exista, insa anumite modele de cereri (prezent si pe Internet si accesibile usor la o simpla cautare), la care in mod necesar cel interesat trebuie sa aduca completarile si modificarile de rigoare.

In general, in functie de complexitatea procesului si de gradul de intelegere a celor doi soti cu privire la divort si la celelalte cereri accesorii, cererea poate fi redactata de un Avocat (cazul cel mai raspandit si recomandabil) sau de cel/cea care o introduce (pentru divorturi simple), cu riscurile mentionate anterior.

Redactarea unui astfel de document de catre Avocat presupune cunoasterea datelor problemei, studiul si preluarea datelor de pe certificatul de casatorie, documente de identitate, eventual certificate de nastere, precum si alte documente, acolo unde este cazul.

Divortul din punct de vedere juridic

Divortul este singura cale care este un rezultat al vointei unuia dintre soti, atunci cand exista motive temeinice pentru care casnicia nu mai poate continua. Dar pentru ca desfacerea casatoriei sa aiba loc, nu este suficient ca unul dintre parteneri sa doreasca acest lucru.

Divortul din punct de vedere juridic este unica modalitate de desfacere a casatoriei, facandu-se distinctie cu incetarea casatoriei ce intervine prin decesul unuia din soti, declararea judecatoreasca a mortii unuia din soti si recasatorirea sotului celui ce a fost declarat mort (art. 37 Codul familiei). In noua reglementare, Legea nr. 59/1993, divortul nu mai are un caracter exceptional, putand fi cerut de ambii soti, daca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. In acest fel, reglementarea divortului are la baza mai mult ideea divortului remediu, decat cea a divortului sanctiune, desi aceasta din urma idee nu a fost parasita in intregime, deoarece divortul se poate pronunta, exceptand cazurile prevazute de art. 38 alin.2 din Codul familiei, din vina unuia sau a ambilor soti (art.617 alin.3 din Codul de procedura civila).

In esenta divortul este cauzat de incompatibilitatea partenerilor. Starea de incompatibilitate este, practic, certa in cazul in care unul din parteneri este perceput ca "om rau", prin aceasta intelegandu-se insuportabil.

Divortul este precedat de perioade de insatisfactie, traita tacit de parteneri, pentru un timp, ca apoi sa apara reprosuri, imputari reciproce si implicit destainuiri fata de altii, toate acestea ducand la deteriorarea cuplului conjugal. Putem identifica apoi si o perioada de confruntare si de separare, ce apare pana la pronuntarea divortului, chiar daca partenerii impart aceeasi locuinta.

Statistic vorbind, divortul este initiat in majoritatea cazurilor de femei.

Sistemul nostru juridic prevede ca modalitate ale divortului si acordul sotilor acesta fiind valabil doar prin indeplinirea conditiilor prevazute de art. 38 Codul familiei:

a) sa fi trecut un an de la incheierea casatoriei,

b) sa nu existe copii minori rezultati din casatorie, si a indeplinirea unor cerinte legale prevazute de Codul de procedura civila la art. 613[1], astfel ca cererea de divort sa fie intemeiat pe acordul celor doi soti si sa fie semnata de acestia.

Casatoria, ca baza a familiei, nu constituie numai o problema de ordin personal, nu intereseaza numai pe cei doi soti, ci si societatea. "In toate relatiile de familie traieste un interes social"[2]. Caracterul social al casatoriei face ca vointa sotilor sa nu poata constitui prin ea insasi un temei suficient pentru desfacerea ei, soarta casatoriei nu poate fi lasata numai la latitudinea sotilor. Imposibilitatea de a continua casatoria, datorata unor motive temeinice, se constata de catre autoritatea de stat competenta.

Fundamentul stabilitatii casatoriei il constituie esenta morala a acesteia, adica afectiunea si inclinatia reciproca a sotilor, completata de sentimentul datoriei morale fata de familie si societate si cu comunitatea spirituala dintre soti. In principiu in casatorie se realizeaza armonia dintre datoria morala a sotilor si sentimentele si inclinatiile reciproce. Faptul ca divortul este permis, numai pentru motive bine intemeiate, verificate de organul de stat competent, atrage atantia asupra importantei pe care o prezinta casatoria si asupra raspunderii pe care si-o asuma partenerii prin incheierea ei.

