Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Obligatiile profesionale ale comerciantilor

Exercitarea unei activitati comerciale impune existenta unor conditii care sa asigure cadrul juridic corespunzator .In acest scop , legea instituie anumite obligatii in sarcina acelora care desfasoara activitatea comerciala ca profesiune , adica a comerciantilor.Intrucat aceste obligatii sunt strans legate de exercitarea profesiunii comerciale , elesunt denumite obligatii profesionale ale comerciantilor .

Prin instituirea obligatiilor profesionale ale comerciantilor se urmareste :

apararea intereselor publice

garantarea creditului comercial

protejarea intereselor comerciantilor , precum si a tertilor cu care acestia intra in relatii de afaceri.

Astfel, comerciantii au obligatia sa indeplineasca anumite formalitati de publicitate , in vederea aducerii la cunostinta celor interesati a existentei unui nou comerciant , precum si a unor acte si fapte din activitatea comerciantilor.Aceasta obligatie a comerciantilor se realizeaza , in principal , prin publicitatea in registrul comertului.

Apoi , pentru a asigura o buna organizare si desfasurare a activitatii desfasurate , precum si un control asupra acesteia , comerciantii sunt obligati sa tina anumite registre comerciale sau de contabilitate , cu respectarea cerintelor legii.

Desfasurarea activitatii comerciale in conditiile normale impune obligatia pentru fiecare comerciant sa actioneze pentru atragerea clientelei , in limitele unei concurente licite , cu respectarea legii.

In Codul comercial mai sunt prevasute si alte obligatii ale comerciantilor , dar care au devenit implicabile.Avem in vedere obligatia de publicare a contractului de casatorie si a separatiei pe patrimoniu .Aceste obligatii erau legate de reglementarea din trecut a regimului matrimonial al sotilor -regimul dotal , seoparatia de patrimonii- care si-a incetat existenta prin intrarea in vigoare a Codului familiei. In prezent unele elemente privind starea civila si averea comerciantului fac obiectul publicitatii prin registrul comertului.

Sectiunea 1

Publicitatea prin registrul comertului

Prin publicitate se intelege orice forma de comunicare facuta in cadrul unei activitati comerciale , industriale , artizanale sau unei profesiuni liberale , in scopul de a promova furnizarea de bunuri ori de servicii , inclusiv de imobile , de drepturi si de obligatii .Doctrina identifica

publicitatea comerciala prin finalitatea ei de a atrage atentia clientelei asupra bunurilor sau serviciilor oferitepe piata de catre un agent economic .In acest sens , s-a scris , cu deplina justificare , ca ea este "arta si industria tentatiei[3] . Cu alte cuvinte , publicitatea nu se reduce la o informatie in sensul clasic al termenului , ea cauta sa sugereze , sa convinga , sa obtina adeziunea .

Stadiul actual de proliferare multiforma a reclamei a fost precedat , inca inainte ca principiul libertatii pietei sa fi beneficiat de recunoastere oficiala si de raspandire in lume , de inceputuri mai mult sau mai putin modeste , cu profil substantial diferit .De la simple anunturi s-a ajuns in zilele noastre , la organizarea de campanii publicitare , fiind utilizate mediile de comunicare cele mai moderne , precum cinematograful , radioul si televiziunea . Incepand din secolul al XII-lea , epoca in care economia tarilor accidentale era puternic dominata de sistemul strict reglementat al breslelor , targurilor constituiau principalul mijloc practic de a pune in contact producatorii din regiuni diferite , inlesnind cunoasterea reciproca dintre mestesugari si schimburile utile pentru valorificarea muncii artizanale .Targurile , ca modalitate de publicitate pe an , in acelasi loc din oras , respectiv in aceiasi regiune .In secolul al XIV-lea devenisera vestite targurile de la Lyon si Geneva sau mai in urma Leipzig -Germania ,Sinigaglia -Italia , Medina del Campo- Spania .De-aia printr-o ordonanta din 1669 afisajul a fost ingadiut pe teritoriul Frantei .Cu timpul , afisele comerciale au fost utilizate tot mai fercvent de catre producatorii de marfuri .Ca efect in 1722 a luat nastere o corporatie noua , alcatuita din persoane specilalizate in activitatea de afisaj.

Incepand din anii 20 tehnica publicitatii s-a imbogatit cu un nou si puternic instrument -radioul , iar din 1970 , televiziunea s-a alaturat celorlalte medii de informare spre a da o noua dimensiune publicitatii solicitate de catre agentii economici.

Inregistrarea in registrul de comert creeaza prezumtia calitatii de comerciant a persoanei inregistrate .Impotriva acestei prezumtii este admisibila proba contrara , atat din partea persoanei inregistrate , cat si a tertilor interesati. (Curtea de Casatie Franceza , dec. Nr. 21/1981, in Tribuna Economica ,"Economia de piata ,institutii si mecanisme ",vol.V-VI,1992,pag.293)

1.1.Rolul publicitatii prin registrul comertului.

Pentru a putea intelege mai cu usurinta trasaturile juridice ale reglementarii registrului comertului, in Romania , este necesara incadrarea sa in legislatia comparata.

Simpla inscriere a unei firme comerciale nu atribuie in mod necesar si calitatea de comerciant a aceluia care a cerut aceasta inscriere .

(Curtea de Casatie , dec.nr.1532/1935, in "Practica judiciara in materie comerciala ", cit. supra ,pag.129)

Inscrierea unei forme comerciale stabileste numai intentia unei persoane de a exercita comert; dobandirea calitatii de comerciant atarna nu de inscrierea firmei , ci de indeplinirea conditiilor prevazute de art.7 C.com., adica de anumite fapte pe care trebuie sa le dovedeasca cel ce invoca aceasta calitate .(Curtea de Casatie , dec. Nr. 1583/1926, in "Practica Judiciara in materie comerciala " , cit. supra , p. 129)

1 . Sistemul dreptului germano - elvetian.

a . Rol creator al calitatii de comerciant

In legislatia germana si elvetiana , registrul comertului a conservat vigoara sa medievala .Inscrierea confera calitatea de comerciant , independent de exercitiul efectiv al comertului . Si in sistemul dreptului german , calitatea de comerciant se dobandeste prin exercitiul efectiv al unei operatiuni comerciale , denumite fundamentale , in afara oricarei inscrieri .

b . Rol de publicitate cu efecte de oposabilitatea fata de terti

Aceasta are loc cu deosebire in ce priveste dobandirea unui drept exclusiv asupra numelui comercial - firma - si pentru a asigura perpetuitate firmei , adica transmisiunea sa - odata cu fondul de comert - fara necesitatea pentru dobanditor de a mentiona raportul de succesiune . Registrul de comert a devenit astfel un instrument eficace pentru progresul si expansiunea comertului in aceste tari , caci mentinand firma veche se mentine si creditul pe care aceasta este legata , prin intemeietorii sai . Aceste efecte sunt proprii si dreptului elvetian . Desi incadrul acestui drept nu se consacra formal , o disciplina speciala si organica pentru comercianti , realizandu-se o unificare a dreptului obligational , nu se ignora nici existenta comerciantilor si nici unele indatoriri speciale , prevazute pentru ei . Calitatea de comerciant se dobandeste in dreptul elvetian prin inscriere in registrul comertului si in mod corelativ se pierde prin radierea din registru . Registrul comertului asigura si in aceasta tara o protectie speciala numelui comercial , impiedicand uzurparea .

In ce priveste insa instrionarea firmei , dreptul elvetian nu se indeparteaza de cel german , obligand pe subdobanditor sa arate calitatea sa de succesor . Pentru toate inscrierile efectuate in registrul comertului , codul elvetian prevede opozabilitatea fata de terti .

2 . Sistemul cazierului juridic .

In troducerea in Franta a unui organ complet de publicitate pentru viata comerciala a avut loc inainte de razboiul mondial . Prin legea din 18 martie 1919 , aceasta reforma a fost realizata , insa , cu caracter diferit decat acela al dreptului german . In locul unui organ creator de stat comercial si cu efecte de publicitate , legea franceza atribuie registrului comertului rolul de organ de documentare , sau , cum a fost denumit in lucrarile pregatitoare , prin analogie cu cazierul penal , un cazier din viata unui comerciant . Mentiunile se fac dupa declaratiile partilor fara nici o cercetare prealabila si fara dovedirea veracitatii lor . Legea franceza , nu confera registrului nici rolul de a atribui calitatea de comerciant celui inscris , nici efecte de oposabilitate fata de terti a mentiunilor facute .

O modificare s-a realizat , totusi , in ce priveste conceptia de baza a legii din 1919 . Sub influenta lucrarilor societatii de studii legislative , care preconizeaza concentrarea tuturor dispozitiilor privitoare la publicitate , atat acelor referitoare la comerciantul persoana fizica , cat si a celor privind societatile comerciale , prin legea din 28 martie 1931 , s-a modifcat art. 2 din codul de comert in sensul ca autorizarea minerului de a face comert precum si publicarea regimului matrimonial al comerciantului , vor trebui sa se faca la aceasta data in registrul comertului , evident cu efecte juridice de opozabilitate . Reforma s-a marginit aici , fara sa afecteze structural institutia .

