SCOALA ATLETISMULUI

SCOALA ATLETISMULUI

Scoala atletismului reprezinta perioada initierii in atletism, pe parcursul careia, inca din primii ani de scoala copiii incep sa deprinda mecanismele de baza specifice probelor atletice. Acestea sunt importante pentru influenta pe care o au atat in dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si in dezvoltarea motricitatii generale a copilului pentru activitatea cotidiana, datorita caracterului natural pe care il au exercitiile atletice.

Ca atare atletismul este una dintre disciplinele de baza in educatia fizica scolara. Aproape ca nu exista disciplina sportiva in a carei structura tehnica sa nu se regaseasca cel putin una din miscarile specifice atletismului. Pentru aceasta insusirea corecta a exercitiilor si deprinderilor din scoala atletismului trebuie invatate cat mai corect, si ne referim aici la alergari, sarituri si aruncari, sub toate tipurile lor de manifestare.

Inainte de a invata oricare dintre probele atletice este obligatorie parcurgerea exercitiilor cuprinse in sfera scolii atletismului. Exercitiile din scoala atletismului sunt structurate conform celor trei grupe specifice, astfel:

▪ scoala alergarii;

▪ scoala sariturii;

▪ scoala aruncarii.

1. SCOALA ALERGARII

Obiectivele scolii alergarii:

- insusirea deprinderii de a alerga, corect si relaxat;

- ameliorarea coordonarii motorii a membrelor superioare si a membrelor inferioare;

- formarea capacitatii de control a respiratiei in timpul alergarii;

- formarea capacitatii de a percepe corect viteza de deplasare;

- ameliorarea tonusului muscular;

- dezvoltarea capacitatii generale de efort.

Mijloacele scolii alergarii:

- alergare usoara sau "alergare de coordonare";

- alergare in tempo moderat uniform;

- alergare in teren variat;

- alergare cu joc de glezne;

- alergare cu genunchii sus;

- alergare cu pendularea gambelor inapoi si inainte;

- alergare accelerata;

- alergare ritmata ("alergare cu ritm de 3 pasi, 5 pasi . peste obstacole joase").

Alergarea fiind o deprindere naturala si cunoscuta, impune perfectionarea tehnicii de executie. La copii problemele apar in perioadele de crestere si mai tarziu, la cei care nu au o continuitate in instruire. Pierderea elasticitatii musculare si a tendoanelor, cauzate de cresterea in lungime a sistemului osos, conduc la rigiditate si implicit la o eficienta scazuta a miscarilor.

Un efect negativ asupra eficientei tehnicii alergarii o are deseori efectuarea unui numar mare de repetari a unor exercitii de dificultate scazuta, care favorizeaza instalarea unor automatisme gresite din punct de vedere tehnic.

Se poate spune ca, pentru incepatori elementele necunoscute din tehnica alergarii sunt doar startul de jos si lansarea de la start. Dintr-o sinteza a materialelor de specialitate, putem stabili, in functie de dificultate, urmatoarea ordine a exercitiilor din scoala alergarii si care au urmatoarele sarcini:

Formarea deprinderii de alergare corecta in functie de diferitele sarcini si abordari ale acesteia. Prin alergare corecta se intelege deprinderea de a alerga economic si relaxat.

Dezvoltarea calitatilor motrice necesare invatarii si perfectionarii tehnicii exercitiilor de alergari, a vitezei de deplasare, a fortei si rezistentei specifice alergarii.

Din scoala alergarii cele mai folosite exercitii sunt:

alergarea usoara (a.u.) - "alergarea de coordonare"- se caracterizeaza prin naturalete, usurinta, tempo moderat-uniform de deplasare. Tehnica de alergare urmareste stapanirea unui pas cat mai suplu, relaxat, tinzandu-se spre o impulsie nefortata si eliminarea miscarilor inutile ale capului, trunchiului si bratelor.

