Metode de analiza cantitative

Metode de analiza cantitative

Au rolul de a cuantifica influentele diferitelor elemente sau factori asupra fenomenului cercetat. Prin aceste metode se releva existenta a doua tipuri fundamentale de relatii intre variabilele diferitelor modele:

relatii de tip dinamic exprimate prin urmatoarele relatii matematice:

- arata proportionalitatea directa;

- arata proportionalitatea inversa;

- arata atat proportionalitatea directa cat si proportionalitatea inversa;

- arata suma de elemente componente;

- arata diferenta de elemente componente;

- arata suma si diferenta in acelasi timp.

relatii de tip probabilist-statistic cu rezultate esalonate intr-o zona de minim si maxim, exprimate prin relatii matematice de tipul:

- forma liniara;

- forma hiperbolica;

- forma parabolica;

sau

- forma exponentiala.

Cele mai cunoscute si aplicate metode cantitative sunt:

Indicatorii economico-financiari, care exprima dinamismul fenomenelor, coeficientii de structura, echilibru si eficienta, coeficientii de sezonalitate si de concentrare, abaterile si marimile medii, toate se folosesc frecvent in analiza. Cu ajutorul lor se determina dinamica unui fenomen, se stabilesc ritmuri si alte aprecieri;

2. Metoda ratelor (rating). Rata reprezinta un raport intre doua marimi comparabile logico-economica si care valoreaza mai mult decat cele doua marimi evaluate separat.

Interpretarea ratelor necesita prudenta, pentru ca, in aparenta pot arata o situatie buna, in realitate sa ascunda anumite riscuri. Astfel sunt calculate mai ales acele rate care permit fundamentarea deciziilor de mentinere si dezvoltare a unei firme intr-un context concurential.

Distingem: rate de structura; rate de gestiune; rate de echilibru si rate de eficienta;

3. Metoda scorurilor (scoring) este bazata pe analiza discriminanta care investigheaza echilibrul financiar, fiind utilizata in special, de banci. Se construieste pe baza unui numar de rate, diferit de la o banca la alta.

Functia scor se noteaza Z si are forma:

unde ;

- coeficientii de ponderare ai fiecarei rate.

Acest scor "Z" arata gradul de vulnerabilitate al firmei si care este disfunctionalitatea ce poate compromite situatia. In practica internationala, acest tip de calcule este foarte apreciat pentru ca au un grad inalt de predictie.

4. Metoda calculului matricial. Aceasta metoda se aplica in cazul relatiilor deterministe de tipul:

F = a a_i b_i

unde:

a - factor cantitativ;

b - factor calitativ.

Se foloseste, in general, in intreprinderile care comercializeaza o gama variata de produse, pentru masura actiunii factorilor asupra marimii totale a unor fenomene, precum: adaosul comercial, cheltuielile, cifra de afaceri, profitul etc.

Pentru aplicarea acestei metode se impun respectarea urmatoarele etape:

se constituie matricea factorului cantitativ trecand pe prima linie factorul cantitativ din baza de comparatie, iar pe a II-a linie factorul cantitativ din perioada curenta (realizat);

se construieste matricea factorului calitativ, trecand pe prima coloana factorul calitativ din baza de comparare, iar pe a II-a coloana factorul calitativ realizat (perioada curenta);

se construieste matricea fenomenului ca produs al celor doua matrice;

se masoara influenta factorilor.

Prezinta dezavantajul ca nu permite separarea influentei factorului structural. Influenta factorului structura este cuprinsa in influenta volumului fizic;

5. Metoda balantelor se foloseste pentru masurarea influentei diferitelor cauze asupra modificarii fenomene puse in evidenta cu modele aditive, de diferenta sau care le combina pe acestea doua.

Masurarea actiunii elementelor componente asupra fenomenului analizat se face fie aplicand aceleasi reguli, ca si in cazul metodei substitutiei sau prin simpla diferenta dintre valoarea elementului in perioada curenta (1) si valoarea acestuia din baza de raportare (0), tinand insa cont de semnul algebric cu care este pus elementul in model.

