Bazele tehnicii probelor de alergari

Bazele tehnicii probelor de alergari

Aspecte de biomecanica in alergari

Biomecanica este stiinta care studiaza miscarile fiintelor vii. Dinamica studiaza cauzele care stau la baza miscarilor si raporturile dintre corpurile aflate in miscare.

Legile mecanicii (NEWTON)

Legea inertiei (I), Legea inertiei (I)

Orice corp continua sa se mentina in starea lui de repaus sau miscare rectilinie si uniforma atata timp cat asupra lui nu actioneaza forte exterioare care sa schimbe aceasta stare.

Legea accelerarii (II)

Marimea fortei care actioneaza asupra unui corp ii imprima acestuia o anumita acceleratie si este egala cu produsul dintre masa corpului si marimea acceleratiei:

F = m x a

Legea reactiei reciproce (III)

Actiunile reciproce a doua corpuri sunt totdeauna egale ca marime si de sens contrar.

Alergarea este este

un mod de locomotie,

miscare locomotorie ciclica

o      Miscarile locomotorii - miscarile care antreneaza deplasarea corpului in intregime).

o      Ciclice se caracterizeaza prin repetarea unor cicluri asemanatoare de faze

.Miscarea se repeta intr-o succesiune de unitati identice numite pasi de alergare.

In alergare, contactul cu solul este intrerupt la fiecare pas; avem deci o faza de zbor, spre deosebire de mers, unde nu avem faza de zbor. Faza de zbor se interpune intre doua perioade de sprijin. Interesant este de observat ca omul poate alerga cu o viteza mai redusa decat viteza cu care poate merge.

Pasul simplu este cuprins intre doua sprijine succesive (deci de pe un picior se trece pe celalalt picior).

Unitatea biomecanica, functionala a alergarii este pasul dublu. Pasul dublu este constituit din 2 pasi simpli. Pasul alergator dublu prezinta

- o perioada de sprijin pe sol si

- o perioada de pendulare (care incepe din momentul in care piciorul paraseste solul).

ANALIZA PERIOADEI DE SPRIJIN

Perioada de sprijin este caracterizata de 3 momente aflate in succesiune:

momentul amortizarii;

momentul verticalei;

momentul impulsiei

De retinut este faptul ca

putem actiona asupra corpului prin eforturi proprii, deplasandu-l cu viteza si in directia dorita, numai in timpul acestor momente.

Analizand cu atentie aceste momente putem stabili

calea de progres tehnic, atat in etapele de invatare, cat si in cele de perfectionare (in antrenamente).

Momentul (faza) amortizarii - are loc la terminarea zborului. Fig.

Cand piciorul alergatorului ia contact cu pista, va apasa asupra acesteia cu o forta de directie oblica (deoarece centrul general de greutate al corpului se va afla inapoia punctului de contact cu cu pista). Aceasta se descompune intr-o forta perpendiculara pe sol si o forta tangentiala paralela cu solul.

Raspunsul este reactia sprijinului, care se opune directiei de alergare.

Concluzionam ca faza de amortizare are o influenta negativa asupra alergarii, concretizata intr-o franare a inaintarii, care va fi cu atat mai mare cu cat contactul cu solul va fi mai oblic.

Musculatura piciorului efectueaza un lucru rezistent.

In antrenamentele alergatorilor se urmareste reducerea fortei tangentiale prin marirea unghiului de contact cu solul.

In faza amortizarii contactul cu solul poate avea loc in trei feluri:

pe pingea,

pe plat,

pe calcai.

La eforturi egale (viteze egale) vom avea urmatoarele raspunsuri:

contactul pe pingea este mai suplu, dar pasul mai scurt;

pe toata talpa, contactul mai dur, dar pasul ceva mai lung;

pe calcai vom avea contactul cel mai dur, dar pasul va fi cel mai lung.

Momentul verticalei - corespunde trecerii C.G.G.C. prin verticala suprafetei de sprijin, respectiv piciorul de sprijin In acest moment C.G.G.C. se va afla in punctul cel mai jos. Reactia sprijinului (de jos in sus) are o valoare egala cu aceea a greutatii corpului, iar musculatura efectueaza deasemenea un lucru rezistent.

Momentul (faza) impulsiei - apare dupa depasirea verticalei piciorului de sprijin si dureaza pana la desprinderea de pe sol a acestuia. Actiunea aplicata asupra sprijinului este oblica si orientata inapoi-jos. In acest moment avem de a face cu aceleasi forte ca in faza de amortizare, dar toate aceste forte se afla inapoia centrului de greutate.

