Investitiile si rolul lor in economia de piata

1.1 Investitiile in circuitul economic si social

In viata economica activitatea de investitii ocupa un loc central, atat in sfera productiei de bunuri si servicii, cat si in sfera consumului, fiind factorul care influenteaza simultan cererea si oferta.Argumentarea acestei afirmatii este data de procesele de antrenare si multiplicare a efectelor pe care le genereaza orice proiect de investitii, indiferent de sectorul de activitate in care se implementeaza.

Investitiile pot fi privite ca un stimul - printre cei mai importanti - in orice activitate economica, dar chiar si in cele extraeconomice. Intr-o afacere economica, cat de mica ar fi ea, investitiile joaca rolul de impuls, de element generator,care face ca aceasta sa se nasca, sa se desfasoare si sa se dezvolte.Fara sa exageram, putem afirma ca investitiile reprezinta pentru economie, ceea ce pentru un sistem activ reprezinta motorul.Formarea, plasarea si utilizarea investitiilor constituie o problema cruciala pentru intreprinzator.

Realizarea unui proiect de investitii,in sfera productiei de bunuri si servicii, are ca efect sporirea si diversificarea ofertei si, implicit, daca aceasta este validata de piata, cresterea veniturilor agentilor economici. Concomitent, insa, va fi influentat direct sau prin efectul de antrenare cresterea gradului de ocupare a fortei de munca. Dar cresterea numarului de angajati si/sau a castigurilor lor salariale conduc, in ultima instanta, la sporirea cererii de bunuri si servicii.

Pe de alta parte, va avea loc o crestere a economiilor populatiei,cat si a disponibilitatilor financiare ale agentilor economici care vor structuri mai performante,in acord cu optiunile investitiei.

Deci, putem afirma ca, in cadrul circuitului economic national, activitatea de investitii joaca un rol dublu:

In primul rand, agentii economici declansatori de actiuni investitionale, care implementeaza diverse proiecte de investitii, isi sporesc oferta de bunuri si/sau servicii prin cresterea capacitatii lor productive, realizand venituri suplimentare;

In al doilea rand,orice proiect de investitii va genera nevoi sau cereri suplimentare in sectoare conexe in amonte (furnizoare de materii prime,materiale, utilitati,etc.) sau in aval (distribuitoare si/sau consumatoare a bunurilor si serviciilor oferite). Implicit va avea loc o crestere in lant a veniturilor la toti agentii economici antrenati.

Realizarea de proiecte sau programe de investitii conduce, in principal, la cresterea stocului de capital fix. Ca atare investitiile constituie instrumentul principal de realizare a modernizarii economice, prin crearea de noi structuri, mai performante, in acord cu optiunile strategice, de perspectiva ale societatii.

In plan social, investitiile joaca rolul de regulator/compensator in ocuparea fortei de munca, in imbunatatirea calitatii vietii. Implementarea unor proiecte sau programe de investitii antreneaza modificari pe piata muncii, creand o nevoie suplimentara de forta de munca in sectoarele care pregatesc si realizeaza actiuni investitionale (cercetare-proiectare, constructii, productia de echipamente si instalatii de lucru, etc.), dar mai ales la beneficiarii de investitii, care exploateaza noile capacitati de productie. Aceasta are ca efect imediat, sau intr-o perspectiva mai mult sau mai putin indepartata, atenuarea presiunii factorilor generatori de somaj, asa cum sublinia H.Schmidt presedintele PSD din Germania, ,,profiturile de astazi fac investitiile de maine, iar acestea locurile de munca de poimaine''. Aceste corelatii se prezinta, in mod sintetic in figura urmatoare:

Venituri si profituri din activitati

Capital fix Capital fix

Investitii

Piata bunurilor si serviciilor

Investitiile in circuitul economic si social

Investitiile pot fi privite si ca liant intre generatii, prin crearea de noi locuri de munca pentru generatia tanara, dar si prin ,,mostenirea'' de capital fix pe care aceasta o primeste de la generatiile anterioare. Nu in ultimul rand investitiile constituie suportul material al promovarii progresului tehnico-stiintific in diverse sectoare de activitate. Proiectele de investitii aplicate constituie mijlocul principal de valorificare a solutiilor tehnice si tehnologice noi oferite de cercetarea stiintifica.

