Comert international

1. Diviziunea sociala a munci si aparitia schimbului de marfuri

Aparitia schimbului regulat de produse este indiscutabil legat de aparitia diviziunii sociale a muncii fiind practic un rezultat al acesteia. In comuna primitiva nu au existat conditii benefice dezvoltarii unui alt gen de diviziune a muncii, decat cea dupa sex si varsta.

Diviziunea sociala a muncii a aparut in perioada de descompunere a comunei primitive odata cu trecerea la pastorit si agricultura. Desprinderea tribului de pastori de cel de agricultori a constituit prima mare diviziune sociala a muncii ceea ce a generat o crestere a productivitatii muncii pt acele vremuri.

Sf. sec.XV incep sec.XVI anunta debutul unei noi epoci in activitatea economica. Descoperirile geografice si marile schimburi comerciale au favorizat includerea in circuitul ec a noi teritorii si regiuni, au generat dezvoltarea comertului international. Pe masura ce procesul de diferentiere a productiei sociale a depasit granitele nationale, diviz soc a muncii.

Aparitia si dezvoltarea unor noi forme de activitati productive:olaritul, tesatoria, fieraria, cunoscute sub numele de mestesuguri au generat aparitia celei de-a doua mare diviziune sociala a muncii, prin desprinderea mestesugarilor de agricultori. Daca agricultorii si crescatorii de animale consumau o parte semnificativa din produsele obtinute, mestesugarii detineau in totalitate scimbarilor, producia lor. Practic aparitia productiei de marfuria avut loc la granita dintre comuna primitiva si oranduirea sclavagista.

Aparitia negustorilor ce se ocupau exclusiv cu comertul si desprinderea acestora de restul populatiei a reprezentat a treia mare diviziune sociala a muncii.

Despre diviziunea internationala a muncii se poate vorbii in masura in care se conturaza un anumit potential de productie, anumite structuri ale economiilor nationale si pe baza acestora specializarea internationala in productie.

Diviziunea internationala a muncii reprezinta expresia sintetica a tendintelor de specializare internationala in vederea participarii la circuitul economico mondial.

Specializarea internationala in productie are drept scop adaptarea potentialului national la caracterisicile cererii de pe piata mondiala.

Diviziunea internationala a muncii a inceput sa se formeze in conditiile aparitiei si dezvoltarii capitalismului si s-a adancit ulterior sub incidenta unor cumuli de factori.

Istoria dezvoltarii ec mondiale a demonstrat ca progresul economic al unei tari depinde de gradul de mobilizare si folosire a resurselor proprii,(umane, materiale si financiare), de eforturile fiecarui popor in parte .

In prezent nici o tara din lume nu isi poate permite sa promoveze o politica autarhica neputandu-se izola de circuitul economic mondial, deoarece consecintele ar fi catastrofale asupra propriei dezvoltari.

Participare la diviziunea internationala a muncii si la circuitul ec mondial este de natura sa potenteze eforturile proprii ale fiecarui popor si sa accelereze progresul economic al tuturor statelor.

In concluzie diviziunea internationala a muncii si specializarea internationala in productie au creat necesitatea stabilirii unor raporturi economice noi intre statele lumii generand practic dezvoltarea cooperarii bilaterale si multilaterale intre acestea.

2. Definirea conceptului de comert international si componentele acestuia

Comertul international reprezinta totalitatea legaturilor comerciale de tip vanzare-cumparare, de bani si serviciu ce se desfasoara intre diferitele state ale lumii, avand la baza diviziunea internationala a muncii.

Mai mult, este o forma de legatura intre pietele nationale, intre producatorii de marfuri din diferit tari legatura ce apare pe baza diviziunii internationale a muncii si ce exprima interdependentele ec dintre state , regiuni si continente.

Principalele componente ale comertului international

schimbul de marfuri sau de produse:

scchimbul de servicii ce poate fi sau nu in legatura cu cel de marfuri;

schimbul financiar-bancar;

schimbul de brevete, marci, tehnologii de fabricatie, proiecte, programe de calculator; schimbul de opere de arta si de creatii muzicale;

schimbul ce are loc intre si in cadrul STN; (soc trans-nationale)

schimbul ce are loc in cadrul actiunilor de cooperare pt constituirea de obiective industriale, agricole si social-culturale;

In concluzie comertul international a aparut nca o necesitate a extinderii economiilor nationale in incercarea lor de a se dezvolta continuu si de a asigura un nivel mai ridicat al bunastarii . Acesta se afla in interdependenta cu restul componentelor economice nationale:sistemul productie-consum-acumulare- schimb exterior.

3. Factorii care au condus la crestera si diversificarea comertului international in sec xx

Secolul XX marcheaza expansiunea comertului international in special in a doua jumatate cand s-a produs cea mai mare crestere de pana atunci atat ca valoare cat si ca volum.

Exporturile au cunoscut o multiplicare valorica de aproximativ 104 de ori, ca urmare a evolutiei dinamicii preturilor.

Aceasta evoluie a fost generata de urmatori factori:

• conditii diferite pedoclimatice;
• repartitia ilegala a factorilor de productie pe tari si egiuni(mat prime, forte de munca, tehnologie, capital);
• revolutia tehnico-stiintifica;
• industrializarea apida aunor tari:Taiwan, Singapore, China, Tailanda, Mexic;
• expansiunea STN(soc trans-nationale);
• extinderea investitiilor straine directe-ISD;
• cursa inarmarilor;
• lupta din domeniul energetic;
• expansiunea comertului cu servicii;
• implicarea statului in comertul exterior;
• procesul de globalizare;
• liberalizarea pietei de capital;
• cresterea nivelului de trai al populatiei;

4. Rolul comertului international in evolutia economica. Principalele avantaje si dezavantaje.

cresterea si accentuarea interdependentelor dintre tari au marit importanta comertului exterior;

cresterea PIB in dezvoltare;

cresterea veniturilor nationale din comertul exterior a generat si cresterea consumului

Avantaje ale comertului international:

incasarea de valuta din exporturile efectuate;

cresterea nivelului de trai;

accentuarea compeitiei interne;

diversificarea ofertei si cresterea libertatii de alegre a consumatorilor;

raspandirea tehnologiilor performante;

promovarea progresului tehnic:

cresterea productivitatii muncii;

valorificarea eficienta a resurselor materiale;

scaderea somajului;

Dezavantaje ale comertului international:

exploatarea internationala a unor resurse naturale;

adancirea decalajelor dintre tarile ce exporta produse cu valoare adaugata ridicata si cele cara exporta materii prime sau produse cu un nivel scazut de prelevare;

declansarea unor razboaie comerciale ca urmare a luptei pentru cucerirea de noi piete.

In concluzie, se impune o atentie marita in dezvoltarea comertului international, deoarece dintr-un factor de stabilitate si dezvoltare acesta poate deveni o cauza a instabilitatii si a stagnarii economice.

5. Mercantilismul

A reprezentat filozofia economica a sec. XVI-lea si a estimat credinta ca bogatia unei tari este data de cantitatea de metale pretioase de care aceasta dispune.

Conform acestei teorii, principalul deziderat al unei tari era sa-si sporeasca rezervele de metale pretioase ptr. obtinerea si sporirea excedentului balantei comerciale prin promovarea exportului si restrictionarea importului.

Mercantilismul parea sa fie o atitudine economica sanatoasa. Sectoarele productive orientate catre export imbratisau aceasta teorie deoarece puteau sa solicite masuri de stimulare a exportului.

