METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA

METODE UTILIZATE IN ASISTENTA SOCIALA

Introducere

Reluarea practicii Asistentei Sociale in Romania post totalitara este un proces ce necesita eforturi de redefinire si de gasire a unui drum propriu si a unui loc specific in realitatea sociala in "tranzitie". Pana la gasirea acestui loc, in concordanta cu sistemul actual al institutiilor, modelul strain ne ofera multe puncte de sprijin.

Astfel, cu mai bine de 30 de ani in urma William Schwartz stabilea ca cerinta a profesiei de asistent social "sa medieze procesul prin care individul si societatea se intalnesc datorita nevoii reciproce de autorealizare". Modelul de mediere se bazeaza pe presupunerea ca interesele individului si ale societatii sunt in general aceleasi, dar intr-o societate complexa si in schimbare dorinta individului de a fi integrat ca membru deplin si productiv precum si capacitatea societatii de al integra sunt uneori blocate. Interventia asistentei sociale este indreptata spre aceste blocaje eliberand "tendintele individului catre sanatate, dezvoltare, si apartenenta si eforturile organizate ale societatii de a-si integra componentele intr-un intreg dinamic si productiv. (Schwartz,1961).

Aceste "blocaje" ale tendintelor individului si ale eforturilor societatii sunt experimentate de indivizi si de grupuri de indivizi ca probleme (gasirea unei slujbe, ocrotirea unui copil, mentinerea comunicarii intr-o casnicie, intelegerea cu altii, plictiseala din cauza inactivitatii etc.) Asistenta sociala este un proces de rezolvare a problemelor.

Practica Asistentei Sociale este totalitatea lucrurilor pe care le fac asistentii sociali. Ea cuprinde atat un proces (procesul de rezolvare a problemelor), cat si planificarea actiunilor de schimbare (care pot fi numite metode de interventie). Deci metodele de interventie sunt doar o parte a practicii Asistentei Sociale. Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali din S.U.A. (NASW) identifica 3 scopuri ale practicii Asistentei Sociale :

1. sa ajute indivizii si grupurile sa identifice, sa rezolve sau sa reduca la minimum problemele care apar din dezechilibrele dintre ei si mediu.

2. sa identifice arii potentiale de dezechilibru intre indivizi sau grupuri si mediu pentru a preveni aparitia lor.

3. sa caute, sa identifice si sa intareasca potentialul indivizilor, grupurilor si comunitatilor.

Werner Boehn - da o definitie larg raspandita a Asistentei Sociale: "Asistenta Sociala cauta sa creasca functionarea sociala a indivizilor singuri sau in grup prin activitati centrate pe relatiile lor sociale, care constituie interactiuni intre indivizi si mediul lor. Aceste actiuni pot fi grupate in 3 functii: restaurarea unor capacitati diminuate , asigurare de resurse individuale sau sociale si prevenirea disfunctiilor sociale".

Mai recent, Universitatea West Virginia defineste Asistenta sociala ca "preocupata si implicata in interactiuni intre oameni si institutii ale societatii care afecteaza posibilitatea oamenilor de a-si defini sarcini vitale, de a-si realiza aspiratii si valori si de a-si reduce depresii . Aceste interactiuni se petrec in contextul mai larg al binelui social. De aceea trei scopuri majore ale asistentei sociale pot fi identificate :

a) sa creasca capacitatile de dezvoltare de probleme si de dezvoltare ale oamenilor;

b) sa promoveze operatii eficiente si umane ale sistemelor care ofera oamenilor resurse si servicii;

c) sa lege oamenii de resurse, servicii si oportunitati".

Alti teoreticieni afirma ca asistenta sociala fie "armonizeaza" (adapteaza) cu indivizii si mediul lor, fie incearca sa realizeze un echilibru intre cerintele mediului si capacitatile de adaptare ale oamenilor.

Dar care este misiunea Asistentei Sociale? - sa schimbe individul pentru a corespunde mediului sau sa schimbe mediul pentru a corespunde cerintelor individului?

In istoria din secolul XX a Asistentei Sociale au fost reprezentate ambele tendinte.

Astazi exista tendinta de a se acorda o importanta egala persoanei si situatiei sociale.

