Protectia sociala a copiilor

Protectia sociala a copiilor

Organul central pentru protectia sociala a copilului este Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie din cadrul Guvernului Romaniei, care monitorizeaza, coordoneaza din punct de vedere profesional si sprijina financiar programele privind activitatea de protectie a copilului, supravegheaza respectarea legislatiei internationale si nationale in domeniu, de catre Serviciile Publice Specializate pentru Protectia Drepturilor Copilului, coordoneaza direct adoptiile internationale. Relatiile dintre Autoritatea Nationala si Serviciile publice specializate sunt relatii de colaborare.

Scopul directiei, ca serviciu public specializat in protectia copilului, este de a transpune in practica a Normelor Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite in legatura cu protectia copilului si a strategiei guvernamentale in domeniu, activitatea cuprinzand urmatoarele domenii:

respectarea si promovarea drepturilor fiecarui copil;

asigurarea dezvoltarii copilului in centrul de plasament cat mai apropiat de mediul familial;

asigurarea protectiei temporare a copilului in centrul de plasament, asigurand proiectul individual de protectie, cu solutii pentru integrarea sau reintegrarea sa familiala;

crearea caracterului deschis al centrului catre societate, integrarea acestuia in comunitate prin modul de organizare, functionare, prin relatiile pe care le promoveaza;

integrarea personalului centrului de plasament in echipa Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (D.G.A.S.P.C.) si antrenarea lor in aplicarea strategiei de protectie a copilului;

scaderea treptata a numarului de copii ocrotiti in centrul de plasament prin diversificarea serviciilor destinate protectiei copilului, informarea si pregatirea profesionala a personalului;

asigurarea ocrotirii copilului in mediul lui natural, in familia biologica, familie de ingrijire temporara (plasament sau incredintare), asistenti maternali profesionisti, familie adoptiva.

1 Protectia Sociala a Copilului - determinari

Legea nr.272/2004 defineste protectia sociala a copilului ca fiind "ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai sau, a celui care in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora". D.G.A.S.P.C. "are obligatia de a intocmi planul individualizat de protectie imediat dupa primirea cererii de instituire a unei masuri de protectie speciala"

Obligatia statului este ca prin structurile sale specifice sa vina in sprijinul familiei si a copilului aflat in dificulate, oferind in primul rand prestatii (alocatii familiale, ajutoare materiale si financiare) si servicii (mediere psiho-sociala, grup de suport, terapie etc) care urmaresc depasirea situatiei de criza si prevenirea separarii copilului de familia sa. De asemenea, cadrul legislativ prevede ca fiind o prioritate reintegrarea copilului lipsit temporar sau permanent de grija parintilor in familia naturala sau plasarea acestuia la familia extinsa, precum si la familii substitutive sau la asistenti maternali unde poate beneficia de un mediu prielnic dezvoltarii sale, ultima solutie fiind plasarea copilului intr-un centru de tip rezidential de capacitate redusa care reproduce, cat mai mult posibil, mediul familial. Legea defineste familia extinsa ca fiind "copilul, parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv", familia substitutiva ca fiind "persoanele, altele decat cele ce apartin familiei extinse, care in conditiile legii asigura cresterea si ingrijirea copilului" si asistentul maternal ca fiind "persoana fizica, atestata, care asigura in activitatea care o desfasoara la domiciliul sau cresterea si educarea, necesare dezvoltarii armonioase a copiilor pe care ii primeste in plasament sau in incredintare".

2. Masurile de protectie sociala a copilului - Plasamentul

Pentru protectia copilului aflat in dificultate, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, se va lua una dintre masurile de protectie a acestuia:

plasamentul; plasamentul in regim de urgenta

supravegherea specializata. (art. 80 din Legea Nr. 272/2004)

Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa dupa caz la:

o persoana sau familie;

un asistent maternal;

un serviciu de tip rezidential.

Persoana sau familia care primeste un copil in plasament trebuie sa aiba domiciliul in Romania si sa fie evaluata de catre D.G.A.S.P.C. cu privire la garantiile morale si conditiile materiale pe care trebuie sa le indeplineasca pentru a primi un copil in plasament. Pe toata durata plasamentului domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal, sau la serviciul de tip rezidential care il are in ingrijire.

