Definirea investitiilor internationale

Definirea investitiilor internationale

Investitia. Definitie

Ne referim la investitii in legatura cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani in vederea obtinerii unor profituri viitoare. In sens larg investitia reprezinta sacrificiul unei parti din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil si incert.

Sacrificiul are loc in prezent si e sigur. Recompensa pentru el vine mai tarziu, daca vine, si oricum marimea ei este incerta. In unele cazuri elementul care predomina este timpul (exemplu: investitia in bonurile de tezaur guvernamentale), in altele riscul este atributul dominant ( investitia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achizitionarea actiunilor intreprinderilor care se privatizeaza).

Trebuie avuta in vedere si relatia distincta dintre investitie si economisire. Economisirea poate fi definita mai curand ca un simplu consum amanat, in timp ce, in timp ce investitia reprezinta de fapt un consum sacrificat in prezent in intentia obtinerii unui consum viitor mai mare. Investitia mai are in plus si un caracter real, in sensul ca ea poate determina cresterea in viitor a productiei nationale.

2. Tipuri de investitii

In economie exista mai multe tipuri de investitii. Unele dintre acestea presupun tranzactii financiare intre agentii economice, altele presupun implicarea in tranzactii si a unor bunuri materiale cum ar fi cladirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. In primul caz, investitorul intra in posesia unor active specifice: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit  sau bouri de tezaur. In al doilea caz activele rezultate au cu totul alta natura: fabrici, companii de transport, hoteluri sau magazine. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz de investitii reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisa, deoarece cele doua tipuri coexista.

Trebuie de retinut ca in perioadele precapitaliste majoritatea investitiilor reale nu implicau nici un fel de tranzactii financiare.

In societatea moderna, aproape orice investitie reala are si o importanta latura financiara. De la cel mai mic magazin pana la marile corporatii internationale, activitatea de investitii se sprijina pe credit, actiuni, obligatiuni etc.

3. Tipuri  de investitori

Termenul "speculatie" este folosit de multe ori in sens peiorativ. Nu exista vreo diferenta de esenta intre ce le doua concepte: cel de investitor si cel de speculator.

Speculatorul reprezinta un tip aparte de investitor, care se individualizeaza printr-un comportament specific:

speculatorul are o atitudine diferita fata de risc, in comparatie cu investitorul obisnuit : primul este atras puternic de investitiile cu risc deosebit e mare, cel de-al doilea prefera un risc cat mai scazut;

decurgand din aceasta atitudine, speculatorul mizeaza pe un profit anormal de mare corespunzator cu riscul pe care si-l asuma, in timp ce investitorul obisnuit conteaza pe un castig normal de mare;

speculatorul actioneaza mai mult pe termen scurt, in timp ce pentru o investitie obisnuita orizontul de timp este relativ mai mare;

in timp ce majoritatea agentilor economici considera ca informatiile si semnalele furnizate de piata sunt corect interpretate de catre toti, speculatorul crede ca are un avantaj informational fata de ceilalti, anticipand o evolutie pe care alti nu o intrevad.

Contrar aparentelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pietei, ci dimpotriva, un puternic factor de echilibru. Daca nu ar exista agentii economici care sa preia riscul pe care alti il evita, mecanismele economice ar avea tendinta de blocare. Prin speculatie are loc redistribuirea stimulentelor legate de risc.

4. Rolul investitiei

Inainte de a defini investitiile internationale, este necesara cunoasterea rolului economic al investitiei la nivelul economiei nationale. Aceasta chestiune de maxima importanta a ocupat un loc central in toate curentele de gandire economica.

Investitiile in model clasic

Economistii clasici si mai tarziu cei neoclasici, au constatat ca "oferta isi creeaza propria-i cerere". Astfel s-a creat si dezvoltat suportul teoretic al rolului statului in economie. Acestia sustin ca:

procesele si fenomenele economice se autoregleaza. Pe termen lung, economia isi gaseste mereu pozitia de echilibru. In pozitia e echilibru, oferta isi gaseste intotdeauna propria ei cerere si, in consecinta, folosirea deplina a fortei de munca este asigurata;

investitiile au forme contrarii la scara intregii economii. Economisirea inseamna retragerea din circulatie a unei puteri de cumparare egala cu sumele economisite. Efectul este resimtit de cererea agregata care se diminueaza. Are loc astfel contractia activitatii la scara intregii economii, fenomen denumit in mod uzual recesiune;

investitiile joaca un rol economic expansionist. A investii inseamna a cumpara bunuri si servicii, intretinand si extinzand activitatea altor agenti economici, efect reflectat in cresterea outputului economic total, adica a PNB sau PIB;

deoarece intre momentul efectuarii investitie si momentul in care se fac simtite efectele sale exista un interval mai scurt sau mai lung, are loc aparitia unei cereri suplimentare care nu are inca corespondent in bunuri si servicii;

deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor fi perfect compensate de catre sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordante. Sumele economisite pot depasi uneori sumele investite si invers.

