STANDARDIZAREA MARFURILOR - Avantajele standardizarii

Standardizarea marfurilor

1 Conceptul de standard si standardizare

Standardizarea este o activitate de interes general care, prin aplicatiile ei, are un impact important asupra economiei si societatii.

Aplicatiile standardizarii se refera, printre altele, la: unitati de masura; terminologie si simbolizare; produse si procedee (definirea si alegerea caracteristicilor produselor, metode de incercare si masurare, specificarea caracteristicilor produselor pentru definirea calitatii, varietatii si interschimbabilitatii lor, cerinte privind ambalarea, marcarea si etichetarea); securitatea persoanelor si bunurilor.

Standardul roman SR 10000 - 1/1994 prezinta urmatoarea definitie a standardizarii:

Standardizarea reprezinta activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potentiale, prevederi destinate unei utilizari comune si repetate, vizand obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Standardizarea reprezinta, in esenta, activitatea de elaborare si implementare a unor documente de referinta numite standarde.

Standardul este un document stabilit prin consens si aprobat de un organism recunoscut care furnizeaza - pentru utilizari comune si repetate - reguli, linii directoare sau caracteristici referitoare la activitati sau rezultatele lor, garantand un nivel optim pentru comunitate in ansamblul sau

Standardul cunoaste diferite definitii, mai semnificativa fiind cea internationala, conform Ghidului ISO/CEI 2/1996 care precizeaza:

Aceasta definitie este preluata, in cea mai mare parte, si de standardul roman SR 10000 - 1/1994. Diferentierea se remarca in ceea ce priveste evidentierea scopului, a destinatiei si anume: daca in definitia ISO/CEI standardul garanteaza un nivel optim pentru comunitate in ansamblul sau, deci o certitudine prin consensul partilor, in definitia romana se mentioneaza obtinerea unui grad optim de ordine intr-un context dat.

Este de remarcat si definitia comunitara, conform Directivei CEE 83/189, care precizeaza ca: "standardul este o specificatiei tehnica, aprobata de un organism de standardizare recunoscut, utilizata pentru aplicari repetate sau continue, a carei respectare nu este obligatorie".

Examinarea elementelor continute de aceste definitii scot in evidenta principalele caracteristici ale unui standard, si anume:

Standardul nu este obligatoriu, deoarece are la baza un acord liber consimtit al partilor interesate (producatori, distribuitori, consumatori si administratia publica). Standardul este creat de toti cei care il doresc si este aplicat de toti cei care vor.

Factorii economici la nivel national, regional si international au posibilitati tehnice si tehnologice diferite, multi dintre ei situandu-se sub nivelul atins de standarde. Ar fi neloial ca acestia sa fie eliminati prin declararea obligatorie a standardelor. Productia sub nivel standardizat poate fi mai putin costisitoare, dar astfel de produse sunt mai putin cerute de piata, fapt ce afecteaza negativ activitatea celui care hotaraste sa urmeze acest drum.

Standardul este elaborat de un organism recunoscut care poate fi national, regional sau international.

Standardul este destinat unei aplicari comune si repetate aceasta conferindu-i o mare eficacitate.

Standardul, prin continutul sau este un instrument care asigura un grad optim de ordine in mediul de afaceri, acesta incurajand creatia si cresterea economica, in avantajul comunitatii in ansamblul sau.

Avantajele standardizarii

Subiectele standardizarii nu sunt alese de un organism de standardizare, ci de partile interesate, care in principal sunt: producatorii, utilizatorii industriali, consumatorii si autoritatile publice. Acestea participa la activitatea de standardizare ca urmare a avantajelor pe care le poate oferi aceasta.