- alergarea usoara constituie prima etapa in invatarea alergarii;

- acesta varianta de alergare are sarcina de a asigura pregatirea organismului pentru efort, prin asigurarea adaptarii la efort a marilor functiuni ale organismului si prin incalzirea musculaturii si articulatiilor membrelor inferioare;

- alergare usoara este elastica, cu amortizarea socului la contactul piciorului cu solul;

- alergarea respecta coordonarea corecta a actiunii membrelor superioare si a membrelor inferioare;

- tinuta corecta in timpul alergarii pastreaza trunchiul la verticala, usor inclinat spre inainte, capul in prelungirea trunchiului.

- alergarea in tempo uniform moderat (a.t.u.) - este o alergare cu un tempo mai scazut, care poate fi executata pe diferite distante, pe care alergatorul trebuie sa le parcurga in tempouri prestabilite. Alergarea formeaza simtul tempoului.

- aceasta varianta se constituie in principalul mijloc de dezvoltare a rezistentei de alergare si se realizeaza prin gradarea timpului sau distantei de alergare.

- in prima faza creste alternativ timpul sau distanta pastrand tempoul constant;

- in faza a doua scade distanta, dar creste tempo-ul.

- alergarea in teren variat (a.t.v.) - se realizeaza in afara stadionului, prin parcuri si paduri. Datorita multitudinii situatiilor pe care le creeaza acest gen de alergare este un exercitiu foarte util, deoarece formeaza o serie de deprinderi specifice alergarii pe terenuri diferite ca structura si consistenta. Ca proba de concurs, acest gen de alergare este intalnit la alergarile de cros. Acest tip de alergare se invata dupa ce s-au insusit celelalte tehnici de alergare.

- aceasta alergare este un mijloc pentru dezvoltarea rezistentei generale: se incepe cu alergari pe terenuri mai putin accidentate pe distante mai scurte; O data cu obisnuirea cu acest gen de alergare se maresc distantele si se trece pe terenuri mai accidentate (poteci prin padure, la deal, la vale, prin aratura, pe asfalt), crescand astfel dificultatea alergarii.

alergare cu joc de glezne (a.j.g.) se executa printr-un pas scurt cu contact pe pingea, membrul inferior fiind in flexie din articulatia gleznei, genunchiului si soldului, urmat de extensia rapida a celor trei articulatii, simultan cu derularea piciorului de la pingea spre varf. Trunchiul are pozitie verticala, capul sus, cu privirea inainte, iar bratele cu coatele indoite la 90 executa pendulari inainte-inapoi, coordonate cu miscarea picioarelor. Efectele exercitiul se refera la:

- coordonarea simpla a membrelor;

- dezvoltarea elasticitatii musculaturii posterioare a membrelor inferioare;

- dezvoltarea mobilitatii si flexibilitatii articulatiei gleznei;

- dezvoltarea vitezei de executie (in tempo maxim) pe loc si in deplasare;

- cu sprijin oblic inainte la perete;

- impingand un partener din spate.

alergarea cu genunchii sus (a.g.s.) se efectueaza printr-o succesiune de pasi, cu zboruri scurte, cu accent pe perioada pasului anterior, in care coapsa se ridica la orizontala, cu gamba perpendiculara pe sol. Trunchiul se afla la verticala, bratele executa pendulari active, iar contactul cu solul se efectueaza pe pingea cu rulare incompleta a talpii.

- realizeaza dezvoltarea fortei muschilor ridicatori ai coapsei in plan anterior;

- realizeaza prelucrarea mobilitatii articulatiilor gleznelor si a genunchilor;

- ajuta la dezvoltarea amplitudinii pasului alergator;

- se executa pe loc si din deplasare;

- se executa cu sprijin oblic inainte la perete sau cu parteneri.

alergarea cu pendularea gambelor inapoi (a.p.gb.inap.) se efectueaza printr-o succesiune de pasi scurti, cu accent pe pasul posterior, in care se realizeaza flexia completa a gambei pe coapsa. Contactul cu solul se reia pe partea anterioara a talpii, pozitia trunchiului fiind usor aplecata, bratele efectuand pendulari ritmice inainte-inapoi. Exercitiul are efecte pozitive in imbunatatirea coordonarii actiunilor membrelor, fortei gleznelor si mobilitatii articulatiei genunchiului.