3 . Sistemul dreptului Roman.

Legea romana din 10 aprilie 1931 a fost vadit influentata de concetia legii franceze . Uniunea camerelor de comert care a elaborat proiectul - inscrierea firmelor si infiintarea unui registru de comert , anteproiect Bucuresti 1928 - precum si expunerea de motive a legii , iar confruntarea textelor vadeste o corespondenta destul de fidela .

a . registrul comertului trebuia sa devina un organ de publicitate care sa infaptuiasca o centralizare a informatiilor de natura sa dea posibilitatea tertilor sa le documenteze cat mai fidel de posibilitatile de credit ale unui comerciant .

b. legiuitorul roman , abrogand vechea lege a firmelor din 6 iunie 1913 , a mentinut dispozitia concretizata in actualul articol 16 , potrivit caruia "inmatricularile si mentiunile sunt opozabile celor de al treilea din elementul inmatricularii si mentiunii lor in registrul comertului" . Cine are obligatia de a cere inscrierea nu poate opune celui de al treilea actele neinscrise . Aceste acte pot fi opuse cand cel de-al treilea trebuie de drept sa aiba cunostiinta de ele .Potrivit acestui text mentiunile din registru nu au numai rostul de a permite oricui - caci registrul este public - sa se documenteze asuipra situatiei comerciantului , ci produc si un efect juridic de fond , opozabilitatea fata de terti . Legea romana transforma registrul comertului intr-un organ de publicitate legala , avand avantajul de a centraliza aceasta publicitate , risipita in textele codului comercial .

Publicitatea prin registrul comertului este reglementata prin legea 26 / 1990 privind registrul comertului . In scopul simplificarii formalitatilor necesare a inceperii unei activitati comerciale , prin ordonanta de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 a fost adoptata o procedura noua privind inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor . Potrivit reglementarii legale , comerciantii sunt obligati sa se inmatriculeze in registrul comertului si tot odata sa ceara inscrierea in acelasi registru a unor mentiuni privind actele si faptele prevazute de lege .

Inregistrarile impuse de lege au drept scop sa asigure , prin intermediul registrului comertului , o evidenta privind existenta si activitatea comerciantilor . Aceasta evidenta are un caracter strict profesional si este organizata pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii , ale tertelor persoane si intereselor comerciantilor insisi .

Importanta si implicatiile economice si sociale pe care le are activitatea comerciala , impun instituire unui cadru juridic corespunzator , care sa asigure buna desfasurare a acestei activitati . Recunoscand libertatea comertului , statul stabileste , in interesul societatii , regulile dupa care se desfasoara activitatea comerciala . Intre aceste reguli sunt si cele referitoare la inmatricularea comerciantilor intr-o evidenta oficiala , care sa cuprinda datele esentiale necesare cunoasterii comerciantilor si a unor acte si fapte ale acetora , cu implicatii pentru activitatea comerciala . Prin centralizarea acestor date , registrul comertului constituie o banca de date oficiala privitoare la comercianti la care poate apela orice interesat .

Pentru tertele persoane care ar dori sa stabileasca rapotul de afaceri cu un anumit comerciant , registrul comercial reprezinta o sursa de informatii sigura asupra bonitatii comerciantului respectiv .

Prin inmatriculare si inscrierea in registrul comertului a mentiunilor prevazute de lege se asigura opozabilitatea acestora fata de terti . Sub acest aspect , registrul comertului reprezinta instrumentul publicitatii legale a activitatii comerciale . Prin inregistrarile operate in reghistrul comertului se asigura protectia firmei comerciale a emblemei si altor drepturi ale comerciantului .

1 . 2 . Organizarea publicitatii prin reghistrul comertului

Legea nr 26 / 1990 reglementeaza organizarea publicitatii prin registrul comertului , organele insarcinate sa realizeze publicitatea si documentele care asigura publicitatea .

A . Structura organizatorica

Registrul comertului se tine de catre oficiul registrului comertului care este organizat in fiecare judet si in municipiul bucuresti , pe langa camera de comert si industrie teritoriala .

a . registrul local

Spre deosebire de legiuitorul francez , care a organizat registrul comertului pe langa tribunalul comercial sau tribunalul civil , acolo unde nu exista un tribunal comercial , legea romana , abrogand vechea lege a firmelor din 1913 , care si ea prevedea tinerea registrului firmelor pe langa tribunalul comercial , a stabilit trecerea noului registru comercial pe langa camerele de comert

S-a creat astfel un oficiu special pe langa aceste camere , denumit , oficiul registrului comertului pus sub controlul unui judecator , care se deleagfa annual de presedintele tribunalului , in circumscriptia caruia isi are sediul Camera de Comert si de industrie .

Prin legea 8 din 8 mai 1934 pentru organizarea si reglementarea comertului de banca pe langa fiecare oficiu al registrului comertului , s-a infiintat un registru a societatilor bancare , care reprezinta organul legal de publicitate pentru aceasta ramura de comert . Registrul societatilor bancare a inlocuit astfel registrul comertului . Din cercetarea legii si regulamentului sau rezulta ca registrul comertului se compune dintr-un registru analitic , la randul sau impartit in doua parti , o parte rezervata societatilor si o parte comerciantilor persoane fizice . Fiecarui comerciant inmatriculat i se rezerva o pagina , in care sunt trecute , in rubrici deosebite , mentiunile cerute de lege . La oficiul registrului comertului din Bucuresti unde numarul celor inmatriculati este mare , pentru a fi mai usor de consultat , registrul este reprezentat pein fise detasabile .

Registrul comertului este public , oricine va putea obtine , pe cheltuiala sa , copii dupa inscrierile si documentele , ce au insotit sau justificat , mentiunile si inmatricularile , de asemeni , va putea obtine certificate ca un anumit act este trecut in registru .

b . Oficiul central al registrului comertului .

Ca si legea franceza , legea romana a infiintat , pe langa registrele de pe langa Camerele de Comert care are un caracter regional , un registru central al comertului , care concentreaza toate datele cuprinse in registrele oficiilor judetene .

Pentru centralizarea datelor , la registrul central , comerciantul care inmatriculeaza sau care efectueaza o mentiune nu are nici o indatorire . Oficiile Camerelor de Comert , sunt indatorate ca , din oficiu , sa comunice , in termen de o luna , toate inmatricularile operate . Registrul central nereprezentand decat o repetare a unor inmatriculari , deja efectuate , in registrele comertului locale , nu are decat un rol de centralizare materiala . Efectul juridic al opozabilitatilor a fost operat prin inscrierea in registrul comertului .

La nivel national , se tine registrul central al comerului de catre Oficiul National al Registrului Comertului , care functioneaza pe langa Camera de Comert si industrie a Romaniei . Activitatea oficiului este strans legata de activitatea camerelor de comert si industrie , care sunt organizatii profesionale ale comerciantilor . Prin aceasta organizare se asigura o larga accesibilitate la informatiile privind pe comercianti si activitatea lor . Inregistrarile in registrul comertului se fac de catre oficiile teritoriale ale registrului comertului , in conditiile legii .

Controlul legalitatii inregistrarii in registrul comertului se exercita de catre justitie printr-un judecator al tribunalului delegat la oficiul registrului comertului . Orice inregistrare efectuata in registrul comertului se comunica , in termen de 15 zile , Oficiciului National al Registrului Comertului .

Pentru indeplinirea procedurii privind inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor , in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 , in cadrul camerelor de comert si industrie teritoriale s-a constituit un birou unic pentru obtinerea inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantilor .

Biroul unic este format din reprezentanti ai oficiului registrului comertului si ai institutiilor care elibereaza avizele , autorizatiile si / sau acordurile necesare autorizarii functionarii comerciantilor .

B . Cuprinsul registrului comertului

Evidenat comerciantilor si a activitatii desfasurate de comercianti se tine la fiecare oficiu al registrului comertului .

Registrul comertului este alcatuit din :

a . registrul pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice

b . registrul pentru inregistrarea persoanelor juridice . Acest registru este impartit in :

registrul pentru inregistrarea societatilor in nume colectiv .

registrul societatilor in comandita simpla si a societatilor cu raspundere limitata .

registrul societatilor in comandita pe actiuni si a celor pe actiuni .

registrul pentru inregistrarea regiilor autonome .

registrul pentru inregistrarea organizatiilor cooperatiste .

c . cartotecile fiselor comerciantilor . Cartotecile sunt formate din fise pentru fiecare comerciant . Datele cuprinse in aceste fise permit elaborarea de studii si rapoarte privind evolutia comertului la nivel de judet sau la nivel national ,

precum si ca mijloc de documentare privind activitatea desfasurata pe o anumita perioada de timp , de Camerele de Comert si industrie .

d . repertoriul alfabetic al comerciantilor inregistrati . Acesta este subaimpartit in

repertoriul alphabetic pentru comercianti persoane fizice si repertoriul alphabetic al comerciantilor persoane juridice .

e . dosarele coemrciantilor cuprind toate actele depuse in legatura cu inregistrarea sau cu orice alta mentiune efectuata in registrul comertului .

