Cresterea capitalului propriu (emisiunea de actiuni)

Cresterea capitalului propriu (emisiunea de actiuni)

Cresterea capitalului nu este de fapt o sursa, ci un efect al realizarii investitiilor. Conceptul "cresterea capitalului' a intrat insa in uz definind un ansamblu de surse proprii si atrase, care sunt acoperite prin titluri de valoare (actiuni) exprimand o anumita pozitie a proprietarilor fata de patrimoniul intreprinderii. Este deci vorba de o acceptiune tehnica prin care se recunoaste un mecanism specific de crestere a capitalului social prin apelarea unor surse specifice identificate ca atare prin anumite reglementari.

Aparent, cresterea capitalului este o sursa gratuita de investitii, ea neimplicand nici o plata ulteriora superioara. Si totusi, dividendele, chiar daca nu constituie un drept de plata in afara partii lor statutare, reprezinta pentru firma, un cost al capitalului propriu. De altfel, capitalul, in general, presupune o remunerare, indiferent de plasament. Cresterea capitalului se realizeaza prin aport in natura (active fixe, imobilizari fixe, stocuri, creante) sau in numerar, precum si prin incorporarea de rezerve.

Aportul in natura este specific fuziunilor-absorbtiilor unor alte societati si restructurarilor intre filiale apartinand aceleiasi societati. n acest caz, capitalul permanent si imobilizarile cresc in acelasi timp, fondul de rulment ramanand insa neschimbat, ceea ce ar putea determina o crestere a necesarului de finantat pe termen lung.

Aportul in numerar se realizeaza prin emisiuni de noi actiuni sau prin depunerea de capitai lichid, respectiv, prin adaos la capitalul propriu al unor economii ale proprietarilor. Astfel are loc o crestere a lichiditatii intreprinderii si, aproape implicit, se realizeaza o intarire a fondului de rulment (capitalul permanent creste, in timp ce imobilizarile raman neschimbate). Operatiunile de acest gen sunt insa temporare, fondurile fiind ulterior investite in imobilizari (mai ales), diminuand astfel fondul de rulment.

Emisiunea unor actiuni in contul rezervelor constituite din rezultatele exercitiilor anterioare produce doar o restructurare a capitalului propriu si nu o crestere propriu-zisa a acestuia. Acelasi efect se realizeaza prin incorporarea datoriilor catre furnizori, prin regularizarea conturilor curente sau a dividendelor.

n general, cresterea capitalului este insotita de un ,,efect de dilutie', marimea dividendelor fiind distribuita pentru un numar mai mare de actiuni. Efectul de dilutie este anulat atunci cand suma dividendelor de distribuit creste in aceeasi proportie cu numarul actiunilor. Recursul la cresterea capitalului prin emisiune de actiuni este motivat prin nevoia de investitii pentru intreprindere. Viitorii actionari au interesul sa subscrie pentru cresterea capitalului unei societati atunci cand pozitia acesteia este puternica sau in evolutie pozitiva, ceea ce se reflecta intr-o politica atractiva de distribuire a dividendelor sau intr-o crestere regulata a cotatiilor bursiere.

Societatile necotate in bursa intampina unele dificultati in cresterea capitalului, partenerii potentiali acceptand mai greu angajarea unor fonduri in intreprinderi ce nu participa la piata financiara de titluri. Aceste societati isi pot asigura resursele de investitii din acumulari anterioare, prin atragerea de capitaluri private sau prin imprumuturi.

In conditiile in care exista restrictii privind atragerea capitalurilor pentr investitie, cresterea capitalului propriu ofera un suport suplimentar pentru o eventuala crestere a imprumuturilor. Cresterea capitalului propriu reduce rata indatorarii ceea ce majoreaza sansele de acceptare a imprumutului pentru firma.

Un alt avantaj important al finantarii investitiilor prin cresterea capitalului este dat de faptul ca, spre deosebire de imprumuturi, acesta nu afecteaza fluxurile de numerar decat in masura in care simultan se realizeaza o crestere a sumei dividendelor.

Cresterea capitalului se poate realiza prin mai multe precedee tehnice puse la punct cu ajutorul unor reglementari uneori destul de sofisticate. Dintre acestea, cele mai raspandite sunt emisiunile de noi actiuni (crestere efectiva a capitalului), emisiunile de actiuni prin mobilizarea rezervelor (care produce o restructurare a capitalului prin incorporarea rezervelor si/sau primelor de emisiune) si conversia datoriei. Alte procedee au fie caracter exceptional in evolutia unei intreprinderi (aportul in natura prin fuziune sau prin absorbtie), fie sunt mai putin frecvent apelate sau nu sunt cunoscute decat in anumite tari: plata dividendelor in actiuni, conversia obligatiunilor in actiuni, emisiunea de valori mobiliare compuse (obligatiuni cu subscriere in actiuni in Franta) etc. Sunt cunoscute si procedee si instrumente speciale prin care se consolideaza de fapt fondurile proprii ale societatii comerciale. n aceasta categorie intra, de exemplu, actiunile cu dividende prioritare fara drept de vot (actiunile preferentiale), certificatele de investitor, titluri participative sau titluri subordonate, asemanatoare obligatiunilor in anumite privinte, dar antrenand, asa cum precizam anterior, o consolidare sau chiar crestere a fondului propriu al intreprinderii.

