METODE DE MASURARE A BARIERELOR NETARIFARE

METODE DE MASURARE A BARIERELOR NETARIFARE

Metode descriptive.

a) inventarii care utilizeaza variabile calitative de tip dihotomic (da/nu) pentru a ajunge la cuantificari

indicele de frecventa, calculat ca raport dintre numarul pozitiilor tarifare (de regula, la nivelul de detaliere cu patru cifre) afectate de obstacole netarifare si numarul total al pozitiilor tarifare aferente unor anumite categorii de produse sau ansamblului acestora;

gradul de acoperire cu bariere netarifare a importurilor, rezultat din raportarea volumului valoric al importurilor vizate de bariere netarifare la volumul valoric total al importurilor, pe categorii de produse sau pe ansamblu

Aprecieri ale extensiunii barierele netarifare la import:

Indice de frecventa

Principalele tari dezvoltazte

Tari in curs de dezvoltare

Grad de acoperire

Neajunsuri comune ale metodelor descriptive:

nu pot caracteriza gradul de restrictivtate a barierelor netarifare constatate, dintr‑o varietate de motive

T indicii sunt aceiasi indiferent de numarul barierelor utilizate pentru a restrange anumite importuri; or, recurgerea simultana la mai multe instrumente de protectie este evident mai restrictiva.

T nu pot distinge intre gradul diferit de restrictivitate a unei bariere sau a alteia, tratandu-le pe toate in mod egal indiferent daca sunt sunt moderate sau, dimpotriva, extrem de severe.

T insusi modul de aplicare al unuia si aceluiasi instrument poate sa difere intr‑o asemenea masura (in timp, de la un produs la altul si de la o piata de import la alta) incat sa duca la grade de restrictivitate extrem de neomogene

nu pot fi agregate cu taxele vamale penztru a da o estimare a protectiei totale de care se bucura productia interna

nici informatiile pe care se bazeaza aceste inventarii nu sunt perfect fiabile, ca urmare a faptului ca sursele din care provin nu pot fi controlate, de multe ori autoritatile nationale recurgand la escamotarea starilor reale de lucruri. Deoarece gradul de transparenta difera de la o tara la alta, comparatiile internationale realizate pe aceasta baza sunt si ele potential viciate.

Se poate incerca corectarea acestor deficiente recurgand la sondaje: sunt chestionati experti si practicieni in domeniu cu privire la masurile restrictive existente si impactul pe care il exercita.

permit compararea gradului de restrictivitate a diferitelor masuri netarifare de protectie

dau posibilitatea identificarii modului in care se exercita efectul restrictiv

PROBLEME INTAMPINATE DE EXPORTATORII DIN U.E. IN LEGATURA CU MASURILE NETARIFARE APLICATE PE PIETELE LOR DE EXPORT

Plecand de la informatiile furnizate de sondaje, se poate incerca transformarea informatiilor calitative in masuri cantitative.   

William Cline propune o asemenea conversie, in vederea calcularii unui indice general al restrictivitatii, bazat pe aditionarea mediei taxelor vamale si a gradului de acoperire a importurilor cu bariere netarifare. Diferitele bariere netarifare recenzate sunt convertite in echivalente ad valorem utilizand ponderari care sa reflecte restrictivitatea diferita a acestor instrumente, potrivit informatiilor obtinute prin sondaje:

Estimari ale echivalentului tarifar total (ETT) in tarile Quad

Estimari ale echivalentului tarifar total (ETT) in taril in curs de dezvoltare(Allen IMF feb05 NTB I)

Limite specifice:

indicele de frecventa

nu poate sa tina cont de importanta relativa a bunurilor supuse restrictiilor la import, un obstacol aplicat unui produs importat cu totul marginal influentand indicele in aceeasi masura ca o restrictie ce vizeaza categorii de bunuri cu ponderi extrem de insemnate in import

daca o masura netarifara discriminatorie se aplica, initial, doar produselor de anumite origine iar apoi este extinsa si asupra importurilor din alte origini, caracterul restrictiv al masurii in cauza se va fi agravat in mod vadit, fara insa ca aceasta evolutie sa poata fi surprinsa de indicele de frecventa

gradul de acoperire

poate ascunde un regim ultrarestrictiv de import din moment ce barierele cele mai severe reduc drastic importurile produselor afectate si, deci, si ponderea detinuta de acestea. La limita, GA poate fi nul in cazul unei prohibitii totale, la fel ca in situatia inexistentei vreunui tip de restrictie. Acelasi efect comprimant se constata si in cazul mentinerii indelungate in vigoare a unor obstacole netarifare, care genereaza reorientari de fluxuri comerciale.

pe de alta parte, poate supraestima incidenta protectiei netarifare intrucat, pe masura ce o restrictie este relaxata, importurile vizate cresc, ducand la proportii sporite reflectate in GA.

