COMERCIAL INTERNATIONAL

COMERCIAL INTERNATIONAL

1. Concept DCI:

Def: dr. commercial international cuprinde norme care au ca finalitate reglementarea raporturilor juridice care se nasc intre participantii la schimbul mondial de valori; sunt norme ce apartin dr. comercial, international privat, civil, administrativ, fiscal, vamal, international public.

Normele se grupeaza astfel:

legile apartinand diverselor sisteme de dr. national

normele de dr. uniform - stabilite prin conventii internationale care reglem. in mod unitar anumite probleme

norme de dr. material uniform - reglem. rap. jur. pe fondul sau

norme de dr. conflictual uniform - arata care dintre normele materiale reglem. raportul juridic dat

uzantele comerciale conventionale su normative - sunt reguli statornicite prin aplicarea repetata in timp indelungat; au forta juridica a unei norme prin aplicarea repetata

uzantele internationale standardizate - la nivel European si America de N

conditiile generale de livrare - un fel de uzante specifice pt. un anumit tip de comert; ex: citrice, cereale, etc.

Raporturi juridice dintre participanti in f-ctie de calitatea lor:

a)      Rap. jur. intre state suverane, organizatii de state si intre state si organizatii de state:

specific este ca se nasc intre subiecte de DIP

nu au calitatea de comercianti dar pot participa la rap. jur. cu character economic

li se aplica normele de DIP

b)      Rap. intre state suverane si operatori economici ca personae de dr. privat:

subordonarea operatorilor economici fata de stat

sunt conexe unui rap. comercial propriu-zis

este reglementat de normele dr. administrative, fiscal, vamal, etc.

operatorul are nevoie de autorizatie din partea statului pe al carui teritoriu se va desfasura activitatea

c)      Rap. intre state suverane si persoane juridice de dr. privat si un operator economic:

sunt guvernate de norme de dr. administrative, constitutional, civil, comercial, etc.

statul participa la negocieri pt. incheierea contractului

d)      Rap. intre operatori economici din state diferite;

egalitatea partilor si echivalenta prestatiilor

reglem. de dr. comercial, civil, international privat, etc.

2. Obiectul DCI:

- are ca obiect rap. de comert international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica

aceste rap. se caracterizeaza prin egalitatea juridaca a partilor, echivalenta prestatiilor, comercialitate si internationalitate

*comercialitate : este aptitudinea unui rap. jur. de a cadea sub incidentaunei legi comerciale; exista 2 teorii:

una subiectiva - este commercial orice raport jur. la care un subiect are calitatea de comerciant

una obiectiva - problema ce tine de de natura intrinseca a rap. jur. sau de forma extrinseca ex: vanzare com - plata com

internationalitatea -    este un atribut al rap. comercial care rezulta din prezenta unui element de internationalitate; el poate fi dat de nationalitatea diferita, de locul executarii

3. Specificul DCI:

- aceste norme creeaza un set de reguli ce asigura securitatea creditului si celeritatea operatiunilor com

- posibilitatea partilor de a-si alege normele de aplicare

- termenele de prescriptie sunt mai scurte

- principiul libertatii probelor - se poate face proba cu martori chiar si impotriva unui inscris

- debitorul este de dr. pus in intarziere cand a ajuns la scadenta, deci fara notificare

- se prezuma solidaritatea pasiva - toti D sunt solidari

- in dr. comun exista posibilitatea de a recurge la procedura arbitrala si la instantele arbitrale; arbitrii pot fi alesi de catre parti, ei nu sunt avocati

- este acceptata dobanda la dobanda

- nu se impune mentiunea bun si aprobat, cala civil

- nu exista cerinta dublului exemplar pt. actele bilaterale

- sunt admise contracte verbale

4. Comercialitatea:

este aptitudinea unui rap. jur. de a cadea sub incidentaunei legi comerciale; exista 2 teorii:

una subiectiva - este commercial orice raport jur. la care un subiect are calitatea de comerciant

una obiectiva - problema ce tine de de natura intrinseca a rap. jur. sau de forma extrinseca ex: vanzare com - plata com

5. Internationalitatea:

internationalitatea -    este un atribut al rap. comercial care rezulta din prezenta unui element de internationalitate; el poate fi dat de nationalitatea diferita, de locul executarii

6. Actele sau faptele de comert international.

Exista 3 teorii:

a)      Teoria circulatiei:

criteriul este obiectul actului juridic

actele juridice facute de peroane in schimburile comerciale sunt apreciate ca fiind acte comerciale, acte de intermediere

sunt acte de comert actele intermediarilor care ajuta la circuitul marfurilor de la producator la consumatorul final

b)      Teoria speculatiei:

criteriul este finalitatea actului juridic analizat

daca are ca finalitate un profit, actul poate fi de comert

speculatia se realizeaza prin cumpararea de maretii prime pt. realizarea unui produs finit vandut la pretul de cost, fie prin cumpararea unui produs finit si revanzarea la un prêt mai mare

vanzarile in pierdere, pt. eliminarea de stocuri, sunt producatoare de profit pt. beneficiar (vanzarile promotionale)

c)      Teoria intreprinderii:

criteriul este modul de organizare a productiei

daca activitatea se repeta in timp, este o intreprindere, iar actele sau faptele sunt de comert

Grupe de participanti la rap. de comercial international.

Doctrina clasifica participantii in 2 grupe:

a)      Subiecti partinand ordinii juridice intarnationale: statele si organizatiile internationale de state; acestea participa la rap. de comert international, desi nu au calitatea de comerciant, sunt institutii cu caracter statal sau interstatal care isi autoatribuie capacitatea de a incheia rap. economice int.

b)      Subiecti partinand ordinii juridice intarnationale diverselor state: societatile comerciale, p.f. comercianti, orice alte persoane juridice de drept privat care pot participa la un raport economic ce are un element de internationalitate

8. Statele ca participanti la rap. de comercial international

- sunt subiecti originari ai ordinii juridice internationale

- participa la rap. ec. In virtutea suveranitatii lor

- modul concret de participare este sub forma garantarii investitiilor straine pe teritoriul propriu, prin garantarea operatorilor sai facuta in strainatate sau a unor credite

- garanteaza pe propriul teritoiu statele mai putin dezvoltate

- statele pot participa la rap. jur. Ca persoana jur. Sau ca actor investit cu o functie normative

- daca statul este p.j. - sunt unele inconveniente pt. ca el poate invoca imunitatea de jurisdictie sau de executare

pt. functia normative - statul participa la elaborarea unor tratate internationale prin care se creeaza norme de dr. uniform

9. Organizatiile internationale ca participanti la rap. de comercial international

sunt subiecti de dr. public derivati

- se nasc si-si desfasoara activitatea in limitele stabilite prin statut

- ele nu pot invoca imunitatea de jurisdictie sau de executare

- capacitatea lor juridica este stabilita prin tratatul care le creeaza

- isi desfasoara activitatea cel putin in tarile member, dar nu numai

10. Societati transnationale

Def: sunt soc transnationale sau multinationale acele soc com care chiar la constituirea lor se fundeaza pe elemente fara caracter national (capitalul, sedii principale in state diferite), si care sunt lipsite de o legatura juridica cu un stat, astfel ca litigiile izvorate din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase de sub competenta instantelor nationale spre a fi date instantelor speciale.

Forta lor economica a atins proportii impresionante (peste 4000 soc transnat - cu activitatea in minim 6 state; vanzari anuale de min 100 mil $; 20% din cifra de afaceri in alte state decat in cele unde au sediul princial)

Regimul juridic al soc transnationale (normele juridice aplicabile) se stabileste in functie de structura acestor societati. La inceput au aparut ca soc nationale dezi erau multinationale - prima aparuta: soc franco-ramana de navigatie aeriana - 1920: a primit nationalitate franceza prin constituire chiar daca era multinationala. Prin actul de constituire se poate alege regimul juridic al tarii care se va aplica societatii. Exista insa si unele soc muktinat in a caror act constitutiv nu se face referire la normele juridice a nici unui stat, in acest caz aplicandu-se numai normele statornicite prin statutele proprii (ex: unele organisme constituite sub egida ONU; alte ex: BIRD, SFI, AID, SAS). In unele cazuri, normele consfintite prin actul de costituire, pot fi completate cu normele comune ale ale sistemelor de drept din statele participante.