Cresterea sumelor economisite va duce la cresterea ofertei de depuneri la vedere sau la termen. In consecinta, rata dobanzii se va reduce, incurajand investitiile si descurajand depunerile. In cele din urma echilibrul se va restabili.

Cresterea nivelului activitatilor investitionale peste nivelul economiilor existente va duce la cresterea cererii de capital de imprumut. Nivelul dobanzii va cunoaste o tendinta ascendenta, descurajand investitiile si incurajand depunerile.

Dupa cum se observa, in cadrul modelului clasic elementul primordial care determina nivelul activitatii investitionale dintr-o economie este rata dobanzii.

Multiplicatorul investitiilor

M=

Unde M = multiplicatorul investitiilor;

b = inclinatia marginala spre consum (procentul pe care un agent economic il cheltuieste pentru consum).

Chiar daca in prezent interventia statului in economie e din ce in ce mai mult criticata ca principiu, politica in domeniu investitiilor internationale continua sa fie o realitate. Ea nu reprezinta doar apanajul guvernelor ci si al marilor corporatii transnationale.

In orice tara produsul national brut real se utilizeaza pentru consum, pentru investitii, pentru cheltuieli guvernamentale si pentru exporturi nete. Desigur ca cea mai mare parte este cheltuit pentru consum.

5. Investitiile -Un concept mai larg

Conceptul de "investitii" trebuie privit astazi ca un concept mai larg decat cel pe care ne-am obisnuit sa-l definim. De aceea, consideram ca investitiile se pot defini ca fiind ansamblul cheltuielilor private si publice destinate mentinerii si cresterii stocului de capital.

Stocul de capital poate fi, pe de o parte, stoc de capital fizic si pe de alta parte, stoc de capital uman.

Stocul de capital fizic este alcatuit din masini, utilaje, instalatii, cladiri productive, alte mijloace necesare producerii bunurilor si serviciilor, toate acestea constituind stocul de capital productiv, din stocul de imobile si din stocurile materiale. De aceea si investitiile pot fi mai intai identificate ca investitii in capital productiv(afaceri), investitii in imobile(imobiliare) si investitii in stocuri.

Stocul de capital uman este alcatuit din stocul de sanatate, stocul de instructie si stocul de educatie. De aceea si investitiile in capitalul uman pot fi identificate, in al doilea rand, ca investitii in sanatate si investitii in educatie, intelegand prin acestea din urma atat investitii in educatie propriuzisa cat si investitii in instructie, deoarece procesele de instruire si educare nu pot fi separate decat teoretic.

Investitiile in educatie, la randul lor, pot fi impartite in investitii pentru pregatirea primara, investitii pentru pregatirea la locul de munca, investitii pentru pregatirea liceala, investitii pentru pregatirea universitara si investitii pentru pregatirea postuniversitara.

Fluctuatiile investitiilor in economie

Practica economica mondiala arata ca cheltuielile pentru consum sunt relativ mai constante pe cand cheltuielile pentru investitii au fluctuatii mult mai mari.

De regula, principala cauza a scaderii PNB in perioadele de recesiune o constituie scaderea cheltuielilor pentru investitii. In perioadele de expasiune economica, si mai ales imediat dupa recesiune se constata o explozie investitionala, ritmul de crestere al investitiilor depasind ritmul de crestere al consumului. In perioadele de recesiune, in special in perioadele imediat anterioare acestora, investitiile cunosc un ritm considerabil de scadere. In perioadele de criza profunda, investitiile ating un nivel foarte scazut. Intelegand aceste fluctuatii ale investitiilor, vom putea intelege mai usor si ciclul afacerilor precum si faptul ca investitiile pot fi influientate prin masurile de politica economica. Astfel, politicile economice de reducere a ratei dobanzii si de acceptare a unor taxe stimulatoare pentru investitii, vor duce la o crestere a cheltuielilor de investitii, pe cand niste rate inalte ale dobanzii, determinate de o politica monetara restrictiva si o politica fiscala extensiva, vor duce la o scadere a cheltuielilor de investitii.

6.Investitii brute si investitii nete

Investitiile sunt cheltuielile care sunt destinate, pe de o parte, mentinerii stocului de capital(masini, utilaje, instalatii, cladiri productive si toate celelalte mijloace utilizate in procesul de producere a bunurilor si serviciilor) si, pe de alta parte, cresterii acestui stoc de capital. Pe parcursul utilizarii sale, stocul de capital se depreciaza, depreciere care de fapt inseamna o reducere de stoc de capital prin deteriorarea acestuia in timp, adica prin uzura. Adaugirile totale la stocul de capital, adica cele pentru refacerea si cele pentru cresterea stocului de capital, reprezinta investitiile brute. Cheltuielile facute numai pentru cresterea neta a stocului de capital intr-o perioada de timp, reprezinta investitiile nete.