Astfel Asistenta Sociala se desfasoara la 3 niveluri :

1. comunitar => schimbare comunitara (sociala );

2. individual => schimbare individuala ;

3. grup => poate fi sociala sau individuala in functie de natura grupului.

"Legea instrumentului" - Abraham Kaplan :

"Dati-i unui baietel un ciocan - el va constata ca toate lucrurile pe care le intalneste au nevoie sa fie ciocanite. Ca urmare nu este de mirare ca oamenii de stiinta formuleaza probleme in asa fel incat pentru rezolvarea lor e nevoie de acele tehnici in care ei insisi sunt mai specialisti". Asistentul social trebuie sa evite "Legea instrumentului". Pentru asistentul social sunt necesare doua seturi de deprinderi: sa cunoasca strategiile de schimbare ce se pot folosi si sa poata pune in aplicare aceste strategii. Adica asistentii sociali trebuie sa aiba capacitatea "sa decida ce este de facut" si "sa faca ceea ce s-a decis". Asistentul social trebuie sa se implice in procesul de rezolvare de probleme. Acesta include actiunea de definire a problemei, actiunea de colectare de informatii care sa stea la baza deciziei, actiunea de a implica clientul in stabilirea obiectivelor si luarea deciziilor, actiunea de schimbare si actiunea de evaluare a progresului.

Practica asistentei sociale se bazeaza pe un set de valori care o ghideaza. Valoare centrala este auto-determinarea clientului si daca clientul nu poate sa o foloseasca, sarcina asistentului social este sa creasca posibilitatile clientului de a alege .

Asistentul social si clientul sunt parteneri. Asistentul social lucreaza cu clientul si nu-si modifica, nu-si schimba clientul. Daca ati venit la Asistenta Sociala pentru a schimba oamenii, a-i face mai buni inseamna ca a-ti gresit locul.

Rolul nostru ca asistenti sociali nu este sa-i schimbam pe oameni, ci sa-i angajam in procese de rezolvare a problemelor prin care ei sa invete sa le rezolve singuri.

NOI NU LE REZOLVAM PROBLEMELE

Cunostintele necesare asistentului social :

1. cunostinta despre comportamentul individual si dinamica acestuia;

2. cunostinta despre situatii sociale - comunitati, institutii, resurse.

3. cunostinte despre relatiile dintre oameni si mediul lor social si institutional;

4. cunostinte despre procesul de rezolvare a problemelor si modele de interventie;

5. cunostinte de cercetare pentru evaluarea practici de asistenta sociala .

Termenul client este generic si inseamna: individ, familie, grup de indivizi sau o comunitate ce experimenteaza o problema. Procesul de rezolvare a problemelor este aplicabil de sistemul-client .

Activitatea de asistenta sociala este atat de reabilitare, cat si de preventie. Rezolvarea unei probleme se constituie ca model pentru rezolvarea unei probleme viitoare.

Asistentul social ca agent al clientului sau nu intervine pana ce clientul (individ, familie, grup sau comunitate) nu realizeaza problema si e pregatit sa se angajeze in procesul de rezolvarii ei. Uneori asistentul social este chemat sa actioneze ca agent al societatii (la delincventi sau abuz asupra copiilor).

Asistentul social trebuie sa posede deprinderi pentru a aprecia situatia problematica evaluand atat individul, cat si mediul sau social. Pentru punerea in aplicare a planului de interventie el poate face apel la specialisti, poate transfera sau referi clientul la profesionisti din alte domenii. Desi, folosirea modelului medical este respinsa de Asistenta Sociala, in acest caz analogia medic generalist care trimite clientul la medicul specialist este functionala.

Surse si metode de colectare a informatiilor

Primul si cel mai important principiu, este acela ca orice client trebuie sa cunoasca sursele de informatii folosite de asistentul social si daca sunt folosite. Daca e posibil se cere si permisiunea clientului pentru folosirea anumitor surse. Dar chiar daca nu avem permisiunea lui, clientul trebuie sa cunoasca sursele folosite, informatia solicitata si motivul folosirii acelei informatii. Daca aceste informatii duc la stabilirea caii de actiune pentru atingerea scopurilor, clientii trebuie sa participe la luarea deciziei.

Metodele de strangere a informatilor pot fi impartite in urmatoarele grupe :

. relatarile clientilor;

. relatari ale altora;

. intrebari si teste verbale sau scrise;

. observatii;

. documente ale unor institutii.

