CONTROL SANITAR VETERINAR DE ABATOR IN CAZ DE PARAZITOZE MUSCULARE

Leziunile date de parazitozele musculare pot fi clasificate, in functie de localizarea tisulara, in leziuni ale tesutului muscular, cele mai importante, ale tendoanelor, ligamentelor, tesutului conjunctiv si ale seroaselor.

1. Sarcosporidiozele ( Sarcocystozele)

Etiologie

Sunt parazitoze zoonotice date de protozoare apartinand genului Sarcocystis, intalnite la toate speciile de animale de macelarie si la om:

La porc, infestatia este produsa Sarcocystis suihominis dar si de S. suifelis;

La bovine - S. bovihominis de speciile S.bovifelis si bovicanis;

La oaie - S. ovifelis, S.ovicanis;

La cal - S equicanis;

La om - S. lindemani ( pentru care omul este gazda intermediara).

Morfopatologic se caracterizeaza prin prezenta in musculatura gazdei intermediare a unor chisti macro si microscopici (bradizoiti inchistati).

Infestatia la om

Pentru om riscul este dat doar de consumul carnii de bovine si porc infestate cu macrochisturi de S. bovihominis, respectiv suihominis, insuficient tratate termic. Sarcochistii sunt distrusi la fierbere doar dupa o ora. Un tratament termic de 58⁰C inactiveaza parazitii. Afumarea la 20⁰C la o U.R de 80% timp de 72 ore si saramurarea timp de trei saptamani nu omoara decat un numar mic de chisturi.

Bradizoitii, eliberati din chisturi in urma digestiei peptice, patrund in lamina propria a intestinului subtire, formeaza macro si microgamonti care se maturizeaza si dupa fecundare formeaza zigotul, care devine oochist, terminand faza gametogonica. Sporogonia are loc in lumenul peretelui intestinal.

Boala la om este intalnita rar, la persoanele cu rezistenta scazuta. Se manifesta printr-o faza diareica insotita uneori de inapetenta, greata, dureri abdominale si stare febrila.

Controlul in abator

Chisturile parazitare, avand dimensiuni sub limita de vizibilitate cu ochiul liber (diametru de 100 - 300 microni, lungimea de 300 - 600 microni), sunt fuziforme si compartimentate.

La abator, dupa taiere, desi chisturile se localizeaza in toata musculatura striata.se examineaza cu predilectie locurile de electie:

limba;

maseterii;

cordul;

esofagul;

diafragma;

muschii abdominali interni.

La oi leziunile sunt vizibile cu ochiul liber, sub forma unor fibre fusiforme, de culoare albicioasa, de 1- 1,5 cm lungime, sau forme globuloase. Se intalnesc peste tot in esofag si in musculatura laringiana.

La bovine poate fi intalnita de asemenea o miozita cronica eozinofilica. Aceasta leziune secundara legata de prezenta parazitului sunt usor de observat la nivelul musculaturii abdominale interne si ai pieptului, unde sunt prezente mici focare de 1 - 2 cm diametru, cu margini neregulate, cu caracter fibros si de culoare verzuie.

Sanctiuni

Conform Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete, aprobata prin Ordinul MAAP nr.401/2002, la art.6 alin.3, carnea cu sarcosporidioza generalizata vizibila macroscopic se declara improprie pentru consum.

Pentru carnea de bovine si ovine, masura se poate insa aplica doar la un numar redus de situatii, pentru ca, asa cum s-a aratat anterior, majoritatea chisturilor sunt de dimensiuni microscopice.

In cazul carnii de porc, pentru care la noi diagnosticul post sacrificare al trichinelozei se face prin examen trichineloscopic, ocazie cu care este usor de observat si infestatia cu sarcosporidioza, sanctiunea devine usor de aplicat.

2. Cisticercozele musculare

Etiologie

Sunt cestodoze larvare date de prezenta cisticercilor, larve monochistice si monocefalice ale unor tenii, in musculatura striata si cardiaca a gazdelor intermediare.

La bovine paraziteaza:

Cysticercus bovis,forma larvara a cestodului Taenia saginata;

La porc:

Cysticercus cellulosae forma larvara a cestodului Teania solium;

La ovine:

Cysticercus ovis larva a lui Taenia ovis, parazit in intestinul gros la caine.

Ovinele pot face, eratic, infestatii cu Cysticercus bovis si, mai rar, cu Cysticercus cellulosae, pentru ca cisticercoza la porc este aproape disparuta in Europa.

Infestatia la om

Omul este singura gazda definitiva atat pentru Taenia solium cat si pentru Taenia saginata. Infestarea se produce prin consumul carnurilor de porc, de bovine si foarte rar de oaie, insuficient tratate termic si care contin cisticerci viabili.

Rezistenta termica a cisticercilor nu este foarte mare. La 56⁰C sunt inactivati in cateva minute, iar prin congelarea carnii la - 12⁰C in patru zile.

Din cisticercii infestanti se dezvolta teniile, al caror ritm rapid de crestere le permite ca la numai o luna de la contaminare sa atinga o lungime de pana la doi metri.

