STATUTUL SI ROLUL FEMEII IN SOCIETATEA ROMANEASCA CONTEMPORANA

STATUTUL SI ROLUL FEMEII IN SOCIETATEA ROMANEASCA CONTEMPORANA

Miza acestui capitol este aducerea in prin plan a cauzelor devalorizarii muncii femeilor si investigarea legaturii cauzale dintre aceasta devalorizare si accesul dificil al femeilor pe piata muncii, mai ales in pozitii cu putere de decizie. Desi originea acestei devalorizari nu poate fi identificata sau analizata in mod exhaustiv in cadrul acestui capitol, consider ca doua variabile nu pot lipsi din cadrul nici unui demers de acest tip: separarea spatiului public de cel privat si asocierea repetitiva a muncilor femeilor cu sfera naturala. Acesti doi factori sunt prezenti atat la nivelul teoriei politice, cat si la cel al mentalitatii traditionale romanesti, asa cum reiese ea din diferite studii si statistici. In cadrul acestui capitol am urmarit clarificarea cadrului conceptual si teoretic, expunand concis problematica celor doua dihotomii ( spatiu public/ spatiu privat si natura/cultura), analizand si rolurile de gen prescrise de societate celor doua genuri.

1.Rolurile de gen

In cartea " Lexicon feminist"1, autoarele Otilia Dragomir si Mihaela Miroiu definesc rolurile de gen ca fiind "atitudinile si comportamentele dominante pe care societatea le asociaza cu fiecare sex. Acestea includ drepturile si responsabilitatile normative pentru barbati si femei intr- o anumita societate ".

In sociologie rolurile de gen au fost abordate din perspective diferite:

- functionalista cu accent pe complementaritatea rolurilor de gen (roluri expresive vs. instrumentale) astfel incat sa se mentina echilibrul si stabilitatea organismului social luat ca totalitate;

- social conflictualista, in prelungirea teoriilor marxiste, cu accent pe conflictul intre roluri si pe importanta factorului economic in explicarea inegalitatilor de gen;

- interactionalismului simbolic cu accent pe aspectele microsociale de analiza ale rolurilor de gen, pe interactiunile dintre oameni prin intermediul carora se negociaza si se creaza realitatea;

- feminista in interiorul careia (1) genul ocupa un loc central, (2) relatiile de gen sunt considerate problematice fiind legate de inegalitate, contradictie si constrangere, (3) relatiile de gen nu sunt nici naturale nici de neschimbat ci sunt produs la factorilor socio culturali si istorici.

Distinctia dintre rol si status a fost introdusa de Ralph Linton in lucrarea 'The Study of Man' (1936), rolul fiind considerat 'aspectul dinamic al statusului'. Raymond Boudon si Francois Bourricaud apreciaza ca termenul de rol a fost folosit cu sensul sau sociologic inca din 1882 de filozoful german Fr. Nietzsche(1844-1900).

Din punct de vedere terminologic conceptul de rol a aparut in contextul artei dramatice, caracterizand prestatiile actorului in cadrul unei reprezentatii si de aici a fost imprumutat de limbajul stiintelor sociale, referindu-se la functia pe care o indeplineste o persoana ocupand o pozitie intr-un context social. La fel ca in cazul actorului, si rolul persoanei este dependent partial de rolul altora cu care ea se relationeaza in contextul social.
Notiunea de rol apare ca fiind complexa, ea reflectand imbinarea unor caracteristici simultan subiective si obiective, sociologice si psihologice, normative si personale: functia sociala, in care se regasesc un gen de activitate si un procedeu general de conduita, elaborate de societate si conditionate de locul pe care il ocupa individul in sistemul relatiilor sociale; indeplinirea concreta a rolului de catre fiecare individ.
Ca si in cazul statusului, fiecare persoana la un moment dat nu are numai un singur rol, ci un set de roluri care pot fi congruente sau incongruente.Termenul de 'set de roluri' desemneaza totalitatea relatiilor de rol pe care o persoana le intretine in fapt prin statusul sau social. Evidentiind multitudinea de roluri care pot fi asociate unui status, R. K. Merton subliniaza faptul ca un status social particular implica nu numai un singur rol asociat, ci mai multe roluri.

Pentru indeplinirea unui rol, subiectul trebuie sa fie constient de drepturile si de indatoririle pozitiei pe care o ocupa. Asteptarile pot specifica strict comportamentul cerut sau pot fi doar indicatii care ofera actorului posibilitatea de a-si juca liber rolul. Aceste variatii sunt in functie de sanctiune, de certitudine si de consensul legat de asteptari.