De regula soc transnat evita jurisdictia instantelor nationale pentru litigiile care s-ar putea ivi in legatura cu interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive. Ele convin ca asemenea litigii sa fie supuse spre solutionare unor tribunale internationale ad-hoc, in compunerea carora sa se asigure paritatea internationala: Curtea Internationala de Justitie sau tribunalele iternationale de arbitrare. Rezulta daua aspecte contradictorii: unul negativ (sustragerea acestor societati de sub incidenta legislatiilor nationale) iar altul pozitiv (constituirea unor norme acceptate de statele contractante ce ar servi drept premisa pt elaborarea unor legi uniforme cu aplcabilitate mai larga)

11. Statutul juridic al societatilor comerciale

Soc comerciale li se recunoaste statutl de comerciant in toate sistemele juridice

Statutul lor juridic, ca participanti la raporturile de comertul international difera de la un sistem de drept la altul.

Deoarece derularea raporturilor de comert international face inevitabila implicarea unor soc constituite intro anumita tara in operatiuni comerciale care se consuma in alta tara, toate sitemele de drept national trebuie sa faca distinctie intre participantii la raporturile de comert in functie de nationalitatea subiectilor (persoane juridice - comercianti)

Determinarea nationalitatii:

o       Criteriu obiectiv - nationalitatea statului pe teritoriul caruia s-a inregistrat

o       Criteriul subiectiv (al controlului) - nationalitatea asociatilor (pers juridice si fizice care detin actiuni sau parti sociale in numar suficient de mare pentru a detine controlul societatii)

o       In legisplatia romana - nationalitatea societatii este data de tara unde se gaseste sediul principal

12. Activitatea internationala a societatilor comerciale

Din cauza participarii soc com la rap de comert internat se pune problema recunoasterii internationale a personalitatii lor juridice

In legislatioa noastra: art 43 din L 105/1992 - "persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin in Romania"

Statutul juridic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intro alta tara este supus legii nationale a acesteia (a persoanei juridice constituante)

Statutul organic al filiatiei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintato.

Personalitatea juridica recunoscuta are anumite limitari:

o       Soc straina nu poate dobandi mai multe drepturi decat cele ce i-au fost incredintate de legea societatilor (lex societatis)

o       Soc straina nu poate dobandi in statutul de recunoastere drepturi pe care legea acelui stat nu le acorda soc com facand parte din ordinea juridica nationala a statului respectiv.

Conventia de la Haga - 1 iunie 1956 - doua cerinte pentru recunoasterea personalitatii soc straine: situarea sediului principal si realizarea formalitatilor de publicitate a constituirii si de inregistrare a soc sa se afle si respectiv sa fie efectuate pe teritoriul aceluiasi stat. Sediul real al soc nu prezinta relevanta, deci pers juridica recunoscuta in baza conventiei nu e opozabila statelor contractante a caror legislatie acorda o anumita importanta sediului real.

Schimbarea nationalitatii societatilor comerciale

In legislatia noastra, transferarea sediului principal in alta tara determina schimbarea nationalitaii acelei societati.

Schimbarea nationalitatii ridica urmatoarele probleme:

o       Problema de a stii ce lege guverneaza transferul: transferului I se vor aplica legile din ambele state: conditiile de forma - se vor aplica conform legislatiei din statul de unde se face transferul; legea noului stat va guverna modul de rezolvare a conflictului de legi (in timp si spatiu)

o       Problema (mai rar intalnita) de schimbare a nationalitatii societatii ca urmare a producerii unor mutatii de suveraintate

o       Schimbarea nationalitatii soc datorita schimbarii statului juridic prin schimbarea noii legi care o guverneaza - prin efectul schimbarii nationalitatii, soc comerciala dobandeste o noua lex societatis a caror exigente difera adesea de cele formulate in vechea societate

14. Domeniul legii societatii

Certitudinea raporturilor de comert international sunt in mare masura dependente de certitudinea statutului juridic al societatilor implicate - deci, lex societatis trebuie sa fie o lege extrateritoriala

Legea natioonala, poate adopta masuri de protejare a intereselor cetatenilor in raporturile cu societatile straine - conform principiului teritorialitatii legilor.

In alte cazuri, lex societatis are prioritate fata de legea nationala pentru anumite probleme: in materie imobiliara.

In ambele cazuri pot aparea probleme conflictuale solutionate astfel:

o Subscrierea de actiuni, privita ca o manifestare de vointa integrata nu ca o manifestare solitara de vointa este carmuita de lex societatis ca lege a ofertantului. In acest caz lex socieatatis, se aplica in urmatoarele probleme:

Drepturile si obligatiile asociatilor

Obligatiile celor care subscriu

Prescriptia extinctiva a dreptului de subscriere

Reglementarea obligatiilor in cazul aportului in natura

Evaluarea bunurilor aduse ca aport in natura

o Emisiunea de obligatiuni, deoarece nu modifica structua sau marimea capitalului, deci lex societatis nu primeste exclusivitate in aplicare. Se aplica numai atunci cand partile nu desemneaza o alta lege aplicabila

15. Reprezentatnta (agentia) societatii comerciale

• Este o entitate economico-juridica ce indeplineste o functie specializata, anume cea de intermediar intre societatea comerciala primara (cea care a costituito) si partenerii sai contractuali.
• Se deosebeste de sucursala sau filiala prin aceea ca un paote fi organizata ca intreprindere producatoare de marfuri, prestatoare de servicii sau executanta de lucrai pentru clienti, rolul ei reducandu-se doar la activitati de intermediere a unor raporturi contractuale intre societatea care a infiintat-o si alti participanti la circulatia bunurilor si cunostintelor.
• Indeplineste numai atributii de comisionar sau mandatar

16. Fuziunea internationala a societatilor comerciale

• Fuziunea este modul de concentrare al societatilor comerciale avand aceeasi nationalitate sau nationalitati diferite. In acest din urma caz are are caracter international
• Se poate infaptui in doua moduri diferite: contopire sau absorbtie
• Contopirea: unirea patrimoniilor a doua sau mai multe societati care astfel isi inceteaza existenta dand nastere unei noi societati diferita de cele care au preexistat
• Absobtie: incorporarea in patrimoniul unei societati (societatea absorbanta) a patrimoniilor altor societati (societati absorbite) care astfel isi inceteaza activitatea.
• Simpla reuniune a patrimoniilor, fara implicare asupra calitatii de subiect de drept nu constituie fuziune.
• Fuziunea trebuie decisa de adunarile generale ale societatilor si se poate realiza numai daca eset permisa de legea nationala a fiecarei societati

17. Gruparea de tip trust

• Constituie o structura realizata prin reuniunea mai multor societati comerciale de forta economica relativ redusa in cadrul careia integrarea acestora este totala.
• Societatile isi pierd practic autonomia functionalafiin supuse unei conduceri centralizate.
• Este specifica zonei de comert Nord-Americane

18. Gruparea de tip holding

• Este in esenta ei o societate comerciala care, detinand in mod legal majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filiale, are controlul activitatii acestora
• De regula holding-ul stabileste directive obligatorii pentru societatile aflate sub controlul sau pe linie financiara, de management si de comercializare a produselor
• Capitalul societatilor holding este de regula mult mai mic decat al societatilor controlate de aceasta.
• Societatile controlate nu-si pierd total autonomia

19. Gruparea de interes economic

• Este o entitate juridico-economica situata in limita de contract intre societatea comerciala si asociatie
• Societatile isi pastreaza autonomia functionala, gestionara cat si identitatea de sine ca persoane juridice. In acest sens se reunesc eforturile pentru realizarea in comun a unor obiective: birouri de vanzare, case de import export, centre de cercetare - pentru a le folosi in comun
• Sunt specifice dreptului comercial francez

20. Comerciantii persoane fizice

• Sunt subiecti de drept national, care participa intro masura redusa la raporturile de comert international
• Conditia lor juridica nu a primit o reglementare unitara pe plan international
• Conceptia franceza (obiectiva) - se recunoaste o asemenea calitate persoanelor care indeplinesc cumulativ doua conditii:
• Savarseste in nume propriu si pe cont propriu fapte de comert
• Activitatea comerciala astfel exercitata sa fie infaptuita cu titlu profesional, adica are un caracter de continuitate si sa vizeze ca finalitate asigurarea mijloacelor de existenta pentru acesta.
• Conceptia subiectiva - pretinde ca subiectul de drept in cauza sa aiba capacitatea de exercitiu ceruta de lege pentru dobandirea calitatii de comerciant
• In toate legislatiile nationale a fost instituita obligatia pentru comercianti de a tine anumite registre (reg jurnal, reg inventar, bilantul - sunt obligatorii). Aceste au rolul de mijloace de proba.