Probabil ceea mai folosita metoda de adunare a informatiilor este interviul sau sedinta de grup cu sistemul client, iar chestionarul si observatia sunt folosite pentru a le obtine.

Interviul poate fi nestructurat (permitand clientilor sa se descarce) sau inalt structurat (exista un set stabilit de intrebari de la care nu ne abatem). Insa asistentul social poate structura interviul in functie de informatiile necesare (cand hotarasc unde si cand va avea loc intalnirea, cand aseaza scaunele pentru persoanele participante etc.). Primul interviu de obicei este nestructurat si nu necesita prea multe intrebari, ci doar observatie atenta, ascultare si observarea limbajului corpului pentru intelegerea stresului pe care problema l-a provocat clientului si ce resurse a folosit pana acum .

Asistentul social poate incepe sa cunoasca modul de gandire al clientului.

De asemenea unele din sursele de informare vor cere in schimb informatii de la asistentul social (acesta le poate oferi doar dupa ce a discutat cu clientul).

Uneori, clientilor li se cere sa completeze un formular sau un chestionar. Poti sa folosesti si discutia intre client si o alta persoana (ruda, prieten). Observatia poate fi externa sau coparticipativa. Exista adesea tendinta ca materialele scrise sa fie considerate ca date obiective, mai adevarate decat impresiile directe ale asistentului social.

Deprinderi folosite in faza de contact

Pana acum am discutat despre ce se face? Acum despre cum se face?

In primul rand se impune precizarea: cuvintele au o semnificatie intr-un anumit context, precum si ca aceleasi cuvinte au diferite semnificatii pentru oameni diferiti.

Daca vor sa fie eficienti, asistentii sociali trebuie sa implice atat sentimentele, cat si gandirea clientilor in procesul de interventie (de tratament, de actiune). De asemenea, in proces sunt implicate sentimentele si gandirea asistentului social.

Nu se poate spune ca nu e nici o legatura intre tratarea copiilor intr-un fel si comportamentul lor. Ceea ce determina uneori esecul nostru in rezolvarea problemei, sunt presupunerile neintemeiate pe care le facem.

De asemenea, trebuie sa tinem cont ca:

1. Raspunsurile date sunt determinate de felul in care sunt puse intrebarile;

2. Orice comportament in prezenta altcuiva comunica o imagine asupra relatiei cu respectiva persoana;

3. O parte importanta a comunicari umane are loc in liniste sau in lipsa comunicatiei, ca si prin ceea ce, si cum se spune.

4. Dependenta sau lipsa raspunderii pentru actiunile noastre, sunt cauzate de faptul ca altii isi asuma raspunderea pentru actiunile noastre, si nu de cei care ne daruiesc sau fac multe pentru noi.

Deprinderile necesare in aceasta faza: abilitatea de a comunica, empatie, sinceritate, interes, respect, ingrijorare. Deprinderi de a asculta si de a reactiona (atat in pozitia, cat si limbajul corpului) la ceea ce clientul vrea sa comunice, cer ca ascultarea sa se faca "cu urechile pentru cuvinte, si cu ochii pentru limbajul corpului" (spune ce simte clientul, cum ii percepe pe altii, care sunt aspiratiile si obiectivele).

Pentru a fi sigur ca interpreteaza bine cuvintele sau sentimentele clientului, asistentul social trebuie sa se identifice din cand in cand cu acesta prin rezumarea mesajului primit cu alte cuvinte prin conexiunea unor aspecte pe care clientul nu le-a legat (se folosesc expresii "Ceea ce imi spui inseamna . ?" ; "inteleg ca ., etc.). Uneori asistentii sociali se simt inclinati sa transmita simpatie clientului. Dar, atentia inseamna empatie nu simpatie !

Tehnici folosite in comunicare

Este folositor sa incepem cu intrebari deschise: "Spune-mi cate ceva despre tine" sau "Ce ai vrea sa discutam azi?". Astfel procesul de interventie poate fi privit ca o palnie care face trecerea de la probleme generale, abstracte la intrebari concrete privind obiectivele stabilite pentru interviu. Iata de exemplu o lista de intrebari de folosit atunci cand clientul spune: "Nu ma inteleg deloc cu parintii".

- Ce intelegi prin aceasta?

- Nu inteleg ce vrei sa spui!