Aspectele concrete ale avantajelor standardizarii se refera in principal la urmatoarele:

lSimplificarea diversitatii tot mai mari a produselor si procedurilor din viata oamenilor deoarece standardizarea contribuie la:

eliminarea elementelor care complica, ingreuneaza si scumpesc productia si utilizarea produselor.

produse caracterizate prin proprietati esentiale.

lCompatibilitate si interschimbabilitate ceea ce inseamna ca standardizarea permite obtinerea unor game tipo-dimensionale de piese si produse compatibile sub aspectul dimensiunilor, formelor si proprietatilor care permit interschimbabilitatea dimensionala si functionala.

lSecuritate, sanatate, protectia vietii si a mediului deoarece in standarde sunt inscrise prescriptiile privind functionarea in conditii de siguranta a masinilor, utilajelor, constructiilor si instalatiilor precum si prescriptiile care limiteaza sau inlatura nocivitatea unor produse sau procese asupra mediului inconjurator

lAsigurarea protectiei consumatorilor deoarece:

produsele care poarta marca de conformitate cu standardele prezinta o garantie ca ele raspund necesitatilor consumatorilor;

prin nivelul caracteristicilor inscrise in standarde, este garantata calitatea produselor, iar prin prescrierea conditiilor de ambalare, transport, pastrare si depozitare se asigura si mentinerea calitatii pe intreg circuitul tehnic de la producator la consumator.

lFacilitarea comunicarii dintre producatori si beneficiari, aceasta insemnand ca standardizarea asigura un limbaj comun prin intermediul terminologiei, simbolizarilor si codificarilor unice in diferite domenii acceptate pe plan international.

lEliminarea barierelor din calea comertului este asigurata prin:

trimiterile si referirile la standarde, care se fac in contractele economice, previn aparitia barierelor tehnice in calea comertului;

folosirea standardelor internationale sau a celor europene armonizate pot permite eliminarea obstacolelor din calea schimburilor comerciale de marfuri.

lReducerea gradului de incertitudine al pietei ceea ce inseamna ca existenta unui set corespunzator si stabil de standarde creeaza mai multa transparenta in situatiile concurentiale pe piata si in felul acesta deciziile pentru investitii pe termen scurt sunt mai usor de luat.

Utilizarea eficienta a materialelor, energiei si resurselor umane deorece standardizarea are la baza rezultatele conjugate ale stiintei, tehnicii si experientei.

Sintetizand, cu alte cuvinte, cele mentionate in tabelul de mai sus, rezulta ca standardizarea nu este un scop in sine ci, ea este un factor cu multiple efecte printre care enumeram:

Validarea tehnologiilor - progresele tehnologice incluse in standarde sunt adoptate si folosite mai usor si mai repede;

Crearea posibilitatilor pentru productia de masa - standardizarea componentelor, proceselor si produselor permite economii de scara in productie;

Favorizarea competitiei - cand caracteristicile produselor diferitilor agenti economici sunt conforme cu un anumit standard comparatia se poate face mai usor iar competitia este mai acerba;

Asigurarea compatibilitatii - standardele care se ocupa de interfete creeaza conditii pentru compatibilitatea produselor;

Imbunatatirea comunicatiilor - prin standarde, informatiile despre produse sunt oferite cumparatorilor intr-o maniera consistenta si usor de inteles;

Asigurarea bunastarii publice - standardele protejeaza viata si sanatatea oamenilor, siguranta lor si mediul inconjurator.

Tipuri de standarde

Sunt doua criterii principale de clasificare care ilustreaza categoriile de standarde si anume continutul si nivelul de standardizare

Dupa continut tipurile de standarde sunt urmatoarele :

-standard de baza, care are o aplicare generala sau care contine prevederi generale pentru un anumit domeniu;

-standard de terminologie, care specifica termeni, de obicei impreuna cu definitiile acestora si uneori cu note explicative, ilustratii, exemple etc;

-standard de incercare, care specifica metode de incercare, insotite uneori de alte prevederi referitoare la incercare, cum ar fi esantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea incercarilor;

-standard de proces, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un proces;

-standard de produs, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un produs sau o grupa de produse pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;

-standard pentru servicii, care specifica conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un serviciu, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;

-standarde de interfata, care specifica conditiile referitoare la compatibilitatea produselor sau a sistemelor in punctele lor de legatura.