Plasamentul copilului care nu a implinit varsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsa sau substitutiva, plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential fiind interzis. Prin exceptie, se poate dispune plasamentul intr-un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, in situatia in care acesta prezinta handicapuri grave cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential, specializate.

La stabilirea masurii de plasament se va urmari:

plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;

mentinerea fratilor impreuna;

facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura cu acesta.

Masura plasamentului se stabileste de catre comisia pentru protectia copilului in situatia in care exista acordul parintilor, sau de catre instanta judecatoreasca la cererea D.G.A.S.P.C.

Plasamentul copilului in regim de urgenta este o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare.

Pe durata plasamentului in regim de urgenta se suspenda de drept exercitiul drepturilor parintesti pana cand instanta judecatoreasca va decide cu privire la mentinerea sau inlocuirea acestei masuri, si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti. Pe perioada suspendarii, drepturile si obligatiile parintesti privitoare la persoana copilului sunt exercitate si indeplinite de catre persoana, familia, asistentul maternal, sau de catre seful serviciului de tip rezidential care a primit copilul in plasament, sau cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate si indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, sau de catre primarul orasului/sectorului.

Masura plasamentului in regim de urgenta se stabileste de catre directorul D.G.A.S.P.C. din unitatea administrativ-teritoriala in care se gaseste copilul gasit sau abandonat de catre mama, in unitati sanitare, ori copilul neglijat, in situatia in care nu se intampina opozitie din partea reprezentantilor persoanelor juridice, precum si a persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia copilului respectiv. In caz contrar, masura plasamentului de urgenta se stabileste de catre instanta judecatoreasca.

In situatia plasamentului in regim de urgenta dispus de catre D.G.A.S.P.C., aceasta este obligat sa sesizeze instanta judecatoreasca in termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceasta masura.

Masura de supraveghere specializata se dispune in conditiile in care copilul care a savarsit o fapta penala nu poate raspunde penal. In cazul in care acordul parintilor sau al reprezentantului legal lipseste, masura supravegherii specializate de catre comisia pentru protectia copilului se ia de catre instanta judecatoreasca.

Imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala dispuse de catre comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie verificate trimestrial de catre D.G.A.S.P.C.

In cazul in care imprejurarile s-au modificat, D.G.A.S.P.C. este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau incetarii masurii.

Pentru prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de parintii sai se organizeaza si functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

servicii de zi (centre de zi care acorda ingrijre si educatie copilului, precum si servicii de consiliere psiho-sociala parintilor);

servicii de tip familial (prin care se asigura la domiciliul unei persoane sau familii, cresterea si ingrijirea copilului pentru care s-a luat o masura de protectie speciala - asistent maternal, familie extinsa, familie substitutiva);

servicii de tip rezidential (prin care se asigura protectia si ingrijirea copilului ca urmare a stabilirii masurii plasamentului - casele de tip familial si centrele maternale).

Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:

frecventarea cursurilor scolare;

utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;

urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

interzicerea de a frecventa anumite locuri, sau de a avea legaturi cu anumite persoane.

In cazul in care mentinerea in familie nu este posibila, sau atunci cand copilul nu isi indeplineste obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului poate dispune plasamentul acestuia in familia extinsa, ori in cea substitutiva.

Prin familie extinsa legiuitorul intelege copilul, parintii si rudele acestuia pana la gradul IV inclusiv, iar prin familie substitutiva alte persoane decat cele care apartin familiei extinse si care, in conditiile legii, asigura cresterea si ingrijirea copilului.

Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat temporar sau definitiv de parintii sai, ca urmare a stabilirii masurii plasamentului.

Din categoria serviciilor de tip rezidential fac parte:

centrele de plasament;

centrele de primire a copilului in regim de urgenta;

centrele maternale.

Serviciile de tip rezidential care apartin autoritatilor administratiei publice se organizeaza numai in structura directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, in regim de componente functionale ale acestora, fara personalitate juridica. Serviciile de tip rezidential se organizeaza pe model familial, si pot avea caracter specializat in functie de nevoile copiilor plasati.

Raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine in primul rand parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil, tinand seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a sprijini parintii, sau dupa caz alt reprezentant legal al copilului, in realizarea obligatiilor ce le revin, cu privire la copil, dezvoltand si asigurand in acest scop servicii diversificate, accesibile si de calitate, corespunzatoare nevoilor copilului.