Pe de alta parte, producatorii pentru piata interna erau si ei incantati deoarece puteau sa solicite adoptarea si aplicarea unor politici comerciale protectioniste la produsele importate.

Consumatorii si firmele erau cei care suportau efectele negative ale practicilor mercantiliste:

plateau impozite mai mari - pentru sustinerea subventiilor bugetare;

produsele erau mai scumpe si slab calitativ ca efect al restrictiilor aplicate la import;

producatorii protejati erau lipsiti de interesul de a minimiza costurile produselor nefiind competitive pe piata externa;

paleta de alegere a produselor era destul de ingusta.

Mercantilismul a perceput comertul ca pe un joc cu suma nula, ca pe pe un fenomen de redistribuire a avutiei globale intre natiuni, lucru care a condus la o serie intreaga de controverse.

Primul economist care a controversat aceasta teorie (1752) David Hume, a identificat doua slabiciuni majore ale teoriei mercantiliste.

nu cantitatea de aur ofera imaginea bogatiei unei tari ci cantitatea de bunuri si servicii ce pot fi cumparate cu acesti bani;

prin acumularea aurului peste limitele cererii in interiorul tarii, pretul acestuia va scadea in raport cu cel al bunurilor cerute la export.

Prin urmare, evidentierea comportamentului de tip mercantilist, este o preocuapre constatnta a multor grupuri de interese avand in vedere starea conflictuala pe care o alimenteaza in comertul international.

Teoria avantajului absolut.

In anul 1776, Adam Smith a adus o noua critica majora mercantilismului, demonstrand existenta posibilitatii de castig pentru toti partenerii implicati in comert.

A. Smith a sustinut ideea comertului liber intre state considerandu-l calea cea mai potrivita de sporire a bogatiei.

In opinia lui A. Smith, comertul international nu este un joc cu suma nula si este guvernat de legea valorii bazata pe munca. Practic, o tara trebuie sa urmareasca prin specializare obtinerea produselor la costurile cele mai scazute urmand ca prin exportul acestora sa se achizitioneze din alte tari, marfuri ale caror costuri sunt mai ridicate in tara respectiva.

7. Teoria costurilor comparative de productie si a avantajului relativ.

Aceasta teorie a fost dezvoltata de David Ricardo si presupune: o tara trebuie sa produca si sa exporte acele bunuri la care este relativ mai productiva decat alte tari si sa importe marfurile la care alte tari sunt relativ mai productive.

Aceasta teorie este o extindere a conceptului de cost de oportunitate adica valorarea pe care o conferim obtinerii acelui bun.

Daca teoria avantajului absolut se concentra pe diferentele absolute intre productivitatile nationale, teoria avantajului relativ se concentreaza pe diferentele relative de productivitate.

Avantajul relativ se concretizeaza in castigul realizat de catre o natiune care exporta bunuri obtinute cu costuri de productie mai mici relativ cu alte bunuri nationale si importa produse a caror fabricare interna ar fi mai putin avantajoasa.

8. Teoria factorilor de productie sau modelul HOS ( Heckscher - Ohlin - Samuelson)

A fost elaborata pe parcursul a peste 3 decenii (1919-1948). Conform acestei teorii este prezentata importanta diferentelor existente intre tari privind alocarea resurselor de factori de productie in determinarea structurilor diverse de costuri de oportunitate.

Aceasta teorie, combina notiunea de abundenta a factorilor de productie cu ideea ca diferite bunuri pentru a fi produse, presupun intensitati diferite ale factorilor.

O tara va avea avantaj comparativ in producerea acelui bun pentru care se cere folosirea intensiva a factorului abundent. Tara va exporta acel produs pentru care detine avantaj comparativ in conditii nerestrictive de schimb international si va importa produsul pentru a carui producere ar folosi factorul de productie care ii lipseste relativ.

9. Definirea si clasificarea politicilor comerciale internationale.

Politicile comerciale sunt definite ca fiind totalitatea masurilor si regelementarilor prin care statul intervine in derularea relatiilor economice internationale fie in vederea formarii fie in vederea promovarii acestora.

Politicile comerciale se pot clasifica dupa mai multe criterii :

a) dupa scopul urmarit

politici comerciale promotionale - cu scopul de a impulsiona si dinamiza schimburile internationale ;

politici comerciale prohibitive (restrictive) - determina limitarea schimburilor economice internationale;

b) dupa cadrul juridic in care se stabilesc :

politici comerciale bilaterale - implica doua state ;

politici comerciale multilaterale - implica mai multe state.

c) dpdv al mecanismului de determinare 

politici comerciale vamale (tarifare) - cuprinde conceptele, legile si normele ce reglementeaza modalitatile tehnice si financiare de intrare sau de iesire a marfurilor in/de pe teritoriul vamal al unui stat.

politici comerciale nevamale (netarifare) - sunt masuri publice sau private adoptate de catre autoritati sau grupuri de interese care impiedica sau limiteaza schimburile internationale de bunuri in scopul protejarii economiei nationale fata de concurenta externa si/sau echilibrarii balantei de plati si a balantei comerciale.

10. Definirera si clasificarea tarifelor vamale

Tariful vamal reprezinta un catalog in care sunt trecute taxele vamale, detaliate pe nivele corespunzatoare grupelor de marfuri si marfurilor clasificate si codificate in functie de un panel de criterii.

Tarifele vamale pot fi de doua feluri :

tarife vamale simple - contin o singura coloana de taxe vamale pentru toate marfurile, aplicate indiferent de tarile de provenienta a importurilor ;

tarife vamale compuse - cu doua sau mai multe coloane de taxe vamale structurate pe categorii de tari in functie de regimurile vamale specifice aplicabile marfurilor din catalog.

Clasificarea marfurilor in tariful vamal : ordine alfabetica ; dupa originea marfurilor si dupa gradul de prelucrare.

In tariful vamal se opereaza cu doi termeni:

dispersia tarifara - exprima diferenta intre nivelul taxelor vamale pe produse corespunzator gradului de prelucrare : materii prime, semifabricate si produse finite, in cadrul aceluiasi tarif vamal ;

disparitatea tarifara - semnifica diferenta intre taxele vamale pentru acelasi produs sau aceeasi grupoduse in tarife vamale diferite.

Functiile si efectele tarifelor vamale

In ceea ce priveste functiile tarifelor vamale se poate vorbi despre :

protectie nominala - nivelul taxelor vamale publicat in tariful vamal si care se aplica valorii totale a produsului supus impunerii vamale ;

protectia efectiva - sporul de valoare adaugata obtinuta in conditiile aplicarii si practicarii tarifului vamal in raport cu situatia de liber schimb. (protectia efectiva are in vedere nu nuami taxele aplicate produselor finite dar si cele impuse materiilor prime).

12. Definirea si clasificarea taxelor vamale dupa modul de percepere

Taxele vamale sunt definite ca impozite indirecte percepute de catre stat asupra marfurilor cand acestea trec granitele vamale respective Au caracter fiscal - parghie de politica economica prin perceperea de impozite in vederea obtinerii de venituri bugetare. Indeplinesc functia de orientare a schimburilor comerciale externe prin mecanismul de formare a preturilor interne si externe

In functie de modul de percepere

taxele vamale ad-valorem - valoarea in vama a marfii;

taxele vamale specifice - se stabilesc pe unitatea fizica de produs (bucata, t, m³, m², etc.).

taxe vamale mixte (compuse) - presupun combinarea celor doua.