Temeiul divortului consta in indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

a)       existenta unor motive temeinice, apreciate de instanta judecatoreasca;

b)      aceste motive sa fi vatamat grav raporturile dintre soti incat continuarea casatoriei sa fie vadit imposibila;

c)       imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei.

Divortul produce efecte numai pentru viitor.

Divortul are efecte traumatizante asupra fostilor parteneri, dar mai ales asupra copiilor in cauza. Acestia din urma risca sa ramana cu o serie de traume in urma separarii de unul din parinti, intervenind un gol relational, chiar si complexe de stigmatizare si inferioritate sociala.

"Desi diminuarea functiilor familiei este evidenta, iar divortionalitatea accentuata, totusi familia rezista ca una din institutiile fundamentale si este posibil, din cauza agravarii disfunctiilor societatii, ori sa se destrame, ori sa se transforme intr-un bastion al supravietuirii"[3].

Sunt si situatii in care ambii soti vor sa divorteze, dar fiecare incearca sa convinga instanta ca celalalt este vinovat, dorind in acest fel sa fie favorizat in ceea ce priveste incredintarea copiilor si sa obtina pensie de intretinere.

5. Conditiile in care se poate divorta

Divortul poate fi pronuntat numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

- pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei;

- nu exista copii minori rezultati din casatorie.

Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei.

Introducerea actiunii de divort

Pentru declansarea procedurii de desfacere a casatoriei trebuie introdusa actiunea de divort. Aceasta trebuie sa cuprinda:

- numele si adresa reclamantului;

- numele si adresa paratului;

- data si locul unde a fost incheiata casatoria;

- date privind copiii:

- daca exista - numele si data nasterii acestora;

- daca nu exista - se mentioneaza acest lucru.

- date cu privire la locuinta

- date cu privire la nume, daca se solicita pastrarea numelui sau revenirea la cel anterior casatoriei

- solicitarea pensiei de intretinere (daca este cazul)

- motivele care au dus la destramarea relatiilor de familie. Este indicat ca acestea sa fie descrise cronologic. Se mentioneaza daca au existat acte de violenta morala sau fizica, daca sotul parat manifesta dezinteres pentru viata de familie, daca intretinea relatii extraconjugale, daca era consumator de bauturi alcoolice, daca au existat despartiri etc.

- daca se solicita cheltuieli de judecata

Sotul reclamant trebuie sa depuna personal actiunea la judecatorul de serviciu de la Judecatoria in raza careia se afla ultimul domiciliu comun al sotilor, in doua exemplare, daca sotii nu au copii minori si in trei exemplare, daca au.

In unele orase mici exista regula ca actiunile de divort sa fie depuse direct la Presedintele Judecatoriei, deoarece instanta are obligatia ca, la inceput, sa incerce impacarea celor doi soti.

Actele necesare la actiunea de divort

Actele necesare la actiuneade divort sunt urmatoarele:

- certificatul de casatorie in original. Daca acesta este pierdut sau este retinut de catre sotul care nu este de acord cu divortul, este nevoie ca persoana in cauza sa se adreseze serviciului de stare civila unde a fost incheiata casatoria si sa solicite un duplicat;

- copiile actelor de nastere ale copiilor (cand e cazul);

- certificate medico-legale (cand e cazul). Este recomandabil ca acestea sa nu se depuna in original, pentru a evita sustragerea lor de catre celalalt sot;

- chitanta doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru.

6. Desfasurarea procesului de divort

In procesele de divort, sotii pot fi asistati de avocat, dar nu pot fi reprezentati, astfel ca trebuie sa se prezinte personal la fiecare termen.

La primul termen:

- prezenta reclamantului este esentiala, deoarece in lipsa acestuia actiunea de divort va fi respinsa, considerandu-se ca a renuntat la judecata.

- reclamantul arata care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi actiunea: martori (pot sa fie rude), acte.

- paratul, in cele mai multe cazuri, solicita amanare pentru a-si angaja aparator.

La urmatoarele termene:

- are loc audierea martorilor

- daca sotii au copii, va fi implicata si autoritatea tutelara, aceasta realizand o ancheta sociala la domiciliul partilor.

- daca copiii au implinit varsta de 10 ani, vor fi adusi in instanta pentru ca judecatorul sa vorbeasca cu ei.