21. Continutul raportului juridic de comert international

• Este format din drepturile dobandite de subiectul activ si din obligatiile asumate de subiectul pasiv. De regula, fiecare participant la aceste raporturi cumuleaza in persoana sa calitate dubla, atat de creditor cat si de debitor
• Multe raporturi de comert international - contracte de factoring, leasing, etc. - au un continut complex implicand stabilirea intre subiectii de drept a mai multor raporturi juridice conexe generate prin efectul de acord de vointa multivalent.
• In numeroase situatii subiectii raportului juridic de comert international stabilesc continutul acestui raport facand trimitere la uzante comerciale codificate precum INCOTERMS sau RAFDT

22. Legea comerciala nationala - izvor al dreptului comercial international

• Legea comerciala nationala desemneaza ansamblul de norme juridice care in totalitatea lor formeaza dreptul comercial national
• Acesta se scindeaza in doua subansamble:
• Unul cuprinde norme cu vocatie generala de palicare in domeniul comertului - dreptul comun comercial - Codul comercial roman si anumite legi speciale (L31/1990)
• Unul cuprinde norme cu aplicare numai in anumite zone ale comertului - norme juridice comerciale speciale.
• L 105/1992 - se distinge prin caracterul modern al solutiei adoptate:
• Problematica juridica a obligatiilor contractuale si extracontractuale - conditii de fond si de forma a contractelor.
• Contractul de vanzare, de intermediere, imbogatirea fara cauza, gestiune in afaceri
• Raspunderea pentru produse, pentru concurenta neloiala, transmiterea si stingerea obligatiilor
• Cambia, biletul lal ordin, cecul
• Probleme legate de contractul de transport international
• Prescriptia extinctiva statutul juridic al persoanelor juridice si fizice, tranzactiile judiciare
• Arbitrajul de drept international
• Conditiile de aplicare a legii nationale intrun raport de comert international:
• Subiectii sa un fi desemnat ca lex contractus o alta lege nationala
• Unul din subiecti sa fie resortisant al tarii careia ii face parte legea respectiva
• Aplicarea legii nationale vizate sa fie acceptata de ambii subiecti

23. Dreptul comun general - izvor al dreptului comercial international

24. Uzantele comerciale. Concept. Clasificare

• Intro acceptiune larga, conceptul de uzante cuprinde intraga gama de acte sau fapte care se exprima pe teren contractual    (sub forma de stipulatii contractuale) cu ocazia negocierilor in vederea incheierii unui contract sau chiar independent de orice activitate contractuala si uneori chiar impotriva unor stipulatii contractuale ori impotriva unor dispozitii legale
• Se disting in doctrina mai multe feluri de uzante:
• Uzante locale - sunt determinate pe baza unui criteriu geografic
• Uzante speciale - au in vedere obiectul contractelor de un anumit fel ori o anumita zona a activitatii comerciale 9comertul cu zahar, comertul cu cereale, etc)
• Uzante generale - vizeaza ca domeniu de aplicare zona comertului in totalitatea ei
• Uzante normative si uzante conventionale - dupa forta juridica a uzantelor

25. Uzante normative

Dobandesc o putere similara normei de drept, tragandu-si puterea juridica dintro jurisprudenta bine stabilita ce le confera autoritate proprie

Se integreaza in continutul unor anumite legi iar componentele ei dobandesc aceeasi forta juridica precum legea pe care o completeaza.

Pot constitui izvor al dreptului comercial international in masura in care si legea pe care ele o completeaza este ea insasi izvor al dreptului comercial international

Uzantele normative isi trag geneza din uzantele conventionale ca urmare a consacrarii repetate, vreme indelungata a celor dintai de catre instantele judecatoresti - uzantele din domeniul bancar, din comertul international chiar si atunci cand ele erau contrare legii. Ex: prezumtia de solidaritate pasiva intre debitorii contractuali care este contrara codului civil.

26. Uzantele conventionale

• Sunt acelea care au originea in vointa contractantilor care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca continutul contractului pe care l-au perfectat.
• Se formeaza de regula spontan, la propunerea unui partener contratual, prin acceptare sa de catre celalalt partener.
• Din cauza spontaneitatii prezinta doua grave inconveniente:
• Incertitudinea - se inlatura prin certificarea continutului lor de catre camerele de comert la cererea organului de jurisdictie sau a partii interesate
• Imprecizia - se inlatura prin formularea lor care poate fi data de organizatiile profesionale dintr-un anumit domeniu
• Sunt in esenta lor uzante profesionale

27. Paralela intre uzantele normative si uzantele conventionale

• In raport cu scopul lor, uzantele normative se diferentiaza de cele conventioanle pri aceea ca au ca finalitate completarea sau suplinirea legii (suntem de acord doar cu prima varianta - completarea legii)
• Uzantele ce tind la inlaturarea legii nu-si pot trage forta juridica din lege si ele nu pot inlatura aplicarea legilor imperative. Din aceasta categorie nu pot face parte decat uzantele conventionale.
• Forta juridica a uzantelor constituie un criteriu de distinctie intre uzantele conventionale si cele normative. Uzantele normative datorita stransei legaturi pe care o au cu legea tin de domeniul acesteia si dobandesc puterea si autoritatea ei. Aplicarea lor nu este dependenta de vointa partilor. Daca partile doresc sa nu li se aplice acele uzante, trebuie sa introduca in contract o clauza expresa in acest sens.
• Forta juridica a uzantelor conventionale este diferita, tin de domeniul contractului si seplaseaza in cadrul autonomiei de vointa a partilor. Ele se aplica in cazul contractului numai prin efectul acordului de vointa al partilor.
• Consecinte:
• Uzantele conventionale sunt receptate in contract prin vointa partilor, deci pe aceeasi cale poate fi evitata aplicarea lor
• Partile pot introduce in contract o stipulatie prin care sustrag acel contract de la aplicarea uzantelor comerciale conventionale ce in mod normal s-ar aplica.
• O uzanta conventionala receptata intrun contract poate lipsi de eficienta o clauza din acelasi contract, prezumandu-se ca partile au introdus acea uzanta tocmai in acel scop

28. Conflictul intre doua uzante conventionale invocate de parti

Deoarece sunt expresia vointei partilor, conflictul intre asemenea uzante este similar conflictului intre doua stipulatii contractuale

Are prioritate uzanta care se plaseaza in timp mai aproape de data perfectarii contractului considerandu-se ca partile s-au referit la acea uzanta.

In cazul in care in intervalul de timp scurs de la data perfectarii contractului si data executarii lui s-a produs inlocuirea uzantei existente la incheierea contractului cu o alta uzanta are prioritate in aplicare uzanta existenta la contractare (daca nu au stipulat o clauza contrara in contractul lor).

Daca partile se realiaza implicit noii uzante ulterior statornicite, in opinia noastra, aceasta echivaleaza cu o modificare a contractului initial.

29. Conflictul intre o uzanta conventionala si o lege supletiva

• Uzanta conventionala trebuie considerata ca o stipulatie contractuala particulara avand caracter special in raport cu regula consacrata prin legea supletiva ce are caracter general.
• In acest caz are prioritate aplicarea uzantei conventionale.
• Aplicarea legea supletiva este conditionata de omisiunea partilor de a prevedea o alta rezolvare date, caci o asemenea lege este menita sa suplineasca vointa partilor, nu sa o inlature.