Definirea si clasificarea taxelor vamale in functie de obiectul impunerii

taxele de import -sunt de doua categorii : obisnuite si suprataxele vamale - se percep in cazuri bine justificate si se introduc pe o perioada limitata de timp.

taxele de export - se utilizeaza de un numar redus de tari, pe o perioada limitata de timp si pentru o gama restransa de produse.

taxele de tranzit - se percep de catre stat asupra bunurilor straine care tranziteaza teritoriul vamal al tarii respective in scopul obtinerii de venituri bugetare. Au nivel redus si o utilizare restransa pe plan international.

Definirea si clasificarea taxelor vamale dupa modul de fixare de catre stat

taxele vamale autonome - se percep la importurile de marfuri care provin din tari cu care statul respectiv nu intretine relatii comerciale in regimul "Clauzei natiunii celei mai favorizate". Au nivel ridicat si un caracter prohibitiv;

taxele vamale conventionale - se stabilesc la nivele convenite de statele partenere care isi acorda reciproc "Clauza natiunii celei mai favorizate". C anivel nivel, sunt mai scazute ca primele;

taxele vamale preferentiale - se aplica importurilor din state care beneficiaza de un regim comercial preferential, mai favorabil decat cel al "Clauzei natiunii celei mai favorizate". Produsele ce sunt supuse unor astfel de taxe beneficiaza de o impunere minima sau chiar de eliminare de la plata taxelor vamale.

taxele vamale de retorsiune sunt taxele aplicate statelor care practica politici comerciale neloiale si pot fi: taxele antidumping - sunt impuse unor importuri apreciate a fi fost realizate la preturi de dumping respectiv la preturi inferioare preturilor normale;

taxele compensatorii (antisubventie) - sunt taxele vamale suplimentare la import aplicate asupra marfurilor care au beneficiat de subventii sau prime de export in tara de provenienta, carora li s-a asigurat un spor de competitivitate in dauna productiei autohtone.

Functiile si efectele taxelor vamale.

Functiile taxelor vamale:

contribuie la sporirea veniturilor bugetare;

provoaca redistribuirea veniturilor intre diferitele categorii de participanti la activitatea economica ;

influenteaza raportul de schimb ca indicator al eficientei macroeconomice a comertului exterior ;

influenteaza competitivitatea produselor importate si indirect pe a celor indigene ;

au consecinte asupra balantei de plati externe.

Efectele taxelor vamale pot fi :

a) in cadrul economiei nationale - efect cantitativ - prin protejarea productiei fata de firmele externe care isi vad diminuate exporturile pe piata tarii respective ;

efectul pretului - majorarea preturilor de import inseamna pierderi pentru consumatori si scaderi ale competitivitatii produselor de import ;

b) in cadrul economiei mondiale - impactul taxelor vamale asupra preturilor pe piata internationala, care depinde de ponderea tarii importatoare in volumul importurilor la nivel global.

16. Definirea si caracteristicile barierelor netarifare

Barierele netarifare se definesc ca masuri publice sau private adoptate de catre autoritati sau grupuri de interese care impiedica sau limiteaza schimburile internationale de bunuri in scopul protejarii economiei nationale fata de concurenta externa si/sau echilibrarii balantei de plati si a balantei comerciale.

Barierele netarifare prezinta urmatoarele caracteristici :

barierele netraifare se prezinta sub o mare diversitate de instrumente care actioneaza in diverse stadii ale productiei si circulatiei marfurilor

au un caracter discriminatoriu fata de diversi parteneri comerciali - importurile tarilor dezvoltate provenind din tarile in curs de dezvoltare au fost afectate in mai mare proportie decat importurile originare din alte tari dezvoltate ;

impactul mai mare al barierelor netarifare la importurile de produse agricole in comparatie cu cele industriale - gradul de protejare netarifara al importurilor de produse agricole este dublu fata de cel aferent produselor industriale cu diferentiere pe tari ;

caracterul netransparent, ocult al obstacolelor netarifare - genereaza dificultati pentru partenerii comerciali in luarea de masuri de combatere sau de depasire a acestora.

17. Definirea si clasificarea restrictiilor cantitative la import

Restrictiile cantitative  la import - acestea limiteaza cantitativ direct importurile si se prezinta :

a) Interdictiile sau prohibirile la import - opereaza pentru anumite grupe de produse, avand ca scop protejarea unor ramuri sau sectoare economice fata de concurenta firmelor straine sau asigurarea securitatii si sanatatii populatiei, protectia mediului.     Interdictiile pot avea o motivatie politica (in caz de conflict international prohibirile reprezinta instrumente de instituire a blocadei sau embrgoului comercial) sau o motivatie religioasa (interdictia importurilor cu bauturi alcoolice sau carne de porc in tarile islamice). Interdictiile pot fi instituite pe o perioada determinata de timp.

b) Contingentele de import - reprezinta volumul maximal, cantitativ sau valoric, permis la importul anumitor grupe de produse sau produse pe o perioada determinata de timp (de obicei un an). Contingentele sunt : globale - nu se precizeaza tara de provenienta a produselor si bilaterale - plafoanele cantitative sau valorice sunt repartizate pe tari de provenienta a produselor. Se stabilesc in mod independent de catre tara importatoare fara consultarea tarii exportatoare.

c) Licentele de import autorizeaza firmele importatoare sa realizeze importul unui anumit produs. Un element important al licentei de import este perioada de valabilitate a acesteia, care depinde de durata ciclului de fabricatie a produsului si distanta geografica intre tara importatoare si cea de origine. Licentele sunt : automate - au scop pur statistic si neautomate - administreaza contingentele de import .

d). Limitarile voluntare la export sunt incluse in acorduri incheiate intre tari exportatoare si tari importatoare, prin care cele exportatoare la cererea expresa si sub presiunea celor importatoare accepta diminuarea exporturilor anumitor produse pe perioade determinate de timp

e) Acordurile de comercializare ordonata a produselor - sunt intelegeri bilaterale sau multilaterale guvernamentale care vizeza limitarea negociata si controlata a comertului international cu anumite grupe de produse. Ca modalitate de restrictionare a importurilor, acordurile de comercializare ordonata a produselor se situeaza intre contingentele de import (care sunt stabilite de tara importatoare fara negociere cu tarile exportatoare afectate) si limitarile voluntare la export ( care presupun acordul exportatorului de a-si limita propriile exporturi pe piata tarii importatoare).

