Protectia sociala a populatiei varstnice

Protectia sociala a populatiei varstnice

Pe masura inaintarii in varsta oamenii isi pierd capacitatea de a munci si castiga din ce in ce mai putin, de aceea au nevoie sa li se asigure o sursa de venit pana la sfarsitul vietii. Societatile si guvernele au elaborat mecanisme de asigurare a veniturilor cetatenilor varstnici, ca parte a retelei de securitate sociala care cuprinde o serie de riscuri cum ar fi: imbatranirea, accidentele de munca, boala, saracia etc.

Asupra sistemului de securitate sociala, inclusiv a sistemului de pensii, factorul demografic are o influenta deosebita. Pe de o parte subiectul securitatii sociale este individul, astfel ca firmele securitatii se particularizeaza in functie de caracteristicile demografice si economico-sociale ale populatiei. Pe de alta parte, veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de securitate sunt asigurate, potrivit principiului solidaritatii intergeneratii, de catre segmentul activ al populatiei.

De aici si cerinta unui echilibru intre venituri si cheltuieli, respectiv cerinta formarii veniturilor la nivelul cheltuielilor care sa permita conditii de viata echitabile intre generatii. Infaptuirea acestui deziderat presupune mecanisme adecvate atat pentru formarea veniturilor, cat si pentru determinarea cheltuielilor astfel incat sa se obtina o eficienta economico-sociala adecvata, iar in cazul aparitiei unor tensiuni si dezechilibre financiare, costurile sa fie echitabil repartizate intre generatii.

Datele releva ca, in tarile capitaliste dezvoltate, cheltuielile cu pensiile publice au capatat dimensiuni tot mai mari in PIB. Aceste cresteri care privesc toate categoriile de pensii (de batranete, invaliditate si urmas) au avut loc in conditiile sporirii atat a numarului de beneficiari, cat si a nivelului pensiei reale, cu efecte pozitive asupra conditiilor de viata a pensionarilor.

Asupra procesului amintit au actionat in principal 3 factori:

cresterea insemnata a populatiei varstnice, ca expresie a procesului de imbatranire demografica;

extinderea gradului de cuprindere a populatiei in diferite sisteme de securitate sociala pentru batranete;

sporirea marimii reale a pensiilor individuale in contextul progresului economic.

Imbatranirea demografica atrage dupa sine o crestere a raportului de dependenta pentru persoanele varstnice (populatia peste 60 ani si populatia de 15-59 ani) si implicit crestere a volumului total al cheltuielilor pentru pensii. Acest fenomen are implicatii mult mai extinse pentru securitatea sociala. Cresterea numarului si a proportiei populatiei de varsta a treia are tangenta indeosebi cu serviciile de sanatate si de asistenta sociala, tinand cont ca cerintele populatiei varstnice pentru astfel de servicii sunt mult mai mari decat cele ale populatiei tinere sau adulte.

Cresterea raportului de dependenta pentru persoanele varstnice inseamna de fapt ca o populatie activa din ce in ce mai putin numeroasa trebuie sa suporte cheltuielile cu pensii ale populatiei varstnice in crestere. Acest lucru a condus la impasul, in care se afla sistemele publice de pensii din multe tari dezvoltate, fenomen care tinde sa apara si in Romania.

Echilibrarea cheltuielilor cu veniturile planurilor publice de pensii este din ce in ce mai greu de realizat in conditiile in care taxele pe salariu din care se platesc contributiile de asigurari sociale nu pot fi marite la infinit deoarece ele reduc veniturile reale ale populatiei active, impingand-o spre evaziune si refugiere pe piata neoficiala a fortei de munca. Aceste fenomene cu efecte negative asupra productivitatii muncii si implicit asupra cresterii economice.

Pe de alta parte, marile deficite ale bugetelor sistemelor publice de pensii sunt acoperite deseori din resursele bugetului de stat, micsorand astfel investitiile in alte bunuri publice, cu un puternic impact asupra cresterii economice.

