Globalizarea calitatii in domeniul economic

Globalizarea calitatii in domeniul economic

Preocuparea pentru lucrul bine facut apartinea in trecut eticii, iar respectul pentru un astfel de comportament insotea increderea in producator. Calitatea, in intelesul actual al termenului se impune treptat odata cu marea productie industriala cand o multime de piese de schimb si mijloace de asamblare trebuie sa fie la fel, la inceputul secolului fiind introduse in constructia de masini tolerantele cu limite inferioare si superioare, incadrarea in aceste limite definind calitatea. Calitatea la care ne referim acum, orientata spre solicitarile beneficiarului este mult mai recenta, fiind pusa in anii 40 50 dupa al Doilea Razboi Mondial in SUA, dar globalizarea problematicii calitatii bunurilor are loc abia in anii 80.

Se pare ca animatorii calitatii in productie si economie au fost japonezii, desi cele mai inalte cote de calitate, mai intai au fost obtinute in SUA iar lucrari publicate in acest domeniu au aparut tot aici.

Intre 1950 si 1960 se intensifica interesul japonez pentru sistemul calitatii din SUA, iar trei din cei mai mari cercetatori si militanti pentru calitate sunt invitati sa-si expuna conceptiile si experienta americana. Considerati initiatorii promovarii problematicii calitatii in economie, japonezii solicita sprijinul asa numitilor guru in calitate a lui W.E. Deming in 1950, J.M. Juran in 1954 si A. Feigenbaum in 1958 care sustin cursuri si conferinte managerilor din intreprinderile nipone.

W.E. Deming in anii 50 lanseaza conceptul ciclului calitatii in patru faze (PDCA - plan, do., check, act) planifica - executa - verifica - actioneaza renuntand la simplul control al productiei, propune o atitudine de auto-perfectionare.

Joseph M. Juran s-a remarcat prin preocuparile privind controlul calitatii in industrie fiind adept al cunoasterii solicitarilor beneficiarilor si al spiralei calitatii, nevoile, trebuintele constituind baza perfectionarii calitatii.

Armand Feigenbaum este preocupat de sistemul total al calitatii, adica antrenand toate mijloacele tehnice, organizatorice, informatice pentru a satisface prin calitate solicitarile beneficiarilor in conditii economice de eficienta.

Philip Crosby militeaza pentru un inalt nivel al calitatii cunoscut ca principiul ZERO DEFECTE prin mobilizarea tehnica si a atentiei personalului care se poate realiza nu atat prin mijloace tehnice moderne cat mai ales prin importanta acordata calitatii de catre conducere si de intregul personal urmarind evitarea erorilor.

Kaoru Ishikawa initiator al accentuarii in productia japoneza a aspectelor calitative, a colaborat cu specialistii americani in anii 50 avand importante contributii proprii in privinta antrenarii intregului personal al societatilor la rezolvarea problemelor de calitate, a initiat cercurile de calitate si a insistat asupra cunoasterii si satisfacerii cerintelor consuma-torilor. Metoda analizei cauza-efect in managementul calitatii ii apartine.

Genici Taguchi acorda mai mare importanta pregatirii calitatii prin conceptie si documentatie care sa asigure o buna executie, considera impor-tanta cunoasterea comportarii in consum a produselor si este preocupat de necesitatea evidentierii pierderilor ce le pot inregistra cei ce achizitioneaza produsele intreprinderii, adica mai mult o preocupare in afara liniilor de productie propriu-zise.

Numarul specialistilor si a sistemelor si metodelor determinate de dezvoltarea managementului calitatii se maresc, putand fi amintiti si Sheco Shingo, Claus Moller, J. Kelada si altii.

Agitatia teoretica si abordarea practica a noii viziuni asupra calitatii s-a dezvoltat pana in anii 80, cand a fost edificator ca succesul pe piata este conditionat de o noua atitudine in oferta de bunuri. Acest lucru fiind demonstrat in special de dinamica si vigoarea concurentei japoneze pe toate pietele lumii si mai ales in SUA. Numai in vanzarile de autoturisme, in anul 1992 SUA a vandut 5,684 milioane iar Japonia a produs 9,374 milioane fata de anul 1995 cand Japonia era prezenta doar cu 7,645 milioane autoturisme.

