Idei referitoare la educaTie fizicA In concepTiile pedagogilor realiSti din secolul al XVII-lea - J.A. Komenski Si J. Locke - Pedagogia raTionalistA din secolul al XVIII-lea - J.J. Rousseau Si contribuTia sa la introducerea educaTiei fizice In procesul de educaTie

Secolul al XVII-lea a fost marcat de curentul 'realismului' care pe planul educatiei a determinat schimbari substantiale: in locul rationamentului de tip deductiv specific Evului Mediu se impun conceptiile lui Bacon si mai ales 'metoda' lui Descartes: folosirea in procesul de cunoastere si educatie a studiului realitatii, experienta si analiza, trecerea de la particular la general. Dintre pedagogii realisti ai secolului al XVII-lea, Comenius si J.Locke au incercat sa aplice si in domeniul educatiei fizice ideile pedagogiei realiste.

1. Comenius sau Jan Amos Komenski (1592 - 1670) de origine ceh a fost cel mai insemnat pedagog al sec. al XVII-lea, autorul unei opere literare filosofice si pedagogice de mare valoare. Dintre aceste trebuie amintite'

DIDACTICA MAGNA (Marea didactica) aparuta in anul 1640, in care sunt expuse de la principiile sale pedagogice si metodele pe care le preconiza pentru realizarea procesului de educatie, pana la toate aspectele legate de organizarea unei scoli;

ORBIS SENSUALIUM PICTUS (Lumea simturilor zugravite in imagini) aparuta in anul anul 1668, constituia un manual practic bazat pe imagini. Sunt prezentate aici si o serie de exercitii fizice pe care autorul le recomanda pentru a fi introduse in scoli: alergari, patinaj, popice, tir, scrima, lupta, inot;

SCHOLA LUDUS (Scoala jocului) in care a fost precizata fundamentarea pedagogica a exercitiilor si jocurilor pe care autorul le considera esentiale pentru procesul de educatie al copiilor in viziunea conceptiilor sale despre educatie.

Dupa aparitia lucrarii sale monumentale, ne referim la Didactica Magna, Comenius are ocazia sa aplice in mod practic ideile sale. El a infiintat si a condus la solicitarea si cu ajutorul principelui Rakoczi, intre anii 1650-1654, o scoala in Slovacia, in localitatea Saros-Patak. In programul acestei scoli exercitiile fizice si jocurile ocupau un loc important. Armonizarea aspectelor fizice ale vietii cu cele intelectuale, constituind in conceptia lui Comenius baza naturala a educatiei. (Kiritescu, 1943)

2. Medicul si filozoful englez John Locke (1632 - 1704), adept a lui Bacon si al formulei 'nihil est in intelectu quod non prius fuerit in sensu' (nimic in ratiune inainte de a fi in simturi), considera ca doar prin exersare se pot dezvolta aptitudinile. Concretizarea conceptiilor sale s-a realizat in lucrarea sa de referinta in domeniul pedagogic "CATEVA CUGETARI ASUPRA EDUCATIEI COPILULUI" in care sunt abordate educatia fizica, morala si intelectuala. In mod deosebit el a pledat pentru o educatie morala si fizica, prin care sa se formeze oameni sanatosi si cu caractere puternice. Adept al dictonului latin 'Mens sana in corpore sano' Locke atrage atentia si asupra multor aspecte care conditioneaza starea de sanatate: alimentatia, imbracamintea, viata in aer liber, somnul, practicarea exercitiilor fizice. La fel ca si pentru predecesori idealul educational in conceptia sa era formarea 'gentlemenului'.

3. Secolul al XVIII-lea este dominat de preocuparea tot mai serioasa pentru problemele educatiei. Scoala tinde sa se desprinda de biserica, sub a carui influenta era de la inceputul Evului Mediu, pedagogia devine o stiinta, iar organizarea si functionarea sistemelor de invatamant incepe sa se bucure de atentia celor care conduceau statele europene in plin proces de consolidare. Se produce o apropiere intre oamenii de stiinta, pedagogi si medici, este secolul enciclopedistilor.

Pentru evolutia educatiei fizice, mai ales in privinta locului pe care aceasta disciplina il ocupa in procesul educativ si de formare al copiilor si tinerilor, contributia cea mai consistenta a avut-o Jean Jaques Rousseau (1712 - 1778). Iluminist elvetian-francez, democrat, ideolog al micii burghezii, este recunoscut ca cea mai reprezentativa personalitate pedagogica a sec. al XVIII-lea, avand o contributie deosebita asupra dezvoltarii pedagogiei moderne. Opera sa pedagogica ale carei idei indraznete au avut un mare ecou la vremea respectiva este 'EMILE OU DE L'EDUCATION" (Emil, sau despre educatie) aparuta in anul 1762. Multe dintre ideile prezentate de autor au fost reluate de pedagogia moderna, chiar daca unele au fost inaplicabile.

Lucrarea este formata din cinci parti, care corespund etapelor de dezvoltare a copilului. Principiul fundamental al conceptiei lui Rousseau a fost necesitatea intoarcerii la natura si ocrotirea copilului de influentele nefaste si nesanatoase ale societatii printr-o izolare voita si o educatie care sa-i dezvolte capacitatile intelectuale si fizice intr-o stransa legatura. In acest proces de educatie esalonat pe etape de dezvoltare a copilului, cea rezervata in mod special pentru educatia fizica este a doua, intre 4 si 12 ani, iar exercitiile recomandate sunt inotul, jocurile cu mingea, tragerile cu arcul.

In perioada cuprinsa intre sec. al XV-lea si al XVIII-lea un numar important de filosofi, pedagogi si medici au cautat sa fundamenteze o baza rationala pentru exercitiile fizice si sa arate importanta lor ca factor educativ si si igienic. Nu se poate insa vorbi inca despre o adevarata influenta a acestor idei in practica scolara. Cei mai multi dintre ei concepeau educatia in mod individual, aplicabila fiilor de nobili. Chiar si Rousseau, cu ideile lui care au premers revolutia franceza, se referea la educatia lui Emile, ca un "profesor de curte".

INTREBARI

In care dintre lucrarile sale fundamentale, Comenius se refera la fundamentarea pedagogica a exercitiilor si jocurilor pe care le considera esentiale pentru procesul de educatie al copiilor ?

Care era dictonul latin dupa care s-a orientat in activitatea sa pedagogica, J. Locke ?

La ce se refera principiul fundamental al conceptiei lui Rousseau si in care etapa din procesul de educatie pe care-l preconiza educatia fizica avea rol predominant ?