- Ajuta-ma sa inteleg ce vrei sa spui!

- Da-mi un exemplu despre.

- Aha; De exemplu ?; Continua !; Inteleg!

- Cand ti-ai dat prima data seama ca.?

- Si cum te simti in aceasta situatie?

- Care sunt lucrurile asupra carora nu va intelegeti?

- Care sunt problemele pe care un copil ca tine le poate avea?

- Cum sunt parintii tai?

- Pari cam suparat din cauza asta!

- Pari ingrijorat (sau nefericit)

- Spui ca nu te intelegi cu parintii.

- In ce constau neintelegerile?

(Pastreaza momente de tacere, dar nu prea mult!)

- Ai putea sa-mi spui de ce au aparut aceste neintelegeri?

(Evita intrebarile la care se poate raspunde doar cu DA sau NU)

(Foloseste cat mai rar intrebarea "DE CE?" provoaca reactii de aparare ).

- Poate te ajuta sa vorbim despre asta!

- Fata de tine cum se poarta parintii tai?

- Daca parintii tai ar fi aici, ce ar spune ei despre aceasta problema?

Cand pui intrebari, fii constient ca unele implica sugestii sau judecati. De exemplu daca intrebi: " Petre, i-ai spus deja mamei tale?", desi intentionezi doar sa obtii o informatie, el poate sa creada ca e o sugestie si ca ar fi trebuit sa-i spuna mamei, altfel va fi criticat si tu vei fi dezamagit de el. Atentie si la faptul ca tonul vocii poate influenta intelesul! (Trebuie pastrat un ton neutru). Un rol important il joaca feed-back-ul, reflectarea catre client a modului in care asistentul social a inteles mesajul transmis de acesta. (" Inteleg ca ai facut aceasta !, Am inteles ca mi-ai spus.; Daca inteleg bine ai spus."). Este o tehnica foarte folositoare si necesara pentru clarificarea intelesului informatiilor si evitarea interpretarilor gresite si foloseste de asemenea sa incurajeze clientul sa continue.

Punerea in practica a rolurilor

Pentru a indeplini un plan este nevoie de deprinderile discutate pana acum:

a. folosirea comunicarii;

b. dezvoltarea si folosirea unei relatii;

c. folosirea propriei persoane.

Acum spre deosebire de fazele anterioare (stabilirea unui obiectiv, strangerea de date etc.) asistentul social si clientul sunt implicati in actiunea de indeplinire a obiectivului prin metodele stabilite conform planului elaborat in comun. Tehnicile folosite difera (de exemplu actionand ca avocat al clientului, asistentul social e implicat in negociere si conflict, ceea ce necesita o buna autocunoastere, autodisciplina si folosirea unor anumite tipuri de comunicare).

Regulile de urmat in aceasta etapa sunt:

- simplitatea - orice actiune trebuie sa fie cat mai simpla si mai economica posibil. Actiunile trebuie sa urmareasca partile cele mai importante ale planului.

- Actiunile folosite trebuie sa se adreseze sentimentelor, ideilor sau comportamentelor indivizilor. Aceste componente sunt intr-o stransa relatie, in asa fel incat modificarea uneia atrage modificarea celorlalte. De aceea este importanta pentru rezolvarea problemei (de exemplu, mama unui copil cu retard, poate sa se simta vinovata, rusinata sau neajutorata; sau ea trebuie invatata despre retardul mintal prin cunostinte medicale sperand o imbunatatire a actiunilor sale).

- E important sa stim in ce zona trebuie sa se desfasoare interventia pentru schimbare:

- la nivelul individului prin schimbare de la om la om;

- la nivelul relatiilor dintre membri unei familii sau unui grup;

- la nivelul actiunii unui client pentru a schimba un sistem exterior;

- la nivelul schimbarii relatiilor dintre un individ si sistemul exterior.

- In activitatea cu sistemele umane trebuie avuti in vedere doi factori:

- climatul pe care il ofera asistentul social pentru desfasurarea activitatii;

- felul in care se desfasoara aceasta activitate.