Interventia statului este complementara, statul asigura protectia copilului si garanteaza respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifica, realizata de institutiile statului si de autoritatile publice cu atributii in acest domeniu

3 Asistenta maternala

Este o masura de protectie luata in interesul superior al copilului aflat in dificultate. Asistenta maternala este un serviciu social prin care copilul este ocrotit in cadrul unei familii substitutive, familie special selectata si pregatita in acest scop. Acest serviciu are ca scop prevenire abandonului familial si a institutionalizarii copilului, si de asemenea dezinstitutionalizarii acestuia.

In functie de durata plasamentului, asistenta maternala poate fi:

asistenta maternala temporara, care este planificata si limitata in timp, este un serviciu temporar oferit copilului si familiei sale pentru o perioada de timp stabilita, in functie de particularitatile fiecarui caz. Asistenta maternala ofera copilului posibilitatea de a trai intr-un mediu familial pana la gasirea unei familii permanente (reintegrarea in familia biologica, familia extinsa sau adoptia).

asistenta maternala pe termen lung care inseamna oferirea unui climat familial, altul decat al familiei biologice sau extinse, pentru care in situatia in care sunt judecatoreste declarati abandonati, nu s-au gasit familii adoptatoare.

Asistentul maternal este profesionistul care ia in ingrijire, la domiciliul sau, pentru o perioada determinata unul sau mai multi copii in dificultate, ca urmare a deciziei Comisiei Judetene pentru Protectia Copilului. Metoda de ocrotire prin plasament familial are un caracter temporar: in perioada in care copilul este in familia substitutiva este pregatita, fie intoarcerea copilului in familia naturala, fie adoptia copilului, sau pe termen lung, pana la maturitatea copilului, fara ca acesta sa fie adoptat.

Asistentul maternal desfasoara o activitate similara cu a parintelui in cadrul familiei, dar este o activitate cu caracter profesional ceea ce presupune, ca pentru orice profesiune: activitati, atributii si competente definite; o deontologie specifica; relatii profesionale stabilite; drepturi si indatoriri contractuale; formare si perfectionare adecvate.

Centrul de zi

Centrele de zi sunt servicii sociale oferite de catre institutii guvernamentale sau de catre organisme private autorizate, cu scopul prevenirii abandonului si institutionalizarii. Astfel, copii urmeaza un program cat mai adecvat ramanand in familia de origine. Practic, acest serviciu se desfasoara astfel: copii merg la gradinita sau scoala, dupa aceasta in centrul de zi unde servesc masa, isi fac temele, iar seara merg in familie. Se mentine astfel relatia familiala, copilul creste intr-un mediu familial, se mentine modelul de construire a identitatii personale.

Centrul maternal

Este o "casa de tip familial" care ofera sprijin pentru mama si copil pentru depasirea situatiei de criza, si ofera "adapost" pentru o perioada determinata (de regula 6 luni). Aceasta perioada de 6 luni este considerata un timp optim de interventie pentru a obtine rezultate, dar si pentru a nu se dezvolta o dependenta a mamei fata de acest serviciu. Pe perioada de internare in centrul maternal mama beneficiaza de consiliere pre si post-natala, educatie si sprijin in cresterea copilului, sprijin in gasirea unei locuinte, sprijin in recunoasterea paternitatii, restabilirea relatiilor cu familia largita, sprijin pentru consolidarea relatiilor maritale.

Internatul de cinci zile

Ca serviciu social destinat prevenirii institutionalizarii copiilor aflati in dificultate, internatul de 5 zile urmareste sustinerea copilului si a familiei pentru o perioada de criza, prin care copilul aflat in dificultate este ingrijit in centrul de plasament in timpul saptamanii, iar la sfarsit de saptamana se intoarce acasa. El nu poate fi considerat un copil institutionalizat, ci doar internat asemenea copiilor din mediul rural care frecventeaza scolile din marile orase. Astfel, legatura cu familia se mentine, si copilul nu inregistreaza carente specifice copiilor institutionalizati.