Dupa modelul lui S. F. Nodel, vom deosebi trei tipuri de atribute ale rolului:
-atributele fundamentale, a caror absenta sau modificare schimba radical identificarea rolului,
-atributele celui de al doilea tip, a caror modificare sau absenta duce la aparitia unei diferente in perceperea eficacitatii rolului
-atributele periferice, a caror absenta sau variatie nu afecteaza eficienta rolului si perceperea sa.

Intre notiunile de statut si rol exista un raport de complementaritate dialectica, acestea reprezentand doua fatete ale persoanei aflate in relatie: statutul desemneaza aspectul static si structural al pozitiei ocupate, ale carei determinatii sunt preponderent socioculturale; rolul desemneaza aspectul dinamic si particularizat al comportamentului persoanei care ocupa respectiva pozitie, avand determinatii preponderent psihoindividuale si psihosociale. Prin asumarea unui rol persoana se implica intr-o activitate care vizeaza implicit indeplinirea functiilor statutului corespondent, masura indeplinirii acestor functii depinzand direct de calitatea rolului pretestat de persoana.
Cu cat o persoana este mai potrivita ocuparii unei anumite pozitii, cu atat distanta dintre prescriptiile statutare si comportamentul de rol este mai mica, ceea ce se va reflecta si in modul cum este apreciat la nivel social jocul de rol. Acest fapt nu exclude spontaneitatea si creativitatea persoanei, aceste calitati manifestandu-se pe directia cresterii performantelor structurii sociale in cadrul careia actioneaza.

Rolurile indeplinesc doua functii principale:
-regleaza raporturile sociale prin intermediul normelor si modelelor socioculturale si prin reteaua de relatii pe care le determina intre membrii gruparilor sociale
-asigura integrarea personalitatii in plan intern, prin focalizarea insusirilor, capacitatilor si proceselor psihice in raport cu jocul de rol, iar in plan extern prin racordarea la obiectivele si exigentele activitatii sociale de grup.

Exista mai multe criterii de clasificare a rolurilor:
-prin raportarea la statutele corespondente(varsta, sex, profesie, pozitie, familie, etc)
-din punct de vedere al liberattii pe care o presupune(asumate liber, impuse, generate de situatii de stres)
-in functie de contributia persoanei(create, preformate)
-dupa criteriul temporalitatii(prezente, viitoare)
-dupa forma de manifestare(rigide, flexibile, amorfe)
-dupa nivelul la care se produc(institutionale, grupale, personale)
-dupa raportul cu realitatea si atitudinea subiectiva pe care o presupun(refuzate, aspirate, visate, imaginate, virtuale, simbolice)
-dupa constanta(permanente, intermitente, intamplatoare).

Analiza rolurilor se face la mai multe niveluri. La nivel institutional, rolul se caracterizeaza prin natura si caracteristicile sistemului de norme si modele prin care este prescris rolul corespunzator unei anumite pozitii sociale, precum si prin raportul pe care il mentine cu alte pozitii sociale. La nivel individual, rolul este analizat prin perspectiva functiei sale de exprimare si obiectivare sociala a persoanei. In ceea ce priveste nivelul interactional, asumarea oricarui rol presupune o situatie interactionala, in care ansamblul rolurilor din cadrul grupului sau organizatiei se completeaza reciproc.

2. Dualismul Public-Privat

In contextul analizelor feministe, dualismul public-privat este considerat ca factor care da nastere la spatii separate pentru femei si barbati, circumscriind femeile spatiului domestic, privat si barbatii spatiului in care se pun la cale afacerile colective.

Traditia separatiei public-privat vine dintr-o istorie mai veche, incepand chiar cu "Republica" lui Platon si "Politica" lui Aristotel. Femeile au fost definite prin functiile lor procreative. Platon scrie despre egalitatea de roluri intre femei si barbati in conditiile abolirii familiei, iar Aristotel construieste despre femei o imagine teleologica (vizeaza scopul ultim) si sexista. Aceasta traditie a continuat pentru iluministii si contractualistii care, indiferent de pledoaria lor pentru egalitate in fata normelor si pentru egalitate in drepturi, au pastrat in privinta femeilor aceeasi abordare conservatoare (Locke, Hobbes, Rousseau). J. St. Mill s-a opus acestei discriminari, considerand ca "este rational ca femeile sa poata alege intre sfera publica si cea privata, estimand insa ca alegerea va inclina spre sfera privata"

Sfera privata s-a identificat cu ceea ce trece drept feminin: sentimente, intuitie,irationalitate, partinire, sensibilitate, grija. Sfera publica s-a identificat cu trasaturi masculine: ratiune, rationalitate, neutralitate, obiectivitate, calcul de interese, meritocratie, competitie, drepturi. In doctrina liberala clasica, femeile sunt construite ca subiecti privati iar barbatii ca subiecti publici. Odata circumscrise sferei private, femeile capata statusuri si roluri subordonate. Ele se ocupa de gospodarie si cresterea copiilor, barbatii se ocupa de industrie, comert, afaceri, activitati publice si politica.

