COMERTUL INTERNATIONAL CU BUNURI (MARFURI) IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XX-LEA

COMERTUL INTERNATIONAL CU BUNURI (MARFURI) IN A DOUA JUMATATE A SECOLULUI AL XX-LEA

Obiectivele temei:

- cunoasterea evolutiei valorii comertului international cu bunuri (marfuri) in perioada 1950-1998;

- identificarea mutatiilor in structura fizica a comertului international cu bunuri (marfuri) in a doua jumatate a secolului al XX-lea;

- determinarea modificarilor in repartizarea geografica a comertului international cu bunuri (marfuri) in perioada postbelica;

- cunoasterea principalelor curente de schimburi comerciale de bunuri (marfuri).

Concepte cheie:

- produse de baza;

- produse manufacturate;

- repartizarea geografica a comertului international;

- curentele (fluxurile) principale de marfuri.

Mediul economic si comercial international, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a inregistrat numeroase si importante mutatii, datorita dezvoltarii fortelor de productie, cu prioritate a industriei, in mai multe state ale lumii, chiar daca acest lucru a avut loc in mod inegal.

Dintre fenomenele cele mai reprezentative desfasurate in ultimii 50 de ani se detaseaza prabusirea sistemului colonial si aparitia pe harta lumii a circa 150 de noi state, indeosebi in Africa si Asia. Totodata, au avut loc revolutia tehnico-stiintifica si trecerea la era informationala, accentuarea interdependentelor economice dintre state, urmare a specializarii si cooperarii rezultate pe baza diviziunii internationale a muncii si a aparitiei procesului de integrare economica, precum si accentuarea rolului societatilor transnationale in economia, exportul si importul mondial. A crescut importanta organizatiilor internationale avand vocatie universala, cu profil financiar, bancar si comercial si a procesului de globalizare, dar, totodata, s-au adancit discrepantele in ceea ce priveste nivelul de trai al populatiei din cele aproape 200 de state si teritorii ale lumii, din care mai mult de jumatate se afla sub pragul saraciei.

1.1. Evolutia valorii comertului international cu bunuri (marfuri) in perioada 1950-1998

O succinta retrospectiva a evolutiei volumului valoric al comertului international in prima parte a secolului XX cu suisuri si coborasuri deosebite, de la 33,1 miliarde dolari SUA in anul 1900 la 117,2 miliarde dolari in anul 1920, pentru ca in anul 1940 sa fie de numai 41,6 miliarde dolari SUA permite sa se remarce contrastul acestei evolutii cu cresterea constanta a volumului valoric al comertului international in a doua jumatate a secolului al XX-lea.

Pentru a putea intelege mai bine evolutia valorica a comertului international, in perioada postbelica, fenomenele produse in timpul ultimei jumatati de veac, mentionam cele doua socuri petroliere din anii 70, crizele economice ciclice din primii ani ai deceniilor opt, noua si zece, precum si reformele ce au avut loc in anii 90 in tarile europene foste socialiste, aflate in proces de tranzitie.

Cele trei trasaturi principale ale comertului international din perioada analizata (1950- 1998) pot fi sintetizate in felul urmator:

a) Prima trasatura caracteristica consta in faptul ca in aceasta perioada s-a inregistrat cel mai inalt ritm de crestere valorica (12%), cu o perioada de varf de 20,3% pentru anii 1971-1980, astfel ca din 1950 pana in 1998 volumul valoric al exporturilor mondiale a sporit de cca. 88 ori, adica de la 61 miliarde dolari la 5338 miliarde dolari SUA.

Aici se cuvine o remarca in legatura cu cresterea diferentiata a exportului de produse manufacturate (de 168 ori) si a celui de produse agricole (de 19 ori). Semnificativ este si faptul ca volumul fizic al bunurilor vandute intre 1950-1998 s-a majorat de 18,5 ori), iar preturile de cca. 4,8 ori. Este de evidentiat, totodata, ritmul deosebit de inalt de crestere a valorii exportului mondial (88 ori) fata de cel al volumului fizic al exportului (18,5 ori), ritmul de crestere a productiei (6,5 ori) si al PIB-ului mondial (6,1 ori).