Efectul spoliator, dar si cele iritativ - mecanic cat si cel toxic nu dau o simptomatologie caracteristica la adultii fara alte probleme de sanatate. La grupele cu rezistenta scazuta insa, (copii, batrani) pot da o simptomatologie variata insa nu foarte caracteristica (crampe abdominale, constipati, prurit anal, urticarii, apetit capricios, tulburari hepatice, ale splinei si chiar nervoase si psihice).

Foarte rar omul se poate gasi in ipostaza de gazda intermediara si sa faca cisticercoza musculara, la fel ca animalele de macelarie. In acest caz contaminarea are loc accidental, mai ales prin ingerarea, odata cu legumele sau fructele spalate insuficient, a oncosferelor din proglotele eliminate odata cu fecalele de catre de catre persoanele cu teniaza. Se mai poate intampla ca omul sa preia elementele infestante de pe mainile murdare sau chiar prin regurgitare (la indivizii cu tenie).

Controlul in abator

La bovinele cu varsta mai mare de 6 saptamani se examineaza prin sectionare si inspectie muschii maseteri externi, cei interni si cordul.

In maseterii externi se practica doua sectiuni paralele cu mandibula, cu o grosime de cca 1 cm., interesand toata suprafata muschilor, fara insa a decupa in totalitate portiunea sectionata de pe planul osos. Daca sectionarea se face corect, atunci cu cea de a doua feliere se trece si prin ln. parotidieni.

Muschii maseteri interni se sectioneaza intr-un singur plan.

Dupa examenul prin inspectie a epicardului, se sectioneaza cordul in toata grosimea lui, pentru a patrunde in ventriculul stang. Sectiunea porneste de la atriul stang spre apex, la cca 2 cm in spatele silonului vascular interventricular stang si paralel cu acesta. Se intoarce apoi cutitul cu taisul in sus si se sectioneaza, de la varf spre baza, septul interventricular, patrunzandu-se in ventriculul drept. Sectiunea se continua in sus pentru a deschide si atriul drept. Suplimentar, se efectueaza doua 2-3 sectiuni in grosimea peretelui interventricular, pentru a mari suprafata musculara ce urmeaza a fi inspectata pentru depistarea cisticercilor.

Pe langa aceste principale locuri de electie se mai examineaza prin inspectie limba, muschii cervicali, intercostali, sternali, sublombari si cei abdominali.

Daca in urma examinarii curente descrisa anterior se gasesc cisticerci, se trece la un recontrol detaliat pentru stabilirea corecta a gradului de infestatie. Acesta consta in:

sectionarea in felii a diafragmei si a pilierilor diafragmatici;

sectionarea in felii longitudinale a limbii;

o incizie longitudinala in musculatura dorsala;

o incizie transversala in musculatura externa a spetei.

Infestatia va fi considerata generalizata atunci cand se gasesc cisticerci in cel putin doua din locurile indicate pentru examenul curent si, suplimentar, in cel putin doua din sectiunile facute in musculatura dorsala si olecraniana.

Se considera ca infestatia este slaba, daca se gasesc unul sau mai multi cisticerci doar in sectiunile si locurile indicate pentru examenul curent, nu si in sectiunile suplimentare din cadrul recontrolului.

Pentru bovinele sub 6 saptamani nu este necesar un examen pentru depistarea eventualilor cisticerci pentru ca, pe de o parte, hranindu-se aproape exclusiv cu lapte posibilitatea de infestare este extrem de redusa, pe de alta parte, chiar daca s-ar produce cisticercii devin infestanti pentru om doar dupa cca 8-12 saptamani, prin urmare carnea nu prezinta nici un risc pentru om.

La porci, desi locurile de electie ale cisticercilor sunt aproximativ aceleasi cu cele de la bovine, tehnica de examinare dupa taiere este putin diferita, la fel si modul de apreciere al gradului de infestatie.

Conform Ordinul MAAP nr.401/2002, singura sectiune obligatorie este cea a cordului, si singura zona musculara care se cere a fi inspectata este diafragma. Mai mult, normativul in cauza nu precizeaza nici modul de apreciere al infestatiei slabe si nici modalitatea de conditionare si de dirijare a carnurilor cu o asemenea infestatie.

Din motivele aratate este recomandabil ca examenul pentru depistarea cisticercozei la porci sa se efectueze dupa prescriptiile normelor si masurilor sanitare veterinare din Legea Sanitara Veterinara nr.60/1974care prevad urmatoarele:

examenul limbii prin sectionare si inspectie;

sectionarea si inspectarea cordului;

examinarea prin inspectie a diafragmei, musculaturii abdominale si sternale;

examinarea prin inspectie a tuturor suprafetelor musculare sectionate tehnologic.

Se considera infestatie masiva, generalizata, situatia in care se gasesc cisticerci, pe o suprafata de 40 cm² muschi examinati, in mai mult de jumatate din numarul sectiunilor executate.

Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci in mai putin de jumatate din numarul sectiunilor, infestatia se considera slaba.

La ovine, tinandu-se probabil cont de faptul ca Cysticercus ovis, care este cel mai frecvent implicat in cisticercoza la oi, nu prezinta nici o importanta pentru sanatatea omului, ambele normative la care s-a facut referire pana acum, desi impun masuri de confiscare a carnurilor cu infestatie masiva, nu prevad de fapt o conduita corecta de examen care sa permita aprecierea gradului de infestatie. Se prevede doar o inspectie generala a carcasei, si o examinare tot prin inspectie a diafragmei.