Perechea public-privat este in relatie cu alte perechi si trebuie inteleasa in asociere cu acestea:

Public - Privat

Stat - Societate civila

Politic - Personal

Social - Individual

Loc de munca - Gospodarie

Distinctia intre public si privat este centrala pentru teoriile politice liberale.Distinctia Stat - Societate civila a fost introdusa de catre Hegel. Statul apartine sferei publice, societatea civila are componente publice (economia, munca), dar si componente private, cele care tin de viata persoanala. Familia este prima institutie a societatii civile si in acelasi timp ea apartine sferei private.

2.1 Critica feminista a distinctiei public/privat

Este firesc ca aceasta distinctie public-privat sa apartina preponderent spatiului caracteristic practicilor si teoriilor liberale. Separarea coincide cu nasterea a ceea ce numim societate moderna creata in procesul de industrializare si este marcata de separarea locului de munca de propria casa (gospodarie), fenomen care, in apusul Europei s-a petrecut incepand cu ultimele decenii ale secolului XVIII. Era industriala a insemnat dispersia familiei in comunitati mici. Acest proces insa nu s-a produs universal si nu s-a raspandit concomitent nici macar in toata Europa. Tarile romane au avut evolutii mult mai lente in procesul de industrializare. Gospodaria taraneasca a predominat. Marea dizlocare a fortei de munca s-a produs in comunism, in cadrul caruia nu putem sa folosim aceleasi acceptiuni ale conceptelor de public si privat, ci mai degraba pe cele de stat-individ, stat-familie, loc de munca-locuinta. Statul (Comunist) stapanea "sfera publica" si controla in mod semnificativ "sfera privata".

Miscarea feminista a contestat dihotomia public-privat, plecand de la lozinca "ceea ce este personal, e politic". Teoriile feministe se axeaza pe analiza relatiilor de putere implicate in diviziunea public-privat si pe strategiile de transformare ale acestor relatii. In mare masura experientele femeilor, facute publice, au relevat faptul ca sfera privata inseamna si o scoala a abuzurilor si nedreptatii, a violentei in familie si ca neinterventia statului inseamna sa lasi in stapanirea unor parinti sau unui barbat abuziv copii sau femeile.

Feminismul marxist insista asupra problemei dublei exploatari a femeilor in sfera publica si in cea privata, considerand aceasta problema ca rezolvabila in comunism, prinabolirea proprietatii private si familiei. La ora actuala o astfel de optiune nu mai este formulata in teoriile feministe.

In cartea " Gen si putere- partea leului in politica romaneasca" , autoarea Oana Baluta preia din studiile lui Susan Moller Okin urmatoarea idee: " interdependenta dintre spatiul public si cel privat se concretizeaza in patru modalitati: puterea ( teoretizata ca un concept primordial politic) guverneaza si relatiile in familie "( in cazuri extreme abuzul de putere conduce la violenta), "configurarea sferei private este determinata de actiuni si decizii politice", " familia este politica pentru ca in ea ne formam in functie de genul caruia ii apartinem"," diviziunea rolurilor in familie creeaza piedici fie practice, fie biologice in calea dezvoltarii femeilor in spatiul public."

Exista desigur o mare diversitate in ceea ce priveste solutiile si modalitatile de analiza ale acestei problematici. Ceea ce constituie punctul lor comun este investigarea efectelor pe care paradigma actuala le are asupra femeilor, precum si afirmarea necesitatii conceptualizarii unei relatii de interdependenta intre sfera publica si cea privata.