De retinut ca intre anii 1999-2001 exportul mondial a crescut continuu atingand 5.610 miliarde dolari SUA, apoi 6.180 si 6.230 miliarde dolari SUA. In anul 2003, exportul mondial a ajuns la 7274 miliarde dolari SUA.

b) A doua trasatura caracteristica este aceea ca volumul valoric al comertului international, in a doua jumatate a secolului XX, a inregistrat o dinamica deosebit de rapida, superioara dinamicii tuturor celorlalti indicatori sintetici ai economiei mondiale (PIB, productie industriala, productie agricola). Daca, in anul 1998, comertul mondial crescuse, asa cum am aratat, de 88 ori, in ce priveste volumul valoric si de 18,5 ori in ce priveste volumul fizic, fata de anul 1950, PIB-ul real pe plan mondial s-a majorat, in aceasta perioada, de 8,5 ori, productia industriala mondiala de peste 9,5 ori, iar productia agricola de peste 4,5 ori. Este de remarcat faptul ca aceasta trasatura, caracteristica unei perioade de aproape 52 de ani, pana la sfarsitul secolului XX, a avut o aceeasi tendinta si pe etape intermediare atat in perioadele 1950-1970 si 1971-1980, cat si in anii 1981-1998.

c) Cea de a treia trasatura caracteristica a evolutiei volumului valoric al comertului international releva cum comertul international a devansat, ca ritm de crestere, precum si ca volum valoric absolut, rezervele de aur si devize centralizate ale tarilor nesocialiste. S-a ajuns ca la sfarsitul anilor 80, rezervele de aur si devize sa reprezinte numai 24% din volumul valoric al importurilor tarilor nesocialiste.

1.2. Mutatii in structura fizica a comertului international cu bunuri (marfuri) in a doua jumatate a secolului al XX-lea

Decalajele intre resursele materiale si tehnologice ale statelor si nevoile lor, fie sub aspect cantitativ sau calitativ, fie generate de o lipsa acuta sau numai de necesitatea completarii nevoilor, inclusiv pentru efectuarea unor operatiuni de import pentru reexport, plaseaza comertul international in situatia unuia dintre cele mai importante sectoare economice care poate sa contribuie la dezvoltarea statelor.

O prima clasificare care permite analizarea modificarilor intervenite in structura fizica a comertului international este impartirea marfurilor in doua mari grupe:

- produse de baza (bunuri neprelucrate sau cu grad redus de prelucrare);

- produse manufacturate (produse finite si semifinite).

Din studierea datelor statistice ale publicatilor ONU (Organizatia Natiunilor Unite) si OMC (Organizatia Mondiala a Comertului) rezulta ca, inainte de cel de-al doilea razboi mondial, produsele de baza ajunsesera sa reprezinte aproape 2/3 din exportul international, pentru ca in anul 1960 ele sa ajunga la 1/2, in anul 1990 la 1/4, iar in anul 1998 la 20% din acest export. Diametral opusa a fost evolutia produselor manufacturate, a caror pondere, de la 36,4% in anul 1937, a crescut constant (cu exceptia anilor 1974-1985), atingand, in 1998, procentajul de 80%.

In exportul mondial de produse de baza, intre anii 1975-1985, pe primul loc s-au aflat tarile in curs de dezvoltare, dupa care pana in 1998 pe locul fruntas s-au situat tarile capitaliste dezvoltate, care, de altfel, ocupasera prima pozitie, in exportul mondial, si in perioada 1960-1975. Cu o pondere redusa, intre 4,6 si 13,2%, tarile socialiste (sau foste socialiste) s-au situate mereu pe pozitia a treia in exportul mondial cu produse de baza. In ceea ce priveste importul mondial la aceasta grupa de produse, formata din produse minerale si agricole sub forma de materii prime, intre anii 1975-1998 tarile capitaliste dezvoltate au detinut o pondere intre 3/4 si 2/3, devansand tarile in curs de dezvoltare, care numai in anii 90 au avut o pondere putin peste 1/4, in timp ce tarile socialiste sau foste socialiste (in tranzitie la economia de piata) au ocupat acelasi loc trei, cu ponderi minore, de o cifra, cu exceptia anului 1998, cand au atins 10,6% din importul mondial.