De exemplu consideram un fenomen (F) determinat de trei elemente (a, b, c):

F = f (a, b, c)

Fenomenul (F) consideram ca poate fi scris in functie de cele trei elemente componente (a, b, c), astfel:

F = a + b - c

Calculul modificarii fenomenului analizat si actiunea elementelor componente asupra acestuia se prezinta astfel (consideram "1" ca reprezentand valorile din perioada curenta si "0" ca fiind cele din baza de raportare):

Se poate observa ca elementele pozitive (care sunt puse cu semnul "+" in model) daca scad in dinamica determina scaderi ale fenomenului analizat, pe cand cele negative (sunt puse in model cu semnul "-") daca scad in dinamica vor determina cresteri ale fenomenului;    

6. Metoda calculului marginal. Abordarea marginalista este o analiza statistica, dar si analitica, in acelasi timp, a diferitelor fenomene. Are ca principal scop identificarea posibilitatilor de eficientizare (de optimizare) a unor factori de productie limitati sau costisitori de care dispune intreprinderea.

Metoda calculului marginal se foloseste preponderent in analiza costurilor (in acest caz operandu-se cu un indicator numit cost marginal), in analiza eficientei economice a utilizarii factorilor de productie (indicatorii pot utilizati sunt: productivitatea marginala a muncii, productivitatea marginala a capitalului), precum si in analiza profitului (folosindu-se indicatorul profit marginal).

Indicatorul marginal va exprima intotdeauna sporul de efect generat de modificarea unitara (cu o unitate) a efortului.

7. Cercetarile operationale. Acestea cuprind un ansamblu de metode aplicate atunci cand in luarea unei decizii intervin foarte multi factori.

In categoria cercetarilor operationale intra:

metodele deterministe (programarea liniara, programarea dinamica, teoria jocurilor, teoria deciziilor, metoda drumului critic);

metodele probabiliste (lanturile Markov, teoria firelor de asteptare, metoda PERT);

metodele stimulative (metoda Monte Carlo, modelul dinamic al simularii gestionare);

8. Metoda substituirii factorilor sau a iterarii (a variatiei succesive a factorilor) este utilizata in analizele post factum de natura statica. Se aplica in cazul in care relatia dintre variabile este de tip determinist (relatia exprimata prin produs, raport sau mixt).

Substituirea presupune inlocuirea intr-o relatie, a valorii unui factor cu o alta valoare. Ordinea de inlantuire a factorilor poate da nastere la mai multe variante posibile ale substituirilor, cu rezultate diferite. Dintre aceste variante, singura acceptata este cea justificata din punct de vedere economic, in care factorii sunt asezati in ordinea de conditionare economica.

Analiza substituirii in lant a factorilor (analiza factoriala) respecta urmatoarele principii:

constructia modelului, cu alte cuvinte, asezarea factorilor in relatie, respecta ordinea de conditionare economica si anume: factori cantitativi, factori structurali, factori calitativi.

substituirea (iterarea) se face succesiv, incepand cu factorii cantitativi, continuand cu cei de structura si apoi cu cei calitativi, pornind de la factorii directi spre cei cu actiune indirecta.

un factor odata substituit se mentine ca atare pana la sfarsitul analizei.

Exemple:

a)      pentru o relatie de tipul R = abc

avem valorile R₀ si R₁ si vom proceda la separarea actiuni fiecarui factor a,b,c.

pentru produsul de factori sub forma de indici:

R = abc si I_R indicele sau,

Stabilim abaterea fenomenului, astfel:

cu urmatoarele cuantificari ale actiunii factorilor:

Sistemul de informatii - premisa a desfasurarii diagnosticului economico-financiar

In vederea efectuarii unei analize cat mai eficiente referitoare la procesul de vanzare-cumparare este necesara organizarea unui circuit operativ si eficient de informatii economico-sociale cuprins intr-un sistem cibernetic integrat. Sistemul informational al intreprinderii comerciale se bazeaza pe sisteme organizate, pe compartimente functionale si fluxuri de informatii.

Informatia economica prezinta urmatoarele particularitati: reflecta o actiune multilaterala prin sistemul de indicatorilor fizici, valorici si natural conventionali; are caracter de masa; este voluminoasa (de aici si necesitatea gruparii si sintetizarii lui); are un grad ridicat de repetabilitate, contine o serie de elemente constatate.

Categoriile de informatii utilizate de analiza economico-financiara pot fi grupate in informatie interna si externa; informatie de intrare, de stocare si de iesire din sistem; informatie activa si pasiva; informatie operativa, periodica si de exceptie; informatie de plan, normativa, efectiva; sau estimativa, informatie constanta sau variabila.