2.2 Critica feminista a distinctiei natura/cultura

Datorita asocierii predominante a femeilor cu natura, experientele lor au fost devalorizate si atribuite unei sfere private ignorate in plan politic si social. Dihotomia cultura/ natura este o tema recurenta in filosofia occidentala, de la Aristotel pana la Rousseau. Aristotel face legatura dintre femei si materia pasiva, si barbati si spiritul creator. Rousseau, in "Emile" pastreaza acelasi dualism femeie/natura versus barbat/spirit. Sfera culturii este accesibila numai barbatilor, statutul de cetatean fiindu-le rezervat exclusiv, iar intrarea femeilor in societate se face printr-un barbat, fie el tata sau sot. Astfel, s-a identificat un anumit tip de determinism biologic prezent in filosofia occidentala, in special in ceea ce priveste relatia femeilor cu natura. Desi, in general, barbatii erau eliberati de materie si natura prin spirit si ratiune, femeile au fost considerate ca fiind inexorabil legate de ele. Conceptul de natura este sistematic atribuit in opozitie cu cel de cultura in cadrul unei relatii ierarhice, iar aceasta dihotomie corespunde celei de tipul feminin/masculin. Femeile sunt considerate mai apropiate de natura, daca nu chiar apartinand sferei naturale, in virtutea trasaturilor biologice care le permit sa traiasca experienta maternitatii, sa dea viata, sa alapteze.

2.3 Dihotomiile privat/public si natura/cultura in spatiul cultural romanesc

In urma evenimentelor din 1989, au putut fi observate si analizate mai multe efecte care privesc relatiile de gen si statutul social, economic si politic al femilor. In termeni sociali, s-a observat o tendinta de revenire la valorile " traditionale (Pasti,2003, Miroiu,2004, ), care atribuie femeilor rolul predominant in spatiul privat. Tipurile de munci prestate de femei in acest spatiu sunt invizibile din punct de vedere politic si social ( fiind neplatite, ele sunt asociate unui status inferior, unui prestigiu redus).

In continuare, voi expune cateva exemple ale modului in care modelele conservatoare si nationaliste mentin separarea spatiului public/ privat si naturalizarea muncii femeilor. O scurta incursiune in viziunea conservatoare asupra problematicii de gen nu este intamplatoare, ea avand relevanta in contextul in care societatea romaneasca de tranzitie se orienteaza spre modele culturale " traditional- patriarhale, al caror principal defect este conservatorismul", care " nu este altceva decat ideologia inegalitatilor obtinute prin nastere, oricare ar fi acestea"

Relatia conservatorismului de sfarsit de secol XIX cu problematica de gen a fost dominata de o ignorare a acesteia din urma. ( Ipoteza sustinuta si de analiza lui Andrei Miroiu " Conservatorii romani: intre patriarhalism si constructia statului modern" ) In fapt, sfera culturii era predominant inchisa femeilor, acestea ramanand ancorate in spatiul casnic, dominand preocuparile privind familia si rolul educational.

Viziunea nationalista asupra rolurilor femeilor nu difera in mod semnificativ.In timp ce scrierile lui Eminescu nu denotau dispret, ci un anumit tip de protectionism, Eliade se declara dezgustat de femeile care doreau sa acceada in spatiul public, sfera careia el ii conferea atribute de virilitate si hotarare, caracteristici opuse femininului. Aceasta virilitate era "strans legata de toate celelalte caracteristici ale viziunii politice- elita, cultura, creatie" ( Nicolescu- Quintus in studiul " Femeia in gandirea nationalista romaneasca" 4) Femeile raman cu rolul primordial de mama si sotie si le este refuzat categoric statutul de actor in sfera publica . .

O abordare concisa a acestor modele este justificata de faptul ca tranzitia romaneasca se caracterizeaza printr-un neotraditionalism cu accente conservatoare si nationaliste. Femeile sunt cele care presteaza munca domestica, pe care o practica full-time, fie in sistem de dubla zi de munca, in majoritatea cazurilor fara ajutorul partenerului .

3. Povara dubla a femeilor - "double burden"

Termen utilizat pentru a semnala tensiunile intre multiplele roluri sociale ale femeilor atunci cand, in viata de zi cu zi, ele trebuie sa impace munca in gospodaria proprie, grija fata de familie si munca pentru un salariu. Punctul de plecare il constituie"dilema feminina" intre satisfacerea nevoilor si dorintelor personale vs. satisfacerea trebuintelor si dorintelor celor de care femeile au "grija" in mod natural (sot, copii, rude mai in varsta).

Aria de cuprindere a termenului include femeia in dubla ipostaza:

1. Femeia in calitatea de producator si reproducator - femeia ca muncitor si ca mama;

2. Femeia in rol de "cel care ia decizia" - problema participarii si reprezentarii din perspectiva de gen;

Din punct de vedere istoric femeile au avut dintotdeauna de purtat o "dubla povara"

- sub forma tensiunilor dintre munca reproductiva (nasterea si ingrijirea copiilor) si munca emotionala (asigurarea unui climat pozitiv intre membrii familiei). Vizibilizarea subiectului a fost insa posibila numai odata cu inceputul industrializarii si intrarea femeilor in forta de munca platita, moment in care s-a pus problema emanciparii femeii in dublu plan: 1. Prin participarea la forta de munca platita; 2. Re-socializarea muncilor domestice.