Se apreciaza ca daca numarul cisticercilor este mai mare de 8 - 9 pe suprafata de 40 cm² sectiune examinata infestatia este masiva, cand este sub 8, infestatia ar fi slaba.

Cysticercus bovis si Cysticercus celulosae sunt vezicule ovoide (6 - 8 / 3,5 mm si respectiv 8 - 12 / 5 - 6 mm), asemanatoare cu un bob de orez, pline cu lichid limpede si cu un perete translucid. Pe membrana se observa un punct opac, albicios, care reprezinta invaginatia cefalica. Evolutia ulterioara de raspuns al organismului parazitat este aceea de proliferare conjuctiva perifocala, inconjurata de un aflux eozinofilic. In timp, granulomul parazitar se poate fibroza, calcifica, sau suprainfecta, pentru ca in final sa se ajunga tot la calcificare.

Sanctiuni

. Confiscare totala (carcasa, organe, masa gastrointesinala), in urmatoarele situatii:

infestatie generalizata, cu sau fara modificari organoleptice ale carnii;

infestatie slaba insotita de modificari ale carnii.

. Dirijare conditionata pentru consum alimentar uman a carnii si organelor, in caz de infestatie slaba

Modalitati de conditionare:

fierbere sau autoclavare

congelare pentru carne de bovine si ovine

a)      2 zile la - 12⁰C sau

b)      la atingerea a - 15⁰C in centrul termic, fara a mai fi mentinute in continuare la aceasta temperatura

congelare pentru carne de porc

a)      10 zile la - 15⁰C sau

b)      4 zile la - 18⁰C

. Daca in musculatura masei gastrointestinale nu s-au gasit cisticerci, aceasta se da in consum fara restrictii

. Grasimea de porc se topeste la 100⁰C dupa care se da in consum.

3. Trichineloza

" Dintre toate bolile parazitare transmisibile de la animale la om prin consumul de carne, trichineloza este cea mai de temut. Aceasta deoarece, pe de o parte, trichineloza la noi este destul de raspandita, iar pe de alta parte, pentru ca la om boala evolueaza de regula insidios si este greu de diagnosticat"( Negut).

Etiologie

Boala este produsa la om si la mai bine de 100 de alte specii de catre nematozi din familia Trichinellidae, genul Trichinella. Sunt paraziti permanenti cu biociclul autoheteroxen, prin urmare atat adultii cat si formele larvare se dezvolta la aceeasi gazda. Nu au faza evolutiva in mediul exterior, dar pentru ca ciclul sa fie complet este obligatoriu un pasaj de la un subiect la altul (al aceleiasi specii sau intre specii diferite). La acelasi individ, parazitul poate evolua doar pana la faza de larva inchistata L 1. Pentru a se putea relua ciclul, este necesar ca larvele L1 inchistate in muschi sa fie ingerate , odata cu carnea contaminata, de o alta gazda.

In prezent este acceptata existenta a 5 specii distincte, cu oarecare diferente in privinta raspandirii geografice si a patogenitatii:

Trichinella spiralis

Trichinella pseudospiralis

Trichinella nativa

Trichinella nelsoni

Trichinella britovi

Speciile cele mai frecvent identificate in episoadele de trichineloza la om, pana acum, au fost T spiralis si T. Nelsoni. Mai recent au fost semnalate si infestatii ale omului cu T. Pseudospiralis (Euzeby J).

Infestatia la om

Omul, ca si alte specii de mamifere si chiar unele specii de pasari, se infesteaza prin consum de carne care contine chisturi de dimensiuni microscopice cu larve viabile.

La noi, datorita obiceiurilor culinare, cel mai frecvent au fost incriminate in declansarea unor episoade de trichineloza carnurile de porc, mistret urs si rar carnea de cal.

Rezistenta elementelor parazitare in carne este deosebita, chiar si in cadavre (2-3 luni). Sararea si afumarea sunt ineficace. Sunt distruse la 58⁰C in cateva minute, dar temperatura aceasta trebuie atinsa in centrul geometric al carnii, ceea ce presupune un tratament termic de cel putin 70⁰C. Sunt distruse prin congelare la - 25⁰C dupa cel putin 10 zile si de radiatiile ionizante (in doza de 500 Gray).

In duodenul noii gazde, peretele chistic este distrus sub actiunea proteazelor pancreatice si a bilei, iar larvele continute sunt eliberate si, datorita unor enzime proteolitice eliberate de stilocitele proprii, patrund in enterocite. Dupa cca 30 de ore si dupa 4 napirliri succesive femelele si masculii devin adulti si se copuleaza. La 5 - 6 zile dupa masa infestanta femelele mature vivipare se implanteaza in mucoasa intestinala unde depun larve fiice. Numarul de larve fiice produse si eliberate de o femela poate depasi 10.000, depuse in mai multe ponte, in urma unor copulari repetate petrecute pe parcursul celor 6-7 saptamani, cat este durata de viata a unei femele adulte in intestin. Depunerea pontei incheie faza intestinala a ciclului biologic al parazitului si marcheaza debutul fazei de migrare.