La grupa produselor manufacturate in ultimii 25 de ani din secolul XX, tarile capitaliste dezvoltate au detinut ponderi intre 70% si aproape 84% in totalul exportului mondial de produse manufacturate, cu mentiunea ca, din 1975, cand ponderea a fost de 83,8%, aceasta s-a diminuat treptat, ajungand in anul 1998 sa fie de 70,2%. Pe pozitia a doua la exportul mondial de produse manufacturate, incepand din anul 1980, s-au situat tarile in curs de dezvoltare cu ponderi care, in 1975, abia ajungeau la 6,8% pentru ca, in anii 1997-1998, sa depaseasca 26%, urmare a efortului depus in general in procesul de industrializare si, mai ales, a cresterilor inregistrate la exportul tarilor din Asia de Sud-Est. Cat priveste tarile socialiste sau foste socialiste (in tranzitie la economia de piata), daca intre 1975-1985 ponderea lor in exportul mondial de produse manufacturate oscila in jur de 10%, incepand din anii 90, ea nu a mai depasit nici 5%, situandu-se intre 1,7 si 3,3 %.

Referitor la evolutia ponderilor detinute in importul mondial de produse manufacturate, rezulta ca tarile capitaliste dezvoltate s-au situat permanent pe primul loc, cu o pondere atingand 2/3 din totalul importurilor lumii, urmate de tarile in curs de dezvoltare, cu o usoara crestere de la 25,4% in anul 1975 la 27,5% in anul 1998, ajungand in anii 1996 si 1997 in jur de 30% din importul mondial. Cat priveste tarile socialiste sau foste socialiste (in tranzitie la economia de piata), numai in anul 1995 ponderea acestora in importul mondial de produse manufacturate a depasit 10%, respectiv 11,9%, pentru ca in ceilalti ani, pana in 1998, sa inregistreze o scadere semnificativa, ajungand la 2,7

O a doua clasificare, tip standard, elaborata de ONU CTCI (Clasificarea Tip a Comertului International), privind structura fizica a comertului international, are in vedere o cunoastere mai in detaliu a mutatiilor in timp la nivelul a 6 grupe de produse: 1. Produse alimentare 2. Materii prime 3. Combustibili 4. Produse chimice 5. Masini, utilaje si mijloace de transport 6. Alte produse manufacturate.

Primele 3 grupe sunt produse de baza, iar urmatoarele 3 grupe sunt produse manufacturate. Tabelul nr. 1 permite observarea modificarilor care au avut loc, intre anii 1970-1998, in evolutia structurii fizice a exportului mondial.

1.3. Modificari in repartizarea geografica a comertului international cu bunuri (marfuri) in perioada postbelica. Cum este si firesc, in cursul unei jumatati de veac, respectiv pana la finele secolului XX, au avut loc numeroase evenimente politice si economice care au exercitat o influenta importanta asupra orientarii geografice a comertului international cu bunuri. Ele au fost prezentate in analiza efectuata privind evolutia valorica si a structurii fizice a comertului international cu bunuri de la subcapitolele 1 si 2 de mai sus.

Asa cum s-a procedat si anterior, analiza se va ocupa, in continuare, de identificarea modului in care a evoluat participarea celor 3 grupe de tari la ansamblul comertului international cu bunuri. Din tabelul nr. 2 se desprind modificarile produse pe parcursul a 50 de ani.

Din datele statistice prezentate in tabelul nr. 2 rezulta evident pozitia de lider permanent al tarilor capitaliste dezvoltate in comertul international cu bunuri timp de jumatate de secol, ele detinand ponderi de peste 60 si 70%. Se remarca, pentru perioada analizata, o crestere constanta a acestei ponderi din 1950 pana in 1970, apoi o reducere in anul 1980, urmata de o majorare in anul 1990 si o diminuare in anul 1998, dar mereu ponderea respectiva fiind de peste 2/3 din comertul mondial cu bunuri.