30. Conflictul intre o uzanta normativa si o lege imperativa

• In acest caz se face distinctie intre doua situatii diferite:
• Uzanta normativa completeaza o lege (civila sau comerciala) supletiva - conflictul se rezolva in favoarea legii (civile sau comerciale) imperative deoarece aceasta lege are forta juridica superioara legii supletive.
• Uzanta normativa copleteaza o lege (civila sau comerciala) imperativa - conflictul se rezolva dupa regulile aplicabile conflictelor dintre legi imperative, astfel: daca legea imperativa e o lege civila, are prioritate uzanta comerciala, deoarece legea comerciala are caracter special fata de cea civila; daca legea imperativa e comerciala, conflictul se rezolva in sensul cunoasterii primatului legii care in raport cu cealalta lege are caracter special.

31. Uzantele comerciale uniforme (standardizate)

Alaturi de conventia internationala, uzantele comerciale internationale uniforme constituie izvor international al dreptului comertului international.

Sunt reguli prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica comerciala le-a pus in valoare operand o anumita standardizare si unificare a lor, realizata prin diferite metode (adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte model pt anumite categorii de marfuri, etc)

Cele mai importante varietati ale acestor uzante internatonale uniforme sunt: INCOTERMS (international Rules for the Interpretation of Trade Trems), RAFTD (The Revised American Foreign Trade Definition)

32. Principiul libertatii comertului

• Constituie premisa esentiala pentru desfasurarea normala a circulatiei bunurilor, valorilor si cunostinteleor la scara planetara.
• Este o conditie sine qua non pentru afirmarea dezvoltarea si consolidarea economiei de piata (este consacrat ca pricipiu constitutional - art. 134 alin 2 Constitutia Romaniei)
• Pe plan international acest principiu este reflectat in numeroase acorduri internationale multilaterale: cele ce fondeaza UE, Zona Nord Americana, actul finalal rundei Uruguay, Tratatul de la Roma 1957, Tratatul de la Maastricht 1992, etc

33. Principiul libertatii conventiilor

• Principalele instrumente juridice prin care se concretizeaza raporturile juridice de comert international sunt contractele comerciale internationale si titlurile de valoare. Dau expresie vointei juridice a subiectilor de drept implicati in aceste raporturi. Limitele puterii de decizie a acestor subiecti de drept sunt determinate prin legi imperative. Aceasta limitare marcheaza domeniul de aplicare al principiului libertatilor conventiilor.
• Conform acestui principiu, fiecare subiect se poate obliga numai prin propia lui vointa, numai la ceea ce accepta ca fiind interesul lui si numai in masura in care doreste.
• Acest principiu implica urmatoarele aspecte mai importante:
• Orice contract se incheie prin acordul de vointa al partilor
• Fiecare participant este liber sa-si aleaga partenerii contractuali si sa negocieze cu acestia conditiile contractuale.
• Partiel sunt libere sa determine prin vointa lor, natura juridica, obiectul si continutul contractului
• Pe parcursul executarii cantractului partile sunt libere prin vointa lor sa modifice sau sa rezilieze contractul
• Contractantii sunt liberi sa aleaga legea (romana sau straiana) care sa guverneze fondul si efectele contractului de comert international intervenit intre ele.
• Partile au libertatea de a alege jurisdictia (de drept comun sau arbitraj) careia inteleg sa supuna eventualele litigii generate de contractul lor.
• In contractele comerciale internationale este discutabil primatul legii fata de vointa partilor. S-au conturat doua conceptii diametral opuse:
• Conceptia subiectiva - primeaza vointa partilor
• Conceptia obiectiva - primeaza legea

34. Principiul lex voluntatis

Constituie un caz particular de aplicare a principiului libertatii conventiilor in domeniul raporturilor de comert international, un reflex al acestuia in realitatile economice si juridice pe care le concretizeaza asemenea raporturi.

Doctrina defineste acest principiu ca norma conflictuala fundamentala, potrivit careia conditiile de fond (mai putin capacitatea partilor) si efectele juridice ale contractului comercial international sunt guvernate de legea desemnata in acest scop de catre partile contractante.

Deci, lex voluntatis, exprima regula de generala aplicare la contractelel comerciale internationale, potrivit careia fondul si efectele obligationale ale acetor contracte sunt prioritar supuse legii desemnate de parti ca fiind competente sa le reglementeze.

Acest principiu este refelctat si in legislatia noastra (L 105/1992)

Teoretic, acest principiu se fundamenteaza pe principiul recunoasterii egalitatii tuturor sistemelor de legi nationale (cu referire speciala la dreptul comercial si civil).

Unele contradictii in legatura cu acest principiu se intalneste in legislatia SUA (al Doilea Amendament - permisiv - in comtradictie cu legislatia comerciala - restrictiva)

35. Arbitrajul comercial international. Notiune. Varietati.

• Intro acceptiune, conceptul de arbitraj international desemneaza mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile internationale care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale.
• In alta acceptiune conceptul poate fi definit ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale.
• Arbitrajul international se analizeaza ca jurisdictie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa rezolve litigiile izvorate din raporturile comerciale internationale.
• Se prezinta sub forme variate:
• In functie de competenta materiala a arbitrajului:
• Cu competenta generala in materie
• Cu competenta special in domeniul comertului international (pentru anumite produse)
• In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj:
• Arbitraje de tip bilateral (create prin conventii internationale bilaterale)
• Arbitraje de tip regional (intre statele dintr-o anumita zona geografica)
• Arbitraje avand o vocatie universala (au competenta la scara planetara)
• In functie de structura organizatorica:
• Arbitrajul ad-hoc (ocazional)
• Arbitrajul institutionalizat (permanent)
• In functie de atributiile conferite arbitrilor
• Arbitraje de drept strict - arbitrii statueaza potrivit normelor de drept incidente (de iure)
• Arbitraj de echitate - arbitrajul se realizeaza dupa principiile de echitate si un potrivit normelor de drept (de facto)
• In functie de aderentele (nationale sau internationale pe care le are obiectul litigiului
• Arbitraj national - solutioneaza litigii izvorate dintr-un contract lipsit de aderente internationale
• Arbitraj strain (international) - litigii izvorate din contracte care au aderente internationale.

36. Arbitrajul institutional

Este o forma a arbitrajului de comert international a carei existenta nu depinde de durata unui anumit litigiu si care presupune exercitarea etributiilor jurisdictionale in mod neintrerupt, fiind organizat intr-un cadru institutionalizat prin lege cu caracter de permanenta si continuitate.

Prezinta o serie de avantaje care il fac sa fie preferat arbitrajului ad-hoc

o       Competenta profesionala a arbitrilor

o       Procedura prestabilita pe carepartile o pot recunoaste si i se pot conforma

• Lista arbitrilor constituie un element component al structurii fiecarui centru de arbitraj
• Se stabilesc prin regulamentul propriu reguli de procedura privind solutionarea litigiilor cu care este investita instanta arbitrala.

37. Arbitrajul ad-hoc (ocazional)

• Are urmatoarele trasaturi distinctive:
• Functionaza numai in vederea solutionarii unui litigiu desemnat; odata cu pronuntarea sentintei existenta acestei instante de arbitraj inceteaza.
• Atat structura cat si regulile de procedura pe care este chemat sa le respecte se stabilesc de catre impricinat in fiecare caz in parte
• Structura si procedura pe care trebuie sa o urmeze sunt variabile, dependente de vointa partilor
• In cazul in care e localizat in tara noastra este guvernat de prevederile unei conventii internationale (Geneva 1961)
• Daca e localizat in tara noastra poate fi supus, in temeiul vointei partilor, unei legi straine atunci cand o conventie internationala le autorizeaza sa exercite o atare optiune, daca legea internationala nu contrazice o norma imperativa din dreptul nostru.
• Are caracter facultativ esentialmente voluntar

38. Arbitrajul in echitate

Se analizeaza ca o varietate particulara a arbitrajului ad-hoc.