C . Documentele de publicitate

Registrul comertului este alcatuit dintr-un registru pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice si un alt registru pentru inregistrarea comerciantilor persoane juridice . Pentru fiecare an se deschide un registru . Registrele se tin in sistem computerizat .

Oficiul registrului comertului tine si dosare pentru fiecare comerciant , cu actele depuse cu ocazia inregistrarilor in registrul comertului . Inregistrarile efectuate in registru vor fi evidentiate si in dosarul comerciantului .

Modul de tinere a registrelor , precum si de efectuare a inregistrarilor sunt stabilite prin normele emise de Camera de Comert siindustrie a Romaniei si Ministerul Justitiei .

D . Caracterul publicitatii efectuate prin registrul comertului .

Potrivit art 4 din Legea nr 26 / 1990 , registrul comerului este public . Deci , orice persoana interesata poate lua la cunostinta de inregistrrile cuprinse in registrul comertului. In acest sens , legea prevede ca oficiul registrului comertului este obligat sa elibereze , pe cheltuiala solicitantului , copii certificate de pe inregistrarile efectuate in registrul comertului , ca si pe actele prezentate la efectuarea inregistrarilor . Oficiul registrul comertului are obligatia sa elibereze certificate care sa ateste ca un anumit act sau fapt este sau nu inregistrat . Potrivit legii , actele mentionate pot fi cerute si eliberate si prin corespondenta .

1 . 3 . Efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

1 . Obligatiile comerciantilor privind inregistrarea in registrul comertului .

Potrivit art 1 din Legea nr 26 /1990 , comerciantii au obligatia ca , inainte de inceperea comertului , sa ceara inmatricularea in registrul comertului , iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului , sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege .

Inmatricularea si efectuarea mentiunilor in registrul comertului sunt obligatii care revin exclusiv comerciantilor . In sensul legii nr 26 / 1990 , comerciantii sunt persoanele fizice care exercita in mod obisnuit acte de comert , societatile comerciale , regiile autonome si organizatiile cooperatiste .

In privinta persoanelor fizice sunt avute in vedere persoanele care au calitatea de comerciant , in conditiile art 7 Ccom , adica savarsesc fapte de coemrt obiective in mod profesional si in nume propriu . Referitor la societatile comerciale , legea vizeaza atat societatile comerciale constituite in baza Legii nr 31 / 1990 , inclusiv societatile cu participare de capital strain , cat si societatile comerciale constituite in conditiile Legii nr 15 / 1990 .

2 . Inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantului .

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 76 / 2001 a fost reglementata o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantilor .

Prin autorizarea functionarii comerciantilor , ordonanta intelege obtinerea avizelor , autorizatiilor si / sau acordurilor strict necesare pentru inceperea activitatii acestora .

Inregistrarea si autorizarea functionarii coemrciantului se realizeaza in baza unei cereri tip , adresate biroului unic din cadrul camerei de comert si iondustrie teritoriale . Aceasta cerere este formularul unic in temeiul caruia se obtine inregistrarea si autorizarea functionarii coemrciantului .

In cazul societatilor comerciale , la care se anexeaza : dovada efectuarii varsamintelor in conditiile actului constitutive , actele care probeaza dreptul de proprietate asupra aporturilor in natura la capitalul social si certificatul constatator al sarcinilor care greveaza bunurile immobile obiect al aporturilor ; actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati in conditiile legii .

Cererea de inregistrare si autorizare a functionarii comerciantului trebuie facuta in termen de 15 zile , daca legea nu prevede alt termen . Termenul curge de la o data diferita : de la data autorizarii exercitarii comertului , in cazul comerciantilor personae fizice ; de la data incheierii actului constitutiv in forma prevazuta de lege , in cazul societatilor comerciale ; de la data actului de infiintare , in cazul regiilor autonome si organizatiilor cooperatiste .

In temeiul cererii se obtin si avizele , autorizatiile si acordurile de la institutiile competente , necesare autorizarii functionarii comerciantului . Pe baza incheierii judecatorului delegat si a avizelor , autorizatiilor si / sau acordurilor institutiilor competente , camera de comert si industrie teritoriala este obligata ca , in termen de 20 de zile de la inregistrarea cererii , sa elibereze certificatul de inregistrare a comerciantului , care cuprinde si codul unic de inregistrare . Certificatul de inregistrare a comerciantului este insotit de o anexa care cuprinde , dupa caz , avizele , autorizatiile si / sau acordurile necesare pentru autorizarea functionarii comerciantului .

Eliberarea certificatului de inregistrare si a anexei acestuia da dreptul comerciantului in cauza sa inceapa activitatea comerciala . Neobtinerea unuia sau mai multor avize , autorizatii si / sau acordari atrage dupa sine neeliberarea certificatului de inregistrare .

3 . Inregistrarea mentiunilor in registrul comertului .

Dupa inmatricularea comerciantului , in cursul exercitarii comertului , pot interveni unele acte sau fapte privitoare la comerciant , care modifica elementele consemnate in registrul comertului . Toate aceste modificari trebuie aduse la cunostinta celor interesati . In acest scop , legea prevede obligatia comerciantului de a cere inscrierea in registrul comertului a unor mentiuni privind actele si faptele intervenite in cursul exercitarii si la incetarea comertului .

Art 21 din Legea nr 26 / 1990 prevede ca se vor inregistra in registrul comertului mentiuni referitoare la :

a . actele juridice care au ca obiect fondul de comert , precum si actele care aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor ori care fac sa inceteze firma ori fondul de comert .

b . modificari privind numele , cetatenia , data si locul nasteii reprezentantului . Daca dreptul de reprezentare priveste numai o anumita

sucursala ori filiala , mentiunea se va face numai un registrul unde este inscrisa sucursala sau filiala .

c . drepturile de proprietate industriala de care dispune comerciantul , ori drepturile asupra firmei , emblemei si alte semne distinctive prevazute de lege asupra carora comerciantul are un drept .

d . hotararea de divort a comerciantului , precum si cea de impartire a bunurilor comune , pronuntate in cursul exercitarii coemrtului , in conditiile legii .

e . hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelui acestuia , precum si hotararea prin care se ridica aceste masuri .

f . deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment , dupa caz , precum si inscrierea mentiunilor corespunzatoare .

g . hotararea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie .

h . orice modificare privitoare la actele , faptele si mentiunile inregistrate .

La incetarea activitatii comerciale , coemrciantul este obligat sa ceara oficiului registrului comertului radierea inmatricularii din registrul comertului . Radierea , nu poate avea loc in cazul suspendarii activitatii comerciale , ci numai la incetarea acesteia .

Cu privire la societatile coemrciale , radierea poate interveni numai dupa terminarea operatiunilor de lichidare a societatii . Cererea de inregistrare in registrul comertului a mentiunilor privind actele si faptele aratate trebuie facuta de comerciant in termen de cel mult 15 zile de la data actelor si faptelor supuse obligatiei de inregistrare . Inregistrarea mentiunilor se poate face si la cererea persoanelor interesate . In acest caz , termenul este de cel mult 30 de zile de la data cand aceste persoane au cunoscut actul sau faptul supus inregistrarii .

Prin reglementarea de catre lege a posibilitatii inregistrarii mentiunilor si la cererea altor persoane sau din oficiu , comerciantul nu este scutit de obligatia de a cere efectuarea mentiunilor . Nerespecatarea acestei obligatii atrage consecintele prevazute de lege .

4 . Procedura efectuarii inregistrarilor in registrul comertului .

Potrivit art 6 din Legea nr 26 / 1990 . inregistrarea in registrul comertului a inmatricularii si a mentiunilor privind actele si faptele prevazute de lege se face numai in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau , dupa caz , a unei hotarari judecatoresti definitive , in afara de cazurile in care legea prevede altfel .

Instantele judecatoresit sunt obligate sa trimita oficiuluii registrului comertului , in termen de 15 zile de la data cand au ramas definitive , copii legalizate de dispozitivul hotararilor definitive , si de pe incheierile ce se refera la acte si mentiuni a caror inregistrare este ceruta de lege . In aceste hotarari si incheieri , instantele judecatoresti vor dispune si efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

Judecatorul delegat va putea sa decida asupra inregistrarilor solicitate numai dupa ce , in prealabil , au fost parcurse anumite formalitati .

Cererea de inmatriculare sau de inscriere a unei mentiuni in registrul comertului si actele anexate sunt verificate de catre agentul oficiului registrului comertului , care certifica , pe cerere , semnatura comerciantului , respectiv a reprezentantului acestuia , precum si respectarea prevederilor legale privind continutul cererii . Cererea , impreuna cu actele anexate si cu registrul in care au fost date semnatura si specimenul de semnatura , se prezinta judecatorului delegat de sediul oficiului , pentru a decide asupra inregistrarii .