1.2. Definirea investitiilor

Investitiile reprezinta cheltuieli de capital. Scopul realizarii lor este obtinerea unor bunuri durabile prin care, in viitor, se vor obtine venituri purtatoare de profit.

Investitiile de capital reprezinta acea categorie de cheltuieli destinata crearii sau cumpararii de elemente de capital fix (in scop productiv sau neproductiv), precum si modernizarii, dezvoltarii sau retehnologizarii capitalului fix existent la un moment dat in cadrul firmei.

In general, investitiile reprezinta:

operatiunile prin intermediul carora se dezvolta si/sau se modifica patrimoniul initial;

activitatile prin care "mijloacele financiare" se transforma in "bunuri concrete";

orice tip de cheltuieli prin care se cumpara de pe piata bunuri de valoare.

In particular, sau in sens restrans, investitiile pot fi definite astfel:

cheltuielile prin care se achizitioneaza bunuri durabile, in care nu se includ cele destinate desfasurarii activitatii curente;

cheltuielile efectuate pentru formarea bruta de capital economic.

In teoria si practica economica se intalnesc si alte abordari privind definirea investitiilor, dupa cum urmeaza:

- din punct de vedere economic, investitii reprezinta renuntarea la utilizarea imediata a unor resurse disponibile, cu scopul obtinerii de venituri viitoare;

- din punct de vedere contabil, investitiile reprezinta imobilizari de fonduri in valori mobile sau imobilizate, destinate sau nu activitatii curente (de exploatare);

- din punct de vedere financiar, investitiile reprezinta cheltuieli actuale, realizate pentru a se genera in viitor fluxuri de venituri care sa asigure atat recuperarea cheltuielilor initiale cat si realizarea de profit suplimentar.

1.2.2. continutul notiunii de investitii

CONCEPTUL DE INVESTITIE

In practica economica investitia este privita ca o cheltuiala pe care o fac persoanele fizice sau juridice cu scopul de a obtine bunuri si/sau servicii.In limba romana notiunea este asemanatoare celor de plasare, alocare, dotare. Activitatea in domeniul investitiilor constituie un amplu si complex proces de transformare calitativa a resurselor materiale, financiare si de munca in mijloace fixe, prin realizarea de noi capacitati de productie si obiective in toate ramurile economiei.

De la inceput se impune sa se arate ce se intelege prin investitii. Investitiile reprezinta plasarea unor sume de bani fie de stat fie de diferiti agenti economici pentru crearea de noi mijloace fixe productive si neproductive, pentru reconstruirea, largirea si modernizarea celor existente. De asemenea se asimileaza notiunii de investitii cheltuielile pentru lucrari de proiectare, prospectiuni si explorari geologice, cercetari stiintifice efectuate in legatura cu investitiile, cheltuieli pentru pregatirea personalului (muncitori, maistri, tehnicieni, etc.) necesare obiectivelor ce se construiesc, precum si cheltuielile pentru personalul administrativ si tehnic al intreprinderilor aflate in curs de constructie.

Din punct de vedere al circulatiei valorii capitalului, investitia intr-o intreprindere inseamna plasarea unor sume de bani atat in capital fix cat si in capital circulant sau de circulatie.

Supraevaluarea locului si a rolului pe care l-au jucat mijloacele fixe in economia etatista, centralizata a condus la restrangerea continutului notiunii de investitie. In aceasta viziune investitia era definita ca ,,totalitatea cheltuielilor prin care se creaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe productive sau neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe existente''.

Pe de alta parte, a trata investitia numai ca simpla cheltuiala, in sensul financiar al cuvantului, inseamna a neglija continutul concret, material al efortului investitional pe care-l face orice agent economic atunci cand realizeaza un proiect de investitii. Infaptuirea acestuia are la baza o structura de resurse de mare diversitate din punctul de vedere al naturii lor (materiale, financiare, tehnice, umane, valutare,etc.). Evaluarea acestora in expresie baneasca este o necesitate in special pentru fundamentarea deciziilor economice care privesc proiectul de investitii.

Trebuie subliniat ca scopul final pentru care se face o investitie nu este de a realiza mijloace fixe (utilaje, echipamente, hale, magazii, etc.) ci de a se obtine efecte utile de natura economica, sociala, ecologica, etc. In acest context retinem opinia unui reputat specialist in domeniu care definea investitia ca ,,o renuntare la o satisfactie imediata si sigura in schimbul unei sperante al carei suport sunt tocmai resursele investite''.Pe scurt, investitia trebuie privita ca ,,o cheltuiala certa pentru un viitor incert''. Notiunea de investitie implica trei elemente definitorii:durata, risc si eficienta.