In ultimii ani, multe state au introdus regimuri de pensionare anticipata in cadrul politicii de utilizare rationala a fortei de munca. Prepensionarea are implicatii negative asupra costurilor programelor de pensii si asupra pietei muncii prin: pierderea capacitatii productive, irosirea fortei de munca experimentata, privarea prematura a pensionarilor de contacte sociale, riscand imbatranirea si cresterea numarului persoanelor dependente social.

Perspectiva cresterii cheltuielilor cu pensiile, ca urmare a imbatranirii demografice si a maturizarii sistemelor publice de pensii, a devenit o preocupare majora pentru tarile dezvoltate, precum si pentru cele din Estul Europei. Se urmareste o franare a dinamicii cheltuielilor respective si o impartire echitabila a efortului financiar intre populatia activa si populatia inactiva.

In cadrul acestor preocupari, reformarea sistemelor de pensii ocupa un loc central. Principalele directii de actiune au in vedere:

cresterea treptata a varstei standard pentru pensionare (de regula, in jur de 65 ani) si egalizarea criteriului respectiv pentru barbati si femei;

mecanisme de stimulare pentru prelungirea vietii active si de descurajare pentru retragerea anticipata din viata activa;

o mai buna corelare a marimii pensiei cu marimea veniturilor salariale anterioare, prin luarea in considerare a unui numar mai mare de ani la calculul venitului in functie de care se stabileste pensia;

noi modalitati de indexare a pensiilor in functie de evolutia preturilor si/sau de evolutia salariilor;

introducerea si dezvoltarea, pe langa sistemele publice de asigurari si pensii, bazate pe principiul solidaritatii intre generatii, a formelor private de asigurari pentru pensii, bazate pe acumulare de capital.

Efectele imbatranirii populatiei sunt urmatoarele:

a)      prabusirea sistemelor traditionale (informale) pentru varsta a treia, multe avand in vedere schimbari fundamentale ale modului in care se realizeaza securitatea sociala a varstnicilor;

b)      nevoia de implicare a guvernului in asigurarea securitatii celor varstnici care devine o mare urgenta pe masura ce populatia unei tari imbatraneste.

Politicile sociale ale guvernelor pot imbraca urmatoarele forme:

in cadrul acestora pot exista masuri de incurajare a familiilor sau persoanelor care au in ingrijire unul sau mai multi varstnici prin acordarea unor rabaturi adultilor ai caror parinti traiesc alaturi de ei si o reducere suplimentara a impozitului pentru cheltuielile de ingrijire parentala;

poate fi incurajata aparitia unor instrumente de economisire (cum este programul de economisire prin posta din Japonia) sau pot fi oferite populatiei informatii despre cat de mult trebuie sa economiseasca insa din perioada activa pentru a-si asigura standardele de viata la batranete si despre efectele probabile ale programelor alternative de investitii. Guvernele pot stabili un sistem de impozitare care sa stimuleze acordarea de catre patroni a unor pensii mai mari;

guvernele pot sa ofere batranilor asistenta in functie de mijloacele de trai, acestea putand imbraca forma unei sume de bani gheata sau bunuri si servicii (ingrijire medicala sau cazare). Guvernele pot lua hotararea introducerii unor planuri obligatorii de pensii in care tinerii trebuie sa plateasca un anumit procent din salariu pentru a oferi sprijin varstnicilor, ca in orice societate industrializata. Aceste planuri pot "acoperi" intreaga populatie, intreaga forta de munca sau grupuri selectate care sunt usor accesibile;

planurile pot fi redistribuite catre saraci sau pot fi bazate pe principiile economisirii sau asigurarii, care pun in stransa legatura contributiile si prestatiile asteptate. Aceste planuri publice de pensii pot fi finantate din contributii curente pe principiul "platii pas cu pas" sau din fonduri acumulate din contributiile trecute. Ele pot fi administrate public sau privat, iar multitudinea de riscuri pe termen lung poate fi suportata de catre varstnici sau de toate grupurile din societate;

c)      cresterea cheltuielilor publice cu varstnicii.