Forta oblica se descompune intr-o componenta perpendiculara si una tangentiala. Reactia corespunzatoare este o forta care se descompune intr-o forta perpendiculara orientata de jos in sus si una tangentiala paralela cu solul dar pe directia alergarii. Concluzionam ca momentul impulsiei este singura faza pozitiva. De aceasta data, musculatura lucreaza motor si nu rezistent ca in fazele anterioare.

Din forta de reactie a reazimului ne intereseaza cel mai mult componenta TANGENTIALA. In antrenamentele alergatorilor se urmareste marirea fortei tangentiale, lucru care se poate realiza prin:

micsorarea unghiului de impulsie (posibilitatile sunt limitate pentru ca trebuie sa pasim);

marirea fortei de impulsie, respectiv cresterea fortei musculare

Cu cat viteza este mai mare, cu atat unghiul de impulsie este mai mic. La o pozitie defectuoasa, cu trunchiul inclinat inapoi (asa zisa alergare pe spate), contactul cu solul este mai departe de proiectia C.G.G.C. iar reactia negativa va fi mai mare. O conditie esentiala pentru obtinerea vitezei maxime este raportul optim intre lungimea pasilor si frecventa lor.

ANALIZA PERIOADEI DE PENDULARE

Perioada de pendulare - are trei componente:

pendulare posterioara;

momentul verticalei;

pendulare anterioara.

Pendularea posterioara incepe cand piciorul paraseste solul si tine pana la momentul verticalei. Coapsa este trasa inainte, iar gamba este dusa inapoi-sus. Treptat, unghiul dintre coapse se micsoreaza tinzand spre zero la terminarea fazei, ca si unghiul dintre coapsa si gamba piciorului oscilant (care devine ascutit). Reducerea unghiului duce la scurtarea piciorului oscilant, usurandu-se tragerea lui inainte.

Momentul verticalei - corespunde incrucisarii celor doua coapse ale piciorului de sprijin si piciorului pendulant. Gamba oscilanta va fi in flexie maxima.

Pendulare anterioara - incepe cand piciorul pendulant trece de momentul verticalei si dureaza pana la contactul cu solul cand intra intr-o noua faza de amortizare. Piciorul pendulant trece inaintea celui de sprijin care se afla in faza de impulsie. Unghiul dintre coapse creste treptat, coapsa piciorului pendulant ajungand (la alergarile de viteza) aproape de orizontala. De aici coboara, treptat, iar gamba care s-a aflat sub un unghi de 90 grade este proiectata spre sol, terminand in faza de amortizare.

OSCILATIILE CORPULUI IN TIMPUL ALERGARII

Datorita trecerii alternative de pe un picior pe celalalt, C.G.G.C. nu poate avea o traiectorie liniara. Oscilatiile care apar, se pot observa prin urmarirea crestetului capului, umerilor si partilor laterale ale bazinului. Ele (oscilatiile) au loc in cele 3 planuri ale corpului: sagital, frontal si transversal si in functie de planul in care au loc sunt de trei feluri: verticale, laterale si trasversale; cu cat viteza de alergare este mai mare, cu atat oscilaltiile C.G.G. sunt mai mari.

Oscilatiile verticale

Sunt datorate impulsiei oblice, care produce faza de zbor. Ele se observa urmarind crestetul capului, care atinge inaltimea maxima la mijlocul fazei de zbor si minima in momentul verticalei. Diferenta de nivel dintre inaltimea zborului si momentul verticalei indica amplitudinea oscilatiilor, acceptabila pana la 8 cm la alergarea de viteza si pana la 12 cm in alergarea de semifond si fond. Cresterea acestor valori indica un zbor inalt, o alergare sarita, defavorabila.

Oscilatiile laterale

Sunt datorate trecerii greutatii corpului de pe un picior pe celalalt.

Se observa in momentul verticalei, cand trohanterul mare si genunchiul piciorului oscilant sunt mai jos decat aceleasi puncte ale piciorului opus.

In practica se compenseaza prin inclinarea inversa a axei umerilor. Aceste oscilatii se maresc daca picioarele sunt departate de axa alergarii sau alergatorii au bazinul lat si cresc de asemenea o data cu scurtarea pasului.

Se pot reduce prin rotarea bazinului spre partea piciorului de sprijin.

Oscilatiile transversale

Sunt datorate proiectarii inainte-sus a bazinului in faza de impulsie, cand partea oscilanta a bazinului trece inaintea partii piciorului de sprijin. Ele au loc in plan transversal si intre anumite limite sunt considerate utile in alergare. Oscilatiile transversale au amplitudinea maxima la terminarea impulsiei, cand unghiul dintre coapse este cel mai mare si se anuleaza in momentul verticalei. Echilibrarea lor este facuta de axa umerilor care actioneaza in sens opus.

Toate oscilatiile prea mari, datorate prelungirii impulsiei si implicit a avantarii piciorului pendulant duc la scaderea frecventei.