Investitiile de capital

Rezultatele economico-sociale inregistrate de Romania la finele anului 2004 evidentiaza, in general, o situatie pozitiva.

Unitatea indicatorilor pe baza carora se poate evalua, cantitativ si calitativ, evolutia economica marcheaza un trend ascendant fata de perioadele anterioare.

Produsul intern brut a fost stabilizat si a inregistrat o crestere de 8,3% fata de anul 2003, dar nu a putut sa influenteze pozitiv deficitul bugetar.

Rezervele valutare ale Bancii Nationale au inregistrat o usoara crestere, fiind rezonabile la sfarsitul anului 2004, prin atragerea unei cantitati de valuta existente la populatie.

Un calcul simplu conduce la concluzia ca, in present, se mai afla la populatie, nedepusa in conturile bancare, suma de circa 8-9 mld. de dolari americani. In conditiile in care exporturile nu se pot mentine la un nivel ridicat, pastrandu-si trendul manifestat in cursul anului 2004, iar soldul balantei comerciale va continua sa ramana deficitar si nu se vor intreprinde masuri attractive care sa conduca la atragerea in conturi bancare a valutei existente la populatie, realizarea rambursarilor scadente in anul 2005 va fi ceva mai dificila, iar noi imprumuturi sau reesalonarea platilor ajunsa la scadenta, chiar daca nu vor fi greu de obtinut, vor greva eforturile de implementare a masurilor preconizate in programul de guvernare.

Aceasta ultima masura(obtinerea de noi credite sau reesalonarea celor scadente), va depinde, in continuare, si de relatiile Romaniei cu Fondul Monetar International si cu Banca Mondiala, relatii care au manifestat o evolutie pozitiva in cursul anului 2004.

Spre ilustrarea celor de mai sus, se specifica faptul ca pana in 2004 s-a inregistrat constat un deficit ridicat al balantei de comert exterior, care apare dificil, daca nu imposibil de redresat in perioada imediat urmatoare.

In cirumstantele prezentate, nu exista, practic, decat doua masuri salvatoare si anume: atragerea investitiilor de capital strain in Romania si/ sau marirea deficitului bugetar si trecerea treptata in datoria publica a acestor sume.

In ceea ce priveste redresarea economic ape calea investitiilor de capital, se mentioneaza atragerea investitiilor de capital strain, deoarece despre perspectiva cresterii capitalului real autohton practic nu se poate vorbi in present.

In situatia in care s-a ajuns, nici societatile private care apar consolidate nu vor mai putea sa se lanseze in procesul de privatizare din cauza lipsei sursei financiare.

Nu se poate recurge nici la credite in scop de investire sub forma de capita, nu numai datorita prevederilor legale, ci si datorita dobanziilor deosebit de ridicate practicate de bancile comerciale.

In acest context, atragerea de capital si de investitii autohtone si straine este singura cale de evolutie reala in orice situatie economica, atat in Romania cat si in lume, si in Europa in special.

Este lesne de inteles ca investitiile straine majore vor avea ca efecte: inlocuirea imprumuturilor la care trebuie sa recurga Roamania; retehnologizarea societatilor si regiilor autonome; introducerea unui nou model de management; asigurarea calificarii si specializarii personalului; folosirea segmentelor de piata externe proprii a celor ce investesc, eliminandu-se astfel concurenta externa; ridicarea calitatii productiei si nu in ultimul rand descentralizarea activitatii si dezvoltarea economiei de piata.

Caracteristicile evolutiei investitiilor

Dupa cum este cunoscut, reinoirea fondurilor fixe, perfectionarea acestora, dezvoltarea de noi capacitate de productie dotate la nivelul cerintelor tehnologice pe plan international reprezinta prioritati pentru orice economie care doreste sa se mentina in echilibru si sa se inscrie intr-un proces de dezvoltare la nivel macro.

In tari cum este Romania, care se afla in plin process de tranzitie catre economia de piata, nevoia atragerii de investitii in domenii care sunt pretabile a se dezvolta este o necesitate obiectiva.

Desigur, Romania, ca si celelalte tari est -europene a mostenit o dezvoltare industriala in care capacitatile de productie lucrau interdependent si asigurau, la un nivel calitativ mai mult sau mai putin corespunzator, produsele necesare pietei interne si un surplus pentru exporturi pe piete care acceptau calitatea produselor respective.