Informatiile interne (din cadrul firmei) pot fi grupate in functie de sursele de provenienta, astfel:

a) informatia de plan (indicatori ai bugetului de venituri si cheltuieli, ai planului de finante etc.);

b) informatia furnizata de contabilitate sintetica si analitica, precum: volumul desfacerilor, stoc, cheltuieli, adaos comercial etc.);

c) informatii cuprinse in raportarile statistice cu privire la indeplinirea planului sau la situatia mijloacelor economice;

d) cu caracter tehnico-operativ (aceasta completeaza informatia de natura contabila sau statistica).

Pentru a fi folosita cu maxima eficienta in analiza si in procesul de decizie, informatia trebuie sa se caracterizeze prin:

utilitate adica sa serveasca unui scop (cel de cunoastere, de control sau de reglare);

exactitate adica sa reflecte corect fenomenele, procesele si rezultatele economice. Totodata este necesar ca preluarea informatiilor din diferitele surse sa se faca corect;

profunzime, legaturile cauza-efect sa fie complet surprinse;

vechimea Aceasta este o caracteristica sintetica a utilizarii si oportunitatii informatiei in procesul de luare a deciziei, in sensul ca acestea pot fi fundamentate corect pe informatii noi, de actualitate, despre evolutia fenomenelor si proceselor economice;

costul informatiei, ca trasatura care stabileste eficienta acesteia in raport de valoarea ei pentru procesul de analiza.

Sistemul de indicatori este suportul cunoasterii complexe a intreprinderii si al realizarii obiectivelor analizei. Construirea indicatorilor activitatii comerciale trebuie sa aiba la baza o abordare sistemica si unitara, care: sa permita caracterizarea procesului de circulatie a bunurilor; sa reflecte sarcinile concrete, cantitative si calitative; care revin firmelor si sa masoare corect resursele folosite, rezultatele, aportul intreprinderii la satisfacerea nevoilor populatiei.

Din punctul de vedere al asigurarii si utilizarii resurselor, deosebim indicatori ai resurselor atribuite si ocupate, ai consumului de resurse, ai rezultatului, al eficientei si cei privind relatia financiara a intreprinderii.

Indicatorul resurselor caracterizeaza factorii care concura la realizarea procesului circuitului marfurilor. Dupa natura resurselor reflectate indicatorii de resurse se impart in indicatori ai resurselor umane (cu ajutorul carora se caracterizeaza dimensiunea cantitativa a asigurarii cu personal, fundamentarea necesarului de personal, structura si calificarea personalului), ai resurselor materiale (acestia caracterizeaza gradul de dotare cu resurse necesare realizarii procesului de productie sau circulatiei a marfurilor, dimensiunea, starea, structura si eficienta folosirii lor), si cei ai resurselor financiare (ce reflecta sursele de formare si principalele destinatii ale fondurilor banesti ale firmei).

Indicatorii consumului de resurse reflecta cheltuielile generate de producerea si de desfacerea marfurilor. In programarea si analiza cheltuielilor se foloseste un sistem de indicatori de plan si operationali, format din suma de cheltuieli (pe total si pe general), economiile sau depasirile de cheltuieli realizate ca urmare a variatiei nivelului relativ. Indicatorul rezultatelor caracterizeaza nivelul de realizare a obiectivelor pe care intreprinderea si le propune: volumul desfacerilor de marfuri, volumul productiei, profitul etc.

Alaturi de indicatorii enumerati anterior cei de eficienta economica ocupa un loc important in cadrul sistemului. Indicatorii de eficienta presupun compararea eforturilor facute de intreprindere cu efectele obtinute pe seama consumului acestora. Pentru exprimarea efortului se pot utiliza forta de munca incadrata, fondurilor fixe totale sau in functiune, mijloacele circulante, investitiile, resursele consumate (suma cheltuielilor de circulatie, cheltuieli cu munca materiala sau cu munca vie).

In activitatea economica, efectele utile au un caracter complex. Dintre indicatorii care cuantifica efectele mentionam: volumul desfacerilor (cifra de afaceri), productia realizata si vanduta, profitul.

Pornind de la structura eforturilor si efectelor pentru masurarea eficientei activitatii comerciale se construiesc indicatori de eficienta pe baza cunoasterii relatiilor: efect-efort, efort-efect, efort-efort, efect-efect.

Indicatori de tip efect-efort, sau efort-efect, fie generali, fie partiali, reflecta eficienta folosirii diferitelor componente ale efortului. Prin indicator efect-efect sau efort-efort se releva proportiile dintre diferitele rezultate, precum si cele dintre componentele efortului total.