-standarde de date care pot fi indicate, ele continand o lista de caracteristici ale caror valori sunt indicate pentru descrierea unui produs, proces sau serviciu;

Cel de-al doilea criteriu il reprezinta nivelul de standardizare, dupa care tipurile de standarde sunt:

-standarde internationale, adoptate de o organizatie internationala de standardizare;

-standarde regionale, adoptate de catre o organizatie regionala de standardizare, cele mai cunoscute fiind standardele europene;

-standardele nationale, adoptate de un organism national de standardizare;

-standardele profesionale, adoptate in anumite domenii de activitate, de organizatii profesionale, legal constituite;

-standarde de firma, adoptate de societati comerciale, regii autonome sau alte persoane juridice.

Tinandu-se seama de nivelul de aplicare si de gradul de detaliere aceste standarde pot fi incadrate intr-o piramida a standardizarii

Piramida standardizarii

Alaturi de standarde pe "piata documentelor tehnice de referinta" mai exista si specificatii la dispozitia publicului si reglementari.

Specificatiile la dispozitia publicului sunt documente de referinta voluntare care furnizeaza reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatele acestora. Ele sunt elaborate de ateliere, consortii industriale sau alte grupuri, care de obicei nu cuprind toate partile interesate relevante. Aceste documente sau impus in sectoarele care au de-a face cu o piata foarte mobila (de exemplu Tehnologia informatiei), in care ciclul de viata al produselor este foarte mic.

Reglementarile (legi, decrete) sunt documente care furnizeaza reguli legislative cu caracter obligatoriu. ele sunt adoptate de o autoritate legislativa.

4 Activitatea de standardizare in Romania

Schimbarile intervenite in ultimii ani in Romania si modificarea relatiilor economice dintre parteneri, atat la nivel national cat si european sau international, au avut drept consecinta fireasca evolutia calitativa a activitatii de standardizare.

Organismul national de standardizare, si anume Institutul Roman de Standardizare, a fost transformat, incepand cu 1 noiembrie 1998, intr-o asociatie fara scop lucrativ, de drept privat si de interes public, a carei denumire este Asociatia de Standardizare din Romania (ASRO).

Aceasta transformare face ca standardizarea sa-si ocupe locul firesc, aproape de producatori si consumatori, adica aproape de beneficiarii sai, pentru a sprijini pozitionarea cat mai buna a economiei nationale la nivel international.

Scopul principal al ASRO este de a dezvoltate standardizarea nationala, europeana, regionala si internationala aplicand in standardizarea nationala urmatoarele principii de baza:

elaborarea si aprobarea standardelor nationale pe baza consensului partilor interesate;

transparenta si disponibilitate publica;

reprezentarea intereselor publice;

caracterul voluntar al participarii la activitatea de standardizare nationala si al aplicarii standardelor nationale;

accesul liber la elaborarea standardelor nationale pentru toate partile interesate;

independenta fata de orice posibil interes specific predominant;

respectarea regulilor standardizarii europene si internationale;

caracterul fara scop lucrativ al organismului national de standardizare;

dezvoltarea standardizarii nationale in corelare cu evolutia legislatiei.

