PASA CU DOUA MAINI DE SUS SI PESTE CAP

In jocurile sportive, prin tehnica se intelege: "un sistem de miscari integrate

sau o inlantuire de miscari partiale (acte, gesturi, principii, deprinderi), specializate

si perfectionate, cu ajutorul carora se rezolva scopul si sarcinile de atac si aparare

ale jocului".

Unii autori sustin ca "priceperile si deprinderile tehnice pot fi automatizate",

ceea ce in jocurile sportive nu se poate realiza, ele pot fi "perfectionate".

Particularizat la volei, tehnica reprezinta (dupa prof. Leon Teodorescu) "un

ansamblu de actiuni motrice, specifice ca forma si continut, care constau din

lovirea mingii si deplasarile jucatorilor, realizate in scopul practicarii cu eficienta

maxima a jocului, in concordanta cu regulamentele actuale".

Tehnica contureaza structura motrica a jocului, dar eficienta ei depinde de

capacitatea performantiala a jucatorilor care alcatuiesc echipa.

In volei, spre deosebire de alte jocuri, in care mingea este prinsa si aruncata,

actiunea la minge se efectueaza prin lovire cu orice parte a corpului (maini,

picioare, cap, trunchi etc.), in orice moment al jocului, cu exceptia serviciului care

se efectueaza numai cu mana.

Asupra tehnicii voleiului o contributie de seama o are si regulamentul, care

interzice "tinerea mingii" la executarea pasei si permite doar 3 lovituri fiecarei

echipe, in campul propriu de joc.

Elementele si procedeele tehnice ale jocului de volei se impart in doua

categorii - specifice atacului si apararii.

Elemente specifice atacului

. Pasa;

. Ridicarea mingii pentru executarea loviturii de atac;

. Serviciul;

. Lovitura de atac.

Elemente specifice apararii

. Preluarea mingii;

. Blocajul;

. Plonjonul;

. Dublarea si plasamentul.

Pasa de sus cu doua maini inapoi (peste cap)

Pozitia initiala. Jucatorul intra sub traiectoria mingii cu picioarele mai

departate decat latimea umerilor, bratele sunt indoite din coate, cu palmele

deasupra capului avand degetele rasfirate, pentru a realiza o cupa adanca si elastica.

Executia propriu-zisa. Se ia contactul cu mingea deasupra capului,

concomitent cu o ghemuire mai accentuata, cu trunchiul pe verticala. Urmeaza

extinderea prin intinderea picioarelor, trunchiului si a bratelor in sus si spre inapoi,

simultan cu conducerea mingii si eliberarea ei din cupa, prin arcuirea trunchiului si

proiectarea mult a bazinului in fata.

Pozitia finala. O data cu eliberarea mingii, jucatorul urmareste cu privirea

traiectoria ei si se intoarce pentru a fi pregatit sa actioneze in faza urmatoare.

Principalele greseli de executie:

. jucatorul nu intra sub traiectoria mingii pentru a realiza primirea ei deasupra

capului;

. bratele nu conduc mingea in sus si spre inapoi;

. bazinul nu se proiecteaza inspre inainte si astfel nu se realizeaza arcuirea

trunchiului;

. privirea jucatorului nu urmareste mingea.