Meritul principal al metodelor descriptive este de a facilita comparatiile (intertemporale, internationale si intersectoriale). De asemenea, ele permit identificarea naturii restrictiilor, oferind astfel o baza buna de negocieri.

II. Metode analitice: urmaresc sa determine existenta si amploarea protectiei la import plecand de la date statistice referitoare la cantitatea fluxurilor comerciale sau la preturile bunurilor comercializate pe plan international.

Principiul pe care se bazeaza aceste metode este acela ca, daca preturile interne ale unor bunuri sunt neobisnuit de mari sau daca nivelul importurilor este neobisnuit de mic, raportat la un standard care decurge din analiza, diferentele constate trebuie atribuite existentei barierelor netarifare la import.   

Avantaj: permit sa se estimeze efectele tuturor tuturor tipurilor de bariere netarifare fara a fi nevoie sa se stie cu exactitate ce bariere operezaza. Dau posibilitatea sa se identifice probleme de acces la piete acolo unde masurile formale cuniscute nu indica existenta unor restrictii (cazul Japoniei).

Limitari:

nu permit sa se distinga intre efectele diferitelor bariere netarifare luate individual

se confrunta problema metodologica extrem de greu de rezolvat a separarii efectelor induse de masurile netarifare de cele ale altor distorsiuni din economie

II.1. Metode cantitative. Fata de cele bazate pe pret, au avantajul unei mai mari abundente de date statistice, in forme standardizate (deci, comprabile), disponible pe plan international.

Se pot utiliza diferite tipuri de modele:

modele gravitationale

Pornesc de la stabilirea unei "norme" a comertului si atribuie toate diferentele dintre datele reale si "norma" stabilita existentei barierelor netarifare.

modele bazate pe dotarea cu factori

Prezic volumul importurilor pe baza dotarii cu factori, iar devierile de la nivelul prognozat sunt atribuite barierelor netarifare

modele de simulare

Realizeaza o reprezentare a conditiilor economice care este compatibila cu principiile economice de baza (e.g., oferta creste odata cu preturile, cererea se egalizeaza cu oferta), iar apoi se studiaza modul in care raspunde modelul la modificarile variabilelor explicative. Esentiale sunt elasticitatile de pret: un nivel scazut al protectiei la frontiera poate avea efecte cantitative insemnate asupra fluxurilor de import daca elasticitatea de pret este importanta si vice versa.

Sunt extrem de sensibile la corectitudinea ipotezelor formulate si a datelor care reprezinta realitatea. O buna parte din rezultatele obtinute pot fi consecinta proastei specificari a modelului si/sau a masurarii imprecise a datelor reale. Fiabilitatea modelului este cu atat mai dificil de asigurat, cu cat exista si alte variable explicative decat barierele netarifare, iar influenta lor trebuie cuantificata precis si izolata.

Cu titlu de ilustrare, sunt prezentate estimari ale impactului exercitat asupra fluxurilor de import in tarile membre OECD de catre barierele tarifare si, respectiv, netarifare, in anul 1993.

II.2. Metode bazate pe pret

Fata de metodele cantitative, au avantajul ca rezultatele sunt exprimate sub forma unui "echivalent tarifar" (ad valorem), usor de comparat si de agregat cu taxele vamale.

Principial, ele se bazeaza pe existenta legii unui singur pret, care nu se verifica foarte bine in practica, nici chiar pentru bunuri care sunt perfect substituibile in consum/ utilizare.

metode econometrice: urmeaza logica metodelor cantitative, identificand diferente sistematice de preturi intre diferite tari, iar partea neexplicata a acestor diferente este atribuita existentei barierelor netarifare. De cele mai multe ori, metodele econometrice utilizate exploateaza asa-numitul efect Balassa-Samuelson: cursul de schimb real este sistematic mai mare in tarile dezvoltate decat in cele sarace.

Fata de metoda "artizanala", au avantajul ca pot opera cu o cantitate mai mare de date, oferind astfel posibilitatea unei aprecieri mai cuprinzatoare a efectelor barierelor netarifare.

metoda "artizanala": estimarea unui echivalent tarifar al protectiei netarifare, prin calcularea diferentei dintre pretul unui produs pe piata interna, fata de pretul sau mondial sau, in cazul unor analize mai amanuntite, fata de pretul c.i.f. al importului

Probleme metodologice:

produsele autohtone si, respectiv, cele importate ar trebui sa fie identice si perfect substituibile in cosum, in vreme ce date statistice nu sunt disponibile decat pentru niveluri de detaliere insuficiente

echivalentul tarifar este extrem de sensibil la cursul de schimb utilizat pentru exprimarea in moneda nationala a pretului international

pretul international este el insusi distorsionat de existenta barierelor in calea comertului, nemaiputand oferi un element fiabil de referinta

Estimari ale echivalentului tarifar al protectiei netarifare pe baza diferentei dintre pretul la producator si pretul mondial