Definirea si clasificarea restrictiilor prin mecanismul preturilor

Restrictiile prin mecanismul preturilor limiteaza indirect importurile si se practica sub forma :

a) Prelevarile variabile la import - fac parte din mecanismul de aplicare a Politicii Agricole Comune din cadrul UE si restrictioneaza importurile de produse agricole din tarile terte. Orice import de produse agricole din afara UE este supus taxelor vamale si de prelevare . Taxele de prelevare sunt taxe vamale suplimentare care acopera diferenta intre preturile comunitare (preturi prag) si preturile pietei internationale (pret ecluza).

b) Preturile maxime si minime la import - sunt instrumente de politica comerciala care au ca efect  limitarea anumitor importuri; reducerea preturilor de export la produsele respective; protejarea sectoarelor economice vizate ;

c) Barierele para-tarifare - sunt reprezentate de impozite indirecte si alte taxe fiscale care sunt percepute in momentul impunerii vamale la frontiera tarii importatoare. Au ca efect diminuarea importurilor prin majorarea preturilor de desfacere a productiei importate pe piata tarii de import. Principalele ajustari fiscale la frontiera sunt : taxa asupra valorii adaugate, taxa in cascada, accizele, taxe consulare, statistice si oculte .

d) Actiunile anti- dumping si antisubventie. Dumping-ul se considera o politica neloiala deoarece preturile la care sunt vandute marfurile pe pietele straine sunt inferioare preturilor interne pe piata tarii exportatoare pentru aceleasi marfuri. Subventionarea exporturilor si/sau a productiei marfurilor care se exporta este apreciata ca o politica comerciala neloiala deoarece conduce la cresterea artificiala a competitivitatii de pret a produselor, putand provoca prejudicii anumitor ramuri economice ale tarilor importatoare.

e) Depunerile sau depozitele prealabile in valuta la importuri - sunt reglementari care obliga firmele importatoare sa depuna in contul autoritatilor vamale, o anumita parte in valuta din valoarea estimata a tranzactiilor de import anterior derularii acestora. Depunerile prealabile in valuta actionaeaza ca bariere netarifare restrictionandu-se importurile deoarece importatorii vor cauta sa recupereze dobanda pierduta prin majorarea preturilor la produsele importate sau prin negocierea unor reduceri ale preturilor de tranzactie cu exportatorii.

19. Definirea si clasificarea barierelor necantitative

restrictii prin formalitati vamale si administrative la import - sunt obstacole in calea realizarii importutilor ; caracteristici : caracterul arbitrar al evaluarii valorii marfurilor in vama, influenteaza durata realizarii formalitatilor vamale, pp un nr. Mare de doc de completat, pp reguli complicate de intocmire a documentelor.

In operatiunile de comert exterior : se implica  27 de participanti, se emit peste 40 de seturi de documente, se utilizeaza cca 200 de date, informatii si referinte. OMC estimeaza costurile intocmirii documentelor aferente comertului mondial la cca 400 mld $/an.

restrictii prin participarea statului la activitatile comerciale - statul poate interveni prin : achizitii guvernamentale, monopolul statului asupra anumitor importuri, comertul de stat.

Obstacole tehnice - includ standarde tehnice si de calitate aplicate produselor importate, in mod diferentiat fata de produsele autohtone.

Au caracter  eterogen, se refera la compozitia chimica si la conditiile tehnologice de fabricatie (sanitare si fitosanitare), vizeaza marcarea si ambalarea produselor, impun anumite exigente privind manipularea si exploatarea masinilor.

20. Politica comerciala de promovare a exportului de marfuri

Politica comerciala de promovare a exporturilor de marfuri cuprinde masurile destinate a face cunoscut potentialul de export al economiei si al firmelor nationale si a convinge clientii externi sa ia decizii de cumparare imediat sau in perspectiva. Principalele masuri cu caracter promotional care se iau la nivel macroeconomic sunt:

organizarea aparatului de reprezentare economica si comerciala in strainatate

participarea la tirguri si expozitii internationale

crearea si dezvoltarea cadrului juridic multilateral extern de politica comerciala prin incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale de plati.

Politica comerciala de stimulare a exportului de marfuri

Politicile comerciale de stimulare a exportului de marfuri cuprind masuri care au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor destinate exportului si cresterea gradului de cointeresare a producatorilor si exportatorilor in vederea incurajarii exportului.

In scopul stimularii exportului, statul poate utiliza:

stimulente cu caracter fiscal - se prezinta sub forma de scutiri sau reducerea impozitului pe profit :

masurile stimulative de natura bugetara - au ca scop recompensarea exportatorilor care realizeaza un volum important de desfaceri la export.

stimulente de natura financiara - sunt reprezentate de crditele de export si asigurarea si garantarea acestora

stimularea exporturilor prin masuri de politica valutara - presupune utilizarea ca principale pirghii ca :

deprecierea monedei nationale ;

stabilirea unor cursuri de schimb diferentiate pe produsele de export

22. Redefinirea constanta a raportului de forte pe plan comercial

Comertul continua sa creasca intr-un ritm accelerat chiar daca in anumite perioade alterneaza ritmuri dinamice cu altele mai lente

Ideile economice maturizate in tarile mai dezvoltate sunt tot mai impartasite in regiunile in curs de dezvoltare sau in tarile in tranzitie. Fara indoiala ca spiritul de competitie cuprinde toate economiile, indiferent de nivelul lor actual de dezvoltare

In prezent, cea mai mare aprte din fluxurile comerciale internationale se deruleaza avand ca actori principali U.E., SUA, Japonia si China. Acesta reprezinta motorul economiei mondiale. Orice schimbare notabila inregistrata in cadrul acestui patrulater are un puternic impact asupra intregului tablou economic si comercial international..

Tabloul comercial actual nu mai este unul exclusiv al statelor, ci unul al gruparilor integrationiste ce croiesc noua arhitectura a raportului de forte le scara internationala.

De exemplu, U.E. a ajuns astazi la stadiul de Uniune Economica si Monetara; NAFTA, cu un potential economic si comercial impresionant este mai mult decat o zona de liber schimb; APEC, o arhitectura integrativa, are fara indoiala multe de experimemtat.

Studiile arata ca de la an la an locul diferitelor tari in clasamentul competittivitatii mondiale se modifica, nemai existand castigatori consacrati.

23. Rolul progresului tehnico - stiintific in comertul international

Evolutiile tehnologice au modificat radical determinantii comertului international pe toate axele sale. Inovatiile stiintifice au diversificat la o scara semnificativa nomenclatorul de produse atrase in circuitul comercial international. Astazi, putem afirma ca gama sortimentala se innoieste la perioade tot mai scurte de timp, iar ciclul de viata al produselor se comprima permanent.

Practicile, evolutiile stiintifice reduc atat distantele fizice, cat si pe cele economice intre state. Mai mult decat atat, acestea creaza noi oportunitati de afaceri, dar si noi amenintari pentru climatul comercial international.

Asistam la modernizarea retelelor de distributie si la institutionalizarea acestora.

Trecerea la transporturile combinate, la electronizarea transferului de date si documente derulatorii, uniformizarea practicilor tranzactionale, maresc viteza fluxurilor comerciale si diminueaza semnificativ costurile acestora.

Stiinta a devenit atat de avansata incat influenteaza cauzele evenimentelor si evolutia acestora, insa in conditiile liberalizarii comerciale se institutionalizeaza si practicile anticoncurentiale cum ar fi contrafacerea sau bunurile neclasificabile.

24. Importanta globalizarii sistemelor de productie in comertul international

Sistemele productive devin globale si sunt astazi tot mai complexe implicand firme capabile sa produca si sa asambleze componente realizate intr-o mare varietate de locatii.

Cu un secol in urma, globalizarea a fost sinonima cu un simplu transfer de bunuri sau de fluxuri financiare intre tari. In prezent, ea este condusa de dezoltarea sistemelor de productie care devin transfrontaliere si care presupun un inalt grad de specializare. Produsele care cu 20 de ani in urma erau realizate intr-o singura tara, sunt realizate i8n prezent din componente care traverseaza zeci de frontiere comerciale inainte de asamblarea finala. In termeni strict teoretici, analistii denumesc aceasta tendinta dezintegrare verticala a productiei sau comert intraprodus. In aceasta acceptiune produsele sunt tot mai mult reduse la componentele, subansamblele sau procesele realizate sau derulate in locatii diverse.