Cu ajutorul stiletului bucal, larvele fiice traverseaza activ lamina proprie a epiteliului intestinal si, cel mai mare numar, ajung pe cale sanguina in ventriculul drept, de aici, pe calea atriului drept si arterelor pulmonare in plaman. Dupa o stagnare de cateva ore in pulmon se reintorc in cordul stang pe calea venelor pulmonare, trec in ventriculul stang, de unde sunt vehiculate prin marea circulatie in tot organismul, dar se fixeaza si isi continua evolutia doar in muschii striati, cu predilectie in cei cu travaliu intens si vascularizatie bogata. Migratia dureaza doar cateva ore. Se poate deci aprecia ca, dupa aproximativ o saptamana de la infestare larvele fiice ajung in spatiile conjunctive interfibrilare de unde, cu ajutorul stiletului bucal, patrund prin sarcolema in miocit; este debutul fazei musculare.

Patrunse in fibra musculara larvele produc o reactie inflamatorie, urmata de un raspuns din partea organismului gazda, care declanseaza formare a in jurul parazitului a unui granulom parazitar. Dupa Barzoi si colab. (1999), la inceput larva este invelita de o capsula formata din doua foite: una interna, compusa din glicoproteine, proteoglicani, laminina, fibronectina, colagen - toate elemente formate din fibra musculara. Acesta foita se formeaza repede, din a patra zi de la patrunderea larvei in tesutul muscular; o foita externa formata de o reactie inflamatorie la care participa fibroblastele tesutului conjunctiv interfibrilar si elementele celulare provenite din diferentierea macrofagelor si la care se adauga eozinofilele. Se formeaza in felul acesta chistul trichinelic care, pe de o parte, nu mai permite larvelor inchistate ce si-au pierdut stiletul sa patrunda si in alte fibre dar, pe de alta parte, fiind lipsit de vascularizatie, protejeaza parazitul fata de actiunea unor elemente de aparare imunitara (umorala si celulara) cat si de actiunea unor medicamente. Inchistarea se produce la 3-4 saptamani dupa ce parazitul ajunge in musculatura. La polii chistului se formeaza mici depozite de celule adipoase care provin din degenerescenta granulograsa a miocitului parazitat. In timp, dupa aproximativ 6 luni de la formarea chistului, incepe calcifierea acestuia, proces care depaseste 2 ani, practic toata viata economica a porcului. Spre deosebire de alte granuloame parazitare, in trichineloza calcificarea se produce centripet, larva fiind ultima afectata de depunerea de saruri calcare, de aceea calcificarea nu este sinonima cu inactivarea larvei din chist.

Manifestarile clinice ale bolii la om sunt dependente si oarecum diferite, in functie de faza si intensitatea infestatiei cat si de rezistenta individului parazitat. O descriere relativ completa a acestora este redata de Zoe Pambucol in 1989.

Formele usoare, rezultate in urma consumului de carne cu o infestatie slaba, de pana la 10 larve / g, trec de obicei neobservate, putand fi confundate cu o stare gripala. Chiar si infestatiile medii si grave, produse de consumul unor carnuri cu pana la 100 si respectiv peste 100 chisturi / g, datorita polimorfismului manifestarilor clinice, infestatia cu trichinella poate fi confundata cu o multime de alte boli.

Debutul de regula este brusc si se manifesta prin frisoane, febra, cefalee, dureri orbitale, astenie, ameteli. De obicei febra se accentueaza ajungand dupa o saptamana la 39-40^oC sau chiar mai mult. Nu rareori temperatura poate sa ramana constant ridicata pe toata perioada evolutiei clinice a bolii.

In infestatiile slabe, simptomele din stadiul intestinal al invaziei pot trece neobservate. In infestatiile masive bolnavii acuza dureri abdominale, crampe, greturi, voma, diaree. Moartea poate surveni in 24 - 48 de ore. Aceste manifestari sunt determinate de actiunea mecanica iritativa si toxica a larvelor, a produsilor de metabolism ai acestora si a detritusului celular rezultat din distrugerea mucoasei intestinale. Componenta alergica a tulburarilor intestinale este demonstrata atat prin caracterul inflamatiei cat si prin aparitia in sangele periferic a eozinofilelor si a anticorpilor specifici.

In faza de migrare se produc fenomene toxico - alergice grave, manifestate prin:

edemul facial si palpebral se accentueaza, dand aspectul de " cap mare";

mialgii, rigiditate musculara si dificultate in timpul masticatiei, vorbirii si respiratiei;

dureri precordiale sau chiar anginoase, palpitatii hipotensiune, aritmii;

flebite, tromboflebite, hemoragii cutanate, uneori hemoragii gastrice si intestinale;

pneumonie, bronhopneumonie, pleurezie, edemul faringian cu simptome de sufocare, dispnee, edem pulmonar;

nefrite, glomerulonefrite, manifestate prin albuminurie, hematurie, cilindrurie;

cefalee, apatie, somnolenta, stari conf0uzionale, delir, agitatie sau convulsii, meningita, encefalita, paralizii ale unor nervi;

Faza de inchistare a larvelor este faza de alergie, in care simptomatologia se amelioreaza. Edemele pot sa capete caracter generalizat cuprinzand tot corpul si mai ales extremitatile; casexia este extrema iar functiile intelectuale slabesc.