- prelucreaza musculatura posterioara a membrelor inferioare;

- dezvolta mobilitatea articulatiei genunchiului;

- prelucreaza amplitudinea pendulului posterior al piciorului pendulant;

- se executa pe loc si din alergare.

- alergarea accelerata - formeaza simtul accelerarii prin:

- alergari individuale exectate pe distante scurte (20-60-80 m);

- alergari accelerate in grup;

- accelerari in linie dreapta si curbilinie.

- alergarea peste obstacole joase este un exercitiu cu un puternic caracter formativ privind dezvoltarea simtului ritmului, simt implicat cel putin in alergarile de garduri si in elanurile diferitelor sarituri atletice, dar prin extindere, Alergarile de garduri sunt mai dificile, prin componenta tehnica, dar in initiere folosesc alergarile peste obstacole joase. Prezinta doua etape:

- prima etapa este invatarea mecanismului de baza reprezentat de ritmul de trei pasi intre obstacole;

- a doua etapa este invatarea verigii de baza reprezentat de pasul peste obstacol, care cu timpul se va apropia de ceea ce ar trebui sa insemne pasul peste gard.

Exercitii folosite:

- alergarea peste obstacole joase asezate la distante egale, favorizand trecerea peste obstacole cu un numar constant impar de pasi (3 sau 5);

- alergarea peste obstacole joase asezate la distante inegale, trecand obstacolele cu un numar variabil de pasi.

- este recomandata montarea mai multor trasee, cu diferite distante pentru a fi accesibile tuturor executantilor.

O serie de variante de alergare pot fi utilizate in scoala alergarii:

alergarea cu pas adaugat inainte (a.p.ad.inai.) se efectueaza in deplasare inainte, prin apropierea si departarea picioarelor, intr-o miscare de impulsie, in care deplasarea piciorului dinapoi nu depaseste piciorul dinainte.

alergarea cu pas adaugat lateral (a.p.ad.lat.) se efectueaza in deplasare laterala (stanga sau dreapta), prin apropierea si departarea picioarelor, intr-o miscare de impulsie, in care piciorul plasat in sensul inaintarii nu este depasit de celalalt picior. Exercitiul amelioreaza coordonarea simpla si forta membrelor inferioare si favorizeaza reducerea atitudinii cifotice prin lungirea musculaturii anterioare a trunchiului.

alergarea laterala cu pas incrucisat, pas care poate fi executat inainte, inapoi si alternat (a.p.incr.inai./inap./alt.) solicita capacitatea de coordonare a membrelor inferioare, in care un picior este depasit de celalalt, printr-o miscare de avantare cu coapsa aproape de nivelul orizontalei. Alergarea amelioreaza mobilitatea articulatiei coxo-femurale si tonifica musculatura ridicatorilor coapsei.

Nota: Toate variantele de alergare se pot executa:

- individual, in perechi, cate 3, cate 4;

- liber, de maini, de coate incrucisat, de umeri apucat; in fata-la spate incrucisat apucat;

- pe traiectorie liniara dreapta, franta, curbilinie, circulara;

- in deplasare cu fata, cu spatele sau lateral;

- cu diferite pozitii simetrice sau asimetrice ale bratelor: libere, pe solduri, la ceafa, pe cap, sus, inainte, lateral; intinse, indoite.