Comertul intraprodus, implicand importul si exportul de componente folosite la realizarea unor bunuri finite, detine in prezent o treime din comertul mondial.

25. Definirea principalelor forme de integrare economica regionala

Avantaje si dezavantaje ale gruparilor integrationiste:

- forma de integrare economica ajuta la internalizarea schimburilor comerciale;

- ajuta la conturarea unor centuri protectioniste in calea importurilor care vin din afara gruparii;

- formele de integrare economice regionale redefinesc scala avantajelor comparative, ajuta la formarea unor actori comerciali mai puternici la nivel international;

- accentueaza concurenta intre tarile care formeaza o grupare intergationista;

- unifica sau simplifica reglementarile tehnice si administrative in comertul reciproc.

Principalele forme de integrare economice:

Zona de liber schimb;

Uniunea Vamala;

Piata Comuna;

Uniunea Economica si Monetara

26. Dinamica accelerata de crestere si diversificare a comertului international

In prima perioada a sec. XX s-au petrecut cele doua razboaie mondiale care au generat pierderi umane si economice. Cea de-a doua perioada a ramas in istorie ca fiind cea mai prolifica perioada (a cunoscut un ritm de crestere de 12%). Comertul international a crescut atat ca valoare cat si ca ....

1950 - 1970 comertul international s-a dezvoltat datorita cresterii volumului fizic;

1971 - 1980 ritmul foarte inalt de crestere a fost determinat de cresterea de pret

27. Dependenta tot mai accentuata a economiilor nationale de participarea la comertul international

Locul comertului exterior in economia nationala a fiecarei tari a devenit tot mai important, in special in ultimele decenii, dovada ca exporturile sau importurile detin peste 50% din PIB in tari precum: Olanda, Belgia, Elvetia, Luxemmburg, Singapore, tarile exportatoare de petrol.

Schimbarea structurii exporturilor si a importurilor la nivel international

Structura exportului mondial pe categorii de produse in 1960 si 2003: 2 categorii de produse:

49% produse de baza in 1960 si 24.5% in 2003;

51% produse manufacturate (1960) si 75.5% in 2003.

Concluzie: ca urmare a accentuarii caracterului industrial al economiei mondiale s-a schimbat radical si ponderea celor doua mari grupe de produse manufacturate ajungand sa detina in prezent 75% din comertul mondial.

29. Locul comertului cu arme conventionale in comertul international. Mutatii in participarea diferitelor categorii de tari la comertul international.

Principalii exportatori: SUA, Franta, Marea Britanie, Germania. Incetarea Razboiului Rece a condus la scaderea volumului acestor exporturi, principalul perdant al competitiei a fost Federatia Rusa. Multe tari care s-au aprovizionat din fosta URSS o fac in present din SUA, mai ales cele care au aderat la NATO. Valoarea anuala a exporturilor este de 25 mld$ din care 40% revin SUA. Principalii importatori mondiali 1996- 2004: Taiwan, Arabia Saudita, Turcia, Coreea de Sud, Spania, Egipt, Grecia, India, China.

Exporturile sunt concentrate in cele 5 tari; importurile sunt accentuate in cele 10tari si in restul lumii in afara celor 10 au o pondere detinute de catre SUA la exporturi.

In top exportatori si importatori apare China deoarece doreste sa se impuna pe plan mondial d.p.d.v. economic si militar.

Comertul cu arme conventionale in prezent, desi in descrestere ca urmare a incheierii razboiului rece, continua sa detina o pondere importanta in comertul mondial, principalul exportator fiind SUA.

Mutatii in participarea diferitelor categorii de tari la comertul international:

Specialistii impart tarile astfel :

dezvoltate - cu un varf al ponderii de 73.1 % in 1972, au tendinta de asi reduce ponderea ;

in curs de dezvoltare - cu un declin de pondere pana in 1970, cand detineau 17.4% se afla pe un trend crescator, datorita includerii Republicii Chineze in aceasat categorie de tari ;

in tranzitie - care daca in 1960 reusisera sa detina 11.7% din comertul mondial, dupa caderea comunismului ponderea lor a scazut brusc, fiind de numai 4% in 2003 (datorita si scoaterii din aceasta categorie de tari a Chinei).

30. Principalele fluxuri ale comertului intrenational

Europa continua sa detina aproape jumatate din comertul mondial.

Asia castiga tot mai mult teren, datorita in special Japoniei, Coreea de Sud, Taiwan, Malaezia, Singapore si Thailanda, dar mai ales datorita expansiunii Chinei.

Africa continua sa fie zona cea mai defavorabila a comertului mondial.

America de Nord si-a sporit ponderea in schimb America de Sud a redus-o.

Concluzie : dupa ponderile detinute de regiunile prezentate, la import si export se poate aprecia ca au comert cu balante deficitare urmatoarele tari : America de Nord, tarile in tranzitie, tarile din Africa si din America latina.

Fluxurile comerciale care exista la nivel mondial :

nord - nord : tarile dezvoltate ;

nord - sud : tarile dezvoltate si in dezvoltare ;

sud - sud : tarile in dezvoltare ;

est - est : fostele tari socialiste ;

est - vest : fostele tari socialiste si tarile dezvoltate ale vestului.

31. Principalii exportatori si importatori mondiali

La nivel international tarile capitaliste dezvoltate si-au consolidat pozitia de principali exportatori si importatori de produse manufacturate. Apoi tarile in curs de dezvoltare si-au sporit ponderea exportului de produse manufacturate, insa raman in continuare principalele exportatoare de produse de baza. Tarile in tranzitie ........

32. Rolul serviciilor in comertul international

In prezent serviciile detin o pondere de 20% din totalul comertului mondial in special datorita cresterii ponderii turismului serviciilor financiar-bancare si de asigurari, insa nici transportul nu trebuie neglijat.

Principalii exportatori mondiali de servicii : SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Spania, Italia, Olanda, China.

Ca si in comertul mondial cu bunuri si cel cu servicii este concentrat in mana tarilor dezvoltate, chiar intr-o mai mare masura decat cel cu marfuri.

Rolul acestora este in continua crestere d.p.d.v. al dezvoltarii comertului international cu servicii. Primele 10 tari nominalizate detin 62% din exportul international si 59% din importuri.

33. Acordul General pentru Tarife si Comert - GATT

Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a facut simtita nevoia aparitiei organizatiilor internationale guvernamentale deoarece contextul istoric impunea acest fapt.

Materiile prime, energia, sistemul financiar monetar, reprezenta probleme esentiale in dezvoltarea economica a fiecarei tari in parte. Mai mult decat atat accentuarea interdependentelor economice si multiplicarea problemelor cu caracter global care nu-si mai puteau gasi solutionarea decat pe plan multilateral au dus la aparitia GATT.

Scopul infiintarii GATT deriva din necesitatea relansarii comertului international si implicit a economiei mondiale.

In cadrul conferintei de la Havana convocata in 1947 de catre ECOSOC a fost elaborata carta de la Havana in vederea constituirii OMC.

Pentru faptul ca aceasta nu a fost semnata de catre toate statele semnatare nu s-au putut pune bazele OMC ramanand in vigoare GATT.

GATT urma sa fie un acord multilateral interguvernamental prin care :

statele membre se obligau sa respecte anumite principii, reguli si discipline in domeniul relatiilor comerciale ;

sa reduca, sa elimine sau sa consolideze taxele vamale ;

sa inlature treptat restrictiile cantitative sau de alta natura din calea schimburilor comerciale reciproce trecand treptat la liberalizarea acestora.