Programele formale pentru varstnici si cheltuielile publice cu varstnicii cresc o data cu dezvoltarea economica. Gradul de dezvoltare al unei tari, exprimat prin venitul national pe cap de locuitor, influenteaza in mod direct gradul de "acoperire" a planurilor formale obligatorii destinate varstei a treia.

Astfel, tarile mai bogate au grade mai mari de acoperire a planurilor formale datorita faptului ca sistemele informale nu mai functioneaza corespunzator, precum si faptului c aceste tari sunt mai capabile sa asigure corectitudinea (controleaza mai usor cazurile de evaziune de la plata impozitelor pe salarii sau pe venituri care constituie principala sursa de finantare a planurilor publice de pensii).

d)     venitul pe cap de locuitor, dependenta varstnicilor, cheltuielile publice cu pensiile.

Cheltuielile publice cu programele varstei a treia ca pondere in PIB sunt strans legate de venitul pe cap de locuitor, dar si mai strans legate de ponderea populatiei in varsta. De fapt, cheltuiala creste mai repede decat proportia populatiei in varsta de cel putin 60 de ani.

Relatia dintre nivelul de varsta si cheltuielile cu pensiile (ca pondere in PIB) poate servi ca instrument de diagnoza pentru a vedea daca politicile pe care le-au adoptat in domeniul securitatii varstnicilor le plaseaza mai jos sau mai sus fata de tarile cu venit pe cap de locuitor echivalent si structura demografica asemanatoare.

e)      cheltuielile cu sanatatea cresc exponential cu imbatranirea populatiei.

Cererea pentru servicii sociale, in special cele de sanatate, creste si ea o data cu gradul de dezvoltare al tarilor si cu imbatranirea demografica. Astfel, tarile bogate, cu ajutorul unor tehnologii costisitoare reusesc sa-i tina pe oameni in viata mai mult timp, marind presiunea asupra sistemelor de pensii.

Pe de alta parte, populatia varstnica creeaza presiuni asupra sistemului de ingrijire a sanatatii dintr-o anumita tara ca urmare a faptului ca atat problemele de sanatate, cat si tehnologiile medicale costisitoare sunt concentrate asupra varstnicilor.

Corelatia existenta intre cheltuielile cu sanatatea si cele cu pensiile sugereaza ca presiunea exercitata asupra resurselor unei tari si asupra bugetului de stat creste exponential cu varsta populatiei, punand in evidenta necesitatea planificarii pe termen lung.

De asemenea, disponibilitatea si costul serviciilor de sanatate au un impact important asupra nevoilor de venituri al persoanelor de varsta a treia. Venitul necesar mentinerii standardului de viata dinaintea pensionarii si implicit dimensiunea dorita a programelor de pensii este mult mai mic atunci cand este disponibila ingrijirea medicala subventionata decat atunci cand oamenii trebuie sa plateasca ei insisi pentru ingrijirea medicala.

Calitatea serviciilor de sanatate ale unei tari afecteaza numarul celor care ajung la batranete. Progresul medicinii este responsabil de longevitatea sporita din multe tari. Prin imbunatatirea conditiilor de viata si datorita progreselor medicinii a crescut speranta de viata si implicit numarul varstnicilor care au dreptul sa obtina pensii marind astfel costurile programelor cu asigurarea securitatii financiare a varstnicilor. Acestea vor putea fi sustinute de economie prin cresterea nivelului de sanatate si productivitate a tinerilor.

f)       rata dependentei persoanelor de peste 60 de ani in crestere datorita imbatranirii demografice.

In conditiile scaderii natalitatii si cresterii sperantei de viata, raportul dintre persoanele in varsta si cele sub 60 de ani este in continua crestere. Acest lucru semnifica faptul ca o populatie activa in scadere va suporta cheltuielile cu pensiile pentru un numar din ce in ce mai mare de varstnici.