Pentru aceasta unele metode sunt preferate:

1. Incurajarea - se foloseste datorita faptului ca de obicei clientii se bucura de putina aprobare, acceptare si sprijin. Tehnicile folosite sunt: ascultare, reflectarea mesajului receptionat, oferirea prilejului de a se descarca, oferirea de incurajare si incredere in actiunea clientului. Climatul folosit se bazeaza pe libertate, autonomia clientului de a-si urma caile propuse, acceptarea si increderea in posibilitatile clientului. Asistentul social transmite respect pentru actiunile clientului sau.

2. Cresterea constientizarii propriilor actiuni - e folosita cu clientii care trebuie sa inteleaga in ce consta rolul lor in cadrul problemei.

Se folosesc urmatoarele tehnici:

a) Parafrazarea

Asistentul social transmite aceleasi mesaje cu mai putine cuvinte pentru a dovedi ca intelege clar si pentru a-l face pe client sa-si auda propriile informatii. Pentru asta e nevoie sa asculti atent, sa retii ceea ce a fost exprimat ( partile esentiale ), simplificand si sintetizand continutul, sentimentele, ideile, comportamentele si intelesul lor, sa incerci apoi sa obtii aprobarea clientului.

b) Clarificarea si reflectarea

Merg mai departe decat parafrazarea care reia doar expresiile clientului. Ele fac conexiuni intre sentimente si actiuni sau idei pe care clientul nu le-a legat sau nu pare sa le considere ca avand legatura intre ele. Reflectarea are conotatia de a incerca sa intelegi lumea clientului. Clarificarea rezuma problema esentiala si aduce ideile vagi intr-o expresie concentrata. Identifica temele care revin in comportamentul clientului, incercand oferirea de concluzii.

In procesul clarificari, asistentii sociali incearca sa ghiceasca sensul actiunilor clientului. Asistentul social poate de asemenea sa puna intrebari de clarificare, repetare sau exemplificare, daca i se pare ca clientul va intelege mai clar situatia daca o va explica mai clar specialistului.

c) Verificarea impresiilor si concentrarea

Verificarea impresiilor este o cale de a ajuta clientul sa inteleaga ceea ce tocmai a spus. Asistentul social parafrazeaza ceea ce crede ca s-a spus si cere confirmarea sau clarificare ulterioara. Concentrarea ajuta la sublinierea unui sentiment, a unei idei dintr-o mare de cuvinte si deduce concluzia si neclaritatea. Astfel, apar idei, sentimente, felul de a gandi si actiona care pot fi ascunse in discutie. Concentrarea e folosita atunci cand sentimentele asistentilor sociali cer aceasta! (cand el o simte necesara).

d) Rezumarea si interpretarea

Rezumarea poate fi folosita in multe scopuri, dar in acest caz serveste ca o verificare a intelesului de catre asistentul social si ca o incurajare pentru client de a explora complet problema.

Interpretarea este procesul activ de explicare a sensului evenimentelor, astfel incat clientul sa le vada intr-o lumina noua. Interpretarea se poate face din trei perspective: din punctul de vedere al clientului, din punctul de vedere al asistentului social sau din punctul de vedere al altcuiva (persoana sau institutie). Aceasta ultima perspectiva e folosita in rolul de broker, mediator sau avocat in doua sensuri (prezentarea catre altii a punctului de vedere al clientului, sau prezentarea catre client al punctului de vedere al altora). Astfel, asistentul social poate prezenta punctele de vedere alternative, respectand intelesul faptelor (de exemplu pesimist, optimist sau paharul pe jumatate gol/plin).

Interpretarea asistentului social introduce intelegerea sa asupra sensului faptelor. Trebuie respectate unele reguli:

- oferiti contributiile proprii ca pe o tentativa (incercare);

- cereti intotdeauna parerea clientului. Daca el nu e de acord, nu o considerati corecta dar nici nu renuntati total la ea. Spuneti: " Cred ca ar fi mai bine sa ne mai gandim putin.