Pentru a avea o privire completa asupra notiunii de investitie trebuie sa studiem imaginea ei tridimensionala (contabila, economica si financiara) asa cum este prezentata in lucrarile de specialitate.

Dimensiunea contabila este cea mai restrictiva; reduce investitia la notiunea de imobilizare in sensul contabil al cuvantului. Din acest punct de vedere investitia reprezinta ,,toate bunurile mobile si imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create in intreprindere, destinate sa ramana constant sub aceeasi forma''. Bunurile in cauza se inregistreaza in contabilitate la clasa 2 de conturi de imobilizari, care se grupeaza astfel:

a)          Imobilizari legate de exploatare,definite ca ,,bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, dobandite sau create in intreprindere, nu pentru a fi vandute sau transformate ci pentru a fi utilizate o mai lunga perioada de timp ca instrumente de lucru.

b)          Imobilizari in afara exploatarii (neproductive), achizitionate sau create in intreprindere pentru alte scopuri, cum ar fi:

ameliorarea conditiilor de igiena si securitate a muncii;

obiective cu caracter social (crese, cantine, centre de vacanta pentru salariati, sedii administrative, etc.);

achizitii de bunuri in scop speculativ (terenuri,imobile,obiecte de arta, etc.).

Se observa ca in aceasta acceptiune asupra notiunii de investitie

accentul se pune pe durata de viata a bunului, care depaseste durata unui exercitiu.

Dimensiunea economica largeste sfera de cuprindere a investitiilor, conform acestei acceptiuni investitia reprezinta ,,toate consumurile de resurse care se fac in prezent in speranta obtinerii in viitor a unor efecte economice (venituri, incasari) esalonate in timp si care, in suma totala, sunt superioare cheltuielilor initiale de resurse''. si in aceasta viziune asupra notiunii de investitie gasim referire la durata, dar observam ca accentul cade mai mult pe materialitatea efortului investitional, precum si pe eficienta actiunii.

In aceasta acceptiune se considera investitie:

a)          achizitionarea de echipamente de lucru si alte bunuri ce, initial, constituie iesiri de trezorerie, dar care au ca urmare incasari suplimentare, economii de costuri, etc., esalonate pe o durata mai lunga de timp si care, in suma totala, trebuie sa asigure:

refacerea capacitatii de autofinantare a firmei;

rambursarea eventualelor datorii contractate cu ocazia realizarii proiectului;

crearea unui surplus de venituricare sa asigure imbunatatirea situatiei economico-financiare viitoare a firmei.

b)          alte cheltuieli decat cele referitoare la cumpararea de bunuri si echipamente cum ar fi:

cheltuieli pentru publicitatea de marca

costul programelor de punere la punct a unor noutati in domeniul tehnologic, organizatoric, al resurselor de munca, etc.;

costul actiunilor de punere la punct a unor produse materiale noi;

cheltuieli cu programele de cercetare-dezvoltare.

Aceste cheltuieli sunt trecute, de regula, pe costurile de productie, nu apar explicit in bilant desi efectul lor scontat asupra trezoreriei firmei, sub forma de intrari, se prelungeste pe o perioada mai lunga de timp.

Dimensiunea financiara considera investitii toate cheltuielile care genereaza venituri si/sau economii pe o lunga perioada de timp in viitor si, in consecinta, amortizarea (rambursarea) lor se face pe mai multi ani. Acceptiunea financiara inglobeaza toate elementele de imobilizari sau cheltuieli, la care se adauga nevoia de fond de rulment pentru exploatare (NFRE), generat de cresterea volumului de activitate. Deci, din punct de vedere financiar, valoarea reala a efortului investitional, pentru realizarea unui proiect, este data de costul obiectivului ce se construieste, plus fondul de rulment aferent exploatarii.

Nevoia de fond de rulment pentru exploatare rezulta din diferenta intre conditiile impuse de buna functionare a ciclului de exploatare, determinata de cresterea activelor circulante (cresterea stocurilor de materiale, semifabricate, produse finite, creante clienti, TVA de recuperat) si resursele provenite din exploatare (creante furnizori, avansuri, aconturi clienti, etc.). In majoritatea cazurilor resursele disponibile sunt inferioare nevoilor, si ca atare , apare o diferenta (un gol de resurse) care poate compromite buna desfasurare a procesului de productie. El trebuie preliminat si acoperit prin capital permanent sub forma de fond de rulment. Din punct de vedere financiar problema cea mai importanta pentru investitie este de a asigura echilibrul intre resurse si nevoi.