Ca serviciu destinat dezinstitutionalizarii, internatul de 5 zile este un tip de serviciu social prin care copilul aflat in dificultate este ingrijit in centrul de plasament in timpul saptamanii, iar la sfarsitul saptamanii pleaca in familie. Este recunoscut faptul ca nici o institutie de ocrotire nu poate inlocui familia. De aceea, pentru realizarea reintegrarii familiale si mai ales a copiilor care locuiesc de mult timp in institutie, este necesara contactarea familiilor si consolidarea relatiilor cu acestea. Astfel, in situatiile in care familia copilului nu are nici o posibilitate de a-l ingriji permanent in familie, petrecerea sfarsitului de saptamana constituie o ocazie deosebita de dezvlotare si consolidare a indentitatii personale, de indentificare a copilului cu valorile familiale, de dezvoltare a unor abilitati de relationare si comunicare specifice. Ca serviciu de dezinstitutionalizare, internatul de 5 zile reprezinta o etapa intermediara in reintegrarea familiala a copilului. Astfel, copilul poate fi reintegrat progresiv urmand urmatorul traiect: institutie - internatul de 5 zile - centrul de zi - familia naturala.

4. Adoptia

Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

In regimul comunist adoptia devenise o solutie pentru cuplurile fara copii, scopul adoptiei era acela de a gasi un copil pentru o familie. Numerosi experti au atras atentia ca prin intermediul adoptiei copilul devenea un obiect de schimb si au incercat sa convinga persoanele raspunzatoare de procesul adoptiei ca este mai degraba modalitatea de a gasi familia cea mai potrivita, care sa raspunda nevoilor copilului si nu invers. In centrul preocuparilor trebuie avut in vedere intotdeauna interesul superior al copilului.

Adoptia poate fi:

adoptia interna - adoptia in care atat adoptatorul sau familia adoptatoare, cat si adoptatul au domiciliul in Romania;

adoptia internationala - adoptia care, in conditiile prezentei legi, nu este adoptie interna

In cursul procedurii de adoptie trebuie respectate urmatoarele principii:

principiul interesului superior al copilului;

principiul cresterii si educarii copilului intr-un mediu familial;

principiul continuitatii in educarea copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, culturala si lingvistica;

principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate;

Conditiile de fond ale adoptiei se refera la cateva aspecte, cum ar fi:

adoptia se incheie numai daca este in interesul superior al copilului;

copilul poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil;

persoana majora poate fi adoptata numai daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale;

in cadrul procedurii de adoptie se iau masurile necesare pentru ca fratii sa fie incredintati impreuna;

copilul, respectiv majorul, nu poate fi adoptat de mai multi adoptatori nici simultan, nici succesiv;

adoptia intre frati este interzisa;

adoptia a doi soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise;

pot adopta numai persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sunt cu cel putin 18 ani mai in varsta decat cel pe care doresc sa il adopte. Persoanele cu boli psihice si handicap mental nu pot adopta;

adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare dezvoltarii depline si armonioase a personalitatii copilului, conditii care se atesta de autoritatile competente;

consimtamantul la adoptie trebuie sa fie dat in fata instantei judecatoresti.

Fazele procesului de adoptie

Sistemul programului de adoptie nationala impune o serie de etape si strategii care trebuiesc urmate dupa anumite criterii.

Recrutarea familiilor adoptive.

Se refera la caile si mijloacele prin care familiile interesate in vederea adoptarii unui copil pot afla de existenta unui astfel de program.

Recrutarea are ca scop identificarea de familii, de a asigura un numar mare de familii potential adoptive, aprobate conform standardelor legale in vigoare.

Cererea

Este primul pas pe care familia il face, cel in care se intereseaza de etapele adoptarii unui copil. In timpul acestei etape asistentul social prezinta familiei o descriere generala a programului, a principiilor, a drepturilor si obligatiilor familiilor, dar si alte informatii cerute de solicitanti.

Asistentul social stabileste impreuna cu familia un program pentru vizite la domiciliu si contactele urmatoare. Scopul este de a studia si evalua potentiala familie adoptiva.

Evaluarea si studiul familiei potential adoptatoare

Studiul familiei este realizat printr-o serie de intalniri intre asistentul social si fiecare membru al familiei, precum si cu intreaga familie la un loc.