Controlul de abator

Decelarea in abator a carnurilor parazitate cu Trichinella spiralis cat si masurile si sanctiunile care se aplica asupra carnii intr-o asemenea situatie sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Agriculturii si Alimentatiei nr. 45/1995.

Norma sanitara veterinara aprobata prin ordinul citat obliga la actiunile expuse in continuare.

Pentru a fi admisa pentru prelucrare in vederea consumului public ca atare, carnurile de porc, porc mistret, urs si cal, cat si produsele din carne proaspata ( si cele refrigerate sau congelate) trebuie sa fie supuse unui examen pentru depistarea trichinelelor, efectuat sub controlul si responsabilitatea unui medic veterinar oficial.

Examenul trebuie efectuat in laboratoare autorizate, fie prin trichineloscopie, fie prin digestie artificiala.

Examenul se executa imediat dupa taiere si se finalizeaza inaintea aplicarii stampilei de salubritate.

Examenul trichineloscopic

(cf. Ord.M.A.A. nr.45/1995)

Consta in examinarea la un aparat optic, portativ sau proiector, cu o putere de marire de 50 - 100 de ori, a unor fragmente mici de musculatura, aplatizate pana la transparenta prin compresare intre doua placi din sticla.

Cantitatea de probe recoltate si examinate este diferita, in functie de zona musculara de unde a fost prelevata, data fiind ordinea de preferinta pentru fixare a trichinelelor, demonstrata experimental si statistic cu mult timp in urma ( pilierii diafragmatici, portiunea musculara radiara a diafragmei, m. intercostali, m cefei, m. limbii, m. laringelui, m. striata a esofagului, m. maseteri, m. abdominali superiori). Cercetarile ultimilor ani arata insa ca aceasta ordine, fara sa fie aleatorie, nu este imuabila. Apar din ce in ce mai multe semnalari din care rezulta ca m. limbii ar fi cei mai intens parazitati, motiv pentru care legislatia franceza cere ca probele pentru examinare sa fie recoltate, la acelasi animal. Atat din pilieri cat si din limba.

Ordinul 45, impune urmatoarea tehnica de recoltare a probelor:

Din carcasa intreaga de porc se recolteaza cel putin o proba de marimea unei nuci din fiecare pilier diafragmatic, din apropierea partii tendinoase;

Daca nu exista decat un singur pilier diafragmatic, se recolteaza din acesta o proba de marimea a doua nuci;

In absenta pilierilor diafragmatici se recolteaza doua probe de marimea unei nuci din partea musculara a diafragmei, situata in apropierea coastelor sau a sternului, din musculatura limbii, din muschii maseteri sau din muschii abdominali;

Din fiecare piesa de carne transata se recolteaza, din locuri diferite din apropierea oaselor sau a tendoanelor, 3 probe de muschi scheletici fara grasime si, pe cat posibil, de marimea unei nuci.

De la carnea de vanat se recolteaza cate 2 probe din fiecare pilier diafragmatic, sau din m. intercostali sau abdominali, in total 4 probe a cate 20 grame pentru fiecare animal.

Tehnica de etalare si examinare:

Din fiecare din cele doua probe recoltate de la carcasele intregi, examinatorul trebuie sa taie cate 7 fragmente (sectiuni) de marimea unui bob de ovaz, deci 14 fragmente in total; daca recoltarea s-a facut dintr-un singur pilier, cele 14 sectiuni se fac din cele doua probe recoltate din acelasi pilier.

Daca cele doua probe obligatorii provin din alte zone musculare decat pilierii, din fiecare se vor etala si examina cate 14 sectiuni, in total 28.

Din fiecare din cele 3 probe de carne transata sau preparate crude din carne se etaleaza pe compresor si se examineaza un numar de 4 sectiuni, in total 12.

Din cele 4 probe obligatorii provenite de la carnurile de vanat, se etaleaza si se examineaza cate 28 de sectiuni, un total de 112.

Dupa etalarea sectiunilor, inainte de a fi presate intre cele doua placi din sticla, campurile se clarifica. Pentru carnurile grase se pipeteaza pe fiecare sectiune 3-4 picaturi dintr-o solutie 3% NaOH sau KOH., care, saponificand grasimea, usureaza evidentierea chisturilor. Pentru clarificarea preparatelor in care se gasesc chisturi calcificate se foloseste otet alimentar care, dizolvand sarurile de calciu, face eventual posibila vizualizarea larvelor continute in chisturi.

Examenul trichineloscopic trebuie sa dureze cel putin 3 minute pentru o proba de 14 campuri, atunci cand se examineaza pilieri. Pentru probele provenite din alte zone (28 campuri), examinarea trebuie sa dureze minimum 6 minute. Trebuie sa fie efectuat incet si cu atentie. Daca se descopera formatiuni suspecte a caror natura nu poate fi determinata cu certitudine chiar si cu ajutorul unui trichineloscop cu un grosisment mai puternic, va trebui sa se recurga la un examen cu ajutorul microscopului. In caz de dubii, examenul trebuie repetat pe alte probe si preparate, cu un alt grosisment, pana la obtinerea unui rezultat precis.