- Informarea

Implica oferirea de informatii, sugestii, sfaturi. Daca uneori clientul spune ca stie aceste lucruri, putem sa ne cerem scuze. Dar de obicei clientul nu stie! De obicei informarea e folosita in 4 situatii:

- pentru a realiza o intelegere clara a situatiei;

- pentru a informa clientul despre cum intelege lucrurile asistentul social;

- pentru a sugera actiuni pe care clientul le poate intelege;

- pentru a comunica noi cunostinte despre situatie.

e) Actiunea

Clientii pot fi incurajati sa incerce noi moduri de a se comporta cu altii sau de a considera relatiile cu ceilalti, urmate de evaluarea acestei noi actiuni. Astfel clientii inteleg functionarea interactiunilor sociale si invata noi moduri de interactiune.

f) Confruntarea

Este probabil tehnica cea mai grea de aplicat corect. Asistentul social identifica unele cai de actiune ascunse sau care nu par evidente clientului (ceva la care el nu s-a gandit sau un lucru considerat inacceptabil pana atunci). Actiunea trebuie folosita ca mod de implicare si tratament, dar nu ca pedeapsa. E usor de spus ca un client trebuie sa fie confruntat cu realitatea faptelor sale sau ca trebuie scuturat ca nu vrea sa munceasca cinstit. - Aceste informatii pot ascunde supararea sau frustrarea asistentului social, dorinta acestuia de a-l pedepsi pe client. Chiar dorinta ascunsa a lucratorului de a fi autoritar si atotstiutor.

Pentru a fi folosita eficient confruntarea trebuie sa se bazeze pe o intelegere profunda a implicarilor pentru client a acestui proces. Asistentul social trebuie sa gandeasca intotdeauna la cum poate acesta ajuta clientul de a realiza schimbarea dorita. Daca e folosita inadecvat cu un client vulnerabil poate sa duca fie la acceptarea fara rezistenta a punctului de vedere al asistentului social, fie la plecarea manioasa a clientului.

Cresterea constientizarii clientilor asupra comportarii celorlalti

In cadrul acestei metode asistentul social poate folosi tehnicile descrise anterior, dar va fi mult mai activ in a informa clientul despre perspectivele si punctele de vedere ale altora. El va oferi mai multe cunostinte despre comportamentele asteptate ale celorlalti (de exemplu, parintii care nu inteleg comportamentul copiilor, autoritati ce nu inteleg celor ce provin din culturi diferite etc.).

Uneori insa aceasta inseamna schimbarea un mod considerat firesc de a vedea lucrurile si poate atrage rezistenta din partea clientilor

Atunci clientul trebuie lasat sa-si descarce sentimentele si sa-si exprime opiniile despre comportarea altora. Apoi trebuie invitat sa-se gandeasca la moduri de comportare pentru a imbunatati relatiile dificile cu ceilalti sau trebuie sa fie sprijiniti sa aiba o discutie constructiva cu celalalt (persoana sau institutie).

Tehnici in activitatea de consiliere

Observatia directa si indirecta pe perioade lungi de timp - consilierul da o mare atentie evolutiei clientului urmarind modul acestuia de lucru stadiile de concentrare pe parcursul desfasurari sarcinilor.

Conceptul de sine: este un puternic sistem al structurilor cognitive, similar cu medierea intre interpretarea raspunsului la evenimentele si comportamentul individual orientat sau implicat. Acest concept include atat perceptia de sine cat si autoevaluarea.

Conceptul de sine a primit o atentie deosebita in ultimul timp din partea cercetatorilor. Se considera ca la copii talentati, sinele social are un nivel mai ridicat decat al colegilor de aceeasi varsta. Exista unii tineri cu abilitati inalte care au o autoevaluare negativa sau confuza, avand nevoie de orientarea si sustinerea psihopedagogica specializata.

In sedintele de consiliere individuala, consilierul discuta cu clientul, il provoaca sa raspunda singur la diferite intrebari de genul:

- "Ce inseamna sa fiu dotat?"

- "Ce imi place in faptul ca sunt talentat? "

- "Ce nu imi place la faptul ca sunt talentat?"

- "Daca nu as fi avut abilitati inalte, ce ar fi mai bine pentru mine sa fac? "

- "Daca n-as fi fost dotat ,ce ar fi mai rau pentru mine?"

. Consilierea de grup - dotatii isi pot explora sentimentele, cum se simt ei cand sunt etichetati ca fiind supradotati, ce cred ei ca gandesc ceilalti tineri despre ei, cum cred ca sunt perceputi in general.

Parintii atunci cand copiii lor nu se conforma asteptarilor de la "normal" ei nu mai pot face fata responsabilitatilor obisnuite, devin ingrijorati ca au un copil diferit, care va fi poate izolat social iar ei nu mai pot veni in sprijinul lor. Parintii se considera inadecvati, inadecvarea se manifesta in doua forme:

- simt ca nu pot furniza suportul emotional de care are nevoie acest copil diferit;

- parintii nu pot furniza stimularea intelectuala sau educationala a nevoilor experentiale ale copilului exceptional.