Este acea forma a arbitrajului comercial international care se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept.

Este de facto, si se caracterizeaza prin:

Arbitrul un are obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe acelea de procedura

Solutia data de arbitru are carcter definitiv, fiind inatacabila la o alta instanta de arbitraj.

39. Arbitrajul incredintat unor mediatori amiabili

40. Caractere generale ale arbitrajului comercial international

41. Natura juridica a arbitrajului comercial international

Legea aplicabila arbitrajului international

Nu se confunda cu legea aplicabila fondului litigiului

Specificul arbitrajului si domeniului de aplicare a legii autonomiei

o       Legea autonomiei nu este specifica numai obligatiilor contractuale (de ex: exista si in regimurile matrimoniale in unele legislatii)

o       Jurisdictia arbitrala isi are fundamentul in vointa partilor, arbitrii nu presteaza un srviciu public

o       Arbitrajul nu este incompatibil cu legea autonomiei.

Deci: arbitrajul comercial international poate primi incidenta legii autonomiei nu in virtutea naturii sale contractuale ci pt ca acestea se impun chiar si stunci cand conventia arbitrala se refera la o materie extracontractuala

Opinia dominanta in doctrina - determinarea dreptului aplicabil in ceea ce priveste actele ce implica activitatea arbitrala, se face tinand cont de dubla influenta - contractuala si jurisdictionala

43. Clauza compromisorie

Este acordul partilor unui contract principal exprimat printro stipulatie inserata in cuprinsul acelui contract sau printrun inscris separat de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi in legatura cu executarea sau neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj

Indeplinesc urmatoarele functii mai importante:

o       Produce efecte obligatorii pentru parti

o       Inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii litigiului

o       Confera arbitrilor puteri cu privire la solutionarea litigiului dintre partile contractante

o       Permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata.

44. Autonomia clauzei compromisorii

Se concretizeaza prin:

o       Invaliditatea contractului principal nu antreneaza invaliditatea clauzei compromisorii

o       Rezolutiunea sau rezilierea contractului pricipal nu pot produce ninci un impact asupra clauzei compromisorii

o       Legea aplicabila conventiei arbitrajului poate fi diferita de legea aplicabila contractului principal.

45. Compromisul

Este o conventie prin care partile stabilesc ca litigiul ivit sa nu fie supus jurisdictiei ordinare ci unui arbitraj

Indeplineste conditiile:

o       Se refera la un litigiu existent

o       Sa exprime vointa partilor in litigiul respectiv sai sa fie supus spre solutionare arbitrajului

o       In cuprinsul compromisului partile desemneaza arbitrul sau arbitriice urmeaza sa statueze asupra contenciosului lor

o       Actul de compromis trebuie sa contina precizari necesare cu privire la organizarea arbitrajului asupra caruia partile au convenit, precum si la procedura de arbitrare

46. Legea aplicabila arbitrajului comercial international

47. Continutul conventiei de arbitraj

48. Contractul de comert international. Caractere juridice

Def: Acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi participanti la comertul international (sub. de drept apartinand ordinii juridice internationale sau sub. De drept apartinanad ordinii de drept nationale) din state diferite in scopul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comert international.

Caractere juridice:

o       Contract cu titlu oneros (exceptii: distribuirea gratuita de esantioane, soldarea unor marfuri, licentele neremunerate de brevete de inventie)

o       Contracte sinalagmatice concrete (exceptie - contractul de gaj comercial)

o       Contracte comutative

o       Contracte consensuale

o       Sunt acte sau fapte de comert

49. Clasificarea contractelor de comert international in functie de durata lor.

Contracte de scurta durata (dintro data sau < de un an)

Contracte de medie durata ( < 5 ani) - cele mai frecvente intre importatoti si exportatori

Contracte de lunga durata ( > 5 ani) - mai rare - de obicei au ca obiect resurse energetice, activitati de constructie/reconstructie de mare amploare

50. Contractele unitare

In functie de complexitatea contractelor se disting doua grupe diferite de operatii de comert international: contracte unitare si contracte complexe

Potrivit naturii lor comporta un singur acord de vointa (contr de v/c, mandat comercial, depozit intrnational, etc) - contracte cu structura monolitica; sau (contract de antrepriza) - cu stuctura juridica de tip mixt

Contractul de tip monolit au un continut pur in care se regasesc numai elemente ce tin de specificul unui anumit contract

Acordul unic ce sta la baza contractelor cu structura de tip mixt da nastere concomitent la drepturi si obligatii ce tin de specificul a cel putin doua contracte.

51. Contractele complexe

(denumirea este improprie conform opiniei autorului)

Este o structura juridica plurivalenta, subsumand o pluritate de contracte distincte reciproc interconditionale care alcatuiesc impreuna un ansamblu contractual inchegat si coerent.

Liantul juridic ce sustine acest ansamblu contractual este vointa juridica a partenerilor contractuali

Ex: contractul de leasing; contractul de factoring; contractul de contructii-montaj; contractul de turism international

52. Eroarea-viciu de consimtamant in contractele de comert international

Nu impiedica formarea acordului de vointa, dar alterand consimtamantul permite anularea actului juridic astfel incheiat (nulitate relativa)

Sunt acele erori ce vizeaza substanta obiectului contractului sau persoana contractantului

Eroarea de fapt (substanta obiectului contractului) este foarte rar intalnita datorita profeionalismului contractantilor

54. Leziune in contractele de comert international

Este o paguba materiala pe care o sufera una dintre partile contractante, din cauza disproportiei vadite de valoare (existente in chiar momentul incheierii contractului) intre prestatia la care s-a obligat si prestatia pe care ar uram sa o primeasca in schimbul ei.

Problema leziunii se pune numai in cazul contractelor sinalagmatice, oneroase si comutative.

Ex: Decretul 443/1972 privind navigatia civila privind navigatia civila in cadrul contractului de asistenta si salvare acordate navelor sau aeronavelor aflate in pericol pe mare, organul de jurisdictie poate dispune majorand retributia convenita salvatorului daca:

o       Meritele salvatorului au fost mai mari decat au fost evaluate in contract

o       Conditiile de salvare au fost mai grele

o       Contractantul salvat a ascuns situatia reala in care se afla

55. Limba contractului de comert international

Partile contractului au libertatea sa alega limba in care sa fie redactat acesta

Frecvent se incheie in 2-3 exemplare cu continut identic dar fiind redactate in limbi diferite

O ipoteza: un exemplar se redacteaza intro limba de circulatie internationala, constituind elementul de referinta pt ipoteza aparitiei ulterioare a unor neintelegeri.

Hotararea partilor cu privire la limba de redactare a contractului prezinta importanta si in momentul incheierii contractului dar si mai tarziu, ulterior acestui moment odata cu desfasurarea procedurii de solutionare a unui eventual litigiu

56. Determinarea legii aplicabile contractului de comert international prin acordul partilor

Sistemele de drept national, doctrina internationala, jurisprudeenta si practica arbitrara internationala sunt de acord ca acordul de vointa al partilor constituie factcorul esential in determinarea legii aplicabile contractului de comert international.

Acesta alegere se poate face:

o       Chiar in cadrul cintractului, printro clauza inclusa la redactarea acestuia numita pactum de lege utenda

o       Se poate face ulterior printro conventie separata

o       Se poate face si printro intelegere verbala, in fata organului de jurisdictie investit cu solutionarea litigiului

In dreptul intrnational privat Romanesc, aceasta alegere se poate face oricand pana la inchiderea dezbaterilor asupra fondului problemei, de catre organul de jurisdictie investit cu solutionarea litigiului.