Constatand ca sunr indeplinite conditiile prevazute de lege , judecatorul delegat va dispune prin incheiere inmatricularea comerciantului , respectiv inregistrarea mentiunii solicitate , in registrul comertului . In temeiul incheierii date , agentul oficiului va inscrie in registrul comertului toate datele din cererea care a facyut obiectul incheierii .

Inregistrarea se opereaza in registrul comertului in termen de 24 de ore de la data incheierii judecatorului delegat ; in cazul inmatricularii unei societati comerciale , inregistrarea se face in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila .

Prin inregistrare in registrul comertului a unei cereri de inmatriculare , comerciantul dobandeste un doc unic de inregistrare sub care va figura in registrul comertului . Oficiul registrului comertului va elibera comerciantului o dovada a inregistrarii efectuate , care va fi , dupa caz , certificatul de inregistrare sau certificatul de inscriere a mentiunii .

Incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatriculare sau inregistrarea mentiunilor in registrul comertului sunt supuse numai recursului .

5 . Controlul legalitatii inregistrarilor in registrul comertului .

Inregistrarile in registrul comertului se fac in baza unei incheieri a judecatorului delegat sau , dupa caz , a unei hotarari judecatoresti definitive . Dar , completarea registrului cu datele din cererea la care se refera incheierea , respectiv hotararea judecatoreasca definitive , se face de catre agentii oficiului registrului comertului . Potrivit art 8 din Legea nr 26 / 1990 , legalitatea operatiunilor effectuate de oficiul registrului comertului face obiectul unui control efectuat de catre judecatorul delegat .

Potrivit legii , controlul efectuat de judecatorul delegat nu apara de raspundere personalul oficiului care executa operatiunile in registrul comertului pentru conformitatea acestora cu legea .

1 . 4 . Efectele inregistrarilor in registrul comertului .

In sistemul Legii nr 26 / 1990 , inmatricularea si mentiunile in registrul comertului au un rol de publicitate , cu efecte opozabile tertilor .

Este obligat sa ceara inmatricularea orice comerciant mai inainte de a incepe exercitiul efectiv al comertului sau , in caz de succesiune , sub orice forma in dreptul de proprietate asupra unui fond de comert , de la data achizitiei acestuia .

Prin urmare vor fi indatorati , sub sanctiunile prevazute de lege[9] :

a . comerciantii personae fizice , indiferent de nationalitate , care se vor inscrie in registrul comertului pe langa oficiul Comerei de Comert si industrie , in circumstanta careia urmeaza sa exercite acest comert .

b . comerciantii persoane fizice , romani sai straini , care au un asezamant comercial in strainatate si infiinteaza in tara o sucursala sau o agentie . Inmatricularea se va face in registrul comertului din circumscriptia Camerei de Comert si industrie , unde va fi situata sucursala sau agentia .

c . societatile nationale - acele societati care se constituie si au sediul in tara.

d . societatile comerciale straine , care isi stabilesc in tara o sucursala sau agentie . Prin societati straine , trebuie inteles acele societati care nu se constituie si nu au sediul in tara .

Cererea va trebuie facuta , in termen de o luna de la constituirea societatii si va fi insotita de actele de constituire si statutele societatii legal publicate . Secretarul Camerei de Comert si judecatorul registrului comertului vor trebui sa verifice toate acestea .

Inmatricularea in registrul comertului nu produce efecte constitutive cu privire la calitatea de comerciant , in privinta comerciantului persoana fizica . Aceasta calitate se dobandestte , potrivit art 7 Ccom , prin savarsirea faptelor de coemrt . In privinta societatilor comerciale , inmatricularea in registrul comertului are ca efect dobandirea personalitatii juridice .

Intrucat au un rol de publicitate , inregistrarile facutre in registrul comertului , cu respectarea legii , sunt prezumate a fi cunoscute de catre terti , fara ca acestia sa poata opune necunoasterea lor . Potrivit legii , persoana care are obligatia de a cere o inregistrare nu poate opune tertilor

acte sau fapte neinregistrate pot fi opuse tertilor daca se face dovada ca ele erau cunoscute de acestia .

Inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului . Data inregistrarii in registrul comertului este data la care inregistrarea a fost efectic operata in registru .

Dupa inmatricularea in registrul comertului , comerciantul este obligat sa mentioneza pe toate documentele folosite in activitatea comerciala , codul unic de inregistrare .

1 . 5 Calea de atac impotriva inregistrarilor efectuate in registrul comertului.

Radierea inregistrarilor .

Trebuind sa corespunda in orice moment cu starea reala , legiuitorul prescrie ca orice modificare a unei date din registrul comertului trebuie sa faca obiectul unei mentiuni in acest registru .

Potrivit legii , radierea intervine in urmatoarele trei cazuri[10] .

a . in caz de incetare a comertului , adica in cazul cand comerciantul inceteaza activitatea sa comerciala . Simpla suspendare temporara neintovarasita de intentia de a renunta , nu poate reprezenta un temei pentru radiere .

b . in caz de deces al comerciantului , chiar daca fondul de comert trece in patrimonial unui mostenitor ca universalitate , schimbandu-se titularul - caci fondul de coemrt nu este subiect ci obiect de drept - urmeaza sa se opereze inmatricularea unui nou comerciant .

c . in caz de dizolvare a unei societati comerciale . In acest caz administratorii sunt indatorati sa ceara dizolvarea din momentul in care una din cauzele de dizolvare , a operat . Cand este vorba de disolutie deplin drept , administratorii trebuie sa solicite radierea din chiar acel moment , cand , insa , dizolvarea trebuie pronuntata de societate - adunarea asociatilor sau adunarea generala - sau de justitie interventiei deciziei sociale sau hotaririi judecatoresti .

Radierea trebuie sa fie facuta in primul caz de comerciant iar in cel de al doilea caz de mostenitori . Daca ea nu este ceruta , poate fi facuta din oficiu de judecatorul oficiului registrului , in baza unei incheieri . Legea cuprinde insa o lacuna greu de implinit de interpret , prin aceea ca nu prevede un termen special , ceea ce a si provocat , in practica ,

dificultatile de aplicare , facand ca registrul comertului sa poarte povara unor inmatriculari , care nu corespund realitatii .

Autorul I.L. Georgescu , considera ca trebuie aplicat art 13 din lege , asimiland radierea cu mentiunea , caci in fond ele nu sunt deosebite decat prin denumire , dar nu prin efecte . Prin urmare , practica judecatoreasca ar trebui indrumata in acest sens , urmand sa se aplice si sanctiunile prevazute de art 29 pentru nefacerea radierii in termen .

Nu trebuie , insa , sa se acorde importanta radierii pe placul pierdeii calitatii de comerciant . Lasata la cererea partii sau la vointa judecatorului oficiului , radierea nu antreneaza sa faca pierderea calitatii de comerciant , fiindca am aratat ca aceasta calitate se dobandeste si se pierde numai prin exercitiu sau neexercitiu efectiv al comertului .

Inregistrarile in registrul comertului privind un anumit comerciant pot fi pagubitoare pentru alti comercianti sau chiar pentru necomercianti . De aceea , potrivit art 25 din Legea nr 26 / 1990 , avand continutul dat prin Legea nr 248 / 2001 , orice persoana fizica sau juridica , prejudiciata printr-o inmatriculare ori printr-o mentiune in registrul comertului , are dreptul sa ceara anularea sau modificarea titlului in baza careia s-a facut inmatricularea sau mentiunea , precum si radierea acestuia .

Aceasta cale este exclusa daca cel prejudecat dispune de alte cai legale de atac pentru a inlatura incalcarea drepturilor sale , de exemplu : anularea hotararii adunarii asociatilor privind modificarea actului constitutiv in baza careia s-a facut mentiunea in registrul comertului .

Cererea se depune si se mentioneaza in registrul comertului in care s-a facut inmatricularea comerciantului . In termen de 3 zile de la data depunerii , oficiul registrului comertului inainteaza cererea tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul comerciantului .

Tribunalul se pronunta asupra cererii prin hotarare , cu citarea partilor . Hotararea judecatoreasca de solutionare a cererii poate fi atacata numai cu recurs , in termen de 15 zile de la pronuntare , pentru partlie prezente , si de la comunicare , pentru partile lipsa . Hotararea judecatoreasca irevocabila se comunica oficiului registrului comertului pentru a fi mentionata in registru si publicata in Monitorul Oficial .

1 . 6 Sanctiunile nerespectarii obligatiilor privind efectuarea inregistrarilor in registrul comertului .

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor legale privind inmatricularea si inscrierea mentiunilor in registrul comertului atrage dupa sine sanctiunile prevazute de lege . Aceste sanctiuni sunt civile sau penale , in functie de obligatia incalcata .

Amenzile civile .

