FAPTELE DE COMERT

FAPTELE DE COMERT

Notiune

Expresia fapte de comert este proprie Codului Comercial roman. Spre deosebire de Codul comercial italian si cel francez care folosesc termenul de act , legiuitorul nostru a apelat la termenul de fapt pentru a supune regulilor dreptului comercial nu numai obligatiile izvorate din acte juridice si obligatiile nascute din fapte licite (imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, gestiunea de afaceri) sau ilicite (de exemplu, fapte de concurenta neloiala) savarsite de un comerciant in activitatea comerciala.

Faptele de comert pot fi definite ca fiind actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice prin care se realizeaza producerea de marfuri, executarea de lucrari ori prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor cu scopul de a obtine profit

Clasificarea faptelor de comert

Doctrina imparte faptele de comert in trei categorii:

fapte de comert obiective (art.3 Cod Comercial);

fapte de comert subiective (art.4 Cod Comercial);

fapte de comert unilaterale sau mixte (art.56 Cod Comercial).

Faptele de comert obiective

1⁰. Notiune.

Faptele de comert obiective sunt acte sau operatiuni incluse in art.3 Cod Comercial si au fost denumite fapte de comert pentru ca legiuitorul le-a considerat comerciale datorita naturii lor si pentru motive de ordine publica.

Faptele de comert obiective au luat fiinta in temeiul legii, prin calificarea lor ca atare, independent de vointa autorului faptei, independent de vointa lor morala sau ilicita, indiferent ca persoana care le executa are sau nu dreptul sa indeplineasca asemenea acte si independent daca sunt savarsite de stat sau de compartimentele sale.

2⁰.Gruparea faptelor de comert obiective:

clasa (grupa) operatiunilor de interpunere in schimb sau circulatie;

clasa (grupa) operatiunilor care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie (intreprinderile);

clasa (grupa) operatiunilor conexe (accesorii).

a.          Operatiunile de interpunere in schimb sau circulatie se refera la:

vanzarea - cumpararea comerciala;

cumpararile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce vor fi lucrate sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria (art.3 Cod comercial)

cumpararea spre a revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert (Cod comercial, art.3, pct.1);

vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau de alte titluri de credit , circuland in comert, care vor fi cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere.

operatiunile de banca care se refera la operatiuni asupra sumelor de bani in numerar, a creditelor si titlurilor negociabile si se impart in:

operatiuni pasive sau depozitele in numerar (la vedere, la scadenta fixa, depozitul in cont curent)

operatiuni active sau de credit (creditul sau avansul pe titluri, reportul, deschiderea de credit)

operatiuni accesorii, ca de exemplu serviciul casetelor de siguranta.

operatiunile de schimb care sunt operatiuni de schimb valutar. Acestea pot fi realizate de societatile bancare autorizate sa participe la piata valutara si casele de schimb valutar.

b.          Operatiunile care realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie (intreprinderile)

Definita intreprinderii. Intreprinderile sunt operatiuni ce realizeaza organizarea si desfasurarea activitatii de productie si corespund notiunii de productie ca activitate in cadrul careia obiectele din natura sunt supuse transformarii in alte bunuri destinate schimbului.

Clasificarea intreprinderilor dupa obiectul lor:

- Intreprinderile de productie:

a.           Intreprinderi de constructii ce au ca obiect nu numai construirea de edificii dar si modificarea, transformarea, repararea unor bunuri imobile deja existente. Aceste intreprinderi sunt fapte de comert indiferent ca persoana care procura materialele este intreprinzatorul sau beneficiarul. Intreprinderile de constructii sunt reglementate juridic atat de art. 3 pct. 8 din Cod comercial cat si de Legea nr. 300/2004 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice.

b.          Intreprinderile de fabrici si manufactura au ca obiect transformarea materiilor prime in produse finite noi, destinate schimbului. Si aceste intreprinderi vor fi considerate fapte de comert indiferent ca procurarea materiilor prime cade in sarcina intreprinzatorului sau a beneficiarului. Si in cazul intreprinderilor de fabrici si manufactura isi gaseste aplicarea Legea nr. 300/2004.

- Intreprinderi de prestari servicii:

a.           Intreprinderile de furnituri au ca obiect prestarea unor servicii sau predarea unor produse la anumite termene succesive in schimbul unui pret stabilit anticipat

b.          Intreprinderile de spectacole publice au ca obiect punerea la dispozitia publicului a unor productii culturale, artistice, sportive in vederea obtinerii unui profit. Se supun legii comerciale si toate actele si faptele juridice savarsite pentru realizarea spectacolului: inchirierea salii, contracte privind publicitatea, contracte cu artistii, etc.

c.           Intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri au ca obiect facilitarea incheierii tranzactiilor comerciale cu ajutorul unui intermediar care poate fi un comisionar, o agentie sau oficiu de afaceri;

d.          Intreprinderile de editura, de imprimerie, de librarie si de vanzare a obiectelor de arta au ca obiect valorificarea drepturilor de autor care rezulta din crearea unor opere stiintifice, literare, artistice.   