Colegiul organismelor acreditate, care poate cuprinde laboratoare si organisme de certificare si de inspectie acreditate, precum si organizatii fara scop lucrativ ale acestora;

Colegiul beneficiarilor, care poate cuprinde persoane juridice care sunt interesate in standardizarea nationala, cum sunt agenti economici, inclusiv intreprinderi mici si mijlocii, organizatii patronale, camere de comert si industrie, organizatii financiar-bancare si de asigurari, asociatii profesionale, federatii si confederatii sindicale, precum si altele, inclusiv asociatii fara scop lucrativ ale acestora;

Colegiul consumatorilor, care poate cuprinde organizatii fara scop lucrativ de aparare a intereselor consumatorilor, ale persoanelor cu handicap, a apararii drepturilor omului, din domeniul protectiei mediului si altele asemanatoare;

Colegiul cercetarii-dezvoltarii si inovarii, care poate cuprinde institutii de invatamant, persoane juridice care au activitate preponderenta de cercetare-dezvoltare, centre de transfer tehnologic, de incubare si de inovare, de dezvoltare locala si a intreprinderilor mici si mijlocii, altele asemenea, precum si asociatii fara scop lucrativ ale acestora.

ASRO este membru al organizatiilor internationale de standardizare ISO, CEI, UIT si este afiliata la organizatiile europene de standardizare CEN, CENELEC, ETSI si este membru al retelei de informatii ISONET. De asemenea, ASRO are incheiate conventii bilaterale cu o serie de organisme de standardizare din alte tari printre care: AFNOR (Franta), BSI (Marea Britanie), DIN (Germania), ON (Austria), MTSZ (Ungaria), UNI (Italia) etc.

Categoriile de standarde elaborate in Romania sunt: standarde nationale, profesionale si de firma.

lStandardele nationale poarta sigla "SR" care semnifica "standard roman". Atunci cand standardele internationale si europene sunt preluate si adoptate ca standarde nationale, sunt publicate in Romania cu sigla SR ISO, SR CEI sau SR EN.

Aplicarea unui standard national are caracter voluntar. Ea poate deveni obligatorie, in totalitate sau in parte, pe intreg teritoriul, pe plan zonal sau pe plan local, numai printr-o reglementare tehnica adoptata de o autoritate, in cazul in care considerente de ordin public, de protectie a vietii, a sanatatii si a securitatii persoanelor fizice, a mediului inconjurator si de aparare a intereselor consumatorilor fac necesara o astfel de masura.

lStandardele profesionale se aplica in anumite domenii de activitate in cadrul organizatiilor profesionale legal constituite. Continutul acestor standarde este stabilit prin consensul organizatiilor de acelasi profil, implicate in subiectul tratat (de exemplu agentii economici cu activitate de turism). Aprobarea standardelor profesionale se face de catre organismele stabilite de organizatiile interesate.

Aceste standarde sunt elaborate in mod special pentru a se asigura ca produsele sau serviciile sunt conforme cu prescriptiile stabilite.

lStandardele de firma sunt destinate pentru a rezolva problemele repetitive ale unei firme sau intreprinderi.

Ele se pot referi la diverse activitati, cum ar fi : proiectarea produselor, verificarea calitatii pe fluxul tehnologic, inspectii si incercari finale, ambalare, manipulare etc. Pentru produsele finite ele contin cerinte privind materialele, semifabricatele si componentele utilizate pentru obtinerea lor. Obiectivul acestor standarde este acela de a asigura ca toate aceste activitati sunt efectuate conform unui sistem bine definit. in prezent aceste standarde constituie o parte importanta a sistemelor de management al calitatii.

Continutul acestor standarde este stabilit prin consensul compartimentul firmei implicate in subiectul tratat, iar aprobarea se face de catre conducerea intreprinderii.

Aceste standarde sunt elaborate de o firma, dar se pot baza pe standarde europene sau internationale, ele insa nu sunt publice.

Pentru elaborarea standardelor de firma se cheltuiesc resurse umane, materiale si timp, de aceea aplicarea lor trebuie valorificata eficient.

Interesul standardele de firma este generat de o dubla motivatie:

una care apartine intreprinderii, standardul fiind un element de aplicare a politicii calitatii si un instrument de lucru pentru asigurarea obtinerii unui nivel calitativ specificat, in mod repetat;

alta pentru partenerii de contract, standardul reprezentand un document de referinta, o baza de negociere cu clientii si furnizorii precum si o confirmare a imaginii de marca a intreprinderii.