Asistentul social discuta cu familia urmatoarele probleme: motivatia pentru a deveni parinti adoptivi; de cand se gandesc la ideea adoptiei; atitudinea fata de copii abandonati; tipul de copii pentru care opteaza (varsta, sex) si flexibilitatea fata de aceste date; date referitoare la parintii adoptivi (personalitate, studiile, ocupatia, climatul vietii de familie); viata matrimoniala a familiei; copii din familie si caracteristici; starea sanatatii si starea psihologica; starea materiala (venituri, cheltuieli); religie si convingeri culturale.

Pentru a castiga increderea familiei, asistentul social trebuie sa exprime intelegere si sinceritate de la prima intalnire. Este important ca asistentul social sa ramana permanent focalizat pe copil.

Pe baza informatiilor obtinute de-a lungul interviurilor, asistentul social intocmeste un raport scris, in care se face evaluarea familiei adoptive.

Studiul familiei pe langa raport trebuie sa cuprinda atestatul de familie apta sa adopte.

Atestarea familiei ca familie apta sa adopte

La cererea de evaluare pentru obtinerea atestatului de persoana/familie apta sa adopte adresata Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in a carei raza teritoriala domiciliaza solicitantii, acestia trebuie sa anexeze urmatoarele acte:

- copie de pe buletinul/cartea de identitate;

- copii legalizate ale actelor de stare civila (certificat de nastere/casatorie/hotarare de divort);

- copie legalizata de pe titlul de proprietate, sau alt titlu care sa ateste dreptul de folosinta a locuintei;

- certificat de cazier judiciar;

- certificat medical tip Ministerul Sanatatii;

- adeverinte de venit;

- caracterizari de la locul de munca (minim doua pentru fiecare persoana/membru al cuplului conjugal);

- declaratie notariala ca nu au fost decazuti din drepturile parintesti;

- declaratie privind motivatia adoptiei si asteptari legate de copil (sex, varsta, situatia psihosociomedicala);

- declaratie privind indicarea motivelor pentru care unul din soti nu adopta, in cazul in care cererea este formulata numai de catre unul dintre soti si celalalt nu se asociaza la cerere;

- certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieste solicitantul;

- certificat medical privind starea de sanatate a celorlalte persoane cu care locuieste solicitantul;

Eliberarea atestatului de persoana/familie apta sa adopte (atestatul este valabil pentru o perioada de un an de la data emiterii).

Obtinerea atestatului nu este necesara in urmatoarele cazuri:

- pentru adoptia persoanei majore;

- pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv.

Identificarea unui copil eligibil pentru adoptie.

Un copil este eligibil pentru adoptie daca are situatia juridica clarificata, adica se gaseste in una din situatiile urmatoarele:

- ambii parinti ai copilului si-au dat consimtamantul la adoptia de catre o persoana sau familie - acest consimtamant poate fi exprimat numai dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la nasterea copilului si trebuie sa fie irevocabil, adica sa treaca 30 de zile de la exprimarea sa in fata notarului.

- parintii copilului sunt decazuti din drepturile parintesti;

- parintii sunt decedati sau necunoscuti;

- parintii sunt pusi sub interdictie.

Copilul este declarat judecatoreste abandonat daca se afla intr-un sistem de protectie, fiind parasit de parinti (nu a mai fost vizitat de 6 luni).

Cand este identificat un copil eligibil pentru adoptie, asistentul social trece in revista familiile adoptive atestate, disponibile si evalueaza aceste familii in contextul nevoilor copilului impreuna cu supervizorul de program. Ei recomanda cea mai potrivita familie pentru copil.

Matching-ul dintre copil si familia adoptiva

Procesul de matching este un proces foarte elaborat care se realizeaza progresiv si se bazeaza pe propunerea de a stabili o relatie: familie - copil.

Asistentul social tine permanent legatura cu familia si obtine permanent noi informatii despre familie. Datoria asistentului social este, sa caute raspunsuri la toate intrebarile familiei.

Matching-ul reprezinta procesul de selectare a celei mai potrivite familii pentru indeplinirea nevoilor copilului eligibil pentru adoptie.

Familia primeste un dosar ce va cuprinde raport psihosocial intocmit in urma evaluarii copilului, copii dupa toate investigatiile medicale facute copilului, si doua fotografii. In aceasta faza se pastreaza confidentialitatea privind identitatea familiei biologice.