Examenul prin digestie artificiala

De o buna perioada de vreme trichineloscopia tinde sa fie inlocuita, in diagnosticul trichinelozei postsacrificare, cu diverse tehnici de digestie artificiala a tesutului muscular urmate de eliberarea larvelor din chisturi. Nefiind afectate de acidul clorhidric si de pepsina din sucul gastric artificial, larvele pot fi regasite, la un examen microscopic, libere in lichidul de digestie.

Metoda digestiei artificiale este superioara si preferata trichineloscopiei pentru ca, pe de o parte, este mult mai exacta, iar pe de alta parte si mai putin costisitoare.

In urma digestiei pot fi descoperite larve si in carnurile cu un grad atat de mic de infestatie incat, prin trichineloscopie, ar exista putine sanse de a fi descoperite.

In plus, se examineaza concomitent probe colective provenind de la loturi de 10-100 de porci, ceea ce inseamna o importanta reducere de personal ( daca tinem seama de faptul ca norma unui trichineloscopist este de doar 75 porci pe zi), cu consecinte importante asupra profitului. La un abator cu o capacitate de taiere de 3000 porci pe zi de exemplu, numarul trichineloscopistilor se poate reduce de la 40 persoane la doar 4.

Cu toate acestea, metoda se preteaza mai ales pentru situatii si zone geografice in care atat la animalele salbatice cat si la speciile sinantrope trichineloza este o raritate. In tarile si locurile in care aceasta parazitoza este diagnosticata frecvent, este oricand posibil ca la diagnosticul prin digestie sa fie gasite larve, situatie in care fiecare semicarcasa din lot se reexamineaza fie prin digestie fie prin trichineloscopie, ceea ce presupune un volum de lucru ce depaseste posibilitatile unui numar redus de personal.

Tehnica de lucru pentru efectuarea digestiei artificiale, presupune 4 etape distincte.

Recoltarea probelor individuale si constituirea probei medii comune a lotului este prima etapa. Din locurile de electie prezentate anterior, se recolteaza de la fiecare porc din lot cate 2 probe de cel putin 20 g. Din acestea se constituie o proba medie comuna de cca 100 g, la care fiecare proba individuala participa cu o pondere proportionala cu numarul animalelor din lot. De exemplu, daca lotul este format din 100 de porci, atunci fiecare proba individuala va participa la formarea probei comune cu 1 g. Daca se incearca alcatuirea de loturi mai mari, prin urmare daca pentru fiecare porc se va examina mai putin de 1 g, atunci metoda devine mai putin exacta pentru ca se reduce sansa de a descoperi cazurile cu infestatii slabe.

Digestia propriu zisa a proteinelor si eliberarea din chisturi a larvelor se obtine prin imersarea probei comune, macinate, in lichidul de digestie ( 10 g pepsina + 5 ml HCl 37%, aduse la un litru cu apa curenta), in raport de 1/20 - 1/30. Durata necesara pentru o digestie completa difera in functie de temperatura si de regimul static sau de miscare al probelor. Temperatura de 37-39⁰C si regimul de miscare permanenta, asigurate prin constructia de catre diferite firme a unor aparate special destinate acestui scop, permit scurtarea timpului de digestie de la 20-24 ore la 4 ore si chiar mai putin.

Izolarea larvelor vii dechistate din lichidul de digestie se face fie prin centrifugare, bazat pe greutatea lor specifica mai mare decat cea a lichidului de digestie, fie prin sedimentare gravitationala simpla.

Evidentierea larvelor eventual aparute in urma digestiei este posibila fie printr-un examen microscopic al sedimentului de filtrare sau al depozitului, fie prin examinarea acestora la trichineloscopul proiector cu ecran.

Marcarea carnurilor care au fost examinate in abator pentru decelarea trichinelozei

Confirmarea faptului ca examenul pentru depistarea trichinelelor a fost facut si ca rezultatul a fost negativ si a confirmat absenta acestora se face prin marcarea (stampilarea) carnii.

Prin ordinul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Apelor nr.868 din 6 noiembrie 2003, la art.12 se legifereaza ca: " Marca de sanatate aplicata pe carnea provenita de la animalele din speciile receptive la Trichinella spiralis atesta si efectuarea examenului trichineloscopic cu rezultat negativ". Prin aceasta sunt anulate prevederile normativelor anterioare, care prevedeau marcarea suplimentara pentru confirmarea indemnitatii la trichineloza, cu o stampila rotunda de un anumit format.

Sanctiuni

Norma sanitara veterinara privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea carnii proaspete, aprobata prin OMAAP 401/2002, la art. 6 prevede o singura sanctiune in caz de trichineloza: confiscare totala.

Normativul in cauza abroga prevederile contrare din reglementarile anterioare, care sugerau posibilitatea darii in consum public a carnurilor cu infestatii trichinelice slabe, in urma fierberii sau a unui anumit regim de congelare.

4. Toxoplasmoza

Etiologie

Toxoplasmoza este o zoonoza comuna tuturor vertebratelor, in particular mamiferelor, dar care este intalnita si la reptile, amfibieni si pesti, data de protozoarul Toxoplasma gondi,un parazit intracelular ubicvitar

Pisica, gazda definitiva, in organismul careia se petrec ambele forme de inmultire (asexuata si sexuata), elimina in mediul exterior, odata cu fecalele, oochisti, contaminand iarba sau alte furaje care se transforma in surse de infestatie pentru ierbivore.