Romania are o rata a dependentei de varsta a treia de 30%, ceea ce inseamna in medie ca un pensionar este sustinut material de 3,3 persoane active. Acest raport tinde sa creasca in conditiile actualei tranzitii demografice, avand profunde implicatii asupra sistemelor publice de pensii, asupra politicilor sociale pe care trebuie sa le adopte guvernele cu referire la persoanele de varsta a treia, asupra proportiilor saraciei, pietei muncii si asupra cresterii economice in ansamblul sau.

Sistemele publice de pensii obligatorii, administrate public, finantate prin sistemul de plata "pas cu pas", sustinute din impozitele pe salarii au devenit cea mia comuna cale prin care guvernele realizeaza sprijinirea veniturilor varstnicilor.

Planurile publice de pensii din majoritatea tarilor lumii, indeosebi cele din tarile dezvoltate cu venituri mari si cele din fostele tari socialiste din Europa de Est se afla intr-o criza care prin efectele sale poate afecta cresterea economica. Amploarea acestei crize si gradul de urgenta pentru adoptarea unor reforme ale sistemelor de securitate a varstnicilor difera de la o tara la alta. Este foarte importanta constientizarea faptului ca reformarea acestora este indispensabila si ca acest lucru necesita o planificare riguroasa si o evaluare corecta a situatiei existente si a perspectivelor.

Orice strategie pentru asigurarea protectiei sociale a varstnicilor isi va propune o serie de obiective fundamentale care sa-i sprijine pe varstnici, dar sa sprijine si economia in ansamblu. Programele destinate persoanelor de varsta a treia ar trebui sa fie atat o retea de securitate sociala, cat si un instrument de sprijinire a cresterii economice.

Acestea ar putea sa-i sprijine pe varstnici prin:

facilitarea eforturilor personale de a transfera o parte a veniturilor dobandite in perioada de munca inspre batranete (functia de economisire);

redistribuirea venitului suplimentar catre batranii saraci, dar evitandu-se redistributiile intra-generatie perverse (de la varstnicii saraci la cei bogati) si redistributiile inter-generatii neintentionate (de la familiile tinere cu multi copii la familiile de varstnici instariti);

asigurarea impotriva multiplelor riscuri la care sunt vulnerabili in special cei in varsta (incapacitatea de munca, longevitatea, inflatia, riscuri politice si investitionale).

Una dintre cele mai importante probleme de politica sociala in momentul proiectarii programelor de securitate pentru varstnici este importanta relativa acordata functiilor de economisire, redistributie si asigurare. Rolul guvernului in fiecare dintre aceste procese consta in:

economisire - implica liniarizarea castigului pe durata vietii unei persoane: oamenii isi amana o parte din consum atunci cand sunt tineri si veniturile lor sunt mai mari, pentru a putea sa consume la batranete mai mult decat le-ar permite castigurile lor reduse;

redistributie - implica transferarea veniturilor de la o persoana la alta - de la persoanele active catre pensionari, sau de la cei mai bogati catre cei mai saraci;

asigurare - se refera la protectia impotriva probabilitatii ca recensiunea economica sau investitiile prost facute sa anuleze economiile, ca inflatia sa le erodeze valoarea reala, ca oamenii sa traiasca mai mult decat au economisit sau ca programul public de pensii sa esueze.

Un program national de securitate a varstnicilor ar trebui sa aiba in vedere toate cele 3 functii, dar cu rol al guvernului foarte diferit in fiecare din ele.

O idee importanta este ca tarile trebuie sa se bazeze pe aranjamentele financiare si administrative multiple, adica sa imparta responsabilitatea sprijinirii celor in varsta intre mai multe componente. Din moment ce fiecare din cele trei aranjamente are avantaje diferite, o combinatie sau un sistem complex este cea mai buna cale de a satisface diferitele obiective.

Pe ansamblul economiei, care ii include atat pe cei tineri, cat si pe cei varstnici, rezultatele ar trebui sa fie mai bune. Cea mai potrivita combinare a componentelor difera in spatiu si timp. Aceasta depinde de obiectivele nationale, de traditie si circumstantele prezente, de gradul de dezvoltare al pietelor financiare si de capacitatea reglatorie si de tehnicile de impozitare.