In concluzie, putem spune ca investitia reprezinta orice cheltuiala de resurse facuta in vederea cresterii premiselor necesare obtinerii in viitor, pe o perioada mai lunga de timp, a unor efecte utile scontate.

Elementele definitorii ale conceptului de investitii sunt:

continutul concret material al efortului investitional, care considera investitia ca o structura individualizata de resurse diferite ca natura si volum ce sunt angrenate in realizarea unui proiect;

factorul timp-durata, care releva faptul ca orice proiect de investitii are o perioada de viata proprie caracterizata prin etape si momente bine determinate, evolutie proprie descrisa, de regula, in tabloul de flux de numerar;

notiunea de eficienta, conform careia intreprinzatorul (agentul declansator de proiect) accepta schimbarea unor disponibilitati prezente de resurse pentru o serie de efecte (incasari) viitoare, care in suma totala sa fie superioare cheltuielilor initiale;

notiunea de risc, care decurge din insasi esalonarea pe perioade viitoare a efectelor asteptate; aceste efecte viitoare sunt insa sperante si nu certitudini.

A investi -inseamna a plasa un capital intr-o intreprindere.

O alta definitie presupune plasarea de capitaluri in intreprinderi industriale, agricole, comerciale, etc, cu scopul obtinerii de profituri, respectiv alocarea unor sume si a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru largirea, reutilarea si modernizarea celor existente.

De modul cum, cand si in ce domeniu de activitate investim ne putem astepta pe baza unei decizii investitionale optime la:

1.Cresterea si perfectionarea capitalului productiv.

2.Punerea in functiune a noilor capacitati de productie

3.Stabilirea unui raport optim intre venituri si cheltuieli.

4. O repartitie rationala a investitiilor la nivel micro si macroeconomic.

5.Dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica.

6.Perfectionarea tehnicilor si tehnologiilor.

7.Regulator al cererii si ofertei.

8.Reconversia fortei de munca disponibila.

9.Dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii bazate pe proprietatea privata.

10. Cresterea competitivitatii produselor si serviciilor pe pietele externe.

Pierre Masse spunea ca investitiile comporta urmatoarele elemente:

1.Un subiect - persoana fizica sau juridica.

2.Un obiect - reprezentat de echipamente si utilaje, instalatii, in care se investeste.

3.Un cost - reprezentat de efortul care se face pentru a investi.

4.Efectele - reprezentate de valorile economice nete care se obtin de pe urma investitiei.

Pierre Masse defineste investitiile ca fiind " totalitatea actelor de transformare a mijloacelor financiare in bunuri concrete".

Deci, investitia este o cheltuiala prezenta care va produce efecte viitoare iar aceste efecte trebuie considerate in conditii de risc si incertitudine.

Pentru nevoile de comparatii in privinta investitiilor retinem acceptiunea data de ONU acestor cheltuieli, si anume:

1.Investitii brute - care cuprind

-cheltuielile pentru realizarea capitalului fix nou;

-cheltuielile pentru reparatiile capitalului fix in functiune;

-cheltuielile pentru cresterea valorica a mijloacelor circulante;

-soldul miscarii capitalului strain.

Soldul miscarii capitalului strain apare ca diferenta intre fondurile intrate sub forma de imprumuturi, plasamente, investitii directe si sumele iesite ce reprezinta rambursari de rate, plata dobanzii, incasarea de profituri si dividende din partea detinatorilor de capital strain si repatrierea capitalului strain.

2.Investitiile nete - care cuprind:

-cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si a celui circulant.

Desi uneori se pune semn de egalitate intre economii si investitii, ele nu sunt echivalente, tendinta spre economisire fiind mai puternica.

Prin investitii de capital sa asigura construirea de noi unitati economice, dezvoltarea, modernizarea si reutilarea celor existente precum si construirea, largirea si amenajarea obiectivelor cu caracter socio-cultural si de locuinte.