5 Standardizarea la nivel european

Libera circulatie a produselor reprezinta principiul de baza al pietei interne europene, iar instrumentul cel mai adecvat pentru realizarea acestui principiu este armonizarea legislatiei tehnice si, in acest context, activitatea de standardizare europeana.

Activitatea de standardizare europeana reprezinta sarcina a trei organisme independente:

Aceste organisme au un dublu rol, si anume unul economic - suprimarea barierelor tehnice din calea schimburilor comerciale si altul social - asigurarea securitatii si protejarea sanatatii consumatorilor.

Aceste organisme europene de standardizare isi desfasoara activitatea conform unor proceduri ce garanteaza respectarea urmatoarelor principii:

Deschidere si transparenta - toate partile interesate pot lua parte la programul de lucru. Procesul de standardizare trebuie sa permita accesul partilor interesate, iar procedurile trebuie sa fie clare si in mare masura cunoscute.

Consens - standardele europene sunt elaborate in baza acordului dintre partile interesate. Este necesara obtinerea unei masive intelegeri pentru elaborarea unui standard intr-o perioada de timp, elementul timp fiind foarte important.

Obligatiile la nivel national - adoptarea formala a standardelor europene este hotarata de tarile membre CEN si devine obligatorie pentru fiecare dintre ele.

Coerenta, din punct de vedere tehnic, la nivel european si national, standardele formeaza o unitate ce asigura propria continuitate in beneficiul utilizatorilor atat in plan european, cat si national, prin implementarea standardelor europene in standarde nationale.

Intre aceste trei organisme de standardizare exista o stransa colaborare in scopul asigurarii:

programarii coerente a activitatii de standardizare, necesara functionarii in conditii optime a pietei;

coerentei intregului ansamblu de standarde europene.

In afara de legaturile zilnice dintre cele trei organisme, care utilizeaza in comun sisteme de baze de date si infrastructuri de telecomunicatii a fost pus la punct un mecanism de cooperare compus din trei comitete.

lComitetul Presedintilor (Joint Presidents Group - JPG) alcatuit din presedintii si directorii generali ai celor trei organisme. Acest comitet coordoneaza orientarile majore de interes comun, privind politica de standardizare, defineste principiile de baza si permite un dialog cu Comisia Comunitatii Europene si AELS.

lComitetul de coordonare a tehnologiilor in informatica (Information Tehnology Steering Committee - ITSTC) contribuie la realizarea unui program coerent de standardizare in domeniul tehnologiei informatiei, avand in vedere activitatea pe plan international. Acest comitet identifica subiectele de standardizare complexe din domeniul tehnologiei in informatica si repartizeaza lucrarile la organismul european de standardizare competent.

lComitetul de coordonare (Joint Coordination Group - JCG) realizeaza coordonarea colaborarii dintre organismele tehnice ale celor trei organizatii, in domenii de interes comun. Totodata, actioneaza ca ultima curte de recurs, fiind mandatat sa arbitreze in cazul conflictelor care nu au fost solutionate prin procesele normale de colaborare.

CEN, CENELEC si ETSI sunt organisme de standardizare recunoscute ca fiind competente sa adopte standarde europene, (EN), dar ele adopta si alte tipuri de documente de standardizare, cum sunt documentele de armonizare (HD) si prestandardele europene (ENV), acestea din urma avand o aplicare provizorie.

6 Standardizarea la nivel international

Existenta de standarde nearmonizate pentru tehnologii asemanatoare, in tari sau regiuni diferite, poate contribui la aparitia unor "bariere tehnice in calea comertului", care au influente negative asupra schimburilor comerciale.

Avand in vedere tendinta de liberalizare a comertului international, care presupune renuntarea la barierele tarifare fiscale si monetare, la practicile protectioniste sau de dumping, devine tot mai pregnanta necesitatea referirii la standarde internationale pentru a facilita schimbul de produse, servicii si informatii intre tari.

