Cimbrul

Cimbrul

Inca din antichitate cimbrul a fost cultivat in zona mediteraneeana. Mai intai au fost descoperite si apreciate virtutile medicale ale plantei si abia apoi aceasta a fost folosita in gastronomie ca planta aromata, condimentara.

Soiuri de cimbru:

Cimbrul comun, de camp (Thymus vulgaris) are frunze mai lungi, cu marginile rasucite, pe fata inferioara, scurtpa roase si cu un miros usor amar. Creste spontan in zona Mediteranei. I se mai spune si cimbru de iarna sau nemtesc, fiind cultivat mai ales in Vestul Europei si in Tarile Nordice. Tulpina lui este mai groasa decat la celelalte soiuri si poate creste pana la inaltimea de 40 - 50cm. Are flori mici, roz, care pornesc de la subsuoara frunzelor.

Cimbrul de gradina (Satureja hortensis) are frunze ovale, lanceolate, cu marginea intreaga. Se aseamana cu cimbrul comun, dar nu creste atat de inalt ca acesta. Florile sunt mici, albe-rozalii. I se mai spune si lamaita, lamaioara si era deosebit de apreciat in Evul Mediu, mai ales in bucatariile manastiresti. Acest soi de cimbru se foloseste la aromarea mancarurilor si se adauga numai dupa ce mancarea este gatita. Daca se adauga inainte, in timpul fierberii, prajirii, degaja gust si miros amare care nu sunt apreciate. Cimbrul de gradina este raspandit azi pe tot globul si folosit peste tot in gastronomie.

Cimbrul salbatic, cimbrisorul, iarba cucului sau tamaita (Thymus serpyllum) creste mai ales in zonele montane, aride, pe soluri pietroase, nisipoase. Are nevoie de mult soare, de aceea prefera pasunile alpine. Este raspandit in toata Europa si folosit peste tot atat in gastronomie, cat si in medicina populara si cosmetica traditionala. Are tulpini firave, care nu depasesc 10 - 15 cm inaltime si frunze mici, ovale sau alungite. Florile sunt roz- violete si au un miros foarte iute si puternic.

Cimbrul in bucatarie

Cimbrul, indiferent de sortiment, este folosit la aromarea, condimentarea si conservarea mancarurilor.

Se foloseste la mancaruri greu digerabile, cum ar fi cele de fasole, mazare, varza, linte, vanat. Cimbrul este de nelipsit la aromarea mezelurilor si a preparatelor traditionale din carne de porc.

Se foloseste si la preparate din carne de vita, pasare si peste.

In zonele montane, cu ajutorul cimbrisorului se prepara un sos deosebit de aromat care se foloseste la fripturi de porc sau vita. Sosul de cimbrisor se prepara dupa reteta sosului bearnez pe care am dat-o in nr. din luna iulie 2004, pag. 91, al revistei noastre.

Cimbrul se foloseste la aromarea salatelor de legume. Salata de sfecla coapta, aromata cu cimbru si chimen pisat este delicioasa.

Untul de verdeturi se prepara din unt de casa in care se amesteca plante taiate cat mai fin: frunze de papadie tinere, frunze de usturoi salbatic, leurda, untisor, cimbru.

In stare proaspata cimbrul se potriveste cu preparate din oua (omleta, ochiuri), salate de rosii, branzeturi.

Cimbrul este folosit, de asemenea, pentru aromarea lichiorurilor de casa.