PROBLEME GENERALE PIRVIND ACT DE SPORT SI SPORT DE PERFOFMANTA

PROBLEME GENERALE PIRVIND ACT DE SPORT SI SPORT DE PERFOFMANTA

Istoria societatii omenesti consemeaza prezenta practicarii exercitiilor fizice in viata sociala a tuturor oranduielilor sociale. Aceasta este prezenta, chiar daca in unele stadii ale dezvoltarii societatii omenesti avea un caracter mai restrans, iar in altele mai larg, a fost permanent legata de ideea perfectionarii omului din punct de vedere fizic (corporal), ca element important al sanatatii, al pregatirii pentru exigentele vietii sociale. Inca din cele mai vechi timpuri, chiar o data cu aparitia sa, omul a fost nevoit sa faca uz de ceea ce numim astazi exercitiul fizic, trebuind sa sara, sa alerge, sa se catere, sa treaca peste obstacole, sa arunce, pentru a se apara, pentru a-si procura hrana, in lupte pentru supravietuire. Din aceasta apriga si necontenita confruntare a omului cu natura, cu pericolele mediului inconjurator, s-a nascut necesitatea perfectionarii continue a calitatilor sale fizice, a utilizarii unor obiecte ajutatoare prin care sa-si domine adversarii. Si astfel, odata cu evolutia sa si a societatii in care traia, aceste preocupari s-au transformat, mai incet sau mai repede, in mijloace de distractie, in jocuri si intreceri, devenind cu timpul, din simple amuzamente, activitati competitive.

Atletismul cel mai vechi din marea familie a sporturilor, este atractia numarul unu a Jocurilor Olimpice, jocuri aproape de neconceput fara el. Este considerat sportul sporturilor, pentru ca are cateva zeci de probe, majoritatea fara legatura intre ele (prajina sau ciocanul, 110 m garduri sau sulita sunt tot atat de apropiate sau departate cum sunt, de exemplu, rugbyul si scrima). De aceea s-ar putea spune, cu oarecare ingaduinta, ca, de fapt atletismul inglobeaza peste 30 de . sporturi! Dar atletismul este un sport al sporturilor si pentru ca, intr-un fel sau altul, atunci cand este vorba de viteza, de rezistenta, de detenta, de forta etc. el sta la baza tuturor celorlalte discipline. Atletismul este sportul cel mai natural, fapt care-i confera o larga accesibilitate in randurile oamenilor de diferite varste. De aici ca o consecinta directa, universalitatea sa, faptul ca, fara exceptie, atletismul domneste astazi in intreaga lume.

Atletismul deriva de la grecescul athlos, care inseamna lupta si care defineste, la modul general, patru tipuri de activitati: alergarea, saritura, aruncarea si marsul. Este o disciplina care permite apropierea de perfectiune a corpului si a gestului. Spectatorii pot vedea cele mai frumoase imagini din estetica sportului.

Sportul inseamna efort divers, mereu altfel structurat motric, in cele mai neasteptate, imprevizibile atitudini. Daca ar avea dreptate cei ce spun ca artele se deosebesc prin expresia lor ritmica, atunci cate infatisari, cate fatete ritmice are sportul, cata varietate prezinta miscarea pe stadion, in bazin, pe partii, in aer si sub apa?

Sportului i se recunoaste cu prioritate valoarea biologica si sociala. Dar prin excelenta, prin frumusete, prin emotia si armonia pe care le cultiva si le starneste spontan, fara intelegeri prealabile, sportul poate capata valente estetice. Trupul este acela care l-a facut pe om sa inteleaga si sa iubeasca frumusetea. Si au trebuit milenii, de la Fidias si Praxiteles pana astazi, ca miscarea trupului, in toata plenitudinea si maretia lui, sa devina o bucurie a tuturor.

Formarea omului modern presupune dezvoltarea lui multilaterala din punct de vedere fizic, intelectual, etic, estetic, in raport cu exigentele societatii contemporane si viitoare, potrivit aptitudinilor reale, pe fondul carora se contureaza coordonatele personalitatii umane. Omul tinde spre perfectiunea sa fizica, intelectuala si morala, in scopul transformarii sale din individualitate in personalitatea utila societatii. Omul modern este permanent preocupat de starea sanatatii sale, de capacitatea sa de munca si, in acest context, intelege din ce in ce mai mult, necesitatea formarii deprinderilor motrice si a calitatilor fizice, atat de utile la locul de munca, cat si in viata cotidiana. Experienta acumulata a demonstrat ca organizarea unui regim rational de munca si de miscare, incepand din frageda varsta, cristalizeaza unele calitati ce se mentin pe toata durata vietii. Preocuparea continua de a organiza miscarea pentru generatia in crestere, in scopul dezvoltarii fizice generale, angajeaza, in egala masura, familia, scoala, organizatiile de tineret, institutiile cultural-educative.

Atletismul dispune de o gama larga de exercitii si procedee tehnice, el poate influenta eficient asupra capacitatii de efort a elevilor, asigurandu-le o pregatire motrica multilaterala. Valoarea utilitara a procedeelor specifice atletismului se explica atat prin caracteul sau natural, cat si prin accesibilitatea mijloacelor sale.

Datorita valentelor sale aplicative atletismul contribuie la formarea unor deprinderi, la dezvoltarea calitatilor motrice, realizand fortificarea organismului, pregatirea pentru a face fata cerintelor mereu crescute ale procesului de munca.

Exercitiile si probele atletice, pe langa deprinderile pe care le formeaza, au o mare influenta asupra, calitatilor motrice, determinand, prin caracterul actiunilor, dezvoltarea diferitelor forme de manifestare a acestora.

Realizarea obiectivelor educatiei fizice prin mijloace specifice din atletism a condus la selectionarea si utilizarea exercitiilor si probelor atletice cu o mare eficienta practica. In acest context exercitiile de alergare, sariturile si aruncarile preconizate de programa au fost imbunatatite cu unele exercitii ce conduc la o crestere a randamentului in privinta pregatirii motrice a elevilor. Pentru a-si indeplini functiile sale fundamentale, de generalizare a experientei curente si de prospectare pe noi trepte, superioare, a efectelor educatiei fizice si sportului, teoria domeniului se sprijina pe un ansamblu de metode de cercetare, construite in timp, odata cu evolutia tinerei discipline stiintifice.

Disciplinele sportive indica ansamblul ramurilor si probelor sportive ale caror structura, gen de efort, conditii si mod de organizare si de evolutie se aseamana. Exemple de discipline sportive: atletism, gimnastica, arte martiale, jocuri sportive, tir, schi.

Ramura sportiva poate fi definita ca un sistem ce exercitii fizice statornice in timp, ce se realizeaza dupa reguli prestabilite si in conditii proprii. De exemplu in cazul disciplinei atletism, sunt incluse ramurile: alergari, sarituri, aruncari; sau in cazul disiplinei gimnastica, ramurile sportive sunt: gimnastica de baza, acrobatica, artistica, aerobica.

Proba sportiva este un exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura sportiva, cu o structura proprie, realizata in conditii de concurs specifice, evaluata dupa un cod anumit si care permite specializarea sportivului, pregatirea si participarea diferentiata a concurentilor dupa sex, varsta si valoare. Exemple: in atletism-100 m plat, 110 m garduri, saritura in lungime, saritura cu prajina, aruncarea sulitei.

Educatia sportiva este activitatea care valorifica mijloacele, formele si caracteristicile educationale ale sportului in vederea dezvoltarii si perfectionarii fizice si psihice ale omului.