Prin extindere, sunt considerate investitii:

-cheltuielile cu supravegherea realizarii viitorului obiectiv si pentru calificarea salariatilor care vor deservi unitatea nou construita;

-cheltuielile pentru demolari, exproprieri si amenajari.

Indiferent de natura investitiei ( de stat, de grup sau particulara), fiecare agent economic investitor, in general urmareste cu prioritate urmatoarele obiective:

1.Accentuarea procesului de modernizare a bazei tehnice in conditiile restructurarii intregii productii materiale.

2.Reducerea costurilor de productie si indeosebi a cheltuielilor materiale; problema apare cu atat mai importanta cu cat reducerea costurilor de productie se va face in conditiile ridicarii nivelului calitativ al produselor, diversificarii sortimentale si cresterii gradului de complexitate a acesteia.

3.Promovarea larga a progresului tehnic, prin aplicarea cat mai rapida in productie a rezultatelor cercetarii stiintifice si tehnologice.

4.Gospodarirea judicioasa a materialelor de care dispune fiecare beneficiar de investitii, ridicarea gradului de valorificare a resurselor materiale.

5.Cresterea calitativa si cantitativa a intregii activitati de comert exterior si de cooperare economica internationala.

Sintetizand consideratiile mentionate, definirea investitiilor trebuie sa releve ca

1.Reprezinta o plasare de fonduri banesti intr-o actiune, intr-un proiect sau operatie pentru a crea un spor de avutie, atat la nivelul individului cat si al firmelor si societatii.

2.Scopul urmarit nu consta numai in obtinerea sporului de bunuri si capacitati de productie, cat si a unui profit, a unui castig.

3.Reprezinta un flux al valorilor care au ca punct initial ( de pornire) fondurile financiare, o parte a veniturilor si economiilor realizate.

4.Exista un decalaj de timp intre momentul investirii si cel al obtinerii rezultatelor si veniturilor scontate.

5.Sunt o cheltuiala efectuata in prezent, certa, in scopul obtinerii unor efecte viitoare, adesea incerte; din acest pdv investitiile constituie o resursa avansata care comporta un risc.

6.Pentru a produce, in timp, acumularea viitoare de capital fix, este necesara functionarea normala a intregului sistem economic.

investitiile se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi care le ofera un statut deosebit in ansamblul cheltuielilor efectuate in cadrul organizatiilor. Dintre aceste trasaturi, cele mai reprezentative sunt:

investitiile sunt cheltuieli certe, se efectueaza in prezent si sunt de cele mai multe ori ireversibile;

veniturile si beneficiile, care se realizeaza dupa finalizarea investitiilor, respectiv in viitor, sunt incerte si supuse riscurilor;

efortul investitional este de cele mai multe ori foarte complex, antrenand resurse materiale, financiare si umane care se materializeaza in obiective de investitii;

resursele investitionale raman imobilizate pana la finalizarea investitiei sau pana in momentul inceperii generarii beneficiilor asteptate;

procesul investitional este riscant, atat pe durata realizarii investitiei, cat si pe durata functionarii acesteia;

decizia realizarii investitiei presupune o analiza atenta a potentialului firmei si a mediului de afaceri;

realizarea investitiilor este afectata decisiv de influenta factorului timp;

tipologia investitiilor este diversa, in functie de scop, mod de finantare, gradul de risc, domeniu in care se realizeaza, etc.;

procesul investitional se afla in stransa interdependenta cu toate segmentele vietii economice si sociale;

10) evaluarea eficientei investitiilor se realizeaza printr-un sistem complex de indicatori, atat generali cat si specifici, in functie de tipologia acestora.

Curs 2

1.2.2.CONCEPTUL DE PROCES IN DOMENIUL INVESTITIILOR.

ETAPELE PROCESULUI INVESTITIONAL

CONCEPTUL DE PROCES

In sens larg, procesul exprima evolutia unui fenomen sau eveniment, transformarea succesiva in starea unui lucru sau sirul de operatii si fenomene prin care se efectueaza o lucrare.

Procesul economic reflecta desfasurarea in timp si spatiu a fenomenelor economice, transformarile succesive, cantitative si calitative, intervenite in staarile acestora.

Activitatea de investitii se desfasoara ca proces economic, al carui scop il constituie realizarea si punerea in functiune a unor obiective economice, social-culturale, administrative,etc.