La nivel international sunt trei organisme principale care se ocupa cu elaborarea standardelor internationale si anume ISO, CEI si UIT.

ISO este o organizatie neguvernamentala care nu face parte din sistemul Natiunilor Unite. Membrii sai sunt organismele nationale de standardizare reprezentative (in prezent 124 de tari).

CEI este si ea o organizatie neguvernamentala care nu face parte din sistemul Natiunilor Unite. Membrii sai sunt comitetele nationale reprezentative pentru sectoarele interesate (in prezent 48 de tari).

UIT este o organizatie implicata activ in standardizarea internationala care face parte din sistemul ONU.

Pentru facilitarea desfasurarii activitatii de standardizare si pentru o mai buna reflectare in aceasta activitate a cerintelor unor domenii specifice, in cadrul ISO au fost infiintate o serie de comitete consultative, si anume:

-Comitetul pentru politica consumatorilor (COPOLCO);

-Comitetul pentru evaluarea conformitatii (CASCO);

-Comitetul pentru dezvoltare (DEVCO);

-Comitetul pentru informare (INFCO);

-Comitetul pentru materiale de referinta (REMCO);

-Comitetul pentru principiile standardizarii (STACO) .

Participarea la lucrarile acestor comitete este deschisa tuturor comitetelor tehnice interesate, in calitate de membri participanti sau de observatori.

CEI a creat un sistem eficient ce poate raspunde necesitatilor de standarde a pietei mondiale, care in mod concret cuprinde doua parti:

Sistemul de Evaluare a Calitatii Componentelor Electronice (IECQ) prin care componentele electronice executate si distribuite de fabricantii si distribuitorii aprobati de IECQ pot fi folosite cu incredere de cumparatorii de oriunde, fara a mai fi testate;

Sistemul de Testare a Conformitatii Echipamentului Electric cu Standardele (IECEE) are rolul de a inlesni comertul international al echipamentului electric, scopul fiind recunoasterea reciproca a rezultatelor incercarilor in tarile participante in acest sistem pentru simplificarea atestarii la nivel national.

Scopul celor doua sisteme este de a realiza mijlocul prin care un fabricant isi poate aduce produsele pe piata cat mai simplu si mai ieftin posibil

UIT, in colaborare cu ISO si CEI contribuie la elaborarea standardelor ICT, adica a standardelor in domeniul tehnologiei informatiei si ale comunicarii. Standardele ICT sunt standarde de baza si standarde functionale care confera standardelor de baza (sau combinatiilor de standarde) un profil si precizari in functie de necesitatile specifice. Standardizarea internationala ICT separa standardele generale de standardele de aplicatii. Standardele generale sunt intr-un numar mai mare, formand baza comuna a unei game de sectoare precum automatizarea industriala, activitatile bancare, stiinta si cercetarea, informatia medicala, masuratorile si inspectia.

Alte organizatii internationale de standardizare mai sunt Comisia Codex Alimentarius si Federatia Internationala pentru Aplicarea Standardelor.

lComisia Codex Alimentarius

Aceasta a fost constituita in anul 1962 de catre FAO si OMS, si cuprinde reprezentanti din 133 de state. Are ca scop elaborarea unor norme unitare cu caracter de recomandare, care cuprind cerinte privind hrana, igiena, reziduurile, pesticidele, aditivii, contaminantii, etichetarea si prezentarea, metodele de analiza si de esantionare. Aceste norme publicate intr-un "Codex Alimentarius" au rolul de a facilita comertul international si a asigura sanatatea consumatorilor.

lFederatia Internationala pentru Aplicarea Standardelor (IFAN)

Infiintata in 1974, IFAN este o asociatie tehnico-stiintifica, reunind organizatii din diferite tari care se ocupa de utilizarea standardelor. IFAN reprezinta utilizatorii din industrie, comert si administratie, a caror preocupare este de a pune in practica standardele elaborate la nivel national, regional si international. Membru IFAN poate fi orice organizatie care se ocupa cu utilizarea standardelor, cu conditia de a fi recunoscuta de institutiile nationale de standardizare. In cadrul IFAN participa cate o singura organizatie - membru din fiecare tara.