7. Conditiile pentru anularea casatoriei.

In anumite cazuri, nerespectarea dispozitiilor legale privind incheierea casatoriei este sanctionata cu nulitatea absoluta, cum ar fi:

casatoria a fost incheiata cu incalcarea dispozitiilor legale cu privire la varsta matrimoniala;

casatoria a fost incheiata de o persoana care este deja casatorita;

casatoria este incheiata intre persoane care sunt rude in gradul prohibit de lege (casatoria este oprita intre persoanele care sunt ruda in linie directa, indiferent de gradul de rudenie, sau colaterala, pana la gradul patru inclusiv);

casatoria este incheiata intre cel care adopta sau rudele lui, pe de o parte, si cel adoptat ori rudele acestuia, pe de alta parte;

casatoria este incheiata de alienatul ori debilul mintal;

casatoria este incheiata in lipsa consimtamantului viitorilor soti, ori cand acesta nu a fost exprimat cu respectarea conditiilor de forma necesare pentru incheierea casatoriei (casatoria trebuie incheiata in fata delegatului de stare civila, la sediul serviciului de stare civila in prezenta viitorilor soti, iar consimtamantul trebuie exprimat personal si in mod public);

necompetenta delegatului de stare civila (a fost incheiata de un functionar care nu avea imputernicirea de delegat de stare civila);

casatoria intre persoane de acelasi sex;

lipsa afisarii in extras a declaratiei de casatorie si lipsa la incheierea casatoriei a doi martori.

Nulitatea relativa a casatoriei intervine in cazul viciilor de consimtamant: eroarea, dar numai asupra identitatii fizice a celuilalt sot, dolul si violenta.

8. Efectele juridice ale anularii casatoriei.

Din punct de vedere juridic, sotii sunt considerati ca nu au fost niciodata casatoriti intre ei, drept rezultat:

sotii isi dobandesc numele avut anterior incheierii casatoriei, daca acesta se schimbase prin casatorie;

regimul comunitatii de bunuri nu a putut avea loc, deoarece nulitatea casatoriei opereaza retroactiv. Daca pe perioada dintre incheierea casatoriei si data declararii nulitatii casatoriei s-au dobandit unele bunuri, acestea vor fi coproprietatea celor a caror casatorie a fost declarata nula;

obligatia de intretinere nu poate exista intre soti;

dreptul de mostenire al sotului supravietuitor nu poate opera, deoarece calitatea de sot se considera ca nu a existat niciodata;

desfiintarea casatoriei nu are nicio urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie. Astfel, desi casatoria este desfiintata, filiatia copiilor nascuti si conceputi pana in momentul declararii nulitatii casatoriei este reglementata la fel ca si aceea a copiilor rezultati dintr-o casatorie valabila.

9. Caile de atac pentru o hotarare de divort.

Caile de atac pentru o hotarare de divort/separare legala/anulare a casatoriei se poate realiza astfel

termenul de apel, precum si cel de recurs impotriva hotararii de divort este de 30 zile si curge de la comunicarea hotararii.

pentru hotararea prin care instanta s-a pronuntat asupra nulitatii casatoriei, termenul de apel, precum si cel de recurs este de 15 zile si curge de la comunicarea hotararii.

In cazul in care hotararea privind divortul este emisa de o instanta in alt stat membru al U.E. pentru recunoasterea in Romania, sunt aplicabile dispozitiile Regulamentului CE nr. 2201/2003 (Regulamentul Bruxelles II).

Cererea se adreseaza tribunalului de la domiciliul paratului sau de la resedinta acestuia din Romania. Daca nu are nici resedinta cunoscuta, atunci cererea se adreseaza tribunalului de la domiciliul/resedinta reclamantului.

Calea de atac in Romania, impotriva recunoasterii unei hotarari privind divortul emisa de catre o instanta intr-un alt stat membru al UE. trebuie indreptata catre instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea de recunoastere. Se vor aplica dispozitiile de drept comun ale Codului de procedura civila.

Legislatia aplicabila intr-o actiune de divort intre soti care nu locuiesc in Romania sau care sunt de nationalitati diferite adica, a unui raport de drept international privat, este reglementata de dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat.  Astfel, relatiile personale si patrimoniale dintre soti sunt supuse legii nationale comune, iar in cazul in care au cetatenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.

Legea nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa caz, cetatenia sau domiciliul.