La erbivore, ca de altfel la toate celelalte gazde intermediare nespecifice, se produce doar forma asexuata de inmultire.

Boala la om

Toxoplasmoza trebuie considerata ca una dintre cele mai importante antropozoonoze, pe de o parte datorita raspandirii ei deosebite atat la om cat si la animale, iar pe de alta parte datorita evolutiei sale grave la om in cazul transmiterii transplacentare cat si la subiectii imunodeprimati.

Procentul persoanelor cu raspuns imun pozitiv pentru toxoplasmoza, asa cum reiese el din informatia stiintifica actuala, este diferit, in functie mai ales de obiceiurile culinare, dar intotdeauna foarte ridicat, atingand un nivel de pana la 95 puncte procentuale la grupurile sociale care obisnuiesc sa consume carnea dupa un tratament termic sumar sau chiar cruda. Trebuie aratat ca formele de rezistenta, chistii, rezista la temperatura de 60⁰C 20 minute, ceea ce inseamna ca de fapt, in centrul termic al carnii tratate termic trebuie sa se atinga minimum 65⁰C. Sararea si afumarea ca metode de conservare nu au un efect letal asupra parazitilor. Congelarea este insa eficace, putand constitui o modalitate buna de salubrizare a carnii.

In randul populatiilor de animale procentul celor infestate este diferit de la o zona geografica la alta, dar intotdeauna foarte ridicat, cu valori cuprinse intre 50-95%.

Omul se poate contamina pe trei cai diferite, fiecare cu o importanta mai mare sau mai mica, in functie de frecventa diferita a surselor:

prin consum de carne (cu bradizoiti) sau de lapte (cu tahizoiti), produse care nu au suferit un tratament prin care elementele parazitare sa fie inactivate;

prin contagiu, in cazul unei coabitari in conditii de promiscuitate, in acelasi spatiu cu animalele de companie (mai ales cu pisica);

prin contagiu, o grupa de risc importanta, reprezentata de persoanele care prin specificul profesiei sunt in contact prelungit fie cu animalele fie cu produsele acestora;

pe cale transpalcentara.

Clinic, cea mai de temut este toxoplasmoza congenitala, contractata de fat pe cale transplacentara, de la o mama care a trecut printr-o infestatie acuta cel mai adesea preluata in timpul sarcinii de la pisica. Consecintele pentru fat pot fi dramatice, soldandu-se cu moarte intrauterina urmata de avort, nasterea la termen a unor produsi cu grave afectiuni ale sistemului nervos ( hidrocefalie, microcefalie, retardare mintala), leziuni oculare si/sau ale organelor parenchimatoase.

Toxoplasmoza dobandita in timpul vietii, prin contagiu sau prin intermediul unor alimente de origine animala contaminate, evolueaza cel mai adesea inaparent, cu exceptia subiectilor imunodeprimati, la care manifestarile clinice sunt dependente de localizari. De pantropismul tisular al parazitului depind, la acestia, manifestarile clinice ale bolii. Localizarile encefalica si oculara dau manifestarile cele mai grave si in infestatiile dobandite.

La persoanele cu o reactivitate imunologica normala, cea mai mare parte a elementelor infestante sunt inactivate. Cele care rezista raspunsului imun al gazdei au evolutia normala a unor chisturi parazitare, transformandu-se in granuloame care ulterior se calcifica.

Controlul de abator

In abator leziunile sunt nedepistabile macroscopic.

Diagnosticul de certitudine al bolii beneficiaza in prezent de posibilitatea recurgerii la testul imunoenzimatic, la mai vechiul test Sabin-Feldman, dar si la alte metode. Nici una dintre tehnicile de diagnostic nu se preteaza, din motive tehnice dar mai ales financiare, pentru a fi aplicate ca metoda curenta de depistare in abator a animalelor infestate. Pe de alta parte, chiar daca s-ar intreprinde o asemenea actiune, ea nu ar elimina oochistii din mediul exterior ceea ce ar face-o inutila.

Pentru om protectia rezulta din imunitatea spontana dobandita in timpul adolescentei in urma unor infestatii aproape imposibil de evitat, si prin masuri de igiena generala, cum sunt:

spalatul fructelor si cruditatilor;

consumul de carne numai dupa un tratament termic adecvat;

congelarea la - 20⁰C timp de 2 zile a carnurilor, inactiveaza toxoplasmele;

contact atent cu pisica.

5. Echinococoza

Etiologie

Echinococoza, hidatidoza, sau chistul hidatic este o helmintozoonoza deosebit de grava, produsa la om si animale de forma larvara a cestodului Echinococcus granulosus, care in forma sa de adult paraziteaza la caine, mai rar la vulpe si la vulpea polara(Dida , Cosoroaba).

Dupa Anderson, citat de (Cosoroaba), cu toata variabilitatea fenotipica a genului Echinococcus, acesta include in prezent urmatoarele specii:

Echinococcus granulosus

biotipul nordic

biotipul european

Echinococcus oligarthrus

Echinococcus multilocularis

Echinococcus vogeli

Infestatia la om este produsa cel mai frecvent de Echinococcus granulosus, dar sprecia cea mai patogena, din fericire mai rar intalnita, este E. Granulosus, care produce echinococoza alveolara.