Acordul GATT a fost semnat pe 30.X.1947 si a intrat in vigoare pe 01.01.1948 avand 23 de tari fondatoare dintre care 11 erau tari in curs de dezvoltare.

In primii 15 ani de functionare a GATT s-a pus accentul pe reducerea taxelor vamale- principalul obstacol in calea schimburilor comerciale intre partile contractante.

S-au desfasurat 8 runde de negocieri care s-au soldat cu rezultate importante. In cadrul ultimei runde cunoscuta sub numele de Runda Uruguay, s-a ajuns la instituirea OMC care si-a inceput activitatea in 1995 urmand sa inlocuiasca GATT. S-au semnat 3 acorduri importante:

Acordul de la Marakech ;

Acorduri multilaterale privind comertul cu servicii, cu bunuri si drepturi de proprietate intelectuala ;

Acorduri comerciale plurilaterale.

In iulie 1968 Romania a adresat oficial cererea de aderare la GATT iar incepand cu 1971 a devenit stat cu drepturi depline. Pentru Romania, runda Uruguay este a 2-a la care a fost prezenta, dar prima la care a putut sa participe efectiv la negocieri ca si celelalte parti contractante.

34. Organizatia Mondiala a Comertului - OMC

OMC a fost creata in cadrul rundei Uruguay si a inceput sa functioneze la 01.01.1995. In prezent are 151 state membre si buget dew aproximativ 155 milioane euro.

OMC: reglementeaza la nivel global comertul intre state;

reprezinta un forum de negocieri ale acordurilor comerciale intre guverne;

este un loc unde se discuta pentru a se aplana disputele comerciale ;

opereaza un sistem de reguli comerciale bine determinate ;

este o organizatie specializat, autonoma din Sistemul Natiunilor Unite ;

este institutia care reglementeaza politicile comerciale internationale.

Principiile si obiectivele fundamentale ale OMC

nediscriminarea - pe baza aplicarii Clauzei Natiunii celei Mai Favorizate in relatiilor comerciale dintre tarile membre ;

reciprocitate - in asumarea angajamentelor si acordarea de concesii tarifare si/sau netarifare ;

aplicarea unui tratament mai favorabil tarilor in curs de dezvoltare 

aplicarea angajamentelor asumate - sunt curpinse in listele nationale de concesii, in Acorduri sectoriale sau codurile de conduita multilaterale;

folosirea tarifului vamal - ca principal mijloc de politica comerciala si interzicerea restrictiilor cantitative ;

eliminarea progresiva a obstacolelor din calea comertului - prin negocieri comerciale multilaterale;

previzibilitatea regimului de import ;

valoarea la care se aplica taxele vamale sa fie o valoare reala ;

adoptarea deciziilor sa se faca prin consens ;

salvgardarea - ajuta la contracararea concurentei neloiale prin masuri de dumping si taxe compensatorii ;

transparenta - in ceea ce priveste masurile de politica comerciala ;

folosirea de catre tarile membre a consultarilor pentru rezolvarea diferendelor comerciale.

Functiile OMC :

administrarea acordurilor comerciale ale OMC ;

forum pentru negocierile comerciale;

monitorizarea politicilor comerciale nationale;

medierea conflictelor comerciale;

acordarea de asistenta tehnica si implicarea in instruirea tarilor in dezvoltare;

cooperarea cu alte organizatii internationale;

Structura organizatorica a OMC

Conferinta Ministeriala - este organul suprem de decizie;

Consiliul General - preaia conducerea intre sesiunile Conferintei Ministeriale. Are ca subordonate: Consiliul pentru comertul cu bunuri; Consiliul pentru comertul cu servicii; Consiliul pentru Aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectulala in materie comerciala;

Comitetul pentru Comert si dezvoltare - pentru probleme specifice tarilor in curs de dezvolatre ;

Secretariatul - condus de un director general.

Bugetul OMC :

contributia financaiara a tarilor la bugetul OMC ;

contributia tarilor membre se calculeaza in functia de ponderea fiecarei tari in comertul international ca medie pe ultimii 3 ani ;

contributia UE este stabilita separat de cea a tarilor membre si ia ca baza comertul intracomunitar ;

cotizatii voluntare.

Rundele de negocieri din cadrul OMC se finalizeaza prin Conferintele Ministeriale (au avut loc 6 runde).

35. Diferente intre GATT si OMC

GATT a avut un caracter ad-hoc si provizoriu ; nu a fost niciodata ratificat de parlamentele tarilor membre ;

OMC si acordurile pe care le administreaza sunt permanente ; a fost creata pe o baza juridica solida, acordul de creare fiind ratificat de parlamentele tarilor membre ;

GATT a fost oficial un text juridic si nu o organizatie, deoarece nu a avut membrii ci parti contractante ;

OMC este conceputa ca o organizatie independenta in afara sistemului ONU, fiind formata din membrii ;

GATT s-a ocupat numai de comertul cu marfuri - OMC se ocupa si de comertul cu servicii si cu specte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectulala ;

Sistemul de reglementare a diferendelor al OMC este mai rapid si cu actiune automata spre deosebire de sistemul GATT iar deciziile sale nu pot fi blocate.

36. Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare - UNCTAD

Este organ al Adunarii Generale a ONU si a fost infiintat in anul 1964 in cadrul Primei Conferint a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare.

Are sediul la Geneva si in prezent 193 de tari membre. Este condus de un secretar ales pe 4 ani. Bugetul este de aproximativ 50 milioane $ si 25 milioane $ fonduri constituite pentru asistenta tehnica extrabugetara.

Structura organizatorica :

Sesiunea UNCTAD ;

Consiliul pentru Comert si Dezvoltare;

Comisi permanente, comitete si grupe de lucru ;

Secretariatul ;

Comitetul de conciliere ;

Principalele atributii

sa initieze masuri care sa favorizeze expansiunea comertului mondial in scopul impulsionarii dezvoltarii economice a tuturor tarilor, in special a celor in curs de dezvoltare ;

sa initieze masuri care sa favorizeze dezvoltarea comertului intre tari cu nivele economice diferite ;

sa elaboreze politici si principii privind comertul international ;

sa ia masuri impreuna cu organele competente ale ONU in vederea negocierii si adoptarii de instrumente juridice multilaterale in doemniul comertului international;

sa contribuie la armonizarea politicilor nationale in materie de comert si dezvolatre.

Functioneaza pe baza conferintelor ( in 2008 se va tine cea de-a 12-a).

37. Sistemul Generalizat de Preferinte Vamale Nereciproce si Nediscriminatorii in favoarea Tarilor in Curs de Dezvoltare - SGP.

Ideea crearii unui SGP in favoarea tarilor in curs de dezvoltare a fost lansata in cadrul GATT la prima conferinta a Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare in 1964 la Geneva. A doua conferinta a fost la New Delhi in 1968.

Sarcina nagocierii acestui sistem a fost transferata Comitetului Special pentru Preferinte. Negocierile au continuat, iar in octombrie 1970 a fost elaborat acordul cu privire la instituirea SGP.

Acest acord a intrat in vigoare in 1971, fiind practic primul mare succes inregistrat de UNCTAD de la infiintarea sa.

SGP urma sa aiba implicatii deosebite in ceea ce priveste comertul exterior, dar si asupra procesului de dezvoltare economica inregistrat de tarile mai putin dezvoltate.