Se sanctioneaza cu plata amenzi civile , comerciantul care nu respecta dispozitiile legii si termenul prevazut pentru inmatricularea sau inregistrarea unei mentiuni in registrul comertului ori pentru depunerea semnarii ori a unor acte cerute de lege .

Amenzile civile sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor civile prevazut de Codul de Procedura civila si se aplica de instanta judecatoreasca pe a carei raza teritoriala s-a savasit fapta .

Sanctiunile penale .

Potrivit legii , se sanctioneaza cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda , daca , potrivit legii , fapta nu constituie o infractiune mai grava , persoana care cu rea - credinta , a facut declaratii inexacte , in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului : instanta care pronunta hotararea de condamnare va dispune si rectificarea ori radierea inmatricularii ori a mentiunii inexacte.

Competent sa judece infractiunile este judecatorul oficiului. Pentru toate infractiunile cu caracter penal , legiuitorul investeste cu dreptul de judecata sectiunea tribunalului din care face judecatorul delegat , pe langa registrul comertului , la sesizarea acestuia.

Tribunalul se pronunta , in urma citarii partilor si dupa ascultarea judecatorului delegat.

Sectiunea 2

Organizarea si tinerea contabilitatii activitatii comerciale

2.1 Obligatia organizari si conducerii contabilitatii.

A doua indatorire profesionala a comerciantilor este tinerea unei contabilitati regulate , adica a unui complex de documente , in care se inregistreaza operatiunile cu caracter patrimonial , efectuate in cursul exercitiului si se face si recapitularea lor periodica . Necesitatea insemnarii in anumite documente si consevarea lor a fost simtita din primele timpuri in care activitatea umana a luat o oarecare amploare .

Dreptul roman , obliga pater familias , care avea , sub conducerea sa , un numar insemnat de persoane sa tina unele socoteli zilnice . Se poate afirma , cu mai multa precizie , dupa Gaius , ca bancherii aveau indatorirea legala de a tine registre , care puteau fi folosite ca mijloc de proba , atat in favoarea cat si in defavoarea lor, iar aceasta prerogativa descindea din calitatea publica a oficiului lor.

De o contabilitate , in intelesul modern al cuvantului nu se poate vorbi decat in perioada statutara italiana .In marile cetati comerciale , medievale , in care a inflorit dreptul comercial , intalnim si o contabilitate regulata , cu aspectul unei indatoriri profesionale si sub controlul autoritatii .Unele statute acordau registrelor valoarea unor acte autentice si forta executorie , in aceleasi conditii ,in care faceau pentru actele autentice , ceea ce arata ce credit se acorda comerciantului , ca membru al unei bresle , in aceasta vreme , precum si morala inalta , care domnea in aceste organizatii.

Ordonanta franceza asupra comertului terestru din 1673 a prevazut formal obligatia tinerii unui registru , in care sa se treaca operatiunile comertului , cambiile emise , datoriile si creantele precum si cheltuielile particulare . Codul de comert francez din 1807 a sporit regizarea ordonantei , prevazand reguli amanuntite privind tinerea registrelor , care apoi cu variatiuni de conceptie au trecut in legiuirea europeana .

In anul 1887 , cand Romania a adoptat codul de comert italian ,ea avea in vigoare codul de comert francez , n-a facut decat sa conserve , amendand cu ajutorul celui italian , sistemul codului comercila francez , intemeiat pe trei idei principale : obligativitatea tinerii unor anume registre , dupa anumite norme si sub controlul autoritatii judecatoresti.

Contabilitatea comerciala prezinta un triplu inteles :

a) ofera comerciantului - persoana fizica sau societate comerciala

posibilitatea de a fi la curent cu mersul operatiunilor comertului sau , putand , in orice moment sa stabileasca activul si pasivul patrimoniului sau si facultatea de a se folosi si de registre , ca mijloace de proba , in favoarea sa .

b) da tertilor posibilitatea de a se prevala de continutul registrelor ca mijloc

de proba , pentru litigiile ce s-ar naste din operatiunile lor

c) un interes public , deoarece reprezinta un mijloc de control al

corectitudinii , cu care comerciantul si-a desfasurat activitatea si un interes fiscal . In caz de faliment , comerciantul care nu a tinut o contabilitate regulata , in conformitate cu dispozitiile legii , este culpabil de bancruta si i se aplica sanctiunile corespunzatoare .

Potrivit legii , fiecare comerciant este obligat sa tina anumite

registre de contabilitate , in care sa consemneze operatiunile cu caracter patrimonial efectuate in cursul exercitarii comertului si sa se faca recapitularea lor periodica prin intocmirea inventarului si bilantului .

Registrele de contabilitate reprezinta principalul instrument de

cunoastere , gestiune si control al patrimoniului comerciantului si al rezultatelor obtinute in activitatea comerciala.

Prin inregistrarile cuprinse in registre , ca si prin recapitularile

periodice realizate prin inventar si bilant , comerciantul poate fi la curent cu mersul activitatii sale si sa ia masurile corespunzatoare .

Registrele de contabilitate prezinta interes si in raporturile

comerciantilor cu tertii . Potrivit legii , aceste registre pot fi folosite ca mijloace de proba in litigiile dintr ecomercianti privind raporturile comerciale . Prin intermediul regitrelor de contabilitate se poate exercita un control asupra corectitudinii desfasurarii activitatii comerciantilor . Totodata , pe baza inregistrarilor dintre aceste registre , organele fiscale stabilesc impozitele ce urmeaza a fi achitate de catre comercianti[11] .

Registrele de contabilitate asigura furnizarea informatiilor necesare stabilirii patrimoniului national , precum si intocmirii balantelor financiare si a bilantului pe ansamblul economiei nationale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991 , obligatia de a organiza si

tine contabilitatea proprie revine regiilor autonome , societatilor comerciale , institutiilor publice , unitatilor cooperatiste , asociatilor si celorlalte persoane juridice , precum si persoanelor fizice care au calitatea de comerciant . Cu privire le activitatea comerciala , organizarea si tinerea contabilitatii constituie o obligatie a comeciantilor . Acestia sunt , potrivit art.7 Cod Comercial persoanele fizice care savarsesc fapte de comert obiective in mod profesional si in nume propriu si societatile comerciale , precum si persoanele juridice care au calitatea de comerciant Art. 34 Cod Comercial prevede ca dispozitiile privitoare la registrele comerciantilor nu se aplica colportorilor , comerciantilor care fac micul trafic ambulant , carausilor sau acelora al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale .

Potrivit doctrinei , aceste persoane , denumite " mici comercianti " , sunt scutite de obligatia de a tine registrele comerciale , datorita volumului redus de activitate si insuficientei lor pregatiri pentru indeplinirea unei asemenea obligatii .

Intrucat obligatia privind organizarea si tinerea contabilitatii are caracter general , in masura in care persoanele prevazute de art. 34 C. Com. , ele au si oblig . profesionala care revine tuturor comerciantilor , cu facilitatile pe care legea le acorda .

2.2 Organizarea si conducerea contabilitatii.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii ,potrivit legii , revine persoanei care are obligatia gestionarii patrimoniului .Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala . Contabilitatea operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala , cat si in valuta . Contabilitatea terbuie condusa in partida dubla , inregistrarile in contabilitatile efectuandu-se cronologic , potrivit planurilor de conturi si normelor emise de Ministerul Economiei si Finantelor . Ca urmare a dublei inregistrari , pentru cunoasterea situatiei financiare , se face diferenta intre cele doua partide : debit si credit si se obtine soldul.

Fiecare operatiune patrimoniala este supusa unei duble inregistrari : la activ si la pasiv , reprezentata intr-un cont in registru . Cu cat activitatea comerciala este mai complexa , cu atat numarul de conturi este mai mare . Planul de conturi general cuprinde noua clase , fiecare clasa continand subdiviziuni de conturi.

Inregistrarile in contabilitate se fac cronologic si sistematic , potrivit planurilor de conturi si normelor emise in conditiile legii . Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate , dovedind astfel calitatea de document justificativ.

Inregistrarea in contabilitate a bunurilor mobile si imobile se face la valoarea de achizitie , de productie sau la pretul pietei dupa caz . Creantele si datoriile se inregistreaza in contabilitate la valoarea lor nominala. Comerciantii au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului : la inceputul activitatii , cel putin o data pe an pe parcursul functionarii sale , in cazul fuziunii sale sau incetarii activitatii . Ministerul Finantelor poate sa scuteasca de obligatia inventarierii anuale.

Evaluarea elementelor patrimoniale are o importanta deosebita pentru stabilirea unei situatii reale , deoarece , pe baza bilantului , se stabilesc beneficiile si implicit dividendele pentru asociati.

Obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor mobile si imobile , disponibilatile banesti , titlurile de valoare , drepturile si obligatiile comerciantului , precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale efectuate , cheltuielile , veniturile si rezultatele obtinute de acesta.