Aceasta alegere de catre parti a legii aplicabile contractului nu vizeaza alegerea (si nici nu este permis) unei legi individual determinata din cadrul unui sistem de drept ci pot viza un sistem de legi in ansamblu lui.

o       Nominalizarea unei legi nu limiteaza incidenta normativa asupra contractului respectiv ci creaza vocatie de aplicare la acel contract a pt intregul sistem de drept national din care face parte legea respectiva

o       Nu poate fi nominalizata o lege abrogata

Determinarea legii aplicabile de catre parti este tratata in doua teze diametral opuse:

o       Teza obictiva - rolul partilor se limiteaza la localizarea contractului pe care l-au perfectat; din aceasta localizare judecatorul deduce legea aplicabila

o       Teoria subiectiva - judecatorul nu poate corecta alegerea expresa facuta de parti invocand motivul ca respectiva lege nu corespunde adevaratei localizari a contractului

Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenita ulterior datei incheierii contractului are efect retroactiv, fara sa poate totusi:

o       Sa infirme validitatea formei acestuia

o       Sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti

57. Determinarea legii aplicabile contractului de comert international de organul de jurisdictie

In absenta stabilirii legii aplcabile contractului incheiat de catre parti printro dispozitie imperativa, organul de jurisdictie desemnat cu solutionarea litigiului are aceasta prerogativa.

Criterii luate in considerare pt determinarea corecta a legii aplicabile contractului:

o       Legea statului cu care contractul are legaturi mai stranse (unde debitorul prestatiei caracteristice are domiciliul sau resedinta - prestatie de instrainare a unui bun, inchiriere, prestatie indeplinita de un mandatar, depozitar, antreprenor, prestatia garantului in contracte de garantie sau cautiune)

o       La stabilirea legii aplicabile contractului de catre Tribunalul arbitrar s-au conturat 3 tendinte:

Ideea aplicarii cumulative a normelor conflictuale in prezenta

Determinarea legii se aplica in armonie cu principiile dreptului international privat (ex: contractul de mandat - legea tarii unde mandatarul isi indeplineste prestatia contractuala asumata)

Determinarea legii sa se faca in exclusivitate in functie de localizarea incheierii si derularii contractului

o       Legislatia romana sintetizeaza intrun mod unitar ideile esentiale a celor trei tendinte, optand pentru prestatia caracteristica drept reper esential.

58. Domeniul de aolicare a legii contractului

Practica arbitrara a statuat ca legea contractului ("lex contractus") are ca domeniu de aplicare intregul ansamblu al operatiei juridice care cuprinde formarea, efectele, executarea si stingerea obligatiilor contractuale.

Inaitea aparitiei legii 105/1992 opinia de mai sus era valabila indiferent daca legea aplicabila contractului respectiv a fost aleasa de catre parti sau a fost stabilita de organul de jurisdictie.

Din legea 105/1992 se desprind urmatoarele constatari:

o       Legea contractului nu guverneaza conditiile de forma ale acestuia (este o scapare a legii - forma si fondul contractului ar trebui sa fie tratate unitar)

o       Legea e contradictorie in cazul in care legea aplicarii contractului nu este aceeasi cu legea locului in care se incheie acesta; legea "locului" se restrange in a completa legea "contractului" atunci cand si acolo unde completarea este necesara.

o       Legea contractului nu guverneaza si efectele acestuia; domeniile de incidenta a legii contractului fiind: interpretarea acestuia, executarea obligatiilor contractuale, raspunderea contractuala a partilor pt neexecutarea sau efectuarea defectuoasa a prestatiilor asumate.

Conditiile de forma sunt cele rezultate din legea care careia I se supune fondul contractului. Prin derogare de la aceasta regula:

o       Partile care se gasesc la data cand l-au incheiat in state diferite pot respecta forma prevazuta de legea unuia dintre aceste state

o       Reprezentantul partii a indeplinit conditiile de forma ale statului unde s-a aflat in momentul incheierii contractului

o       Formele de publicitate spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului sunt cele supuse legii locului unde se afla bunurile asupra carora se nasc, modifica, transmit sau se sting drepturi conform contractului respectiv.

59. Oferta de a contracta

Oferta de a contracta (oferta ferma) este propunerea pe care o persona (fizica sau juridica) o face altei persoane (fizic sau juridice) sau publicului in generalin vederea perfectarii unui contract si care da expresie unei manifestari unilaterale de vointasi isi poate produce efectele specifice numai in masura aducerii sale la cunostinta destinatarului

Trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii cumulative:

o       Sa fie ferma - adica sa fie facuta in maniera de angajament juridic (sa ateste vointa ofertantului de a se obliga - intentia de a produce efecte juridice; si sa aiba un caracter ferm, sa fie facuta fara rezerve)

o       Sa fie precisa si completa

o       Sa fie adresata uneia sau mai multor perdoane fizice sau juridice determinate

60. Acceptarea ofertei

Este o manifestare unilaterala de vointa menita a se integra in actul de vointa exprimat prin oferta de contractare prin care destinatarul acesteia din urma isi exprima adeziunea deplina si neconditionata la propunerea ce i-a fost adresata de ofertant.

Daca oferta e sub forma de comanda, aceeptarea ofertei femnifica confirmarea comenzii.

Poate fi:

o       Expresa - se concretizeaza in raspunsul destinatarului ofertei ce contine acordul acestuia cu propunerea de a contracta

o       Tacita - ca un fapt juridic oarecare ce da expresie vointei neindoielnice a acceptantului de a perfecta contractul in maniera propusa prin oferta - savarsirea unor acte de execuare a contractului, promisiunea de executare a contractului, etc.

Acceptarea tacita trebuie sa indeplineasca trei conditii cumulative pentru a produce efecte juridice:

o       Ofertantul sa fi cerut acceptarea imediata a contractului

o       Ofertantul sa nu fi cerut un raspuns prealabil de acceptare

o       Un asemenea raspuns sa nu fi fost necesar nici chiar in raport cu natura contractului

Tacerea nu poate semnifica acceptare de regula, dar sunt si exceptii, in special cand partile convin altfel.

Acceptarea produce efecte care ii sunt specifice numai daca indeplineste conditiile:

o       Emana de la destinatarul ofertei sau de la reprezentantul sau autorizat

o       Este conforma cu oferta

o       Ajunge la cunostinta destinatarului in termenul de acceptare (termen conventional sau legal)

61. Acceptarea tardiva a ofertei de a contracta.

Se numeste tardiva acceptarea ce ajunge la ofertant dupa expirarea termenului de acceptare (conventional - stabilit de ofertant, dau legal)

Regula in materie e ca acceptarea tardiva nu produce efecte juridice, ea nefiind apta sa duca la perfectarea contractului

In esenta, ceea ce prezinta relevanta este sosirea acceptarii la sediul ofertantului in termenul de acceptare, acest fiind prezumat ca a luat cunostinta de continutul ei chiar in ziua in care aceasta a fost receptionata.

62. Momentul perfectarii contractului de comert international intre parti

Perfectarea contractului de comert international reprezinta finalizarea procedurii de formare a acestui contract. Determinarea perfectarii este una dintre cele mai controveresate probleme in doctrina juridica de drept privat. Astfel, acordul de vointa al partilor poate fi considerat ca fiind realizat in momentul intalnirii vointelor contractuale - opinie acceptata unanim, dar controversele apar cu privire la derminarea acestui moment.

Perfectarea contractelor de comert international se poate face intre parteneri care se afla in prezenta (caz mai rar) sau intre parteneri ce se afla separati de mari distante (reprezinta regula)

Parteneri ce se afla prezenti. Momentul perfectarii contractului se considera momentul semnarii de catre parti concomitent sau succesiv a contractului, sau momentul realizarii acordului de vointa exprimat intro convorbire telefonica intre parti sau mandatarii autorizati ai acestora.

63. Momentul perfectarii contractului de comert international intre absenti

Perfectarea contractului intre parteneri absenti (prin corespondenta). Logic, ar trebui sa se admita ca perfectarea contractului s-a facut in momentul intalnirii acordurilor de vointa ale ofertantului si acceptatorului ofetei dar, ofertantul nu se poate obliga pana nu stie daca acceptarea a fost facuta, iar acceptatorul nu se poate obliga pana nu stie ca acceptarea sa a fost adusa la cunostinta ofertantului. Iesirea din acest cerc vicios se face prin acceptarea unor prezumtii, de ex: ofertantul a luat la cunostinta acceptarea ofertei la data cand aceasta a ajuns la sediul sau resedinta sa.