Obiectivul de baza al SGP a fost si continua sa fie:

- facilitatea diviersificarii productiei in tarile in curs de dezvoltare;

- intensificarea procesului de industrializare si sporirea incasarilor din export al tarilor in curs de dezvoltare.

In cadrul SGP exista doua categorii de tari:

- tari donatoare de preferinte vamale: SUA, UE, Canada, Fed. Rusa, Australia, japonia;

- tari beneficiare de preferinte vamale, tarile in curs de dezvoltare:

> majorittatea din Grupul celor 77;

> cea mai mare parte a tarilor si teritoriilor dependente.

SGP comporta din partea tarilor donatoare scutire integrala sau partiala de taxe vamale la importul de produse manufacturate provenind din tarile beneficiare de preferinte. Preferintele sunt unilaterale si nu constituie obiectul negocierilor intre parti.

Principii:

- sistemul este general sau generalizat - toate tarile dezvoltate trebuie sa acorde scutiri de taxe vamale (concesii tarifare) tarilor in dezvoltare la importul de produse manufacturate.

- sistemul este nediscriminatoriu deoarece tarile donatoare de preferinte trebuie sa extinda aceste preferinte la nivelul tuturor tarilor in dezvoltare, fara discriminare;

- sistemul este nereciproc deoarece tarile beneficiare de preferinte nu sunt obligate la reciprocitate;

- sistemul functionarii in baza unor scheme individuale de preferinte sau de grup care difera de la o tara donatoare la alta sau de la un grup de tari la altul atat in ceea ce priveste reducerile taxelor vamale de import, cat si produsele la care se aplica. Mai mult, tarile donatoare de preferinte au inclus in cadrul schemelor pe care le practica, clauze de salvgardare din motivul de a controla comertul cu tarile beneficiare de preferinte.

Tarile donatoare si-au pastrat dreptul de a limita sau chiar de a retrage preferintele vamale acordate tarilor in dezvoltare cand vor considera necesara o astfel de actiune, avand la baza cauze de ordin intern sau extern.

De exmplu, schema preferintelor SUA se bazeaza pe criteriul de mentinerea competitivitatii, adica aceasta tara poate retrage tratamentul preferential daca importul sau provenit de la beneficiarrul de preferinte a depasit o anumita valoare sau se situeaza la nivel de peste 50% din import.

Reguli de origine:

- marfurile trebuie sa fie direct expediate de la tara beneficiara la cea donatoare;

- trebuie sa fei produse in tara beneficiarului fie in intregime, fie printr-o prelucrare substantiala a materiilor prime;

- tarile beneficiare trebuie sa justifice prin documente scrise originea marfurilor exportate in tarile donatoare.

In cadrul negocierilor s-a convenit ca SGP sa fie aplicat pentru inceput pe o perioada de 10 ani (1971-1980), desi tarile in curs de dezvoltare au solicitat ca perioada initiala de aplicare sa fie de 20 de ani.

38. Sistemul Global de Preferinte Comerciale - SGPC

Pregatirea negocierii in vederea adoptarii SGP a inceput la reuniunea ministeriala a Grupului celor 77, in octombrie 1982, in cadrul careia a fost adoptata declaratia cu privire la instituirea unui sistem global de preferinte comerciale intre tarile in curs de dezvoltare. Acest lucru se impunea in vederea extinderii cooperarii intre tarile in curs de dezvoltare care se confrunta cu probleme destul de grave cum ar fi: datoria externa, inflatia, protectionismul comercial, deteriorarea raportului de schimb, criza economica.

In 1986 a avut loc in Brazilia o noua reuniune ministeriala in cadrul careia s-a hotarat inceperea primei runde de megocieri privind SGPC. Acest acord a fost semnat doi ani mai tarziu de catre 48 de state ale Grupului celor 77 si a reprezentat primul instrument multilateral ce viza cooperarea economica intre tarile in dezvoltare.

SGPC a intrat in vigoare in aprilie 1989.

Obiectivele SGPC:

- impulsionarea comertului si cooperarii economice intre tarile in curs de dezvoltare;

se dorea punerea in valoara a potentialului acestor tari si transformarea relatiilor comerciale dintre acestea intr-un factor esential al cresterii economice;

- se urmarea promovarea cooperarii economice pe cale multilatarala intre statele membre.

Caracteristici:

- membrii sistemului sunt tarile in dezvoltare xcare alcatuiesc Grupul celor 77;

- SGPC are la baza principiul reciprocitatii concesiilor tarifare;

- sub incidenta acestui sistem intra toate categoriile de marfuri ce fac obiectul schim,bului comercial dintre statele semnatare;

- sistemul trebuie sa tine cont de nevoile specifice tarilor cel mai putin avansate in privinta exporturilor (acestea nu sunt obligate la reciprocitate)

39. Clauza Natiunii celei mai favorizate

Este convenita prin tratattele si acordurile comerciale si consta in faptul ca partile semnatare se obliga sa-si acorde eciproc toate avantajele pe care le-au acordat, le acorda sau le vor acorda in viitor tarilor terte, in domeniul relatiilor internationale.Avantaje:

-taxe vamale, eliberarea licentelor de import-export;

- tranzit de marfuri, situatia juridica a agentilor si reprezentantilor comerciali precum si a persoanelor juridice ale unei tari care exercita fapte de comert pe teritoriul celeilalte tati semnatare.

Clauza poate fi de doua feluri:

- neconditionata - numita principiul egalitatii la tratament. In aceste conditii toate privilegiile si avantajele acordate de catre una din tarile semnatare oricarei tari terte se vor extinde imediat si neconsitionat si celeilalte parti contractante.

- conditionata - numita si principiul compensatiei si presupune ca tarile semnatare sa-si acorde numai avantajele pe care in mod gratiut si neconditionat le-au acordat altor tari terte, iar pentru avantajele acordate tarilor terte in mod conditionat de anumite compensatii se vor acorda si celeilalte parti semnatare prin conditionarea de unele compensatii convenite pe cale bilaterala.

Clauza ar trebui sa se acorde in relatiile comerciale intre toate tarile lumii, reprezentand principiul egalitatii de drepturi in relatiile economice internationale.

40. Clauza Regimului National

Este acea prevedere din tratatele si acordurile economice prin care tarile se obliga sa acorde persoanelor fizice si juridice ale unui stat semnatar, ce exercita fapte de comert sau alte activitati economice pe teritoriul celuilalt stat semnatar, drepturi si obligatii in materie economica egale cu cele ale agentilor economici nationali.

41. Abordari conceptuale ale regionalizarii

Regionalizarea, spre deosebire de globalizare, ale carei cauze, evolutii, forme de manifestare si efecte sunt determinate de factori de natura economica nonformala si noninstitutionala, se prezinta printr-un grup inalt al interdependentelor dintre factorii de natura politica, economica, culturala, istorica si de securitate si se evodentiaza printre efectele multiple pe care le genereaza.

Regionalizarea, definita dinamic, reprezinta un proces de formarea a unor grupari interstatale pe baze regionale, si static, prin existenta unui numar limitat de state grupate dupa criteriul apropierii geografice si al interdependentelor ccomune, reprezinta o componenta determinanta a ordinii econonmiei postbelice aparuta odata cu institutionalizarea economica, militara si politica.