Modul de tinere a contabilitatii este diferit , in functie de categoria bunurilor . Contabilitatea mijloacelor fixe se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta . In cazul valorilor materiale , contabilitatea se tine cantitativ si valoric sau numai valoric . Valoarea actiunilor emise sau a altor titluri , precum si varsamintele efectuate in contul capitalului subscris se reflecta distinct in contabilitate.

Contabilitatea clientilor si furnizorilor , a celorlalte creante si datorii se tine pe categorii , precum si pe fiecare persoana fizica sau juridica . Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli , dupa natura lor . Profitul sau pierderea se stabileste lunar; repartizarea profitului se inregistreza in contabilitate pe destinatie , potrivit legii.

Comerciantul nu este obligat sa conduca personal contabilitatea , acest lucru putand fi realizat prin reprezentantul sau.

Potrivit legii , contabilitatea este condusa , de directorul financiar - contabil , contabilul sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie . Contabilitatea comerciantilor poate fi tinuta si de persoane juridice autorizate sau de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil .

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia gestionarii patrimoniului . In cazurile in care contabilitatea nu se tine de persoane autorizate , raspunderea revine comerciantului .

Registrele de contabilitate

Art. 20 din legea nr. 82 /1991 prevede ca principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt : registrul - jurnal ; registrul inventar si registrul cartea mare. Legea da dreptul Ministerului Finantelor de a excepta de la folosirea unora din aceste registre de catre persoanele obligate sa organizeze si sa tina contabilitate proprie .

Art. 22 C. Com. prevede ca registre obligatorii pentru comercianti : registrul jurnal , registrul-inventar si registrul copier.

Intre aceste reglementari exista unele asemanari si anume , ambele pastreaza registrul -jurnal si registrul inventar. Deosebirile intre cele doua reglementari privesc felurile registrelor si obligativitatea tinerii registrelor.

Cu privire la obligativitatea tinerii registrelor , trebuie observat ca, potrivit art. 22 C. Com. , registrul -jurnal , registrul inventar si registrul copier erau considerate obligatorii.

Noua reglementare consacra un registru care nu este reglementat in Codul Comercial - registrul Cartea Mare.Acest registru s-a folosit in trecut , in absenta unei consacrari in Codul Comercial, dar ca registru facultativ.

Registrul -jurnal .

In cest registru , " comerciantul este dator sa inscrie ,pe fiecare zi, ce are sa ia si ce are sa dea , toate operatiunile comertului sau , conventiile , acceptiunile sau girurilor efectelor comerciale si in general , tot ce primeste si plateste sub orice titlu , trecand la fiecare finit de luna si sumele intrebuintate pentru cheltuielile casei sale "- art. 23 C. Com. In principiu , ele trebuie trecute in registru in ordinea efectuarii lor .

Desi textul legii romane prevede inregistrarea operatiunilor " pe fiecare zi" , de unde se deduce ca oparatiunile efectuate in cursul aceleiasi zile ar trebui sa fie trecute in registru , cel mai tarziu la finele aceleiasi zile , totusi jurisprudenta romana tinand seama de realitatile comertului roman , a dat textului o interpretare larga , intemeiata pe spiritul dispozitiei" .

Marile intreprinderi au mai multe jurnale , corespunzand diferitelor ramuri de comert . Fiecare va trebui vizat si parafat deoarece din punct de vedere juridic , ele reprezinta in singur registru.

In registrul jurnal, trebuie trecute si cheltuielile facute de comerciant cu nevoile sale proprii sau cum le denumeste legiuitorul " cheltuielile casei sale ". Mentinerea lor are drept scop , sa permita , a se vedea in eventualitatea unui faliment , daca comerciantul nu a facut cheltuieli exegerate in detrimentul creditorilor sai.

Cheltuielile personale nu trebuie trecute in fiecare zi ci global la fiecare sfarsit de luna. Deci, prin inregistrarile pe care le cuprinde , registrul jurnal constituie o oglinda a actelor juridice pe care comerciantul le-a savarsit in activitatea sa , in ordinea succesiunii lor.

Registrul inventar.

In principiu , comerciantul raspunde , pentru obligatiile comertului sau , cu intregul patrimoniu intocmai ca orice necomerciant . Aceasta ar fi de natura sa-l scuteasca de facerea unui inventar al bunurilor , asa cum este scutit necomerciantul . In acest registru , comerciantul copiaza inventarul patrimoniului sau si este obligat sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la termenele stabilite de lege .

Inventarul va trebui sa cuprinda averea sa mobila si imobila precum si datoriile sale active si pasive . Prin urmare , de o parte intregul activ independent de componenta sa ,de alta parte pasivul , privitor nu numai la bunurile afectate , ci la toate bunurile care compun patrimoniul sau general .

Bunurile si datoriile trebuie evaluate , adica exprimate in bani , Codul da urmatoarele criterii de evaluare atat pentru comerciantii persoane fizice cat si pentru societati si reprezinta , un proces insemnat fata de legea comerciala italiana si franceza :

a) toate efectele si datoriile active , adica toate creantele , trebuie evaluate dupa pretul curent la epoca facerii inventarului ;

b) datoriile active greu de incasat se vor pretui dupa probabilitate , iar creantele in privinta carora exista siguranta ca nu se pot incasa , se vor inscrie numai pentru memorie.

Jurisprudenta romana nu a avut prilejul sa se pronunte decat in materie fiscala , unde este usor de inteles ca interesul evaluarii la pretul zilei pentru a spori venitul impozabil este evident.

Textul roman prevede ca inventarul va fi copiat intr-un registru special si va fi semnat de comerciant pentru a fi prezentat pentru viza tribunalului , astfel incat intocmirea lui in foi volante , chiar facuta la timp , nu este de natura sa satisfaca conditiile legii

Registru cartea-mare.

Acest registru se tine de comerciantii care au o activitate cu volum mare si cu o complexitate ridicata . Cartea mare este un registru de conturi personificate , iar contabilitatea se face in partida se face in partida dubla , in sensul ca fiecare operatiune comerciala da nastere unei duble inregistrari . Toate registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate , pentru a permite in orice moment , identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate . In cazul in care sunt utilizate sisteme de prelucrare automata a datelor , comerciantul are obligatia sa asigure respectarea normelor contabile , stocarea , pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate.

Bilantul contabil .

Comerciantul este obligat ca pe baza inregistrarilor din registrele de contabilitate , sa intocmeasca bilantul contabil.

In conceptia legii , bilantul contabil este documentul oficial de gestiune al comerciantului si trebuie sa constituie o imagine fidela , clara si completa a patrimoniului , a situatiei financiare si a rezulatatelor obtinute de comerciant .

Bilantul contabil se compune din: bilant , contul de profit si pierderi , anexe si raportul de gestiune .

Bilantul contabil , se intocmeste obligatoriu anual , precum si in cazul fuziunii ori incetarii activitatii comerciale . Exercitiul financiar incepe la 1 ian. si se incheie la 31 dec . cu exceptia primului an de activitate cand acesta incepe de la data inmatricularii comerciantului in registrul comertului. La intocmirea bilantului contabil trebuie ca posturile inscrise in bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate , puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarierii .

Legea interzice compensarile intre conturile ce se inscriu in bilant si intre veniturile si cheltuielile din contul de profit si pierderi . Dupa aprobarea sa , bilantul contabil se publica in conditiile stabilite de lege , un exemplar se depune pana cel tarziu la 15 aprilie anul urmator , la directia generala judeteana a finantelor publice , respectiv a municipiului Bucuresti . Bilantul contabil anual se pastreaza timp de 50 de ani.

2.3. Sanctiunile pentru nerespectarea dispozitiilor legale privind organizarea si conducerea contabilitatii.

Nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor care ii revin cu privire la organizarea si conducerea contabilitatii se sanctioneaza in functie de gravitatea faptei , cu amenzi contraventionale ori sanctiuni penale , in conditiile legii 82/1991.

Amenzile contraventionale.

Fapte considerate contraventii sunt prevazute in art. 38 din legea nr. 82/1991. Constituie contraventie nerespectarea normelor cu privire la : utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate , arhivarea si pastrarea documentelor justificative si a documentelor contabile , efectuarea inventarierii patrimoniului , intocmirea , verificarea , certificarea si depunerea bilantului contabil. Aceste incalcari ale legii se sanctioneaza cu amenda. Sanctiunile penale

Constituie infractiuni de fals intelectual si se pedepseste in conditiile legii efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte , precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate avand drept consecinta denaturarea veniturilor si cheltuielilor , rezultatelor financiare si elementelor patrimoniale care se refera la bilantul contabil.

Sectiunea 3

Exercitarea comertului in limitele cincurentei licite

3.1.Libertatea concurentei in economia de piata .

In economia de piata , forma moderna de organizare a activitatii economice, agentii economici actioneaza in mod liber pe baza proprietatii private si in concordanta cu legea cererii si ofertei.

Intre agentii economici care produc aceleasi marfuri ori servicii exista o lupta permanenta pentru atragerea clientelei pentru marfurile si serviciile oferite pe piata .Deci , o componenta intrinseca a economiei de piata o constituie libera competitie , concurenta dintre agentii economici .