Conceptii referitoare la acest aspect:

o       Sistemul emisiunii acceptarii (declaratiunii) - contractul e perfectat din chiar momentul acceptarii ofertei - common law

o       Sistemul receptiei acceptarii - contractul e perfectat in moentul in care acceptarea a ajuns la ofertant - tarile continentale

o       Sistemul informatiunii (sau al informarii) - perfectarea e realizata in momentul cand ofertantul cunoaste efectiv acceptarea ofertei - Italia, Belgia, Olanda

o       Conceptia consacrata in dreptul roman - perfectarea are loc cand acceptarea a ajuns la cunostinta ofertantului

64. Locul perfectarii contractului comercial international

Locul la care se intalnesc vointele juridice ale partilor este locul de perfectare a contractului de comert international

Daca perfectarea are loc intre prezenti, locul perfectarii este locul semnarii, iar daca e prin telefon avem cazul emisiunii acceptarii - locul e locul unde vorbeste acceptantul; si cazul sistemelor receptiei acceptarii si a informarii - locul e locul unde vorbeste ofertantul

Daca perfectarea este prin corespondenta:

o       In sistemul emisiunii acceptarii - locul e sediul sau resedinta acceptantului

o       In sistemul receptiei acceptarii si in sistemul informarii - locul perfectarii e considerat sediul sau resedinta ofertantului

65. Importanta determinarii momentului si locului perfectarii contractului de comert international

Momentul perfectarii marcheaza limita de timp pana la care poate fi exercitat dreptul de revocare a pfertei si respectiv acceptarii - in raport cu acesta se va aprecia daca revocarea ofertei sau acceptarea ei ei au fost sau nu tardive

Moartea sau incapacitatea ofertantului sau acceptatotrului ulterior perfectarii nu produc efecte

Moartea sau incapacitatea ofertantului ori acceptatorului anterior perfectarii contractului, impiedica formarea lui

Valabilitatea consimtamintului si deci existenta viciilor de consimtamant se apreciaza la momentul perfectarii

Legea in vigoare la acel moment se va aplica contractului pe toate perioada lui de derulare

Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu aceasta data a perfectarii contractului

Suportarea riscurilor in cazul contractelor translative de proprietate - in functie de momentul perfectarii contractului

In funcie de momentul perfectarii contractului se determina locul unde s-a produs aceasta operatiune

66. Perfectarea contractului pe baza de antecontract

Se utilizeaza mai ales in cazul contractului de vanzare comerciala internationala de marfuri

Este conventia prin care una din parti sau ambele se obliga sa incheie in viitor un anumit contract al carui continut este determinat in prezent prin chiar acea conventie (promisiune de a contracta)

Este act juridic bilateral, indiferent ca se obliga o singura parte sau mai multe - diferenta intre antecontract si oferta sau acceptarea ofertei care sunt acte unilaterale

De regula, contractul se va perfecta in viitor intre aceleasi parti care incheie si antecontractul, dar exista si exceptii de la aceasta regula.

67. Perfectarea contractului sub conditie suspensiva.

Procedeul se utilizeaza mai ales in materia vanzarii comerciale internationale

Ex: vanzarea dupa "conform mostrei"; vanzarea "pe incercate"; vanzarea unor produse ce necesita licenta de export; etc.

Specific dreptului comercial international este ca realizarea conditiei suspensive consolideaza drepturile si obligatiile asumate prin contract dar, neindeplinirea ei nu trebuie sa duca neaparat, invariabil la solutia considerarii contractului ca fiind inexistent

Partile au si capacitatea de a deroga in privinta conditiei suspensive de la regulile dreptului comun general

68. Clauzele necesare in contractul de comert international

Clauze privind partile contractante - esentiala, conditie de validitate

Clauze referitoare la obiectul contractului

Clauze referitoare la cantitatea marfii - va exista cel putin o clauza de acest gen

Clauze referitoare la calitatea marfii - de regula sunt si clauze referitare la controlul si receptia calitativa a marfii; sau referitoare la distribuirea intre parti a cheltuielilor privind caontrolul de calitate - reguli INCOTERMS

Clauze referitoare la reclamatiile de cantitate si calitate

Clauze ce vizeaza ambalarea si marcarea

Clauze prin care se stabilesc obligatiile de livrare a marfii si termenele de livrare

Alte clauze prin care se reglementeaza diverse astecte privind livrarea marfii.

Clauze cu privire la expeditia, transportul si asigurarea marfii in timpul transportului

Clauze referitoare la obligatia de preluare a marfii

Clauze referitoare la pret

69. Clauze care evoca clauze strict juridice in contractele comerciale intrnationale.

Prin aceste clauze, partile stabilesc reperele raspunderii lor pentru felul cum isi executa obligatiile contractuale asumate, determina legea aplicabila contractului lor si hotarasc jurisdictia la care inteleg sa se supuna pentru solutionarea eventualelor litigii.

Continutul clauzelor ce evoca aspecte strict juridice:

o       Clauzale referitoare la raspunderea contractantilor

o       Clauze referitoare la legea aplicabila contractului

o       Clauze privind jurisdictia competenta sa solutioneze eventualele litigii intre parti

o       Alte clauze ce se stipuleaza in contract

70. Clauza monovalutara

• Presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite: una de plata si alta de cont (prima este mai putin stabila, mai fluctuanta iar cea de-a doua este mai puternica, mai stabila)
• Moneda de cont este etalonul la care se raporteaza moneda de plata si in raport de care se stabileste la scadenta cantitatea de insemne monetare din moneda de plata
• Partile stabilesc ca pretul trebuie recalculat la data platiipe baza cursului unei monede de referinta careia ii atribuie prin excelenta rol de moneda de calcul
• Este eficienta numai atunci cand moneda de calcul are o certa stabilitate

71. Clauza multivalutara bazata pe cos valutar convenita intre parti

• Cos valutar = modalitatea de a crea un etalon artificial de valoare si, totodata, un instrument de rezerva menit sa inlocuiasca atat etalonul aurcat si a etalonului dolar SUA, pentru masurarea valorii altor monede
• Operatiunea de stabilire a cosului valutar se poate face de catre parti printro clauza contractuala, sau de catre organul international specializat
• Valoarea de ansamblu a cosului valutar este functie de cursurile valutelor componente - Ex: pt stabilirea cosului in US$ - fiecare componeta se imparte lacursul US$ de pe piata tarii respective sau se inmulteste cu cursul bursier de la NY al valutelor componente.
• Alegerea valutelor care se includ in cos se face de catre parti de comun acord, in functie de interesele lor.

72. Clauza monovalutara bazata pe cos valutar institutionalizat

• Clauza se invedereaza ca fiind o constructie juridica definita sub aspectul continutului ei ca si al modului in care opereaza de catre un organ international specializat care stabileste atat valutele ce se includ cat si metodologia de calcul a modificarilor de curs.
• Partile contractante nu au nici un rol sub aceste aspecte
• Aceasta unitate de cont stabilita reprezinta in esenta bani internationali.
• Rezulta o stabilitate care are independenta fata de evolutia unei anumite economii.
• Cele mai cunoscute sunt:
• DST (drepturi speciale de tragere) - in practica FMI
• ECU (European Currency Unity) - introdus in practica europeana in 1979
• ASU (Asian Monetary Unity) - 1974

73. Clauza aur

• Este o stipulatie contractuala in virtutea careia pretul contractual se exprima fie intro valuta luandu-se aurul ca etalon al acelei valute fie in aur urmand a se platii in moneda aur. Rezulta doua variante: clauza valoare-aur si clauza moneda-aur
• Functionarea clauzei aur este subordonata unei conditii esentiale, ca moneda de plata sa fie exprimata in aur printro paritate oficiala.
• Aceasta functie a aurului a fost suspendata oficial in 1978

74. Clauza de optiune a monedei liberatorii

• Este stipulatia contractuala in virtutea careia partile exprima pretul convenit in doua sau mai multe monede de plata avand in vedere paritatea existenta intre acestea la data contractarii si prin care se autorizeaza creditorul ca la scadenta sa aleaga dintre acele monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa faca plata in moneda astfel aleasa.
• De regula, partile stabilesc ca moneda de plata monede ale caror cursuri inregistreaza valori sensibil apropiate
• Dreptul de optiune privind moneda liberatorie poate fi atat a creditorului cat si a debitorului
• Uneori aceasta clauza dobandeste caracter speculativ