Intreprinderea de editura se bazeaza pe contractul de editare prin care creatorul unei opere cedeaza editorului intreprinzator in schimbul unei remuneratii dreptul de a reproduce si de a difuza opera.

Intreprinderea de imprimerie are ca obiect efectuarea operatiunii de multiplicare - pe cale mecanica sau manuala - a operelor (stiintifice, literare, artistice).

Intreprinderea de librarie are ca obiect difuzarea in public a operei. Legea nr. 300/2004 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice reprezinta, alaturi de Codul comercial cadrul de reglementare pentru intreprinderile de furnituri, de spectacole publice, de comisioane, agentii si oficii de afaceri, de editura, librarie, imprimerie si vanzarea obiectelor de arta.

e.           Intreprinderile de transport de persoane sau lucruri au ca obiect deplasarea in spatiu a unei persoane sau unui lucru, deplasare care are loc in conditii si cu mijloace specifice. In functie de mijlocul de transport pe langa art. 3 pct. 13 din Codul comercial si Legea nr. 300/2004, se vor aplica si alte acte normative privind transportul si anume:

O.G. nr. 19/1997 privind transporturile

O.G. nr. 44/1997 privind transporturile rutiere

O.U.G. nr. 12/1998 privind transportul pe caile ferate si reorganizarea S.N.C.F.R.

O.G. nr. 42/1997 privind navigatia civila (care reglementeaza regimul juridic al transportului pe apa)

O.G. nr. 29/1997 privind codul aerian

O.G. nr. 31 privind serviciile postale (care reglementeaza regimul transporturilor prin posta)

O.U. nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor

O.G. nr. 68/1998 privind energia electrica (in care se reglementeaza si operatiunile de transport de energie electrica).

In transportul de marfuri, prin contractul de transport, carausul se obliga in schimbul unui pret, fata de expeditor sa transporte anumite marfuri pe care sa le elibereze destinatarului.

In transportul de persoane, prin contractul de transport, carausul se obliga fata de o persoana sa o transporte pana intr-un anumit loc in schimbul unui pret.[9]

f.            Intreprinderile de asigurare. Obiectul lor este de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse precum si de a plati anumite sume de bani in cazul producerii unor evenimente privind viata si integritatea persoanelor.

Asigurarile facultative[10] se realizeaza pe baza contractului de asigurare. In asigurarile mutuale persoanele interesate se asociaza in vederea suportarii comune a riscurilor si impartirii intre ele a daunelor pricinuite de riscuri. In materia asigurarilor pe langa Codul comercial - art. 3 pct. 17-18 - mai exista si alte reglementari:

Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reorganizarile in Romania

Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.

g.           Depozitele in docuri si antrepozite.

Sunt fapte de comert nu numai activitatile de depozitare a unor marfuri in locuri special amenajate (docuri, antrepozite, silozuri) dar si operatiunile cu privire la recipisele de depozit si scrisorile de gaj eliberate de intreprinzator.

In conceptia legiuitorului, operatiunile mai sus amintite sunt fapte de comert daca imbraca haina unei activitati organizate sub forma unor intreprinderi[11].

Intreprinderile de depozite in docuri, silozuri, antrepozite si magazine generale sunt reglementate de Codul comercial art. 3 pct. 12 si de:

- Legea asupra docurilor sau magazinelor generale (din 1881 modificata in 1892).

- Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale si warantarea marfurilor si cerealelor

- Legea nr. 188/1930 privind infiintarea de silozuri

- Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al Romaniei.

c.           Operatiunile conexe (accesorii) sunt acte juridice care dobandesc caracter comercial datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau fapte de comert.

In categoria faptelor de comert conexe se includ:

- Contractele de report asupra titlurilor de credit. In temeiul acestor contracte o persoana reportatul - detinatoare a unor titluri de credit care nu vrea sa le instraineze definitiv, dar are nevoie urgenta de bani lichizi, da in report (adica vinde temporar) aceste titluri altei persoane - reportatorul, in schimbul unui pret ce se plateste imediat. Partile se inteleg ca la un anumit termen reportatorul sa revanda reportatului titluri de credit de aceeasi specie primind pentru aceasta ceea ce a platit plus o prima care reprezinta pretul serviciului prestat de el ca reportator.

- Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comerciale. Partile sociale sunt diviziuni ale capitalului social al unei societati cu raspundere limitata si sunt drepturi de creanta care apartin asociatilor. Actiunile sunt diviziuni ale capitalului social al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni.

- Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale. Acestea constau in actiuni de intermediere intre doua persoane in scopul inlesnirii unui act juridic pentru care prezinta interes. (art.3 pct.12 Cod comercial). Mijlocitorul nu este reprezentant al uneia din parti, deci nu actioneaza in baza unei imputerniciri. Incheierea contractului de mijlocire se realizeaza prin acceptarea demersurilor mijlocitorului de catre partea interesata, urmata de incheierea actului juridic cu cealalta parte.

Acest contract devine fapta de comert daca se refera la acte comerciale.

- Cambia, biletul la ordin si ordinele in producte sau marfuri sunt prevazute de pct.14 art.3 Cod Comercial si ca atare sunt fapte de comert.

Cambia ca de altfel si biletul la ordin este un titlu de credit, adica un inscris ce incorporeaza un drept de creanta astfel incat posesorul sau este titularul dreptului mentionat in titlu.

Ordinul de producte sau marfuri este o cambie cu precizarea ca nu are ca obiect o suma de bani ci producte sau marfuri.

- Operatiunile cu privire la navigatie sunt prevazute la pct.15 art.3 Cod Comercial astfel: constructia, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas, constituie fapte de comert . Sunt fapte de comert potrivit pct.16 art.3 si expeditiile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comert de mare si la navigatiune.

- Depozitele pentru cauza de comert, sunt prevazute ca fiind fapte de comert la pct.19 art.3 Cod comercial.

- Contul curent si cecul sunt fapte de comert in cazurile in care sunt folosite de un comerciant. Daca sunt folosite de un necomerciant dar au cauza comerciala , (adica sunt legate de acte sau operatiuni considerate fapte de comert) pot deveni fapte de comert (art.6 al.2 Cod Comerial). Contul curent este un contract prin care partile convin ca in loc sa lichideze separat si imediat creantele lor reciproce, lichidarea sa se faca la un anumit termen prin achitarea soldului de catre partea ce va fi debitoare.

- Contractul de mandat, comision si consignatie. Acestea au caracter comercial daca au ca obiect tratarea de afaceri comerciale

- Contractul de gaj si fidejusiune sunt considerate fapte de comert datorita caracterului accesoriu al acestora.

Contractul de gaj este contractul in care debitorul remite creditorului sau un bun mobil pentru garantarea obligatiei sale (art.1685 Cod Civil si Legea nr. 99/1999 privind accelerarea reformei economice care in Titlul VI stabileste regimul juridic al garantiilor reale mobiliare).

Contractul de fidejusiune este contractul prin care o persoana (fidejusor) se obliga fata de creditorul altei persoane sa execute obligatia debitorului, daca acesta nu va executa (art.1652 Cod Civil). Aceste contracte au caracter comercial daca obligatia garantata este comerciala.

Faptele de comert subiective

In afara actelor si operatiunilor pe care legiuitorul le enumera in art.3 Cod comercial ca fiind fapte de comert obiective, celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant alcatuiesc marea clasa a faptelor de comert subiective, atunci cand sunt savarsite de comercianti. Deci pana la proba contrara contractele si obligatiunile unui comerciant au caracter comercial (si se supun legii comerciale); a face proba contrara inseamna a arata ca un contract sau obligatie desi apartin unui comerciant nu au caracter comercial pentru ca sunt de natura civila sau caracterul necomercial rezulta din act.

Comerciantul poate sa imprime un caracter necomercial unui act pentru ca el are dreptul sa incheie acte juridice straine de activitatea sa. Astfel, el poate cumpara anumite bunuri destinate uzului personal sau poate imprumuta bani intr-un scop strain comertului.

Faptele de comert unilaterale

Acestea sunt acte sau operatiuni care au caracterul unor fapte de comert numai pentru una din partile contractante. Codul Comercial prevede la art.56 ca daca un act este comercial numai pentru una dintre parti, toti contractantii sunt supusi in ce priveste acel act, legii comerciale.

Legiuitorul prevede ca anumite acte au caracter comercial numai pentru una dintre parti, astfel:

- vanzarea produselor agricole, pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau, unui comerciant are caracter civil pentru agricultor si comercial pentru comerciant;

- asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii au caracter comercial pentru asigurator si civil pentru asigurat.

Exista si exceptii de la aplicarea legii comerciale, astfel:

- legea comerciala se aplica numai actului juidic fara vreo consecinta asupra statutului juridic al partii pentru care actul nu are caracter comercial, altfel spus necomerciantul savarsind un astfel de act, nu devine comerciant si nu are obligatiile acestuia.

- regula solidaritatii codebitorilor tinuti de o obligatie comerciala nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care nu sunt fapte de comert (art.42, al.3 Cod comercial).