Infaptuirea complexului de activitati ca si a fiecarei actiuni sau operatiuni in parte, presupune, dupa caz,

-resurse (materiale, financiare, de munca);

-o anumita incadrare in timp;

-interventia anumitor factori, organe, tocmai pentru asigurarea finalitatii scontate.

Totalitatea activitatilor si operatiunilor intreprinse in vederea infaptuirii lucrarilor necesare si punerii in functiune-exploatare a unor obiective economice, sociale etc., angrenand resurse (materiale, financiare si de munca), precum si timp, prin interventia diferitilor factori, constituie procesul investitional

1.2.3.ETAPELE PROCESULUI INVESTITIONAL

Pregatirea executiei lucrarilor de investitii incepe mult inaintea deschiderii santierului si cuprinde o serie de activitati de anvergura cum este activitatea de proiectare. Dupa terminarea lucrarilor pe santierul de constructii, se trece la o noua pagina din viata obiectivului de investitii, care, transformat in fonduri fixe, furnizeaza societatii efecte utile, o perioada destul de indelungata, pana in momentul cand, din cauza uzurii fizice si morale, este casat, facand loc unui alt obiectiv de investitii.

SCHEMA ETAPELOR IN VIATA UNUI OBIECTIV DE INVESTITIE

FAZA DE CONCEPTIE

ETAPA I.

La inceput, in procesul utilizarii fondurilor fixe existente, datorita lipsei de capacitate pentru realizarea acelor produse solicitate de piata, in calitatile necesare sau in calitatile asteptate, apare necesitatea unei noi investitii, prin care sa fie puse in functiune fonduri fixe ce ar putea indeplini aceste exigente.

ETAPA II

Se fundamenteaza necesitatea realizarii unei noi investitii, intelegandu-se prin aceasta actiunea de efectuare a unor calcule preliminare si estimari generale cu privire la oportunitatea investitiei, costul lucrarilor, eficienta lor, etc. Toate aceste elemente se inscriu in nota de fundamentare tehnico-economica, decument ce se elaboreaza de beneficiarul de investitii respectiv.

ETAPA III

Consta in aprobarea notei de fundamentare tehnico-economica. Acest eveniment defineste momentul adoptarii deciziei de a investi si finalizeaza faza de conceptie a procesului investitional.

FAZA INFAPTUIRII PROCESULUI INVESTITIONAL

ETAPA IV

Infaptuirea propriu-zisa a procesului investitional se declanseaza prin etapa de proiectare. Rezultatele activitatii de proiectare, concretizate in documentatii cu caracter tehnico-economic, asigura in primul rand configurarea noului obiectiv sub aspect tehnico-constructiv si functional. In al doilea rand, permit initierea unui flux informational absolut necesar continuarii procesului investitional.

ETAPA V

Deschiderea finantarii lucrarilor de investitii este un moment sau o etapa in procesul investitional care, pe langa fluxul informational, mai declanseaza si alte 2 si anume: fluxul financiar si cel material. Finantarea se poate realiza din surse proprii ale firmei, iar in masura in care acestea nu exista sau nu sunt suficiente si din alte surse atrase de la unitati de creditare. Astfel, se creaza posibilitatea deschiderii frontului de lucru in vederea executarii lucrarilor de investitii.

ETAPA VI

Realizarea lucrarilor de investitii are o afera de referinta variabila in functie de natura si felul investitiei. Experienta arata ca obiectivele de investitii puse in functiune nu lucreaza de la bun inceput la parametrii proiectati, ca atingerea acestora se face treptat, pe masura rodarii utilajelor, insusirii noii tehnici de catre muncitori, asigurarii tuturor conditiilor necesare.

ETAPA VII

Este consacrata perioadei de atingere a parametrilor proiectati, perioada care trebuie sa fie cat mai scurta, in asa fel incat noul obiectiv pus in functiune sa furnizeze toate aspectele pozitive luate in considerare cand a fost luata decizia de a investi.

ETAPA VIII

Este cea mai mare dintre toate etapele ce compun ciclul de viata a unui obiectiv de investitii. Ea se refera la functionarea noului obiectiv in regim normal.

ETAPA IX

Functionarea oricarui fond fix presupune si uzura lui fizica, la care se adauga uzura lui morala, care se produce indiferent daca el este sau nu utilizat. Drept urmare, obiectivul pe care il analizam este scos din functiune, continuarea folosirii lui atragand cheltuieli mari, fiind deci ineficienta. Daca inaintea acestui eveniment, si anume in cursul etapei VIII, mai precis spre sfarsitul acesteia, apare necesitatea inlocuirii obiectivului vechi cu altul nou, mai modern, cu performante mai inalte. Apare deci, necesitatea unei noi investitii.