Din anul 1990, a inceput un amplu process de transformare a economiei romanesti dintr-una superetatizata intr-o economie de piata. Ideea apare nu numai benefica ci vitala pentru asigurarea unei noi relansari a industriei din Romania.

De la aceste intentii, pana la modalitatile concrete prin care s-a incercat, si se incearca inca, realizarea in practica a reformei economice si privatizarii este o cale ceva mai lunga.

In anul 1990 s-au emis doua ipoteze care, abordate in asocierea lor, dau o imagine globala asupra nivelului economiei romanesti din acea perioada, constituindu-se, totodata, in teze ale strategiilor de reforma, restructurare si privatizare elaborate ulterior.

Pe de o parte, s-a vorbit despre agricultura "productiilor record" si cu multe alte aspecte criticabile, facandu-se "marele pariu cu agricultura".

La paisprezece ani dupa lansarea acestui pariu, se poate constata, cu mare dezamagire si ingrijorare crescanda faptul ca acest pariu a fost nu abandonat ci practice spulberat de o realitate care face ca agricultura sa fi regresat, din toate punctele de vedere(dotare, agrotehnici, rezultate etc.), pana la un stadiu comparabil, eventual cu cel interbelic.

Pe de alta parte, despre industrie s-a afirmat axiomatic cum ca ar fi "o gramada de fiare vechi", rod al unei conceptii "megalomanice".

Acum se constata ca aceste fiare vechi sunt si teribil de ruginite, fara ca in locul lor sa se fi implementat ceva deosebit, in spiritul tehnicii sfarsitului de mileniu.

Un aspect important, c ear fi trebuit avut in vedere de cei care au preluat destinele economiei nationale, il constituia necesitatea de a continua, termina si da in exploatare investitiile aflate in curs de realizarea la acea data.

Din pacate, in multe astfel de cazuri, lucrarile au fost intrerupte amanate sau sistate, inducand mari pierderi atat intreprinderilor implicate, cat si economiei de ansamblu.

Pe acest fond evolutia investitiilor a fost diferita fata de alte sectoare ale economiei nationale.

Astfel, intr-o prima etapa dupa 1990, s-a remarcat o scadere drastica a fondurilor de investitii repartizate centralizat, germenii capitalului privat neputand suplini golul lasat de intreruperea activitatilor si nealocarea de noi sume de la bugetul de stat in acest domeniu.

Asa se face ca, in primii 3 -4 ani dupa 1990, s-a evidentiat alocarea de fonduri, pentru unele modernizari, capitalul privat axandu-se pe investiti in domeniul retehnologizarii(in special prin imoprturi de utilaje si alte mijloace fixe in general) sau construirea de capacitati de productie sau desfacere de marime redusa. Desigur, aceasta este o caracteristica a economiei de piata, dar in acest mod s-au irosit multe resurse in cadrul proiectelor de investitii in curs de realizare.

Intr-o a doua etapa, se constat ca resursele create in procesul privatizarii au fost directionate catre investitii, process c ear fi putut fi mai sustinut in conditiile unei legislatii fiscale mai stimulative.

Pe acest fond, volumul investitiilor, chiar si in conditiile de criza economica puternica, interna si internationala, s-a mentinut la un nivel constant, cu usoare cresteri de la o perioada la alta.

Specific este faptul ca fondurile pentru investitii au fost directionate catre importuri de utilaje, neglijandu-se capacitatea industriei romanesti de a deveni, prin retehnologizare, competitive la nivelul pietei externe.

In aceste conditii, relansarea industriei romanesti, a economiei in general, in contextual legitatilor si cerintelor economice de piata, nu numai ca ramane un deziderat, dar se constata ca nivelul de degradare, atat al marii industrii, cat si al celorlalte sectoare de activitate, se accentueaza, acest process capatanad un trend ireversibil.

Se remarca atat trendul, cat si ponderea superioare ale investitiilor pentru mijloace fixe, comparativ cu cele alocate constructiilor.

Principalele investitii realizate in perioada analizata au fost directioante catre industria pelucratoare, industria electrica si termica, agricultura si sectorul tertiar(comert, posta si telecomunicatii, administratie publica).

Investitiile din sectorul public, a caror principala destinatie o constituie lucrarile de constructii, au fost orientate cu precadere spre industriile de interes national: energie electrica, industria extractive, industria prelucratoare, dar si in domeniul postei si telecomunicatiilor.

Se remarca ritmul de crestere deosebit in sectorul mixt si ponderea accentuate a investitiilor pentru utilaje. Investitiile din sectorul privat, si ele in crestere, au fost orientate cu precadere spre achizitionarea de utilaje de transport, mai laes din import. In acest sector, investitiile au fost directionate cu precadere in sfera tertiara, in special in domeniul comertului.