- individual cu diferite actiuni simultane sau alternative ale bratelor: miscare obisnuita, pendulare, rotare, forfecare;

- cu actiuni diferite ale membrelor inferioare: cu piciorul drept - alergare cu genunchiul sus, cu piciorul stang - alergare cu pendulare inapoi; cu piciorul drept pendulare inapoi-cu piciorul stang pendulare inainte;

- prin structuri in care se intercaleaza unele variante de alergare: alergare cu joc de glezne, intercaland la 3 sau 4 pasi un genunchi sus; alergare cu genunchi sus, intercaland la 3 sau 4 pasi o pendulare inainte;

- in tempo-uri diferite;

- prin structuri in care se leaga diferite variante de alergare:

a.j.g. (20m) + a.g.s. (15m) + a.p.gb. inai (15m).

2. SCOALA SARITURII

Obiectivele scolii sariturii:

- formarea deprinderii de a sari cu bataie unilaterala (pe un picior);

- invatarea aterizarii amortizate, elastice si echilibrate;

- educarea echilibrului si a coordonarii dinamice in faza de zbor;

- formarea simtului elanului;

- dezvoltarea fortei si detentei.

Mijloacele scolii sariturii:

- sarituri cu desprindere si aterizare pe ambele picioare;

Figura 1. Sarituri pe ambele picioare

cu accent pe inaltimea desprinderii

Figura 2. Sarituri pe ambele picioare

cu accent pe lungimea desprinderii

sarituri in adancime;

Figura Saritura in adancime de pe suprafata inaltata

- saritura in lungime cu desprindere si aterizare pe ambele picioare, de pe loc la groapa de nisip;

Figura 4. Saritura in lungime de pe loc

sarituri cu bataie si aterizare pe diferite obiecte:

Figura 5. Sarituri pe obiecte

- sarituri peste obstacole asezate in serie si in "urcare', cu inaltimi in progresie continua si cu obstacolele plasate astfel incat sa permita accesul de la unul la celalalt printr-un singur pas;

sarituri de pe loc cu desprindere pe un singur picior;

- sarituri in inaltime, la inaltimi accesibile, cu elan perpendicular pe stacheta, in ghemuit;

- sarituri in lungime, la groapa cu nisip, plecand de pe un picior, aterizand in groapa pe acelasi picior, pe celalalt picior sau pe ambele picioare;

Figura 6. Saritura de pe loc cu desprindere pe un picior

sarituri cu desprindere si aterizare pe acelasi picior: pas saltat;

Figura 7. Pas saltat

sarituri cu desprindere pe un picior si aterizare pe celalalt: pasul sarit

- sarituri pe obstacole, de pe obstacole si peste obstacole;

- saritura in lungime cu elan liber (procedeul ghemuit) si saritura in inaltime cu elan (perpendicular pe stacheta). Din acestea au derivat o serie de procedee care au devenit probe de concurs cum ar fi:

- saritura in lungime, - are ca mecanism de baza : bataia pe un picior cu desprindere in lungime.

In programa scolara sunt prevazute din procedeele specifice sariturii in lungime urmatoarele:

- saritura in lungime intinsa pentru clasele a V-a si a VI-a; si

- saritura in lungime cu 1 1/2 pasi in zbor, pentru clasele a VII-a si a VIII-a.

- saritura in inaltime, - are ca mecanism de baza : bataia pe un picior cu desprindere in inaltime.

In scoala, in functie de conditiile diferite existente in teritoriu, se foloseste unul din procedeele:

- saritura in inaltime cu pasire;

- saritura in inaltime cu rasturnare dorsala.

SCOALA ARUNCARII

Obiectivele scolii aruncarii

insusirea deprinderii de a arunca obiecte la distanta prin azvarlire, impingere si lansare;

- formarea capacitatii de angrenare treptata in aruncare a intregului corp, prin actiunea membrelor inferioare, a trunchiului si a bratelor;

- dezvoltarea capacitatii de accelerare a actiunii de aruncare;

- formarea capacitatii de a pastra controlul bilateral in timpul efortului final;

- formarea capacitatii de a depasi obiectul, avansand partea inferioara a corpului in raport cu partea superioara;

- dezvoltarea fortei trunchiului si a membrelor superioare.