. Orientarea scolara a acestor elevi reprezinta o alta tema de inteles. Suprapotentialitatea aptitudinala nu este o realitate dezirabila ci o problematizare. Asemenea copii pot reusi intr-un numar mare de domenii diferite, dar excesul de posibilitati devine frustrant cand tanarul incearca sa faca o alegere. Tinerii in discutie tind sa aiba interese variate, puternice, iar scopul unei singure cariere li se pare limitat.

Strategii de rezolvare a problemelor de consiliere

Una din cele mai importante probleme cu care se confrunta consilierii este relatia dintre parinti si scoala. Doi autori au elaborat un model de consiliere ce conceptualizeaza patru tipuri de interactiuni parinte - scoala in care sunt implicati copii cu abilitati inalte.

1. Cooperarea - se manifesta prin atitudinea de acceptare din partea parintilor, dar si din partea scolii, a faptului ca atat scoala cat si familia trebuie sa fie active in educatia copiilor dotati. Tendinta este de impartasire a informatiilor despre copil si de cooperarea dintre scoala si familie.

2. Conflictul - este interactiunea legata pe atitudini conflictuale cu privire la rolul scolii, intre parinti (activ) si scoala (pasiv). Parintii cred ca sunt necesare programe speciale create de scoala pentru satisfacerea nevoilor si dezvoltarea abilitatilor copiilor talentati.

3. Interferenta - se bazeaza pe conflictul dintre scoala, care doreste sa furnizeze activitati pentru copilul talentat si parintii care nu doresc acest lucru, considerand ca programele speciale nu sunt necesare si eficiente. Sunt ingrijorati de efectele pe care le au identificarea si etichetarea asupra copilului.

4. Dezvoltarea naturala - se bazeaza pe acordul dintre parinte si scoala asupra rolului pasiv pe care trebuie sa-l manifeste scoala. Atat scoala cat si parintii considera ca activitatile scolare si extra-scolare furnizeaza destule provocari si activitati variate care stimuleaza dezvoltarea potentialului aptitudinal inalt.

Model de strategie (consiliere) cu parintii:

. scrierea propunerii - pentru a incepe, parintele avand rolul de mentor, identifica in cadrul precedentului ceea ce ar dori sa impartaseasca din experienta profesionala, pe o perioada de 8-12 saptamani, copilului care are rol de protejat;

. acceptarea unui plan de proiect atat din partea membrului cat si a protejatului;

. indeplinirea planului;

. crearea, prezentarea si terminarea procesului.

Pe baza unui studiu s-a demonstrat ca profesorul vis-a-vis de elevii talentati trebuie sa manifeste urmatoarele caractere comportamentale:

- intretinerea unei relatii pozitive si apropiate cu elevii pentru sprijinirea procesului de invatare;

- calitatea si cantitatea interactiunilor verbale sunt factorul cheie in predarea cu succes la acesti elevi;

- folosirea timpului intr-un mod flexibil si racordarea orarului la cererile acestor elevi;

- profesorii ar trebui sa se orienteze asupra unui obiect final prin care sa vizeze in principal productivitatea creativitatii elevilor;

- profesorii ar trebui sa furnizeze contexte educationale potrivite intereselor de studiu independent;

profesorii ar trebui sa manifeste un comportament uman exemplar.

Bibliografie selectiva:

1. Alexiu, M. T. ; Curs de metode si tehnici utilizate in asistenta sociala, Timisoara, Tipografia U. V. T. ,1997

2. Compton, B. ; Galaway, B., Social Work Processes, The Dorsey Press, Homewood, Illinois, 1984

3. Keith-Lucas, A., The Giving and Taking of Help, University of North Carolina Press, Chapel Hill, 1972

4. Rogers, C., Client-Centered Therapy Theories of Counseling and Psychotherapy, Harper & Row, New York, 1966

5. Schwartz, W., The Practice of Group Work, Columbia University Press, New York, 1971

6. Schwartz, W., The Social Worker in the Group, Columbia University Press, New York, 1961

7. Zastrow, C., The Practice of Social Work, The Dorsey Press, Homewood, Illinois, 1981