Din punct de vedere al regionalizarii economice se pot intalni doua forme:

- forma cooperarii regionale informale - este generata de procese economice autonome care duc la cresterea interdependentelor;

- forma cooperarii regionale institutionale

Aspecte ale fenomenelor de integrare regionala:

- se refera in special la diviziunea muncii si la diviziunea internationala si intranationala in productie;

- presupune libera circulatie si deplina mobilitate a factorilor de productie, a serviciilor, individual sau agregat;

- se afla in starnsa legatura cu tratamentul diferentiat sau chiar discriminatoriu in ceea ce priveste originea si destinatia marfurilor.

Elemente favorizante care au generat dinamica ascendenta a procesului de integrare economica regionala:

- cresterea posibilitatii de a obtine efecte de creare de comert;

- intarirea negocierii pe piata mondiala;

- scaderea costurilor de productie.

La nivel international s-a simtit nevoia reanalizarii rolului gruparilor integrationiste, nucleul in jurul caruia ar trebui constituit un sistem comercial global.

42. Evolutia proceselor de intergare economica in Europa: UE, AELS, SEE

UE:

-este cea mai complexa si mai completa forma de integrare economica;

-aproximativ 70% din comertul UE27 se realizeaza in interiorul organizatiei;

principala putere comerciala a lumii: 2006 detinea 38,2% din exporturile mondiale si 38,7 % din importuri.

AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb):

Initial crearea a pornit din anul 1957 cand a fost creata CEE prin Tratatul de la Roma, cu ajutorul celor 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg

In 1960 are loc instituirea AELS

In 1070 la AELS a aderat Islanda, in 1981 Finlanda, 1991 Lichenstein.

Actuala configuratie AELs: Elvetia, Islanda, Lichentein, Norvegia.

Pentru a dezvolta relatiile comerciale pe continentul european AELS si CEE au deschis negocierile pentru crearea unui Spatiu Economic European (SEE) in 1992. Elvetia a refuzat sa semneza acest acord.

Prin urmare, la momentul actual, SEE cuprinde cele 27 de state plus 3 state membre AELS.

- detine 39% din comertul mondial;

- reprezinta o piata unice extinsa si o cooperare restransa in anumite domenii.

Misiunea AELS:

- urmareste coordonarea relatiilor comerciale dintre statele membre;

- urmareste punerea in practica a prevederilor SEE;

- urmareste incheierea acordurilor de liber achimb cu statele terte.

AELS controleaza 2,32% din exporturi si 1,67% din importurile mondiale.

SEE difera de CEE:

- nu este o uniune vamala;

- controlul la frontiere a bunurilor;

functioneaza regulile de origine a produselor fabricate in interiorul tarilor membre;

- nu armonizeaza impozitele directe

SEE desi faciliteaza comertul cu produse agricole prelucrate nu va aplica Politica Agricola Comunitara.

43. Evolutia proceselor de intergare economica in America de Nord: NAFTA

NAFTA (Acordul de Comert Liber Nord-American):

Este un acord trilateral pentru o zona de comert liber intre SUA, Canada si Mexic. A intrat in vigoare la 1 ianuarie 1994.

Din punct de vedere al numarului de locuitori, consumatori si al PNB-ului este cea mai mare zona de comert liber din lume.

In 2006 participa la exporturile mondiale cu 14%, iar la importuri cu 21%

Problemele administrate de NAFTA:

- inlatura barierele comerciale;

- promovarea unei concurente echitabile;

- cresterea oportunitatii de investitii.

Particularitati ale NAFTA:

- marcheaza atasamentul SUA fata de noua tandinta de regionalizare;

- este o grupare integrationista realizata intre o putere economica de necontestat si doua tari de cu un potential economic mult mai mic.

Avand in vedere configuratia actuala, observam ca procesul de integrare se deplaseaza pe axa N-S deoarece daca luam in calcul PNB-ul observam ca SUA si Canada se detaseaza, iar Mexicul se afla in urma.

In ultimii ani de funcionare se observa ca la nivelul NAFTA a crescut semnificativ comertul intragrupare, au sporit achizitiile si fuziunile pe piata celor trei tari, s-au adancit semnificativ procesele de specializare inter si intrasectoriala, iar gruparea a generat cresterea fluxurilor investitionale in special catre Mexic.

44. Evolutia proceselor de intergare economica in America de Sud: MERCOSUR

MERCOSUR:

S-a infiintat in 1995. discutia infiintarii a pornit de la Argentina si Brazilia, prin semnarea acordului de la Buenos Aires care prevedea crearea unor zone de comert liber intre cele doua tari pana in 1994 .

Uruguay si Paraguay si-au exprimat dorinta de a face parte din acesta zona. A existat teama ca in cele doua tari se existe o deturnare a fluxurilor financiare in detrimentul lor.

In 2006 a inregistrat 1,6% din exporturile mondiale si 1,12% din importuri.

Preocupari ale MERCOSUR:

- transparenta masurilor de politica comerciala;

- renuntarea repida la programele de subventionare a unor sectoare economice;

- reducerea semnificativa a interventiei statului in economie;

- anticiparea cererilor de asistenta la ajustare din sectoarele economice aflata in declin.

45. Evolutia proceselor de intergare economica in Asia si Pacific: APEC, ASEAN

ASEAN (Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est):

A fost infiintata in 1967.

Desi a fost infiintata in scopul de a lupta impotriva extinderii comunismului in aceasta zona si al pericolului pe care il prezenta Vietnamul. Dupa 1990 si-a schimbat politica incepand sa stimuleze procesul de dezvoltare si colaborare regionala militand in scopuri economice si politice.

Din ASEAN fac parte 10 tari din regiunea Asiei de Sud-Est.

In 2006 detinea 6,3% din exporturi le nivel mondial si 5,5% din importuri.

Semnarea Acordului si Planului de perspectiva al ASEAN in 2007

Pana in 2015 urmareste:

- infiintarea unei piete unice;

- baze productive in cadrul carora sa functioneze cele 4 libertati ;

- sa dezvolta fluxurile de capital;

- flexibilitate in procesul integrarii organizatiei.

APEC (Cooperarea Economica Asia Pacific):

A fost infiintat in 1994 de catre 21 de tari din zona Asia Pacific, iar in prezent reprezinta un pol principal comercial avand in vedere faptul ca la nivelul anului 2006 controla aproape 50% din comertul international.

Tari membre: China, Austria, etc

APEC si-a propus sa nu fie un bloc comercial inchis catre exterior - ca dovada relatiile multiple comerciale pe care le are cu tarile terte si flexibilitatea pe care o manifesta.

In perspectiva, 2020, isi propune sa atinga obiectivele procesului de liberalizare multilaterala a comertului si investitiilor.

46. Experimentele integrationiste in Africa

SADC (Comunitatea Sud-Americana de Dezvoltare)

Include 14 tari din Sudul Africii si intentioneaza sa inlature barierele comerciale din calea schimburilor reciproce.

A fost preocupat de numeroase analiza stiintifice prin care sa fie identificate efectele negative ale dezvoltarii si nerealizarii obiectivelor propuse.

An de an palata s-a diversificat, in prezent gruparea este functionala, a crescut in flexibilitatea si a generat efecte de comert substantiale.

Toate statele, fara Osuana, participa la spatiul monetar comunitar african, o forma de uniune monetara.

UEMOA ( Uniunea Economica si Monetara Vest Africana):

Este prima schema de integrare din Africa.

A fost infiintata in 1994, scopul sau fiind transformarea Uniunii Monetare din vestul Africii intr-o Uniune Economica si Monetara. Are 8 tari membre.