Concurenta este definita , ca o confruntare intre agentii economici pentru castigarea si conservarea clientului , in scopul rentabilizirii

proprietatii activitatii[16] .

Constitutia Romaniei revizuita prevede in art. 135 ca statul trebuie sa asigure "libertatea comertului , protectia concurentei loiale , crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie ".

Prin legi speciale sunt stabilite limitele in care trebuie sa se amnifeste libera concurenta , precum si consecintele pe care le au incalcarile acestor limite legale.

Consecinta licita si concurenta ilicita

In economia de piata , exercitarea concurentei constituie un drept al oricarui agent economic .Ca orice drept recunoscut si protejat de lege , dreptul la concurenta trebuie exercitat cu buna credinta , fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti agenti economici si cu respectarea legii si a bunelor moravuri . Numai daca exercitarea concurentei are loc in aceste limite , concurenta este licita sau loiala si deci , ea este ocrotita de lege.

In cazul exercitarii abuzive a dreptului la concurenta , a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru atragerea clientului , concurenta este ilicita si in consecinta , este interzisa.

Concurenta este protejata de lege sub un dublu aspect

pe de o parte , legea reprima intelegerile si practicile anticoncurentiale , monopoliste , care pericliteaza existenta concurentei. Aceasta protectie face obiectul Legii nr. 21 /1996 asupra concurentei

pe de alta parte , legea are in vedere sanctionarea folosirii unor mijloace nelicite de atragere a clientelei. Aceasta protectie face obiectul Legii nr. 11 /1991 privind combaterea concurentei neloiale

Ansamblul normelor legale care urmaresc protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si impotriva compartimentului abuziv al agentilor economici in atragerea clientelei formeaza dreptul concurentei comerciale

3.2. Protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice.

Interdictia practicilor anticoncurentiale

Legea interzice intelegerile anticoncurentiale si abuzul de pozitie dominanta. Art. 5 din legea nr. 21/1996 interzice orice intelegeri , exprese ori tacite , intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, precum si orice decizii de asociere sau practici concentrate intre acestia , care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea , impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau o parte a acesteia.

Legea are in vedere intelegerile referitoare la :fixarea concentrata in mod direct sau indirect , a preturilor de vanzare sau de cumparare , a tarifelor , rabaturilor , adaosurilor , precum si a oricaror alte conditii comerciale inechitabile , limitarea sau controlul productiei , distributiei ,dezvoltarii tehnologice sau investitiilor , aplicarea in privinta partenerilor comerciali , a unor conditii inegale la prestatii echivalente , provocand , in acest fel , unora dintre ei , un dezevantaj in pozitia concurentiala; limitarea sau impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici , precum si intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Prin art. 6 din legea nr. 21/1996 este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia , prin recurgerea la fapte anticoncurentiale , care au ca obiect sau pot avea ca efect efectuarea comertului ori prejudicierea consumatorilor .

Practicile abuzive pot consta in : impunerea , in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare , a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari ; realizarea de importuri fara competitive de oferte si tratative tehnico- comerciale uzuale , in cazul produselor si tarifelor in economie.

Limitarea concentrarii economice

Nevoile dezvoltarii sau ale consolidarii activitatii comerciale pot impune gruparea unor agenti economici pentru a realiza cooperarea si specializarea in activitatea comerciala.

Potrivit art. 11 din legea nr. 21/1996 , concetrarea economica se realizeaza prin orice act juridic , care , fie opereaza transferul proprietatii sau al folosintei asupra totalitatii ori a unei parti a bunurilor , drepturilor unui agent economic ori unei grupari de agenti economici de a exercita , direct sau indirect , o influenta determinata asupra unui alt agent economic sau mai multor alti agenti econom

Cu privire la regiile autonome si societatile comerciale cu capital de stat , Legea nr. 15/1990 permite asocierea intre acesti agenti economici sau cu terte persoane fizice sau juridice , romane sau straine , in scopul crearii de noi societati comerciale in conditiile Legii nr. 31 /1990 , precum si asocierea pe baza de comert de asociere , fara realizarea unei entitati cu personalitate juridica . Dreptul de asociere trebuie exercitat drept rezultat obstacularea concurentei. De aceea , potrivit art. 13 din legea 21/1996 , sunt interzise concentrarile economice care , avand ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante , conduc sau ar putea conduce la restrangerea , inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.

1.Sanctionarea practicilor anticoncurentiale si a incalcarii limitelor legale ale concentrarii economice .

Nerespectarea dispozitiilor legii 21/1996 atrage dupa sine raspunderea civila , contraventionala sau penala.

a. Raspunderea civila.

Potrivit legii , actele juridice cu catacter monopolist sunt sanctionate cu nulitatea . Astfel , orice angajamente , conventii sau clauze contractuale , fie exprese ori tacite , publice sau oculte , care se raporteaza la o practica anticoncurentiala prohibita sunt nule de drept.

Apoi , instanta judecatoreasca poate dispune invalidarea contractelor sau clauzelor contractuale prin intermediul carora se exploateaza abuziv pozitia dominanta ori se realiozeaza o concentrare creatoare de profit dominanta .In cazul in care prin practica anticoncurentiala s-a produs un prejudiciu , persoana vinovata raspunde pentru repararea integrala a prejudicilui cauzat.

b. raspunderea contraventionala.

Anumite abateri de la dispozitiile legii sunt constatate contraventii si se sanctioneaza cu amneda : omisiunea notificarii unei concentrari economice ; furnizarea de informatii inexacte sau incomplete ; incheierea unor operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor legii; incalcarea dispozitiilor legale care interzice intelegerile care au ca obiect sau pot avea ca efect practici anticoncurentiale si folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante prin recurgerea la fapte anticoncurentiale .

c. raspunderea penala.

Legea califica drept infractiune participarea frauduloasa si in mod determinant a unei persoane fizice la conceperea , organizarea sau realizarea practicilor monopoliste avand drept scop incheierea de intelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitie dominanta.

Protectia impotriva concurentei neloiale.

Concurenta neloiala este o forma de concurenta ilicita . Ea consta in savarsirea de catre comerciant , in scopul atragerii clientelei , a unor acte si fapte care contravin legii , bunelor moravuri in activitatea comerciala si a loialitatii profesionale .

Actele si faptele considerate de lege manifestari ale concurentei neloiale

In doctrina , actele si faptele care constituite manifestari ale concurentei neloiale se clasifica in patru categorii:

a. Confuzia;

b. Denigrarea;

c. Dezorganizarea ;

d. Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje[21].

a. Prin cofuzie - se intelege orice act prin care un comerciant folosete o firma , emblema sau o desemnare speciala ori a unor ambalaje de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant .

Legea nu cere existenta intentiei de a prejudicia . In aceeasi categorie intra si producerea in orice mod , importul , exportul , depozitarea , punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii , originea si caracteristicile marfurilor , precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului ,in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si pr beneficiari.

b. Denigrarea - consta in comunicarea sau raspandirea , de catre un comerciant , de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al activitatii comerciantului.

c.Dezorganizarea - act de concurenta neloiala ce consta in destabilizarea activitatii comerciantului rival. El poate consta in oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte , ori in dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea acestuia catre un concurent , din sau in oferirea , promiterea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia , pentru ca prin purtarea neloiala sa poata afla procedeele sale industriale.

D . Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje.

Acest act de concurenta neloiala consta in incheierea unor contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avntajos , cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori , cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare . In aceasta categorie intra si incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu , care depinde exclusiv de tragerea la sorti sau de hazard.

2.Sanctionarea actelor si faptelor de concurenta neloiala .

Potrivit legii nr. 11/1991, comerciantii sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna credinta si potrivit uzantelor cinstite. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea civila , contraventionala ori penala, in conditiile legii.

a.Raspunderea civila.

In cazul savarsirii unui act de concurenta neloiala , comerciantul vinovat va putea fi obligat sa inceteze sau sa inlature actul respectiv. In caz de urgenta , masurile pot fi luate prin ordonanta presedentiala , in conditiile art. 581 si 582 C.pr.civ.

Dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an .Acest termen curge de la data la care pagubitul a cunoscut ori ar fi trebuit sa cunoasca prejudiciul si pe cel care l-a cauzat , dar nu mai tarziu de 3 ani de la data savarsirii faptei.

b. Raspunderea contraventionala.

Savarsirea unui act sau fapt prevazut de art. 4 lit. a-j din legea nr.11/1991, constituie contraventie , daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat sa fie considerate , potrivit legii penale infractiuni. Contraventia se sanctioneaza cu o amenda al carei cuantum este diferentiat , in functie de abaterea savarsita.Sanctiunea se poate aplica si persoanelor juridice.

Contraventia se constata , la sesizarea partii vatamate de catre persoanele anume imputernicite de camerele de comert si industrie teritoriale sau de inspectia comerciala de stat. Amenda este aplicata de agentul constatator odata cu constatarea contraventiei.

c.Raspunderea penala.