In lipsa de cetatenie comuna sau de domiciliu comun, relatiile personale sau patrimoniale dintre soti sunt supuse legii statului pe teritoriul caruia au ori au avut resedinta comuna sau cu care intretin in comun cele mai stranse legaturi. Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti este, la data cererii de divort, cetatean roman.

CONCLUZII

Este ingrijorator faptul ca rata divortialitatii este cea mai ridicata la generatiile tinere. Generatiile tinere cunosc o concentrare a divortialitatii in primii ani dupa casatorie. Instabilitatea si disolutia familiei sunt, in acelasi timp, probleme individuale si sociale atat la nivelul conditionarilor lor, cat si la nivelul efectelor pe care le au. Divortul este un fenomen psihic si social complex, determinat de o multime de factori economici, sociali, culturali si religiosi, care actioneaza la nivelul indivizilor, in interiorul cuplurilor si in afara acestora. Unii factori conditioneaza, direct sau indirect, cresterea divortialitatii, in timp ce altii o franeaza - direct sau indirect.

Multe societati considerau ca sarcina deciziei pentru casatorie este prea dificila pentru tineri, astfel incat parintii si familia de apartenenta, de multe ori cu ajutorul unor intermediari, faceau alegerea pentru ei. "Aranjarea casatoriei" se facea deci dupa criterii asa-zis "rationale", inclusiv potrivit "calculului economic". Astazi, in societatea moderna, nimeni nu mai consimte sa lase parintii sa faca alegerea viitorului sot, mai mult chiar, orice "calcul" in aceasta problema este considerat blamabil. "Ratiunile" traditionale pentru casatorie nu mai exercita forta de odinioara. Familia moderna aseaza pe prim-plan asa valori ca intimitatea, afectiunea si realizarea drepturilor maritale egale in satisfacerea sexuala, socializarea si educarea copiilor si participarea in comun la asigurarea materiala a familiei.

Insa, indiferent de faptul daca parintii au aranjat casatoria tinerilor sau ei singuri s-au hotarat la acest pas, astazi, cu parere de rau, multe familii se descompun.

Numarul de divorturi in crestere marturiseste ca fenomenul casatoriei devine treptat, din multe puncte de vedere, o institutie depasita. Cauzele divortului sunt diverse: insuficienta pregatire pentru viata de familie a viitorilor soti; conceptii diferite privind valorile supreme de care se conduc sotii (materiale, sociale); comportamentul care denota imoralitate in familie (abuzul de alcool, brutalitate in relatii, parasirea domiciliului); nivelul diferit de instruire si educatie etc.

Privind la conditia casatoriei de astazi nu este nici o indoiala ca institutia este sub un atac serios. In natiunile Occidentale, incluzand Statele Unite, Canada si Europa, aproape jumatate din casatoriile de prima data se sfarsesc in divort. Lume care spune de buna voie "Da," sfarsesc din ce in ce mai mult prin a spune "Numai vreau."

Bazat pe ratele de faliment ale casatoriilor de astazi, unii sociologi au prezis ca in curand casatoriile vor deveni demodate. Dar in ciuda sanselor crescute impotriva unei relatii fericite, pe viata, perechile inca se casatoresc si spera sa-si petreaca viata impreuna.

Divortul, antreneaza modificari majore la nivelul tuturor functiilor familiei. Functiile economice, de solidaritate, de socializare, cunosc o destructurare sau, in cazul cuplurilor cu copii, o redimensionare, de cele mai multe ori negetiva. Divortul are ca prim efect, perderea functiei psihoafective a familiei, slabirea sau ruperea relatiilor formale si informale ale partenerilor.

Un alt efect provocat de divort tine de faptul ca responsabilitatile paterne sunt redistribuite si preluate in totalitate de parintele caruia i s-a incredintat minorul. Desi efectele asupra copilului sunt negative, exista si situatiile in care efectele negative asupra minorilor sunt contra balansate de efectele benefice (de exemplul in cazul cuplurilor cu un parinte agresiv, alcoolic, etc.).

Dar oricum am privi si oricat de optimisti suntem, nu putem sa spunem ca minorul implicat intr-un proces de divort, nu este afectat in plan psihic. In absenta unuia dintre parinti, efectele se pot observa direct sau indirect in comportamentele si conduitele pe care minorul le adopta: irascibilitate, hipersensibilitate, izolare, performante scolare scazute sau acte deviante sau delincvente.