Perspectivele teoretice folosite pentru a explica dezavantajele femeilor pe piata fortei de munca produse prin existenta dublei/triplei poveri sunt: 1. Teoriile capitalului uman (rezultate din economia politica traditionala); 2. Explicatiile de tip structural (derivate din teoriile "pietei de munca segmentate"); 3. Explicatiile psihologice referitoare la diferentele tehnice dintre calificarile si abilitatile de munca ale femeilor si barbatilor; 4. Explicatiile de tip socio-cultural care implica utilizarea notiunii de "patriarhat" si a teoriei "rolurilor duale" .

Explicatiile persistentei unor "diferente de gen pe piata muncii" prin utilizarea argumentului "dublei poveri" demonstreaza ca responsabilitatile pe care o femeie le are in casa sunt cele care determina in principal la salarizarea mai redusa a femeilor: Responsabilitatile femeilor care au o familie contribuie la reducerea in termeni reali a salariilor lor pentru ca plaseaza o serie de constrangeri asupra accesului acestor femei la salarii si la sansele de a avansa in cariera. Pentru ca deplasarea femeilor spre sectorul muncii platite nu a dus la reorganizarea responsabilitatilor domestice majoritatea femeilor care opteaza pentru un loc de munca platit sunt obligate astfel sa lucreze o "zi dubla" ("double day"). Femeile care realizeaza simultan munca platita si cea domestica (invizibila) nu mai au astfel la dispozitie doua resurse importante in ascensiunea pe piata fortei de munca salarizate: timpul si mobilitatea spatiala. Apare astfel o discriminare a femeilor care au si responsabilitati familiale. In cadrul organizatiilor femeile de acest tip sunt percepute ca fiind mai putin "dedicate" muncii pentru ca in mod natural responsabilitatile lor fata de familie vor prevala in raport cu cele de la locul de munca platit.

Cum afecteaza viziunea dihotomica natura/cultura si privat/public conditia muncilor domestice si implicit, a celor care le presteaza, adica a femeilor? Muncile legate de ingrijirea membrilor familiei sau a gospodariei, de maternitate si educatia copiilor sunt in mod constant atribuite inclinatiilor "naturale" ale femeilor si sunt ignorate in elaborarea politicilor publice, considerandu-se ca apartin unui spatiu privat , la usa caruia actiunea statului se opreste. Rolurile atribuite femeilor in spatiul privat se pot teoretiza ca fiind construite pe doua axe principale: de mama si de sotie.

In cadrul familiei, desemnarea femeilor drept unice ingrijitoare ale copiilor ( si ale sotilor, in plan secundar) este puternic motivata de mitul priceperii lor superioare si al inclinatiilor lor naturale in aceasta directie. In Barometrul de Gen din 2000, 53% din respondenti au raspuns negativ la intrebarea " barbatii pot creste copiii la fel de bine ca femeile?". O prima consecinta este ca, in fapt, muncile de ingrijire a copiilor in tranzitia romaneasca revin preponderent femeilor, toate acestea in conditiile in care la nivel declarativ, in cadrul aceluiasi Barometru, 71% dintre respondenti considera ca sarcinile parintesti ar trebui impartite echitabil. Am precizat ca aceasta atitudine este mai degraba declarativa, spijinindu-ma pe analiza lui Vladimir Pasti, care sustine ca

"pentru barbati, a afirma faptul ca participa egal la cresterea si ingrijirea copiilor echivaleaza cu a afirma drepturile lor asupra copiilor si obligatiile copiilor fata de ei"

O consecinta suplimentara a repartizarii muncilor casnice femeilor in virtutea " naturii" lor o constituie starea financiara inferioara in raport cu barbatii. Femeile nu au nici timp, nici energie, nici experienta, nici putere financiara, rezultand astfel un acces ingreunat pe piata muncii din cauza dublei zile de munca. Un aspect important este faptul ca femeile constientizeaza cerintele crescute privind muncile domestice, precum si asteptarile profesionale scazute in ceea ce le priveste, astfel incat ele aleg deseori sa isi dezvolte aptitudini folositoare mai degraba in ingrijirea gospodariei si dezvoltarea relatiilor interpersonale decat in viata profesionala. Insa modelele culturale traditionale ale tranzitiei ideologizeaza si idolatrizeaza familia in teorie, iar institutiile publice, in practica, imping femeile catre o existenta casnica sau catre dubla zi de munca, ignorand consecintele acestor realitati, in virtutea unui apel la statutul privat si natural al femeilor.