Constituie infractiune de concurenta neloiala savarsirea faptelor prevazute de art. 5 , lit a, b, din legea nr. 11 /1991. Aceasta infractiune se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la 2 ani sau cu amenda .Actiunea penala se pune in miscare la plangerea partii vatamate ori la sesizarea camerei de comert si industrie teritoriala sau a altei organizatii profesionale.

Actiunile izvorand dintr-un act de concurenta neloiala sunt de competenta tribunalului locului savarsirii faptei sau in a carei raza teritoriala se gaseste sediul paratului sau inculpatului ,in lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului paratului sau inculpatului.

Concluzii

Dreptul comercial raspunde unor nevoi reale , care pot fi satisfacute printr-o reglementare speciala a activitatii comerciale. Dreptul comercial , ca un drept particular si ca subramura a dreptului privat , trebuie sa isi gaseasca izvorul in Codul Comercial si in legile comerciale speciale , iar nu intr-o reglementare unica , cea a Codului Civil. Rolul dreptului comercial in reglementarea raporturilor comerciale , in perioada formarii economiei de piata in tara noastra, reclama perfectionarea Codului Comercial , la nivelul standardelor moderne existente in alte tari. Dreptul comercial este partea cea mai vie a dreptului privat , el este un laborator in care se experimenteaza solutiile juridice pentru a fi adaptate la cerintele economice.

Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice , faptelor si operatiunilor , considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului si implicit a dezvoltarii societatii omenesti. Tinand seama de marile etape si caracteristicile lor , dezvoltarea dreptului comercial poate fi impartita in urmatoarele epoci , in raport cu natura scrisa sau cutumiara a normei:

a.epoca veche , care cuprinde comertul si regulile dreptului comercial ale civilizatiei vechi , corespunzand cu perioada pe care istoria o desemneaza cu termenul de antichitate.

b. perioada statutara sau a dreptului comercial cutumiar , de esenta profesionala sau corporativa.

c. perioada codificarii , cuprinzand spatiul dintre publicarea marilor ordonante pana in zilele noastre, caracterizata prin trecerea de la dreptul cutumiar la dreptul scris.

Potrivit conceptiei clasice a dreptului comercial , exista doua sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial . Intr-un sistem , denumit sistemul subiectiv , dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor. Deci , dreptul comercial este un drept profesional , el se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comerciant.Sistemul subiectiv a stat la baza primelor codificari a dreptului comercial , de la inceputul secolului al XIX-lea.

Dupa un alt sistem , denumit sistemul obiectiv , dreptul comercial cuprinde normele juridice aplicabile comertului , adica acelor acte juridice , fapte si operatiuni , calificate de lege ca fapte de comert , indiferent de persoana care le savarseste .In acest sistem normele dreptului comercial se aplica unei categorii de acte juridice , fapte si operatiuni -fapte de comert- iar nu unei categorii de persoane -comerciantii .Acest sistem a fost inspirat de ideile revolutiei franceze din 1789 si a stat la baza Codului Comercial francez din 1807.

Prin urmare , dreptul comercial are ca obiect normele juridice ale dreptului comercial , ca si normele juridice ale dreptului civil apartin dreptului privat , ele privesc actele de afaceri si nu actele de putere.

Desi s-a recunoscut caracterul particular al dreptului comercial, in doctrina s-a discutat daca el trebuie sa fie un drept autonom sau trebuie sa se integreze in dreptul civil , in vederea realizarii unui drept privat unitar.

Teza unitatii dreptului privat se bazeaza pe mai multe argumente:

a. divizarea dreptului privat , in drept civil si drept comercial , da

nastere la dificultati de interpretare , deoarece aceeasi institutie juridica este guvernata de doua categorii de norme juridice : unele cuprinse in codul civil , iar altele in codul comercial . Aceasta divizare a dreptului privat creeaza dificultati si instantelor judecatoresti , care trebuie sa se pronunte asupra caracterului civil sau comercial al litigiului .

b. dreptul comercial nu beneficiaza de principii generale proprii ,

motiv pentru care la calificarea unor institutii se apeleaza la explicatii precum : exceptie de la dreptul comun , institutie anormala . Mai mult , in dreptul comercial sunt folosite aceleasi notiuni si categorii ca si in dreptul civil : contract , persoana juridica , obligatie , prescriptie .

c. prin recunoasterea uzurilor ca izvor de drept in materie comerciala

, se ajunge la o delegare a atributiilor legislative comerciantilor , deoarece uzurile se nasc din practica comerciantilor .

d. in unele tari , cum sunt Italia , Elvetia , s-a realizat o

"comercializare" a dreptului civil , nemaiavand o reglementare autohtona a dreptului comercial . In acest fel au fost simplificate raporturile juridice la care participa persoanele fizice si persoanele juridice .

Aplicarea legii comerciale unor raporturi juridice dintre comercianti si

necomercianti este impusa de necesitatea ca raportul juridic sa fie reglementat unitar , nefiind posibil ca un raport juridic sa fie guvernat in acelasi timp de doua reglementari , una comerciala pentru comerciant si alta civila pentru necomerciant . Raporturile comerciale si civile nu au omogenitate de natura si scop , asa cum pretind adeptii unitatii dreptului privat . Evolutia economico-sociala nu a realizat o uniformitate a activitatii comerciantilor si necomerciantilor , astfel incat activitatile lor sa fie supuse aceleiasi reglementari juridice .

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii cat si necomerciantii , totusi , in principal , activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti . Avand in vedere rolul comerciantilor in activitatea comerciala , codul comercial precizeaza notiunea de comerciant si reglementeaza statutul juridic al comerciantilor . Articolul 7 cod comercial prevede ca "sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale" . Deci , comerciantul poate fi definit ca orice persoana fizica si juridica care desfasoara activitate comerciala , adica savarseste fapte de comert cu caracter profesional . Comerciantii pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice .

Pentru a fi comerciant o persoana trebuie sa dobandeasca mai intai calitatea de comerciant . Aceasta se dobandeste in mod diferit , dupa cum este vorba de o persoana fizica sau o persoana juridica .

Pentru a dobandi calitatea de comerciant o persoana fizica trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume :

1 . savarsirea de fapte de comert obiective .

2 . savarsirea faptelor de comert ca profesiune .

3 . savarsirea faptelor de comert in nume propriu .

Odata dobandita calitatea de comerciant , persoana fizica trebuie sa faca dovada acesteia . Dovada calitatii de comerciant poate fi facuta prin toate mijloacele legale de proba inclusiv martori si prezumtii . Hotararea judecatoreasca prin care se stabileste existenta sau inexistenta acestei calitati are efect relativ si nu o autoritate de lucru judecat cu efecte erga omnes .

Asa cum calitatea de comerciant se dobandeste , ea se si pierde ori inceteaza in anumite conditii . In privinta incetarii calitatii de comerciant , treubie sa se tina seama de conditiile in care aceasta calitate este dobandita . In cazul persoanei fizice de vreme ce calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea unor fapte de comert obiective cu caracter profesional , insemna ca persoana in cauza inceteaza sa mai aiba calitatea de comerciant in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune . In cazul societatii comerciale , intrucat dobandirea calitatii de comerciant este legata de insasi constituirea societatii comerciale ca persoana juridica , inseamna ca aceasta calitate se pierde in momentul cand societatea inceteaza sa mai existe ca persoana juridica . Societatea comerciala isi inceteaza existenta prin dizolvare si lichidare .

De asemenea , comerciantul trebuie sa indeplineasca si anumite conditii de exerciatare a activitatii comerciale si anume :

1 . principiul libertatii comertului .

2 . capacitatea persoanei fizice ceruta pentru a fi comerciant .

3 . restrictii privind exerciatarea activitatii comerciale .

4 . protectia consumatorului .

5 . rolul camerelor de comert si industrie in desfasurarea activitatii comerciale .

6 . sanctionarea operatiunilor comerciale ilicite .

Orice comerciant are anumite obligatii profesionale . Acestea sunt :

publicitatea prin registrul comertului .

organizarea si tinerea contabilitatii a activitatii omerciale .

exercitarea comertului in limitele concurentei licite .

Frecventa tranzactiilor comerciale reclama reguli simple lipsite de

formalism , precum si o mare libertate pentru comerciant in incheierea actelor juridice .

Comerciantul , incheie frecvent acte juridice , iar rapiditatea incheierii acestora este pentru el o conditie a succesului . El trebuie sa dispuna de o mare libertate de miscare , putand apela la forme simple de perfectare a raporturilor juridice - telefon , telex , fax sau intelegeri verbale - si beneficiind de posibilitatea de a dovedi actele juridice prin orice mijloace de proba .

Rolul tranzactiilor comerciale in realizarea intereselor comerciantilor inplica o mai mare punctualitate in executarea obligatiilor asumate . Interconexiunea raporturilor juridice la care participa comerciantii impune o respectare riguroasa a obligatiilor contractuale .