Diversificarea produselor pe baza dezvoltarii chimiei si introducerea maselor plastice, a fibrelor sintetice, a colorantilor si aromelor sintetice pentru alimente, a biostimulatorilor, in productia de bunuri au determinat noi probleme calitative legate de limitarea lor in consum datorita unor efecte dupa un consum de durata cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau poluarea mediului sau efectele consumului pe o perioada lunga asupra sanatatii oamenilor si animalelor. Astfel calitatea sub multiplele ei aspecte s-a globalizat ajungand pe masa de lucru a organismelor internationale cum ar fi ONU si institutiile specializate: OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura), ONUDI (Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala), ISO (Organizatia Internationala de Standardizare) etc. In colaborare cu tarile membre, aceste organisme impun norme de protectie a consumatorilor si a mediului care determina alte atitudini in privinta calitatii.

In globalizarea calitatii un rol important revine standardizarii prin care se urmareste stabilirea liniilor directoare si extinderea experientei tarilor avansate prin elaborarea standardelor ISO seria 9.000 si ISO seria 10.000 in ultimele redactari dupa 199l cuprind o problematica vasta, pornind de la terminologii, sistemul de conformitate cu prevederile calitative, asigurarea calitatii, mentenanta si disponibilitatea produselor, asigurarea calitatii in proiectare ca si auditul calitatii.

Evolutia actuala a economiei in Europa Unita a condus la cresterea importantei calitatii si la necesitatea dezvoltarii unei culturi europene a calitatii care sa determine o crestere a competivitatii economiei din aceasta zona a globului. Concluziile analizei organismelor europene au evidentiat ca factorul hotarator in achizitia bunurilor pe continent este calitatea si in mai mica masura pretul.

Deoarece intreprinzatorii europeni nu s-au angajat suficient in mana-gementul calitatii s-au stabilit initiative organizatorice si manageriale ca si programe stiintifice si educationale care sa sustina cresterea importantei calitatii in activitatea economica si sociala. Este de remarcat documentul elaborat ele Directoratul General III al Comunitatii Europene care raspunde de politica calitatii, intitulat: Politica Europeana de Promovare a Calitatii care are doua parti, o Viziune Strategica privind Calitatea si Progresul European pentru Promovarea Calitatii.

Realizarea unei variante europene asupra calitatii este necesar sa fie asimilata de catre intreprinzatorii acestui continent, accentul fiind pus pe managementul strategic al calitatii bazat pe satisfacerea beneficiarilor, motivarea si satisfacerea personalului, eficacitatea demersului spre calitatea la nivel de EXCELENTA si nu doar spre simpla conformitate cu specificatiile.

Politica europeana a calitatii se focalizeaza pe satisfactia beneficiaru-lui si respectul fata de mediul ambiental ca si asigurarea indeplinirii mai eficiente a diferitelor functii de strategie si management, ca si dezvoltarea resurselor umane. Dintre actiunile mai importante se pot remarca:

initiativa europeana pentru intreprinderile mici si mijlocii urmarind cresterea competitivitatii acestora pe piata;

programul SPRINT pentru sprijinirea actiunilor si proiectelor de cercetare vizand noi metodologii si tehnici in domeniul calitatii;

proiecte de cooperare si asistenta tehnica cu tarile din afara Uniunii Europene;

programe educationale si de instruire in domeniul calitatii la diferite niveluri;

promovarea unor sisteme de premii de calitate la nivel european si national.

Organizatiile nonprofit avand ca scop promovarea calitatii europene, mai active sunt: Organizatia Europeana pentru Calitate (EOQ) si Fundatia Europeana pentru Managementul Calitatii (EFQM) care au hotarat sa infiinteze Platforma Europeana a Calitatii instrument pentru unirea eforturilor de generalizare in toate unitatile productive si comerciale a Sistemului Calitatii Totale (TQM). In aceiasi directie, de generalizare a preocuparilor pentru calitate si realizarea culturii europene a calitatii, au actionat si cunoscutele programe: TEMPUS, ERASMUS, SOCRATES in domeniul educatiei si programele: COPERNICUS, ESPRIT, PECO in domeniul cercetarii stiintifice.