1.2.4.SCOPUL MATERIAL AL INVESTITIEI

Decizia investitionala trebuie sa asigure garantia realizarii castigului, a profitului intr-o perioada mai apropiata sau mai indepartata de timp.

Continutul material al investitiei este determinat de alocarea resurselor de capital si a celor materiale iar scopul final este realizarea profitului, a beneficiului sau al unui avantaj economic.

Oricarei investitii ii este determinata eficienta in functie de durata de executie si a celei de exploatare, de unde si influenta factorului timp in derularea unei investitii.

Se pot face urmatoarele precizari in legatura cu actul investitional:

1.Reprezinta o cheltuiala prezenta care poate produce efecte viitoare ( profit, beneficiu, avantaj economic etc.) care uneori sunt incerte, intrucat orice investitie comporta un risc.

2.Este necesara o perioada de timp intre momentul declansarii actului investitional si cel al obtinerii efectelor scontate.

3.Obiectivul actului investitional nu presupune numai obtinerea de bunuri materiale, produse, servicii, etc. ci si a unui profit, beneficiu (avantaj economic).

4.Reprezinta un flux al fondurilor financiare respectiv o parte din venituri si economiile realizate.

5.Prin plasarea capitalului se urmareste realizarea unei avutii sporite pentru individ, intreprindere sau societate.

In conditiile unei economii aflate in criza, intreaga activitate economica este bulversata iar capitalul investit ramane nefolosit sau folosit incomplet. In aceasta situatie este foarte posibil ca:

-volumul resurselor economisite sa fie foarte mic;

-costul creditului sa fie foarte mare;

-rentabilitatea sa fie scazuta;

-consumul ( cererea) sa fie foarte redus.

In acest caz este necesar sa se faca apel la surse de finantare externa.

1.3. Clasificarea investitiilor

clasificarea investitiilor se poate realiza dupa mai multe criterii. Astfel, distingem urmatoarea tipologie a investitiilor:

1) dupa "nationalitatea" capitalului investit:

a)          investitii autohtone;

b)          investitii straine;

c)          investitii mixte.

2) dupa sursa de provenienta a capitalului:

a)          investitii realizate din surse proprii, care se pot constitui din profit, din incasarile obtinute prin vanzarea unor active sau din fondul de amortizare;

b)          investitii realizate din surse atrase, respectiv credite bancare, alocatii bugetare, fonduri obtinute prin programe de finantare internationale (ex. programul SAPARD);

3) dupa natura investitiilor:

a)          investitii corporale, care se materializeaza in elemente de capital fix si alte categorii de active, rezultate din diverse tipuri de activitati sau in functie de fondurile utilizate), formate din urmatoarele tipuri:

investitii asimilate:

- lucrari geologice si de cercetare stiintifica;

- proiectare pentru realizarea obiectivelor de investitii;

impaduriri, plantatii viticole si de pomi fructiferi, lucrari de imbunatatiri funciare, etc.

cheltuieli cu salarizarea si pregatirea / perfectionarea fortei de munca necesara pentru realizarea investitiilor;

lucrari de organizare de santier;

transport, montare, demontare, remontare mijloace fixe;

schimbarea destinatiei terenurilor;

fond de rulment necesar imediat dupa punerea in functiune a obiectivului de investitii;

intretinerea plantatiilor viticole si cu pomi fructiferi pana la obtinerea primei recolte;

cresterea animalelor tinere in vederea introducerii lor in turma de baza;

investitii propriu zise (cu prioritate mijloace fixe):

mijloace fixe construite;

mijloace fixe modernizate;

mijloace fixe achizitionate;

mijloace fixe inlocuite.

b)          investitii necorporale:

activitatea de cercetare - dezvoltare pentru atragerea de clienti (clienti potentiali), care in cel mult 5 ani vor asigura "succesul comercial" al firmei;

crearea, mentinerea si asigurarea logisticii retelelor comerciale;

programe informatice (create sau achizitionate);

formarea si perfectionarea personalului;

realizarea de analize, studii si diagnostice economico - financiare si de management - marketing;

c)          investitii financiare sau de portofoliu (plasamente de capital pe termen lung):

cumpararea de creante;

achizitionarea titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, titluri de stat, etc.).