7 Un sistem global al standardizarii

Standardele nationale pot constitui impedimente in calea comertului si pot furniza o baza pentru protectionismul comercial. Prin dezvoltarea standardelor regionale aceste impedimente sunt eliminate, asa cum se intampla in Europa. Ar fi lipsita de sens insa realizarea complicatului proces de armonizare a standardelor nationale pornind exclusiv de la cerintele pietelor regionale, deoarece o imbunatatire reala a comertului mondial si a transferului de tehnologie are loc prin alinierea standardelor nationale si regionale la standardele internationale.

Uniunea Europeana a inteles deja acest lucru, iar organizatiile de standardizare CEN, CENELEC si ETSI colaboreaza cu ISO, CEI si UIT pentru crearea unui ansamblu armonizat de standarde europene, armonizate la randul lor cu standardele internationale. Alte grupari comerciale regionale cum sunt ALENA (Asociatia nord - americana a liberului schimb) in America de Nord si ASEAN (Grup regional in Sistemul de Preferinte Generalizate din Asia), se afla intr-o situatie asemanatoare.

Realizarea unui sistem global al standardizarii este impusa si de Acordul asupra obstacolelor tehnice in calea comertului (TBT) elaborat de Organizatia Mondiala a Comertului (OMC), deoarece mondializarea comertului face tot mai necesara mondializarea standardizarii. Acest document este foarte important pentru toti cei ce activeaza in cadrul ISO. Acordul TBT porneste de la principiul ca raportarea la standarde internationale va facilita comertul international.

Acordul TBT contine un Cod practic care este destinat atat organismelor guvernamentale, cat si celor neguvernamentale. Orice organism care elaboreaza standarde trebuie sa se angajeze fata de ISO ca se va conforma acestui cod. Facand acest lucru, organismele respective vor accepta sa respecte un anumit numar de principii si practici in timpul elaborarii standardelor.

Avand in vedere aceste principii elaborarea unui standard trebuie sa se faca pee baze standardelor internationale, iar acesta sa contina prevederi similare atat pentru produsele indigene cat si pentru cele importate.

OMC are nevoie de asistenta pentru a crea conditii echitabile de progres pentru toate organismele de standardizare implicate, iar ISO sprijina crearea acestor conditii si, impreuna cu membrii sai, isi asuma responsabilitatea de a contribui la punerea lor in practica.

Rolul cel mai important in realizarea unui sistem global de standardizare revine insa organizatiilor internationale ISO, CEI si UIT si colaborarii active a acestora cu organismele europene si nationale de standardizare.

Relatiile dintre organismele internationale, europene si nationale de standardizare au la baza urmatoarele idei:

standardele europene si internationale trebuie promovate in egala masura in oganismele nationale de standardizare;

se pastreaza nivelul de lucru in comun pentru standardizare, in cadrul organismelor internationale ISO, CEI si UIT;

CEN, CENELEC si ETSI raman, in principiu, independente si cu personalitate juridica;

existenta complementaritatii in domeniile de activitate tehnica situeaza organismele internationale ISO, CEI si UIT pe aceeasi pozitie cu cele trei organisme europene CEN, CENELEC si ETSI, constituindu-se astfel adevaratii stalpi ai standardizarii la nivel mondial .

Scopul final al crearii unui sistem global al standardizarii este adoptarea de standarde armonizate si politici de reglementare concertate in intreaga lume, ceea ce va face ca produsele sa fie aprobate o singura data si acceptate peste tot.