Emisiunile de noi actiuni

Actiunea este un titlu de valoare prin care se stabileste nivelul unei fractiuni din capitalul social al emitentului in raport de care va functiona , un anumit raport juridic intre detinator (actionar) si societatea cornerciala emitenta. Fiecare actiune are o valoare nominala stabilita intr-un anumit raport fata de capitalul social subscris si in functie de care posesorul (actionar) beneficiaza de anumite drepturi, in principal de proprietate si de remunerare. Majoritatea actionarilor prefera avantajul conferit prin dreptul de proprietare din care decurge o anumita panicipare la luarea deciziilor (drept de vot) si o crestere potentiala propriei bogatii (rezultata din cresterea valorii de piata a titlurilor detinute). Remunerarea prin dividende este variabila si in dependenta cu rentabilitatea realizata de societatea comerciala. Preferinta unor actionari pentru remunerarea prin dividende este mai degraba o exceptie pentru pietele de capital evoluate si stabile. Aceasta situatie este considerata in practica prin asa-numitele actiuni preferentiale (care exista si in practica din Romania, conform reglementarilor fixate prin O.G. nr. 32/1997 care confera posesorului numai drept prioritar la dividende fara un drept corespunzator de vot. Aceasta este, de altfel, principala deosebire dintre aceste actiuni si cele comune sau ordinare care pozitioneaza egal toti actionarii fata de proprietate, drept de vot si remunerare (neprioritara in cazul actiunilor ordinare).

Posesia actiunilor este in sine purtatoare de bogatie, ceea ce motiveaza pe detinatorii de capital sa cumpere asemenea titluri. Bogatia unui actionar va creste o data cu valoarea de piata a actiunile detinute, adica pe masura cresterii pretului respectivelor titluri. Pretul actiunii este evaluat pe piata de capital si este, in principiu, dependent de pozitia societatii la un moment dat, de preturile celorlalte actiuni si de rnodul in care investitorii gestioneaza viitorul societatii comerciale respective si promit realizarea de proiecte rentabile. Alaturi de aceasta crestere a averii prin nivelul pretului, actionarii beneficiaza de o remunerare specifica sub forma dividendelor, mai putin sigura si mai putin motivanta in acelasi timp.

Emisiunile de noi actiuni sunt supuse unor fundamentari riguroase si reglementari precise. Ele se fac la valoarea nominala a actiunilor, decidentul din intreprindere stabilind un pret tinand cont de doua cerinte:

• pretul sa fie interesant pentru cumparatorii potentiali, adica sa fie inferior cursului ultimei cotatii, daca societatea comerciala este cotata;
• pretul sa fie peste o anumita limita, data de regula prin valoarea nominala a actiunilor care compun capitalul sociai pentru a nu dispersa prea mult capitalul.

Diferenta dintre valoarea de piata (pretul obtinut Ia emisiune) si valoarea nominala a actiunilor nou emise constituie "prima de emisiune'. Prin aceasta, se pot acoperi diferitele cheltuieli ocazionate de cresterea capitalului (reuniunii ale adunarii actionarilor, publicitate etc.) sau care poate proceda la incorporarea in cresterea capitalului.

Emisiunea de noi actiuni. apare ca o crestere a capitalului prin aport si se realizeaza cel mai frecvent pe baza unui drept preferential de subscriere (care deocamdata nu se practica pe piata de capital din Romania) sau fara un asemenea drept preferential.

Cresterea capitalului prin emisiunea de actiuni este potrivita pentru societatile a caror activitate este cotata in bursa si pentru care poate fi anticipata o crestere a cotatiilor.

Datoria ca sursa de finantare a investitiilor

De regula, pentru o societate (firma, intreprindere) cu rol de creantieri apar furnizorii (pentru aprovizionarile curente, dar si pentru echipamentele necesare realizarii investitiilor) si bancile. Datoria pentru realizarea investitiilor poate fi asociata de fapt unei cresteri a capitalului, in masura in care creantierilor li se remit actiuni pentru anularea datoriilor (creantelor).

Aceasta sursa este folosita de intreprinderi cand au dificultati de trezorerie insuficienta lichiditatilor) sau cand povara financiara determinata de imprumut devine prea grea. Daca un imprumut este inlocuit printr-o crestere a capitalului, operatiunea mai este numita ''consolidare a datorie''.

Cresterea capitalului realizata prin conversiunea datoriilor determina, de regula, renuntarea la dreptul preferential de subscriere din partea vechilor actionari. Datoria este trecuta pe posturile ''capital'' si ''prima de emisiune''. n tarile occidentale, cresterea capitalului prin datorii este destul de frecventa la intreprinderile mici si mijlocii (unde este totusi limitata la dimensiunea contului curent creditori de asociere sau actionare) si chiar la marile intreprinderi.

n cazul acestora (intreprinderi mari), paritatea de schimb a obligatiunilor in actiuni este fixata dinainte prin contractul de imprumut.

Obligatiunile ''convertibile'' pot fi inlocuite, la cererea obligatarului, prin actiuni emise de firma la momentul emisiunii sau atunci cand aceasta operatiune este ceruta.