75. Clauza de optiune a locului de plata

• Este o varianta a clauzei monovalutare care se caracterizeaza prin aceea ca creditorul dobandeste dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale calculata pe baza unei valute de cont prestabilita prin contract in locul ales de acesta dintre cele convenite intr-un atare scop, iar debitorul isi asuma obligatia de a satisface optiunea astefel exprimata platind in moneda locului ales de creditor
• Alegerea locului paltii determina implicit si alegerea valutei (plata se face in valuta locului ales).
• Aceasta clauza poate fi analizata ca o modalitate a clauzei monovalutare (dar nu o clauza de evitare a riscului valutar)

76. Clauze de recalculare sau de revizuire a pretului

• Este una din clauzele asiguratorii menite sa contracareze riscurile nevalutare
• Sunt numite si clauze de indexare a pretului si au ca finalitate mentinerea valorii contractului
• Indexare = procedeu juridic general de raportare a unui element contractual (de regula pretul) la un anumit etalon avand ca finalitate mentinerea valorii celui dintai
• Este pus in valoare prin clauza de revizuire a pretului denumita in doctrina si clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret mobil
• Costa intro stipulatie contractuala prin care partile convin ca atunci cand intre momentul perfectarii contractului si acela al executarii lui survin modificari semnificative ale preturilor materiilor prime, energiei, fortei de munca, etc sa fie indreptatite sa procedeze la recalcularea acestuia.
• Clauza de recalculare are o dubla natura:
• Clauza monetara deoarece se bazeaza pe indici ce reflecta variatiile de valoare (sau curs) ale monedelor
• Este o clauza de protectie economica
• Privita ca si clauza de protectie nemonetara (protectie economica) poate fi:
• Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala)
• Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (sau complexa)
• Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala

77. Clauza clientului cel mai favorizat

Este o stipulatie contractuala prin care vanzatorul sau furnizorul de bunuri sau servicii se obliga sa acorde celuilalt contractant (cumparator, beneficiar) cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual altor parteneri cu privire la contracte avand acelasi obiect

Domeniul de utilizare a clauzei:

Contracte asigurand aprovizionarea

Contracte de concesiune

Contracte de vanzare

Contracte de transfer de tehnologie

• Prin efectul clauzei, daca vanzatorul sau furnizorul acorda unui tert pe parcursul executarii contractului convenit cu cumparatorul (sau beneficiarul) conditii mai favorabile decat cele pe care le-a consimtit in contract, aceleasi conditii se vor aplica, din chiar momentul cand ele au fost acordate tertului, si in favoarea celui cu care a contractat initial.
• Exista opinii dupa care clauza clientului cel mai favorizat risca sa devina inoperanta daca intre parti nu exista raporturi de incredere bine conturate.

78. Clauza ofertei concurente

• Este stipulatia contractuala (din grupa clauzelor de adaptare a contractului comercial internacional la imprejurari noi) care presupune asumarea de catre vanzator a obligatiei de a acorda cumparatorului aceleasi conditii pe care le-ar oferi acestuia din urma, pentru aceeasi marfa alti furnizori concurenti in materie (evident conditii mai favorabile)
• In temeiul aceste clauze, cumparatorul dobandeste dreptul de a valorifica fata de partenerul sau contractual oferta mai favorabila a unui tert.
• Vanzatorul are optiunea de a accepta noile conditii, sau de a le refuza, caz in care cumparatorul poate suspenda sau rezilia contratul cu acesta si incheia un altul cu tertul concurent.
• Se intalneste de regula in cazul contracteleor de aprovizionare cu materie prima pe termen lung.

79.Clauza de hardship (sau de impreviziune)

• Face parte din clauzele de adaptare a continutului contractului comercial internacional la noble imprejurari.
• Este stipulatia contractuala prin care devine posibila modificarea continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii sale se produc fara culpa contractantilor evenimente ce    nu puteau fi prevazute in momentul stabilirii raportului juridic de obligatie, dar care schimband substantial si elementele avute in vedere de parti in momentul contractarii, creeaza pentru unul din contractanti consecinte mult prea oneroase pentru a fi echitabil ca acesta sa le suporte singur
• Deci, situatia de hardship rupe echilibrul contractual punandu-l pe unul dintre contractanti intro pozitie net dezavantajoasa fata de celalalt prin crearea unor dificultati majore in aducerea la indeplinire a obligatiilor sale contractuale asumate
• Cauza de hardship nu impiedica executarea prestatiei la care s-a obligat contractantul vizat ci modifica doar conditiile de executare a ei.
• Mecanismul de functionare a clauzei de hardship:
• Cel ce considera ca se afla intro situatrie de hardship terbuie sa-i notifice in scris celeilalte parti evenimentul survenit
• In termen scurt de la primirea notificarii, cealalta parte trebuie sa-si precizeze punctul de vedere care poate fi:
• Sa accepte propunerea ce i s-a facut
• Sa accepte situatia de hardship, dar sa propuna o alta solutie pentru adaptarea contractului lal noua realitate, in locul celei propuse in contract pentru acest caz (cheama la consultari)
• Sa respinga propunerea, nerecunoscand starea de hardship.

80. Clauza de forta majora

• Este stipulatia contractuala avand caracterul unui substituit de clsuza de adaptare, atunci cand contine prevederea potrivit careia contractul se suspenda in caz de forta majora, urmand ca el sa continue dupa perioada de suspendare in noile conditii care vor fi negociate intre timp.
• Forta majora este privita ca o imprejurare de fapt, imprevizibila la data incheierii contractului si insurmontabila, care face imposibila executarea obligatiilor asumate de catre un contractant, determinand pe plan juridic exonerarea de raspundere a debitorului respectiv
• Evenimentele de forta majora devin cauze de exonerare de rapsundere a debitorului numai in urmatoarele conditii:
• Avertizarea creditorului de catre debitor - trebuie facuta imediat
• Dovada fortei majore - se face de prin certificare de catre un organ oficial din tara respectiva
• Clauza trebuie sa prevada si mijloacele prin care se va face proba ei.
• In functie de modul de impiedicare de derulare a contractului care poate fi total sau partiala, definitiva sau temporara, contractul va fi suspendat sau reziliat total sau partial (numai unele clauze)

81. Clauza primului refuz

Este stipulatia contractuala in temeiul careia unul dintre contractanti se obliga fata de celalalt sa-i propuna a realiza impreuna in viitor, o anumita operatie comerciala cu preferinta fata de orice alt client iar in caza de refuz al beneficiarului ofertei, cealalta parte ramane libera sa trateze cu oricare alt client

Pe baza posibilitatilor de succesiune in timp a ofertelor facute de un partener celuilalt si tertului s-au distins urmatoarele situatii:

o       Promitentul se angajeaza fata de partenerul sau contractual beneficiar al clauzei sa-i propuna acestuia operatiunea comerciala avuta in vedere mai inainte de orice negociere cu tertul cu referire la acea operatiune

o       Promitentul isi rezerva dreptul sa solicite in prealabil oferte tertului asumandu-si totodata obligatia de a un accepta vreuna dintre ele inainte de a propune beneficiarului incheierea contractului in aceleasi conditii cu cele prevazute in oferta tertului

Clauza primului refuz poate imbraca si forma juridica a stipulatiei pentru altul, in cazul in care prin aceasta clauza beneficiul optiunii se acorda unui tert

82. Pactul de preferinta

Este o varietate a promisiunii de vanzare

Este conventia prin care proprietarul unei cantitati de marfa se obliga fata de o alta persoana (beneficiarul promisiunii) ca in cazul in care vinde acea marfa sa-I acorde preferinta la pret egal

Este un contract incheiat sub conditie potestativa simpla.

Promitentul nu se obliga sa vanda ci numai sa acorde preferinta beneficiarului promisiunii in cazul in care va vinde (isi asuma o obligatie de a face nu de a da)