CONTINUTUL SI DEFINITIA CAPACITATII DE PERFORMANTA

CONTINUTUL SI DEFINITIA CAPACITATII DE PERFORMANTA

Este greu, daca nu chiar imposbil de spus cand, in primele stadii ale istoriei lumii, oamenii s-au comparat intre ei si au organizat probe de maiestrie. Putem presupune ca primele "incercari" vizau capacitatile fizice, pentru ca apoi ele sa priveasca compararea interindividuala.

Notiunea de performanta are ca nota distinctiva rezultatul deosebit, remarcabil obtinut de om intr-o proba, incercare sau intrecere. Sportul, ca activitate de intrecere, a impus termenul si in alte domenii, in tehinca si chiar in activitati sociale, trecand din sfera motricitatii in aceea a intelectualului sau artei. De altfel si Jocurile Olimpice antice cuprindeau concursuri de literatura si arta. Ca singura fiinta capabila de autocunoastere, omul isi poate propune si doreste sa se perfectioneze, intrucat este nemultumit de sine, de imaginea de sine si doreste sa se afirme atat in proprii ochi, cat si ai altora. Nevoia de aprobare devine nevoia de lauda sau premiu. Aceasta din urma se transforma in stimulente pentru activitate. In acest sport vorbim astazi de nevoia de performanata sau de realizare, ca despre un motiv esential si caracteristic sportivilor. Vom arata, in legatura cu competitia, ca germenele performantei sta in fenomenul de "facilitare sociala" a prestatie individului cand acesta este "asistat" de cineva. Coprezenta si coactiunea amplifica rezultatele, prin stimularea psihica deloc neglijabila in strategia pregatirii sportivilor.

Rolul factorilor sociali este foarte insemnat in pregatirea, obtinerea si mentinerea performantei. Performanta devine un "model cultural" cand dobandeste adeziunea publicului. Publicul si implicit opinia publica exprima asteptari din partea sportivului si apreciaza ceea ce considera ca este valoros si semnificativ, sanctionandu-i premial pe cei care-i satisfac exigentele.

Cautarea performantei, nevoia de realizare, are la baza nu numai fenomenul de emulatie sau facilitatea sociala, ci si tendinta spre perfectiune a individului, care, chiar daca nu-i depasesete pe ceilalti, se poate depasi pe sine. Orice sportiv poate realiza o performanta de succes, fie si numai in comparatie cu prestatiile sale anterioare.

Motivatia de realizare, impreuna cu elementele de emulatie sociala ridica pe o treapta foarte inalta victoria in ochii sportivului. Daca motivatia este amplificata si de variabile extrinseci (premii, avantaje sociale etc.), ea poate stimula victoria cu orice pret, conducand sportivii lipsiti de autocontrol si educatie moral-sociala la conduite nepermise, neloiale-exprimate mai ales in agresivitate si dopaj.

Performanta superioara, absoluta, intr-o proba sportiva oarecare este recordul, valoare cautata cu insistenta de sportivi si apreciata de public sau specialisti.

Nevoia de performanta nu este numai a sportivilor ci si a antrenorilor, specialistilor in stiinta activitatilor corporale, administrative si organizatorilor. Toti isi concentreza eforturile in directia pregatirii sportivului sau echipei care trebuie sa castige, fiecare atribuindu-si merite mai mult sau mai putin justificate pentru succesul obtinut.

Performanta este rezultatul unei activitati care depaseste nivelul comun, este superior. Ea este un rezultat valoros, individual sau colectiv, obtinut intr-o competitie sportiva si exprimata in cifre absolute, dupa sistemul locurilor oficiale sau prin locul ocupat in clasament. Performanta sportiva nu poate fi privita numia ca rezultatul, de mai multe ori exprimat numai intr-o cifra, deoarece ar insemna sa o golim de continutul sau deosebit de bogat.

Numeroase rezultate au fost obtinute cu ajutorul anabolizantelor care au dus la modificari morfologice si psihice ireversibile. Astfel au avut loc discriminari si s-a format o clasa de performeri privilegiati politic, economic si social.

Performanta sportiva poate fi definita ca o valoare biopsiho-sociala realizata in cadrul unor competitii oficiale, ca rezultat al unei capacitatii multiple determinate si apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros stabilite.

Capacitatea se refera atat la actiuni, activitati, cat si la obiecte sub aspectul care ne intereseaza pe noi. Termenul desemneaza cu precadere posibilitatile de reusita ale indivizilor ca "sarcini in exercitarea profesiunii". Capacitatea poate fi educata, dezvoltata prin exercitiu sau "atrofiata" prin mobilizare, ceea ce se intampla mai des decat diminuarea fiziologica a functiei legata de varsta. Ea poate fi considerata rezultatul interactiunii operationale a unor sisteme biopsiho-educogene, concretizata in valori recunoscute si clasificate pe baza unor criterii elaborate social-istoric. Este manifestarea complexa a disponibilitatilor (a integralitatii) individului, materializata in valori obiective sau obiectivate in puncte, locuri, clasamente, goluri marcate, kilograme ridicate, drepturi castigate (promovari).