Boala la om

Hidatidoza este o zoonoza indirecta, omul nu se infesteaza prin consum de carne sau organe continand forme larvare ale parazitului (echinococi). La fel ca speciile de macelarie (bovine, oi, porci), omul se contamineaza prin ingerarea accidentala, odata cu alimentele crude, nespalate, a oualor de paraziti sau chiar a proglotelor ovigere eliminate de caine in mediul extern.

O modalitate comuna, obisnuita, de infestare pentru om este aceea de a prelua ouale de paraziti direct de la gazda definitiva in urma unui comportament nepotrivit fata de cainii din gospodarie. Datorita pruritului anal provocat de proglotele ovigere eliminate, cainele infestat cu E.granulosus isi linge zona anala preluand cu aceasta ocazie ouale sau proglotele pe care le transporta apoi pe par sau direct pe mana omului cand este mangaiat.

Echinococoza umana este o afectiune grava, deoarece chisturile se dezvolta in organe importante (ficat - cca 60% din cazuri, pulmon - cca 30%, splina - cca 6%, rinichi - cca 3%). Alte localizari sunt mai rare, dar clinic pot fi extrem de periculoase atunci cand intereseaza encefalul, muschii, inima, oasele sau tiroida.

Gravitatea bolii este cu atat mai mare cu cat nu de putine ori, prin spargerea spontana a unor chisturi primitive sau in urma unor interventii chirurgicale, elementele infestante sunt diseminate in tesuturile din vecinatate sau pe seroase unde formeaza vezicule noi - hidatidoza secundara. Dar diseminarea poate sa se produca si in zone indepartate de chistul de origine, atunci cand dehiscenta se produce intr-un vas de sange.

Tabloul clinic la om prezinta manifestari polimorfe, depinzand de localizarea chisturilor si de stadiul atins in dezvoltarea acestora, dar intotdeauna gravitatea bolii dupa un anumit stadiu de evolutie este mare, iar tratamentul unic este excizarea chirurgicala a chisturilor.

Controlul de abator

La animalele de macelarie, embrionii hexacanti sunt eliberati in tubul digestiv din embrioforii ingerati sub influenta pepsinei si a tripsinei, activate de catre bila. Dupa ce traverseaza peretele intestinal, prin circulatia portala, sunt transportati in ficat unde cea mai mare parte dintre ei se opresc. Cei care depasesc acest obstacol ajung, pe calea venelor sushepatice in cordul drept de unde sunt transportati la pulmon (cea de a doua localizare). Cativa, relativ putini numeric, isi continua migratia si, prin cordul stang, ajung in marea si mica circulatie iar de aici in splina, rinichi sau creier.

Leziunea tipica de echinococoza este chistul hidatic (hidatita), o formatiune alba, alb-galbuie, cu un perete ferm, de consistenta elastica ce contine un lichid sub tensiune. La sectionare, din chist erupe un lichid transparent, limpede, supranumit lichid de stanca si care contine numeroase granulatii (nisipul echinococic) care sunt, de fapt, protoscolecsii si veziculele proligere ale parazitului. Dimensiunea (diametrul) chisturilor este variabila, de la 1 la 4 - 5 cm si chiar mai mari.

La oi si la porci trebuie facut diagnosticul diferential fata de Cysticercus tenuicolis fata de care prezinta doua elemente de diferentiere concludente:

hidatitele se localizeaza obisnuit sub seroasa organului, in parenchim, in vreme ce C.tenuicolis se fixeaza la suprafata seroasei;

chistul echinococic prezinta o membrana dubla ( o cuticula periferica fibroasa si o membrana interna proligera care pe fata interna prezinta niste burjeonari - vezicule proligere continand scolecsii larvari.

Aspectul leziunilor poate fi insa diferit daca chisturile degenereaza. Din acest punct de vedere pot fi intalnite trei aspecte diferite:

a)              suprainfectarea si transformarea chitului intr-un abces cu continut purulent, situatie in care diagnosticul diferential fata de alte procese supurative poate fi pus numai daca se mai pastreaza resturi din membrana proligera;

b)             cazeificarea continutului

c)              calcificarea continutului

Sanctiuni

Identificarea leziunilor de echinococoza necesita incizarea chisturilor. Sectionarea acestora este insa urmata intotdeauna de expulzarea exploziva a lichidului din interior, cu riscul iminent de a contamina carcasele din vecinatate, de aceea controlul este necesar sa fie facut in spatii separate, destinate in exclusivitate controlului sanitar veterinar. Pe de alta parte, operatia trebuie efectuata cu atentie, pentru ca lichidul de stanca este iritant.

Intrucat legislatia in vigoare nu face referire la sanctionarea carnii si organelor in caz de echinococoza este recomandabil a se proceda in felul urmator:

descoperirea leziunilor hepatice presupune confiscarea simultana atat a ficatului cat si a pulmonului(si viceversa);

carnea si celelalte organe neafectate se vor dirija fara restrictii in consum sau pentru prelucrare;

organele cu echinococoza confiscate vor fi distruse, interzicandu-se directionarea lor pentru hrana cainilor.