4) dupa scopul in care se realizeaza investitiile sau dupa obiectivul urmarit:

a)          inlocuirea capitalului fix uzat moral si/sau fizic;

b)          investitii de crestere economica:

extindere;

dezvoltare;

obiective noi;

c) investitii strategice:

ofensive, realizate cu scopul:

intaririi pozitiei pe piata;

cresterii segmentului de piata;

patrunderii pe piete noi;

defensive, realizate in vederea:

- pastrarii pozitiei pe piata;

- protejarii fata de aparitia de noi competitori, etc.

4) dupa gradul de risc:

a)          investitii cu grad de risc minim (investitii strategice, realizate cu garantia statului);

b)          investitii cu grad de risc redus (durata de recuperare scurta, inlocuire utilaje uzate, etc);

c)          investitii cu grad de risc moderat sau mediu (modernizare, dezvoltare, retehnologizare fara schimbarea pietei de desfacere);

d)          investitii cu grad de risc ridicat (investitii ce implica costuri importante, durata de viata a proiectului peste 25 ani, pot fi destinate schimbarii profilului de fabricatie sau cresterii capacitatii de productie cu peste 50%);

e)          investitii cu grad de risc foarte ridicat (solutii tehnice noi, lansarea produselor noi, etc).

6) dupa destinatie:

a)              investitii productive;

b)             investitii neproductive.

7) dupa relatia cu obiectivul principal de investitii:

a)          investitii directe - destinate realizarii efective a obiectivului principal;

b)          investitii conexe - destinate ramurilor sau domeniilor situate in amonte sau in aval fata de obiectivul principal (aprovizionarea cu materii prime sau crearea cailor de comunicatii si a retelelor de distributie);

c)          investitii colaterale - destinate realizarii constructiilor anexe, retelelor de comunicatii interne, etc.

1.4. surse de finantare a investitiilor

realizarea de investitii presupune existenta surselor de finantare si a unui mediu economic stabil, care stimuleaza agentii economici in acest sens.

Finantarea investitiilor se poate efectua din diverse surse, dupa cum urmeaza:

a)          capitalul propriu al firmei, al carui nivel depinde de gradul de solvabilitate al agentului economic, care influenteaza capacitatea de a obtine credite si de a avea independenta in relatiile cu tertii);

b)          sursele imprumutate (creditele) - pot fi creditele propriu zise, obtinute de la banci sau de la alte institutii financiar - bancare, specializate in activitatea de investitii, sau pot fi obtinute prin emisiunea de obligatiuni;

c)          warantul - emisiuni de titluri de valoare, care ii confera posesorului dreptul de a cumpara actiuni ale emitentului intr-o perioada de timp determinata;

d)          leasingul - prin care institutii financiare specializate, sau chiar banci, achizitioneaza bunuri (imobiliare sau mobiliare) pe care le inchiriaza clientului (la sfarsitul contractului de leasing, clientul poate cumpara bunul la un pret prestabilit, care poate fi spre ex. valoarea reziduala a bunului).

1.5. rolul investitiilor in economia de piata

dezvoltarea economica si sociala a unei tari depinde in mod hotarator de dinamica, volumul si "calitatea" investitiilor realizate. Efectele realizarii investitiilor pot fi clasificate in 2 categorii principale:

1) efecte economice:

a)             stimuleaza cresterea cererii de bunuri si servicii;

b)             cresterea si diversificarea ofertei agentilor economici;

c)             cresterea cifrei de afaceri, a veniturilor si profitului;

d)             favorizeaza circulatia capitalurilor;

e)             cresterea gradului de participare a tarii la circuitul economic international;

f)               accelereaza promovarea progresului tehnic, dezvoltarea, retehnologizarea si innoirea capacitatilor de productie existente;

g)             stimuleaza cresterea eficientei si toate domeniile;

h)             imbunatatirea mediului economic, etc.

Efecte sociale:

a)                  cresterea calitatii vietii si a nivelului de trai;

b)                  cresterea numarului de locuri de munca si a gradului de ocupare a fortei de munca;

c)                  reducerea somajului;

d)                  dezvoltarea culturii si educatiei;

e)                  cresterea calitatii fortei de munca;

f)                    ocrotirea sanatatii;

protectia mediului, etc.