Unii autori fac o asociere intre divort si durerea pe care o implica acesta. Pierderea unui partener prin divort a fost adesea comparata cu pierderea prin moarte. Durerea care insoteste divortul poate sa conduca la depresii si anomie prelungite in care viata sa para fara rost si sarcinile de fiecare zi sa devina lipsite de semnificatie. Se mai face o asemanare intre sentimentele divortatilor si vaduvilor, desi faptul ca partenerul a plecat de buna voie va lasa pe unii divortati mai umiliti si cu mai multa amaraciune decat suporta in general vaduvul. Cei divortati tind adesea sa fie considerabil mai tineri decat vaduvii, dar readaptarea este complicata in ambele situatii atunci cand se mentin sentimente puternice de manie, respingere sau vinovatie.

Dar in acelasi timp putem privi si dintr-o parte pozitiva prin care putem spune ca divortul poate aduce eliberarea de relatiile nefericite sau restrictive, eliberand indivizii pentru a construi o noua viata fie de unii singuri, fie cu un nou partener. Oricum ar fi resimtita durerea de unul din parteneri este indicat sa se manifeste liber si sa se elibereze de apasare, apeland la una din formele de manifestare ale durereii: plans, manie, etc. O incompleta exprimare a durerii poate intarzia readaptarea personala si poate produce dificultati majore in relatii subiacente acesteia.

Dar in ziua de astazi putem observa in foarte multe societati ca familia capata alte dimensiuni si se restructureaza, trecand la noi forme care cu siguranta vor schimba si modul de abordare privind divortul. De la familiilee traditionale - in care stilul de viata este bazat pe autoritate, si functioneaza avand la baza ierarhia, conformismul, represiunea - s-a trecut la familiile contemporane, care se intemeiaza pe un alt stil de viata in care autoritatea este schimbata cu cooperarea si este sustinuta de alte valori: comunicare, egalitate, schimbare. Dar plecand de la aceasta tipologie, se poate spune ca o alternativa la cele doua mentionate mai sus, in viitor, valoarea focala intr-o familie ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele valori: competitie, insingurare, non-conformism.

Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care le atribuie institutiei familiale. Plecand le acest punct de vedere si de la schimbarile care deja sunt mult prea evidente in ziua de astazi, este usor de inteles ca si aspectele legate de divort si de modalitatile de destramare a familiei se vor modifica si vor suferi diferite schimbari, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat.

Diversele crize ale cuplului, tensiunea intre exigentele socio-profesionale externe si modelele familiale sunt mereu proiectate la nivelul inter-personal: contradictia structurala este perceputa subiectiv ca o carenta personala sau relationala. De altfel, oricat s-ar incerca explicarea diverselor tensiuni dintre membrii cuplului, sursa sociala a problemelor conjugale ramane inexplorabila. Insa mai mult decat orice, divortul functioneaza ca o supapa de siguranta. In fond, mariajul si divortul sunt doua mijloace ce permit atingerea aceluiasi rezultat: pacea si armonia individuala. Interventia judiciara este doar punctul vizibil ce le separa. In fond, divortul nu este anormal, chiar daca nu este previzibil, pentru ca el apare ca necesar, in mod functional, atunci cand traiectoria fiecaruia din parteneri nu mai corespunde premiselor initiale. Divortul poate fi foarte bine si rezultatul faptului ca obiectivele ce au dus la casatorie au fost atinse. Utilitatea asocierii nu mai este evidenta si este rentabil a juca o alta carte, intr-un context diferit. Cand scopurile primei casatorii sunt atinse, cand contextul se schimba, divortul si recasatoria pot fi interpretate ca un indice de buna integrare sociala si de un bun "tonus" psihologic.

Ca si casatoria, divortul apare ca o etapa in urmarirea bunastarii si a fericirii. Din aceasta perspectiva, fragilitatea casatoriilor nu se datoreaza direct problemelor sentimentale, ci sunt expresia aspectului prometeian al reprezentarilor sociale asupra fericirii.[4]

Divortul poate deveni, in plan personal, sansa unei "noi vieti" si prin aceasta sa contribuie la modificarea chiar a raporturilor sociale.[5] Dincolo de traumele provocate de esecul unui cuplu, divortul si eventuala recasatorie constituie sansa unei noi vieti.

BIBLIOGRAFIE