Tarile in curs de dezvoltare, in schimb, in aceeasi perioada 1950-1970, cand tarile capitaliste dezvoltate cresteau ca pondere in comertul mondial cu bunuri, isi reduceau ponderea de la 29 % la 17,4%; a urmat o crestere semnificativa in anii 70, datorita socurilor petroliere ce au facut sa sporeasca sensibil, in afara de pretul titeiului, si pretul celorlalte produse de baza, astfel ca, in anul 1980, aceasta pondere era de 24,3%. Daca, in deceniul al 9-lea al secolului XX, am asistat la o usoara reducere a ponderii acestor tari, ea fiind de 22,1% in anul 1990, in urmatorii ani ea a crescut, atingand, in 1998, 28,0%. De retinut ca, in anii 1996-1997, aceasta pondere a fost de 29 %, respectiv 29,6%.

Cat priveste tarile socialiste sau foste socialiste (in tranzitie la economia de piata), dupa o crestere promitatoare a ponderii lor in comertul mondial, in anul 1960 fata de anul 1950, ulterior, timp de trei decenii ele si-au pastrat nivelul atins, in jur de 10%. Carentele in competitivitatea produselor au facut ca aceste tari, desi detineau o pondere de cca 30% in productia industriala mondiala, sa participe la exportul si importul mondial numai cu 1/3 din aceasta pondere. Pe fondul unei reforme economice si politice in tarile respective din Europa, in anii 90 a avut loc o scadere drastica a ponderii lor in comertul mondial, care a ajuns sa fie de 4% in anul 1998. La aceasta a contribuit si faptul ca, in statisticile internationale, R. P. Chineza, dupa 1990, a fost inclusa in grupa tarilor in curs de dezvoltare.

Din alt unghi de vedere, respectiv acela al modului in care participa continentele lumii la comertul mondial, constatam modificari demne de retinut in repartizarea comertului international in ultimele doua decenii, in contextul existentei unei accentuate inegalitati

cauzate de dezvoltarea economica diferita a statelor de pe continentele respective si de gradul de angrenare a lor in diviziunea internationala a muncii (tabelul nr. 3).

1.4. Curentele de schimburi comerciale internationale de bunuri (marfuri)

(1) Curentele (fluxurile) principale de marfuri din comertul mondial, pentru mai usoara intelegere a directiilor acestora, se analizeaza, in primul rand, cu ajutorul punctelor cardinale. Din tabelul nr. 4 rezulta evolutia acestor fluxuri, cu cresteri si diminuari importante in anii '90 ai secolului XX.

(2) In legatura cu directionarea fluxurilor de marfuri din punct de vedere al punctelor cardinale, precum si al curentelor pe grupe de tari (capitaliste dezvoltate, in curs de dezvoltare si socialiste sau foste socialiste in tranzitie), exista si opinia economistului japonez Kenichi Ohmac, conform careia comertul international cu marfuri este polarizat intre trei mari zone, respectiv triada : Uniunea Europeana, America de Nord (SUA, Canada si Mexic) si Asia de Sud-Est (unde sunt incluse Japonia, Australia, Coreea de Sud, Singapore). Daca, la jumatatea anilor 80 ai secolului XX, comertul transpacific devine superior comertului transatlantic, dupa aproximativ un deceniu, pentru prima oara, exporturile Statelor Unite spre Asia depasesc vanzarile americane spre Europa, prefigurand o deplasare a centrului de greutate al economiei mondiale catre Asia, in secolul al XXI-lea.

Intrebari de autoevaluare

Adevarat/Fals

1. In perioada 1975-1985 Tarile in curs de dezvoltare s-au aflat pe primul loc in exportul mondial de produse de baza.

Raspuns: A

AlegeTi varianta corecta

2. Care din grupele principale prezentate ocupa primul loc in exportul mondial in ultimele 3 decenii ale sec. al XX-lea?

a) produse alimentare;

b) combustibili;

c) masini, utilaje, mijloace de transport.

Raspuns: c

3.In cadrul comerTului mondial cu marfuri pe continente in ultimele doua decenii ale sec.XX liderul mondial a fost:

a) America de Nord;

b) Europa;

c) Asia.

Raspuns: b

CompletaTi spaTiile libere

4. Bunurile neprelucrate sau cu un grad redus de prelucrare fac parte din grupa produselor de baza