Mijloacele scolii aruncarii:

Aruncarea tip azvarlire presupune o tractiune liniara, dinapoi-inainte si de jos in sus. Sulita si mingea de oina se elibereaza prin azvarlire.

- aruncari de pe loc cu mingea medicinala din: stand (departat, cu un picior inainte, inainte cu latura opusa bratului de aruncare), pe un genunchi, pe genunchi, asezat, culcat dorsal- cu ambele brate si cu un brat;

- aruncari din deplasare cu 2 sau 3 pasi de mers/alergare cu ambele brate si cu un brat;

Figura 8. Aruncare tip azvarlire cu ambele brate

- aruncarea mingii de oina.

Figura 9. Aruncarea mingii de oina cu un pas incrucisat

Exercitiile din scoala aruncarii tip azvarlire se efectueaza cu mingi medicinale de 1kg, 2kg, 3kg si mingii de oina.

Aruncarea tip impingere presupune o presiune de jos in sus, dinapoi-inainte. Greutatea (sfera metalica) se elibereaza prin impingere de la umar.

- aruncari de pe loc, cu mingea medicinala, din diferite pozitii, cu ambele brate si cu un brat;

- aruncari din deplasare cu 2 sau 3 pasi de mers/alergare cu ambele brate si cu un brat;

- impingeri cu un brat din stand lateral si cu spatele spre directia de eliberare.

Exercitiile din scoala aruncarii tip impingere se efectueaza cu mingi medicinale de 2kg, 3kg, 4kg.

Aruncarea tip lansare presupune o tractiune de jos in sus, dinapoi-inainte, pe o traiectorie curbilinie. Discul si ciocanul se elibereaza prin lansare (ciocanul se apuca cu ambele brate).       Exercitiile din scoala aruncarii tip lansare se efectueaza cu mingi medicinale de 2kg, 3kg, 4kg.

- aruncari cu mingea medicinala de pe loc, din stand cu fata pe directia de lansare, prin tractiune de jos, din lateral-inapoi (dreapta si stanga);

- aruncari cu mingea medicinala de pe loc, din stand lateral spre directia de lansare, cu ambele brate si cu un brat;

- aruncari cu mingea medicinala de pe loc, din stand cu spatele spre directia de lansare, prin tractiune pe deasupra umarului;

Verificati-va cunostintele!     

▪ Precizati continutul scolii atletismului.

▪ Care sunt obiectivele scolii alergarii?

▪ Precizati principalele mijloace ale scolii alergarii.

▪ Descrieti executia alergarii cu joc de glezne.

▪ Descrieti executia alergarii cu pendulare.

▪ Care sunt obiectivele scolii sariturii?

▪ Numiti exercitiile din scoala sariturii.

▪ Descrieti executia tehnica a pasului saltat.

▪ Descrieti executia tehnica a pasului sarit.

▪ Alcatuiti structuri de exercitii care sa contina variante de sarituri.

▪ Care sunt obiectivele scolii aruncarii?

▪ Enumerati tipurile de aruncari.

▪ Precizati cum actioneaza fortele la aruncarea tip azvarlire.

▪ Care sunt obiectele care se arunca prin azvarlire?

▪ Precizati doua exercitii de aruncare azvarlita.

▪ Cum actioneaza fortele la aruncare tip impingere?

▪ Care sunt obiectele care se elibereaza prin impingere?

▪ Descrieti doua exercitii de aruncare prin impingere.

▪ Cum actioneaza fortele la aruncarea tip lansare?

▪ Care sunt obiectele care se elibereaza prin lansare?

▪ Care este obiectul care se lanseaza cu ambele brate?

▪ Care este obiectul care se lanseaza cu un singur brat?

▪ Descrieti doua exercitii de aruncare prin lansare.

▪ Care sunt obiectele utilizate in scoala aruncarii?