Familia, dupa obtinerea acestor informatii, poate decide daca se hotaraste sau nu pentru copilul respectiv. Ei au un timp de gandire, de analizare, de 24 ore.

Asistentul social impreuna cu familia adoptiva stabilesc un program de vizitare a copilului in vederea acomodarii reciproce.

In paralel, se pregateste si dosarul de incredintare in vederea adoptiei .

De asemenea, membrii cuplului adoptor se vor implica activ in ingrijirea copilului, vor participa la programul sau zilnic: hranire, igiena personala, somn, program de joaca, astfel incat acomodarea reciproca sa se realizeze progresiv.

Asistentul social cat si familia de ingrijire vor pregati copilul pentru momentul separarii. Rolul asistentului social este de a sprijini in primul rand copilul, dar si de a informa familia despre eventualele tulburari de atasament in momentul separarii si de a o consilia pentru a depasi acest moment.

Viitorii parinti adoptivi sunt informati asupra drepturilor si obligatiilor ce le revin in aceasta calitate, despre serviciile sociale pre si post plasament.

Plasarea copilului in familia adoptiva

Plasarea, adica transferul efectiv al copilului din unitatea de ocrotire in sanul familiei adoptatoare, se face dupa obtinerea hotararii de incredintare de la Comisia pentru Protectia Copilului, pe o perioada de minim trei luni.

Asistentul social din cadrul programului de adoptie va urmari familia si copilul, modul in care copilul este ingrijit, educat, adaptarea copilului in noua sa familie, pana la finalizarea procesului de adoptie. El intocmeste rapoarte de evaluare bilunare si le prezinta Comisiei pentru Protectia Copilului.

De asemenea, asistentul social este important pentru a "disciplina familia", pentru a oferi suport, ajutor si consiliere, atat familiei cat si copilului.

Supervizarea plasamentului, avizul favorabil necesar continuarii procedurilor de adoptie

Supervizarea implica o atentie permanenta asupra cazului, asistentul social urmarind acomodarea reciproca a copilului si familiei, evolutia psihosociala a copilului in noul sau camin.

Contactele telefonice si vizitele la domiciliu se fac bilunar, sau de cate ori se impune, intocmindu-se rapoarte psiho-sociale necesare pentru obtinerea avizului favorabil, din partea Comisiei pentru Protectia Copilului din judetul sau sectorul unde isi au parintii adoptivi domiciliul.

Avizul se elibereaza de catre Comisia pentru Protectia Copilului la sfarsitul perioadei de incredintare, si demonstreaza ca dupa perioada de proba procesul de adoptie poate continua.

Decizia/Confirmarea de la Comitetul Roman pentru Adoptii

Aceasta confirmare este documentul care confirma ca procedurile si termenele legale au fost respectate.

Incuviintarea adoptiei

Reprezinta recunoasterea juridica a adoptiei de catre instantele judecatoresti din raza teritoriala a domiciliului copilului.

- consimtamantul copilului peste 10 ani dat in fata instantei de judecata;

- consimtamantul adoptatorului dat in fata instantei de judecata;

- instanta de judecata admite cererea de incuviintarea a adoptiei numai in interesul superior al copilului.

Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi depusa direct de adoptator, sau de directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei, fiind insotita de urmatoarele acte:

- certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

- certificatul medical privind starea de sanatate a copilului;

- atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

- hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;

- certificatele de nastere ale adoptatorului, sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie legalizata;

- certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;

- cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;

- certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista caruia este inscris;

- documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimtamantului parintilor firesti, in masura in care nu s-a pronuntat anterior o hotarare judecatoreasca de incuviintare a deschiderii procedurii adoptiei interne a copilului;

- raport final referitor la evolutia relatiilor dintre copil si persoana/familia adoptatoare ce se comunica instantei de judecata, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei.

Eliberarea noului certificat de nastere a copilului

Serviciul de stare civila elibereaza un nou certificat de nastere in care parintii adoptatori sunt trecuti ca parinti firesti.

Post-adoptia

Cel putin doi ani asistentul social intocmeste rapoarte periodice asupra evolutiei relatiilor copil - persoana/familie adoptatoare, in urma vizitelor la domiciliu, pentru Comisia de Protectia Copilului.